Finanțare pentru Măsura 214 "Plăţi de agromediu", pachetul 5 "Agricultură ecologică". Caracterul nelegal al constatării unei nereguli constând în lipsa de concordanță a certificatului de conformitate privind agricultura ecologică depus de beneficiar, cu dispozițiile legale aplicabile emiterii acestuia. Formalismul excesiv al autorității pârâte.
OUG nr. 66/2011
H.G. nr. 875/2011, anexa nr. 4
Având în vedere că beneficiarul a respectat condițiile de fond pentru acordarea finanțării, scopul măsurii finanțate fiind îndeplinit, autoritatea pârâtă cu exces de putere și în manifestarea unui formalism excesiv a aplicat, în urma constatării unei neconcordanțe formale (respectiv, a faptului că anexa certificatului de conformitate depus de către fermier la dosar în campania 2012 nu era întocmită cu respectarea OMADR nr. 181/2012 pentru aprobarea regulilor privind organizarea sistemului de inspecţie şi certificare în agricultura ecologică, în sensul că nu era certificată fiecare parcelă în parte, ci suprafaţa totală pentru fiecare cultură ecologică), cea mai drastică măsură administrativă, constând în excluderea integrală de la plată, cu impunerea obligației de restituire în integralitate a sumei acordate.
Astfel, câtă vreme suprafața totală certificată prin respectivul act de conformitate corespundea întocmai suprafeței indicate în cererea unică de plată pe suprafață pentru anul 2012, iar certificatul era un document probator emis de o altă entitate decât beneficiara finanțării, constatarea neregulii și luarea măsurii recuperării integrale a finanțării, fără a fi fost făcute verificări și solicitate lămuriri suplimentare, au avut un caracter excesiv și, astfel, nelegal.
ÎCCJ – SCAF, Decizia.nr. 3476 din 8 iunie 2021
I. Circumstanţele cauzei
1. Obiectul cererii de chemare în judecată
1.1. Prin cererea de chemare în judecată, înregistrată la data de 26 octombrie 2017, pe rolul Curţii de Apel Bucureşti – Secţia a VIII-a Contencios administrativ şi fiscal, reclamanta Societatea “A” S.R.L., în contradictoriu cu pârâţii Agenţia de Plăţi şi Intervenţie pentru Agricultură, Societatea “B” S.R.L. şi Societatea “C”S.R.L. (societate radiată), a solicitat:
(i) anularea deciziei nr. 52324/10.04.2017 de soluţionare a contestaţiei, în contradictoriu cu pârâta APIA;
(ii) anularea în totalitate a procesului-verbal de constatare a neregulilor şi de stabilire a creanţelor bugetare nr. APIA 46389/02.11.2016, respectiv nr. DACIS 4534/01.11.2016 privind campania din 2012, în contradictoriu cu pârâta APIA;
(iii) în subsidiar, faţă de capetele 1 şi 2, obligarea pârâtelor societăţi la plata către pârâta APIA a sumelor stabilite prin actele atacate ca fiind solicitate reclamantei, ca efect al nerespectării formei îmbrăcate de certificatele de conformitate emise de acestea ca organisme de certificare;
(iv) în cazul admiterii capătului 3 al cererii de chemare în judecată, să se constate că sumele ce vor fi individualizate în cadrul acestui proces ca fiind creanţe bugetare pentru neregularitatea pentru care sunt răspunzătoare pârâtele societăţi, nu sunt datorate de reclamantă; până la clarificarea sumelor pretinse a fi restituite de către pârâta APIA ca efect al neconformităţii certificatelor de conformitate, reclamanta pretinde suma totală de 146.611,37 lei;
(v) obligarea pârâţilor la plata cheltuielilor de judecată.
1.2. Prin cererea modificatoare înregistrată în dosarul instanţei de fond la data de 22 martie 2018, reclamanta a completat temeiul de drept al susţinerii capetelor 3 şi 4 din cerere, invocând şi prevederile art. 161 din Legea nr. 554/2004, art. 1082 şi urm. Vechiul Cod civil şi art. 1530 Noul Cod civil.
1.3. Prin încheierea din 24 mai 2018, Curtea a admis excepţia lipsei capacităţii procesuale de folosinţă a pârâtei Societatea “C”S.R.L. şi, totodată, a admis excepţia inadmisibilităţii cererii de introducere în cauză a fostului administrator al Societăţii “C”S.R.L.
2. Hotărârea instanţei de fond
Prin sentinţa civilă nr. 3251 din 9 iulie 2018, Curtea de Apel Bucureşti - Secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal a dispus următoarele:
- a admis în parte cererea de chemare în judecată, astfel cum a fost formulată şi precizată de reclamantă Societatea “A” S.R.L., în contradictoriu cu pârâţii Agenţia de Plăţi şi Intervenţie pentru Agricultură şi Societatea “B” S.R.L.;
- a anulat decizia nr. 52324/10.04.2017 şi procesul-verbal de constatare a neregulilor şi de stabilire a creanţelor bugetare nr. 46389/02.11.2016, emise de pârâta Agenţia de Plăţi şi Intervenţie pentru Agricultură;
- a obligat pârâta Agenţia de Plăţi şi Intervenţie pentru Agricultură la plata către partea reclamantă a sumei de 100 de lei cheltuieli de judecată, respectiv taxă judiciară de timbru;
- a constatat nulă cererea de chemare în judecată formulată de reclamantă în contradictoriu cu pârâta Societatea “C”S.R.L.;
- a respins ca inadmisibilă cererea de chemare în judecată formulată de reclamantă în contradictoriu cu pârâta Societatea “B” SRL.
3. Calea de atac exercitată în cauză
Împotriva sentinţei civile nr. 3251 din 9 iulie 2018, pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti - Secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, a declarat recurs pârâta Agenţia de Plăţi şi Intervenţie pentru Agricultură, întemeiat pe dispoziţiile art. 488 alin. (1) pct. 8 Cod procedură civilă, solicitând admiterea recursului, casarea în parte a sentinţei atacate şi, în rejudecare, respingerea capetelor de cerere vizând anularea Procesului-verbal de constatare a neregulilor şi de stabilire a creanţelor bugetare nr. 46389/02.11.2016 şi a Deciziei nr. 52324/10.04.2017 de soluţionare a contestaţiei.
În motivare, recurenta arată că, sentinţa atacată a fost pronunţată cu încălcarea prevederilor art. 6 alin. 1 din OMADR nr. 181/2012 pentru aprobarea regulilor privind organizarea sistemului de inspecţie şi certificare în agricultura ecologică, în cuprinsul căruia sunt enumerate printre obligaţiile organismului de inspecţie şi certificare şi ale anexei nr. 4 la H.G. nr. 875/2011 pentru aprobarea Normelor metodologice de aplicare a prevederilor Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 66/2011 privind prevenirea, constatarea şi sancţionarea neregulilor apărute în obţinerea şi utilizarea fondurilor europene şi/sau a fondurilor publice naţionale aferente acestora, unde la punctul 10 din modelul prevăzut de legiuitor pentru "PROCES-VERBAL de constatare a neregulilor şi de stabilire a creanţelor bugetare" se arată în concret cum trebuie prezentată creanţa bugetară în titlul de creanţă.
Procesul verbal de constatare a neregulilor şi de stabilire a creanţelor bugetare nr. 46389/02.11.2016 are la bază constatarea a 2 nereguli de către echipa de verificare din cadrul Direcţiei Antifraudă, Control Intern şi Supracontrol, cu ocazia verificărilor efectuate cu privire la modul în care intimata-reclamantă a obţinut în campania 2012 sprijinul financiar de la A.P.I.A.:
1. Anexa certificatului de conformitate depus de către fermier la dosar în campania 2012 nu este întocmită cu respectarea OMADR nr. 181/2012 pentru aprobarea regulilor privind organizarea sistemului de inspecţie şi certificare în agricultura ecologică, în sensul că nu este certificată fiecare parcelă în parte, ci suprafaţa totală pentru fiecare cultură ecologică, nefiind respectată forma prevăzută de anexa nr. 5 din ordin, despre care se face vorbire în art. 6 alin 1, astfel cum a fost modificat şi completat. Conform anexei la certificatul nr. 615-375/12 emis la data de 11.12.2012, suprafaţa certificată ecologic este de 383,54 ha (fără a fi certificată fiecare parcelă în parte).
2. Contractul nr. 146/17.02.2006, în care în calitate de arendator este doamna „D”, iar suprafaţa arendată este de 5,55 ha, nu a fost avut în vedere ca document valabil pentru dovedirea dreptului de folosinţă şi utilizare, întrucât printre contractele încheiate de S.C. “A” S.R.L., predate echipei de verificare, nu se regăseşte niciun contract încheiat cu doamna „D”, la numărul 146 fiind contractul încheiat cu Dl „E”, iar la poziţia 146 din Registrul contractelor de arendă figurează Dl „F”.
Instanţa de fond a apreciat că A.P.I.A. "(...) a acordat prevalență unui aspect de formă în defavoarea realităţii reieşite din probele disponibile instanţa constatând că au fost certificate ecologic culturile suprafeţele lor aferente (...) ", deci, suprafaţa certificată ecologic este de 383,54 ha (fără a fi certificată fiecare parcelă în parte).
Mai mult decât atât, se apreciază faptul că, prin depunerea de către intimată la dosarul instanţei de fond a unui înscris denumit "anexă la documentul justificativ nr. RO-615-375/11.12.2013", anexă emisă la data de 11.02.2013 de către S.C. “C”S.R.L., act care nu se regăseşte la dosarul fermierului, deci nu a fost avut în vedere de echipa de verificare, aşa cum reiese din adresa Direcţiei Antifraudă şi Control Intern nr. 2842/28.09.2018, "s-ar acoperi" neregula privind necertificarea fiecărei parcele în parte, aşa cum se prevede în OMADR nr. 181/2012.
Chiar dacă acest document ar fi fost prezentat de către intimată instituţiei, neregula tot ar fi existat, întrucât potrivit prevederilor art. 6 alin. 1 din OMADR nr. 181/2012 organismul de inspecţie şi certificare trebuie "k) să elibereze, până la data de 15 octombrie a fiecărui an, o anexă ta documentul justificativ menţionat la alin. (2), conform modelului prevăzut în anexa nr. 5(...)", şi numai prin excepţie de la prevederile lit. k), organismele de inspecţie şi certificare pot elibera anexa la documentul justificativ până la data de 15 decembrie (...)".
Or, anexa la care face referire instanţa de fond, act prin care îşi justifică decizia pronunţată, este emisă la data de 11.02.2013, cu mult peste termenul legal, deci nu ar fi putut fi luată în considerare.
În Manualul de proceduri privind administrarea cererilor unice de plată pentru anul 2012, se menţionează faptul că plăţile pentru angajamentele încheiate în cadrul pachetului 5 de agro-mediu (P5) vizează terenurile agricole certificate în agricultura ecologică. Certificatul care atestă că suprafeţele solicitate fac parte: din sistemul de agricultură ecologică, poate fi depus de fermier până la 15 octombrie 2012. în caz de neprezentare a documentului menţionat până Ia data stabilită, fermierul va fi respins de la plata
Concluzia instanţei de fond este că "neregula analizată nu se confirmă", ignorându-se astfel condiţiile de eligibilitate impuse de legislaţia incidenţă pentru obţinerea sprijinului financiar solicitat de fermier.
Or, A.P.I.A are obligaţia de a respecta prevederile comunitare, în vigoare, întrucât schemele de plată accesate se plătesc din fonduri comunitare, iar nerespectarea prevederilor legale, atrage după sine răspunderea celor vinovaţi şi sancţionarea statului membru, în măsura în care plăţile sunt realizate, fără ca acestea să fi fost în conformitate cu dispoziţiile legale.
Fermierul are dreptul de a solicita plăţile aferente schemelor de sprijin financiar, având obligaţia de a îndeplini condiţiile de eligibilitate în vederea acordării acestor plăţi, în caz contrar asumându-şi sancţiunile prevăzute de lege.
În ceea ce priveşte cea de-a 2-a neregulă care a dus la emiterea titlului de creanţă contestat, recurenta arată că, contractul nr. 146/17.02.2006, în care în calitate de arendator este doamna „D”, iar suprafaţa arendată este de 5,55 ha, nu a fost avut în vedere ca document valabil pentru dovedirea dreptului de folosinţă şi utilizare, întrucât printre contractele încheiate de S.C. “A” S.R.L., predate echipei de verificare, nu se regăseşte niciun contract încheiat cu doamna „D”, la numărul 146 fiind contractul încheiat cu dl „E”, iar la poziţia 146 din Registrul contractelor de arendă figurează dl „F”.
Chiar dacă instanţa de fond a constatat existenţa acestei nereguli, a apreciat că "(...) procesul verbal şi decizia de soluţionare a contestaţiei sunt lovite de nulitate în integralitate, iar nu doar parţial corespunzător neregulii privind anexa certificatului de conformitate şi excluderea aferentă de 100%, întrucât nici din conţinutul actelor litigioase şi nici din documentaţia aferentă coroborate cu explicaţiile scrise şi orale oferite de partea pârâtă A.P.I.A. nu a rezultat modul de calcul al creanţei bugetare litigioase.".
Procesul verbal de constatare a neregulilor şi de stabilire a creanţelor bugetare nr. 46389/02.11.2016 a cărui anulare se solicită prin acţiunea dedusă judecăţii, a fost întocmit în baza prevederilor O.U.G. nr. 66/2011 privind prevenirea, constatarea şi sancţionarea neregulilor apărute în obţinerea şi utilizarea fondurilor europene şi/sau a fondurilor publice naţionale aferente acestora, forma acestuia fiind cea reglementată în anexa nr. 4 la H.G. nr. 875/2011 pentru aprobarea Normelor metodologice de aplicare a prevederilor Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 66/2011 privind prevenirea, constatarea şi sancţionarea neregulilor apărute în obţinerea şi utilizarea fondurilor europene şi/sau a fondurilor publice naţionale aferente acestora, unde la punctul 10 din modelul prevăzut de legiuitor se arată în concret cum trebuie prezentată creanţa bugetară de către echipa de verificare. Din acestea rezultă faptul că, sumele datorate se individualizează raportat la provenienţa fondurilor şi nu în funcţie de fiecare neregulă în parte.
Mai mult decât atât, la dosar a fost depusă şi Nota de fundamentare pentru desfăşurarea unei acţiuni de verificare nr. 2996156/23.09.2016 prin care, în urma reinstrumentării cererii depusă în campania 2012, a fost stabilită suma plătită necuvenit intimatei.
Pentru termenul de judecată stabilit pentru data de 21.06.2018, la solicitarea instanţei, A.P.I.A. a depus la dosar adresa A.P.I.A. - Centrul judeţean Teleorman nr. 2758/06.06.2018, înregistrată la A.P.I.A.- aparat central sub nr. 23938/08.06.2018, în care era prezentat modul de calcul detaliat al debitului care face obiectul Procesului verbal de constatare a neregulilor şi de stabilire a creanţelor bugetare nr. 46389/02.11.2016.
Chiar dacă instituţia a înţeles să respecte întocmai modelul reglementat prin H.G. nr. 875/2011 şi chiar dacă instanţa apreciază că această neregulă există, a dispus anularea în tot a titlului de creanţă, fără a-şi întemeia în drept decizia luată.
În ceea ce priveşte obligarea sa la plata cheltuielilor de judecată ocazionate de acest proces, solicită respingerea ţinând cont de dispoziţiile art. 451 alin. 2 din Codul de procedură civilă şi de faptul că A.P.I.A. este o entitate publică finanţată de la bugetul de stat şi este nelegitim ca resursele financiare ale statului şi ale sectorului public, în loc sa primească o destinaţie utilă şi în concordanţă cu misiunea legală a fiecărei entităţi publice, să fie folosite pentru plata fie a onorariilor de avocaţi, fie a cheltuielilor de judecată, astfel că bugetul APIA nu prevede sume care să poată fi alocate unei astfel de destinaţii.
4. Apărările formulate în cauză
Prin întâmpinarea depusă în dosarul instanţei de recurs, intimata-reclamantă Societatea “A” S.R.L. a invocat excepţia nulităţii recursului pentru nemotivare, iar în subsidiar, a solicitat respingerea recursului, ca nefondat.
Sub aspect procedural, invocă excepţia nulităţii recursului, dat fiind faptul că motivele de recurs nu se încadrează în cadrul pct. 8 alin. (l) art.488 C. pr. civ., precum şi datorită faptului că, deşi este invocat acest temei legal, recurenta nu precizează care dintre ipotezele normative sunt incidente şi care sunt criticile subsumate ipotezei alese.
Pe fondul criticilor recurentei, intimata reclamantă arată că, în termenii specifici, instanţa fondului a realizat o veritabilă analiză a fundamentului aplicabilităţii unei norme, demonstrând inutilitatea formei în raport de utilitatea stării de fapt ca fiind conforme cu cea avută în vedere de normele referite în actele vizate de acţiunea introductivă în contencios administrativ.
Cu privire la prima neregulă reţinută în procesul verbal, se constată că instanţa nu acceptă aplicarea strictă a literei legii ci a spiritului acesteia.
În cvasitotalitatea argumentelor enunţate recurenta invocă norme şi proceduri ce trebuiau respectate de către organismul de certificare - “C”S.R.L (care la momentul declanşării procedurilor litigioase în legătură cu acest dosar îşi pierduse capacitatea de folosinţă prin RADIERE din Registrul Comerţului la cererea împuterniciţilor săi).
Organismul de certificare este singurul vinovat de modul în care a înţeles să aplice normele speciale care îi asigurau exercitarea prestaţiilor, în speţă OMADR 181/2002.
Numai organismul de certificare ştia regulamentele speciale în sensul punerii acestora în operă, iar, Ministerul Agriculturii şi Dezvoltării Rurale - entitate care, pe de o parte a emis normele invocate ca nerespectate de către organismul de certificare, iar pe de altă parte, este autoritatea sub care îşi desfăşoară activitatea şi pârâta cu plenitudine.
Acest Minister are ca rol şi verificarea îndeplinirii condiţiilor de certificare şi de desfăşurare a activităţii organismelor de certificare, aşa cum rezultă şi din norma invocată de pârâtă acum în recurs.
APIA, deşi invocă nerespectarea unor norme de către organismul de certificare - ca fiind principala culpă pentru nerespectarea formei certificatului de conformitate care a cauzat, în accepţiunea organismului de control antifraudă, principala neregularitate pecuniară care a fost constatată şi sancţionată de către aceasta, nu demonstrează care este culpa sa în privinţa formei certificatului.
Astfel, deşi recurenta declară efectiv cine este culpabil pentru emiterea nelegală a certificatului de conformitate, nu a făcut nici cel mai mic efort de a dovedi:
- că a luat măsura sancţionării organismului de certificare “C”şi măsura recuperării prejudiciului de la acesta, aşa cum nu a făcut nicio remarcă fermă cu privire la acuzele subscrisei formulate în cadrul acţiunii introductive.
- că a încercat măcar să preîntâmpine stingerea din activitate a respectivului organism de certificare prin realizarea unui proces verbal de constatarea a unor creanţe bugetare precum a fost cel instrumentat subscrisei.
Însă, recurenta pârâtă a luat măsura trimiterii organismului antifraudă subordonat sieşi pentru a dispune la 4 ani de la momentul instrumentării cererii sale - o constatare a unei situaţii care a avut-o în permanenţă sub control şi în evidenţe, dar pericolul auditului extern probabil că a dus la radicalizarea aplicării normei mai ales când pârâta a constatat că organismul de certificare “C”fusese deja radiat în luna mai 2015.
Recurenta pârâta se află într-o culpă în forma neglijenţei cu prevedere, pentru că aceasta demonstrează cu un act certificat de ea însăşi nr. 2982386/28.10.20113 emis de Direcţia Juridică şi contencios a pârâtei APIA depus la dosarul fondului în data de 21.06.2018, act cu numele de Notă de fundamentare pentru desfăşurarea unei acţiuni de verificare - în ceea ce privea cererea de plată/finanţare a subscrisei aferentă campaniei 2012.
Astfel, strict referitor la teza probatorie avansată de recurenta pârâtă cu privire la documentul respectiv - aceasta trebuia şi putea să ia măsura sancţionării în anul 2013 - şi societatea ar fi avut posibilitatea să regreseze peste organismul de certificare, dar recurenta nici măcar nu a încercat să recupereze paguba formală de la organismul de certificare printr-o acţiune de control legitim administrativ.
Recurenta pârâtă prin autoritatea antifraudă subordonată, putea verifica dacă cele declarate în certificatul de conformitate - chiar dacă anexa acestuia a venit câteva luni mai târziu (din lipsa controlului ferm şi punctual al autorităţilor legitime) - erau conforme în fapt, dar era deja prea târziu în anul 2016 - pentru că respectivele culturi erau de mult recoltate.
Faţă de aceste argumente, apreciază că recurenta îşi invocă în mod repetat propria turpitudine, fiind în situaţia în care era obligată să evite şi să sancţioneze asumarea unui certificat de conformitate neconform.
Instanţa fondului nu s-a pronunţat pe aceste măsuri ale culpei autorităţii, dar a apreciat în mod legal în esenţa şi spiritul legii, dat fiind faptul că munca în agricultură nu este formată din cadenţe manifeste de cultură tehnică a detaliului examinat la rece în linie informatică după luni şi ani în condiţiile în care recurenta primise documentele prin Centrul Judeţean Teleorman la aceiaşi funcţionari care ar fi constatat peste 1 an aşa zise nereguli - conform notei de fundamentare referite mai sus.
Motivul 2 de recurs este de asemenea netemeinic, recurenta nereuşind să demonstreze în ce fel este greşit raţionamentul instanţei de fond, mai ales că vine cu invocarea unei calculaţii deşi în faţa instanţei de fond s-a opus realizării unei expertize judiciare.
Nelegalitatea actului anulat - procesul verbal nr. 46389/02.11.2016, constă în caracterul ocult al modului de calcul al creanţelor bugetare pretinse dar şi în modul de invocare a temeiurilor legale, acestea fiind invocate strict ca nume de act normativ fără a fi indicat în ce ipoteză a vreunei prevederi legale subscrisa nu s-ar fi încadrat.
Aceeaşi abordare rezultă şi din nota de fundamentare din anul 2013 invocată de pârâtă în dosarul de fond şi criticată mai sus.
II. Soluţia instanţei de recurs
Analizând actele şi lucrările dosarului, precum şi sentinţa recurată, în raport de motivul de casare invocat, Înalta Curte constată că recursul declarat de pârâta Agenţia de Plăţi şi Intervenţie pentru Agricultură este nefondat, pentru următoarele considerente:
Prin procesul – verbal de constatare a neregulilor și de stabilire a creanțelor bugetare nr. 46389/02.11.2016, respectiv, 4534/01.11.2016 emis de pârâta Agenția de Plăți și Intervenție pentru Agricultură, având ca temei legal al verificării O.U.G. nr. 66/2011, a fost stabilită în sarcina intimatei reclamante o creanță bugetară de 146.611,37 lei din care contribuție UE 119.678,25 lei, respectiv FEGA – SAPS: 8135,86 lei, FEADR – AMP4: 146,30 lei, FEADR – AMP5.1: 110.086,09 lei, BN1 – CNDP1: 2448,19 lei, BN1-FEADR – AMP4: 319,71 lei și BN1-FEADR-AMP5.1: 24.165,22 lei.
Procesul verbal de constatare a neregulilor şi de stabilire a creanţelor bugetare nr. 46389/02.11.2016 are la bază constatarea a 2 nereguli de către echipa de verificare din cadrul Direcţiei Antifraudă, Control Intern şi Supracontrol, cu ocazia verificărilor efectuate cu privire la modul în care intimata-reclamantă a obţinut în campania 2012 sprijinul financiar de la A.P.I.A..
Cu referire la prima neregulă, echipa de verificare a reținut că, Anexa certificatului de conformitate depus de către fermier la dosar în campania 2012 nu este întocmită cu respectarea OMADR nr. 181/2012 pentru aprobarea regulilor privind organizarea sistemului de inspecţie şi certificare în agricultura ecologică, în sensul că nu este certificată fiecare parcelă în parte, ci suprafaţa totală pentru fiecare cultură ecologică, nefiind respectată forma prevăzută de anexa nr. 5 din ordin, despre care se face vorbire în art. 6 alin 1, astfel cum a fost modificat şi completat. Conform anexei la certificatul nr. 615-375/12 emis la data de 11.12.2012, suprafaţa certificată ecologic este de 383,54 ha (fără a fi certificată fiecare parcelă în parte). S-a conchis că fermierul nu a îndeplinit obligația asumată sub aspectul formei pe care trebuie să o îmbrace documentul emis de organismul de certificare.
Instanța de fond, a constatat că la emiterea actelor administrative atacate autoritatea publică a acordat prevalență unui aspect de formă în defavoarea realității reieșite din probele disponibile. Din conținutul certificatului de conformitate nr. RO-615-375/12 emis de societatea “C” SRL la data de 11.12.2012, inclusiv anexa acestuia, s-a constatat că au fost certificate ecologic culturile și suprafețele lor aferente, respectiv «Soia 177,05 ha», «M__ 146,49 ha», «Rapița 52,00 ha» și «Floarea soarelui 8,00 ha», în total o suprafață de 383,54 ha. La data de 11.02.2013, societatea “C” SRL a emis o Anexă la documentul justificativ nr. RO-615-375/11.12.2013 prin care, pentru intimate reclamantă a menționat pentru locațiile din Teleorman, aferent culturii (conform măsurii 214 „Plăți de agromediu”, pachetul 5 „Agricultura ecologică”) P.4.5.1 suprafețele corespunzătoare fiecărui bloc fizic, certificând o suprafață totală de 383,54 ha, respectiv 58,93 ha + 14,82 ha + 29,12 ha + 93,73 ha + 103,62 ha + 83,32 ha. Prin cererea unică de plată pe suprafață 2012, reclamanta a indicat o suprafață totală de 520,75 ha, din care în cadrul măsurii P4.5.1. suprafețele de 58,93 ha + 14,82 ha + 29,12 ha + 93,73 ha + 103,62 ha + 83,32 ha, respectiv un total de 383,54 ha.
În acest context, instanța de fond a conchis că este excesivă și formală concluzia părții pârâte în sensul că reclamanta ar fi procedat la o supradeclarare de 100% pentru întreaga suprafață de 383,54 ha, sub motiv că în anexa certificatului de conformitate nr. RO-615-375/12 emitentul său certifica respectivele culturi ecologice, iar nu fiecare parcelă cultivată în parte. Câtă vreme suprafața totală certificată prin respectivul act de conformitate corespundea întocmai suprafeței indicate în cererea unică de plată pe suprafață 2012 – 383,54 ha, iar ulterior societatea autorizată emite o nouă anexă prin care procedează la certificarea în raport de fiecare bloc fizic și parcel agricolă. Altfel spus, pornind de la o neconcordanță formală și fără a efectua vreo verificare suplimentară sau accepta alte lămuriri, autoritatea publică pârâtă a luat față de reclamantă cea mai drastică măsură administrativă, anume aceea a excluderii integrale de la plată, rezultând din conținutul procesului-verbal coroborat cu precizările scrise depuse de pârâtă la data de 18.06.2018 că a fost reținut un procent de supradeclarare de 100%, cu impunerea obligației de restituire în integralitate a sumei acordate. Certificatul de conformitate în sine a fost emis cu respectarea termenului impus de art. 6 din Ordinul MARD nr. 181/2012, în timp ce anexa precizatoare emisă ulterior a avut scopul de a lămuri conținutul certificării și în consecință, neregula analizată nu se confirmă.
Recurenta arată că înscrisul denumit "anexă la documentul justificativ nr. RO-615-375/11.12.2013", anexă emisă la data de 11.02.2013 de către S.C. “C”S.R.L., nu se regăseşte la dosarul fermierului, deci nu a fost avut în vedere de echipa de verificare. Chiar dacă acest document ar fi fost prezentat de către intimată instituţiei, neregula tot ar fi existat, a fost depus cu mult peste termenul legal, deci nu ar fi putut fi luată în considerare. Concluzia instanţei de fond este că "neregula analizată nu se confirmă", ignorându-se astfel condiţiile de eligibilitate impuse de legislaţia incidenţă pentru obţinerea sprijinului financiar solicitat de fermier. Fermierul are dreptul de a solicita plăţile aferente schemelor de sprijin financiar, având obligaţia de a îndeplini condiţiile de eligibilitate în vederea acordării acestor plăţi, în caz contrar asumându-şi sancţiunile prevăzute de lege
Înalta Curte nu poate achiesa la criticile recurentei pârâte.
Intimata reclamantă a solicitat și primit sprijin financiar pentru Măsura 214 – Plăți de agromediu – pachetul 5.1. – Culturi agricole pe terenuri arabile, sunt incidente prevederile Ghidului informativ pentru beneficiarii măsurilor de mediu şi climă ale programului naţional de dezvoltare rurală, conform cărora, terenurile agricole pentru care se încheie angajamente trebuie să fie înregistrate ca terenuri certificate în sistem ecologic de către un organism de inspecţie şi certificare autorizat. Suprafeţele pentru care se încheie angajamente în cadrul acestui pachet trebuie să continue să fie înregistrate de către un organism de inspecţie şi certificare pe toată perioada angajamentului şi să continue să fie utilizat conform metodelor de producţie ecologice în conformitate cu legislaţia naţională relevantă şi cu Regulamentul CE nr. 834/2007, cu modificările şi completările ulterioare.
Conform art. 6 alin. (1) lit. k) și l din Ordinul MADR nr. 181/2012, obligaţiile organismelor de inspecţie şi certificare faţă de operatorii care desfăşoară activităţi în sectorul de agricultură ecologică sunt următoarele….să elibereze, până la data de 15 octombrie a fiecărui an, o anexă la documentul justificativ menţionat la alin. (2), conform modelului prevăzut în anexa nr. 5, în vederea accesării de către operator a măsurii 214 "Plăţi de agromediu", pachetul 5 "Agricultură ecologică", din cadrul Planului naţional de dezvoltare rurală, măsură de sprijin financiar destinată suprafeţelor certificate ecologic, pe toată durata aplicării acestei măsuri; prin excepţie de la prevederile lit. k), organismele de inspecţie şi certificare pot elibera anexa la documentul justificativ până la data de 15 decembrie, în cazul încheierii contractelor cu operatori aflaţi în sistemul de inspecţie şi certificare al altui organism căruia i-a fost retrasă aprobarea, în decursul anului respective…
Conform aceluiași act normativ, aprobarea organismelor de inspecţie şi certificare se face de către Ministerul Agriculturii şi Dezvoltării Rurale, în conformitate cu prevederile art. 2 alin. (4) lit. d) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 34/2000, aprobată prin Legea nr. 38/2001, cu modificările şi completările ulterioare, prin structura cu atribuţii în elaborarea politicilor în domeniul agriculturii ecologice. De asemenea, controlul şi supravegherea activităţii acestora se efectuează de către Ministerul Agriculturii şi Dezvoltării Rurale, în conformitate cu prevederile art. 2 alin. (4) lit. e) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 34/2000, aprobată prin Legea nr. 38/2001, cu modificările şi completările ulterioare, prin structura cu atribuţii de inspecţii tehnice în domeniul agriculturii ecologice.
De precizat că Ordinul nr. 181/2012 se referă la regulile privind organizarea sistemului de inspecţie şi certificare în agricultura ecologică.
Așadar, forma pe care o îmbracă documentele emise de organismul de certificare, dacă certificatul de conformitate are sau nu anexate toate anexele obligatorii în forma prevăzută de actele normative în vigoare, nu sunt documente emise de fermier ci de un organism de inspecție și certificare acreditat de asociația de acreditare din România și aprobat de Ministerul Agriculturii și Dezvoltării Rurale din România.
Într-adevăr, în Manualul IACS se prevede că, plăţile pentru angajamentele încheiate în cadrul acestui pachet vizează terenurile agricole certificate în agricultura ecologică. Certificatul de conformitate sau agricultură ecologică trebuie depuse de fermier până la 15 octombrie a anului în curs. În caz de neprezentare a documentului menţionat până la data stabilită fermierul va fi respins de la plata P5, însă, așa cum a reținut și instanța de fond, intimata reclamantă, pentru cererea unică de plată pe anul 2012, a depus în termen certificatului de conformitate nr. RO-615-375/12 emis de societatea “C” SRL la data de 11.12.2012 iar prin lămurirea conținutului acestuia prin anexa la acest document din 11.02.2013, nu a făcut decât să certifice și parcelele componente.
Într-adevăr, recurenta pârâtă a dat prevalență unor aspecte formale în detrimentul scopului și esenței măsurii 214 "Plăţi de agromediu", pachetul 5 "Agricultură ecologică", așa cum sunt ele prevăzut în Manualul de proceduri privind administrarea cererilor unice de plată pentru anul 2012, versiunea 10.0 (fila 18 dosar fond).
În condițiile în care intimata reclamantă a respectat condițiile de fond pentru a beneficia de măsura de mai sus, scopul fiind îndeplinit, pentru o neconcordanță formală și fără a verifica sau solicita lămuriri suplimentare, cu atât mai mult cu cât certificatul era un document probator emis de o altă entitate decât intimata reclamantă, cu exces de putere recurenta a luat măsura excluderii integrale de la plată reținând un procent de supradeclarare de 100%. Aceasta cu atât mai mult cu cât însăși recurenta a constatat în procesul verbal atacat că nu există neconcordanțe între suprafața vizată prin cererea de plată unică, Registrul parcelar, caietul de agro-mediu și cea din certificat.
Așa fiind, în concordanță cu instanța de fond, Înalta Curte reține că această neregulă nu se confirmă, critica formulată de recurenta pârâtă fiind nefondată.
În ceea ce priveşte a 2-a neregulă care a dus la emiterea titlului de creanţă contestat, recurenta arată că, deși instanţa de fond a constatat existenţa acestei nereguli, a apreciat că "(...) procesul verbal şi decizia de soluţionare a contestaţiei sunt lovite de nulitate în integralitate, iar nu doar parţial corespunzător neregulii privind anexa certificatului de conformitate şi excluderea aferentă de 100%, întrucât nici din conţinutul actelor litigioase şi nici din documentaţia aferentă coroborate cu explicaţiile scrise şi orale oferite de partea pârâtă A.P.I.A. nu a rezultat modul de calcul al creanţei bugetare litigioase.". Chiar dacă instituţia a înţeles să respecte întocmai modelul de proces verbal reglementat prin H.G. nr. 875/2011 din care rezultă faptul că, sumele datorate se individualizează raportat la provenienţa fondurilor şi nu în funcţie de fiecare neregulă în parte instanța a dispus anularea în tot a titlului de creanţă, fără a-şi întemeia în drept decizia luată.
Înalta Curte constată că și această critică este nefondată.
Într-adevăr, chiar dacă formal se poate presupune că este respectat modelul de proces verbal reglementat prin anexa nr. 4 din H.G. nr. 875/2011 prin prisma faptului că sumele datorate se individualizează raportat la provenienţa fondurilor, din conținutul acestuia nu rezultă cum au fost ele calculate, ce reprezintă sumele aferente prescurtărilor utilizate), notele depuse în fața instanței prin adresa A.P.I.A. - Centrul judeţean Teleorman nr. 2758/06.06.2018, în care era prezentat modul de calcul detaliat al debitului care face obiectul Procesului verbal de constatare a neregulilor şi de stabilire a creanţelor bugetare nr. 46389/02.11.2016, nefiind de natură să clarifice modul în care recurenta intimată a individualizat creanța datorată. Aceasta cu atât mai mult cu cât, la pct. 9 din procesul verbal, se face vorbire de reinstrumentarea cererii depuse de intimata reclamantă pe anul 2011 și de un alt proces verbal (26572/23.06.2016) în vederea individualizării sumei plătite necuvenit. Pe de altă parte, așa cum rezultă din practicaua sentinței atacate, reprezentantul recurentei a făcut trimitere și la o altă neregulă constatată pe anul 2013 și care ar fi fost și ea avută în vedere la stabilirea creanței
Așa cum a reținut și instanța de fond, în realitate, suma constituind creanță apare ca o diferență de recuperat, calculată în urma compensărilor și corecturilor în evidențe efectuate de APIA, fără însă ca formula concretă de calcul matematic să fie prezentată de autoritatea publică.
Este evident că din niciun înscris depus de recurenta nu reiese clar modul în care s-a ajuns la o creanță de recuperat de 146.611,37 lei iar în condițiile în care aceasta s-a opus efectuării unei expertize pentru clarificarea acestui aspect, în lipsa unor minime informații clare și logice care să permită atât destinatarului actului atacat cât și instanței să verifice corectitudinea calcului efectuat de recurentă, este evident că actul este viciat, fiind lovit de nulitate absolută.
Susținerile recurentei pârâte conform cărora instanța de fond nu a indicat temeiul legal pentru care a procedat la anularea integrală a procesului verbal pentru considerentele de mai sus, nu pot fi reținute. Astfel, Înalta Curte are în vedere că principiul motivării impune necesitatea ca autoritatea care emite un act administrativ să arate, în mod expres, elementele de fapt şi de drept care determină adoptarea deciziei respective.
Motivarea reprezintă un element esenţial pentru formarea convingerii cu privire la legalitatea şi oportunitatea actului administrativ, constituind, totodată, o garanţie a alegerii soluţiei optime de către organul de decizie.
Amploarea şi detalierea motivării depind de natura actului adoptat, iar cerinţele pe care trebuie să le îndeplinească motivarea depind de circumstanţele fiecărui caz. Aşadar, deşi motivarea reprezintă o obligație generală, aplicabilă oricărui act administrativ, ea face obiectul unei aprecieri in concreto, după natura acestuia și contextul adoptării sale, prin prisma obiectivul său, care este prezentarea într-un mod clar și neechivoc a raționamentului instituției emitente a actului.
Motivarea urmărește o dublă finalitate: îndeplinește, în primul rând, o funcție de transparență în profitul beneficiarilor actului, care vor putea, astfel, să verifice dacă actul este sau nu întemeiat; permite, de asemenea, instanței să realizeze controlul său jurisdicțional, deci în cele din urmă permite reconstituirea raționamentului efectuat de autorul actului pentru a ajunge la adoptarea acestuia; desigur ea trebuie să figureze chiar în cuprinsul actului și să fie realizată de autorul său. În speță, aceste cerințe nu au fost respectate.
Față de cele de mai sus, Înalta Curte constată că sentința atacată este legală, criticile formulate de recurentă nefiind justificate.
Așa fiind, în baza art. 496 C. pr. civ. și art. 20 din Legea nr. 554/2004, recursul declarat de pârâta Agenţia de Plăţi şi Intervenţie pentru Agricultură va fi respins ca nefondat.