Şedinţa publică din data de 9 iunie 2021
asupra cauzei de faţă, constată următoarele:
I. Circumstanţele cauzei
1. Obiectul cererii de chemare în judecată şi valoarea litigiului
Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Bistriţa-Năsăud la data de 19.11.2018, reclamantele A., B. şi C., prin reprezentant legal A. au solicitat, în contradictoriu cu pârâta Compania Naţională de Administrare a Infrastructurii Rutiere, obligarea acesteia la plata sumelor de 6.702,82 RON daune materiale, 2.140 RON cheltuieli de judecată şi 112.500 RON daune morale către prima reclamantă, în calitate de soţie supravieţuitoare; la plata sumelor de 135.147,50 RON daune materiale, respectiv 2.500 RON lunar reprezentând lipsă de întreţinere (sumă actualizată cu dobânda legală, începând cu data de 01.10.2018 şi până la finalizarea studiilor, dar nu mai târziu de împlinirea vârstei de 26 ani) şi 112.500 RON daune morale către a doua reclamantă; la plata sumelor de 86.286,69 RON daune materiale, respectiv 2.255,60 RON lunar reprezentând lipsa de întreţinere (sumă actualizată cu dobânda legală, începând cu data de 01.10.2018 şi până la finalizarea studiilor, dar nu mai târziu de împlinirea vârstei de 26 ani) şi 112.500 RON daune morale către cea de a treia reclamantă, cu cheltuieli de judecată.
În drept, au fost invocate dispoziţiile art. 1349, art. 1382, art. 1386, art. 1390, art. 1391 C. civ., art. 194 şi urm., art. 453 C. proc. civ., art. 27, art. 28 C. proc. pen., Decizia Curţii Constituţionale nr. 387/2015.
2. Sentinţa Tribunalului Bistriţa-Năsăud
Prin sentinţa nr. 193/F/30.05.2019, Tribunalul Bistriţa Năsăud, secţia I civilă a respins, ca neîntemeiată, excepţia prescripţiei dreptului material la acţiune, invocată de pârâta Compania Naţională de Administrare a Infrastructurii Rutiere prin Direcţia Regională Drumuri şi Poduri Cluj; a admis, în parte, acţiunea; a obligat pârâta la plata următoarelor sume: către reclamanta A.-6702,82 daune materiale, 2.140 RON cheltuieli de judecată în dosarul nr. x/2016 al Judecătoriei Gherla şi 112.500 RON daune morale; către reclamanta B.- 7.182,75 RON daune materiale, 51.479 RON reprezentând 25% din renta aferentă perioadei 20.11.2011-30.09.2018,625 RON lunar începând cu data de 01.10.2018 şi până la finalizarea studiilor, dar nu mai târziu de împlinirea vârstei de 26 ani, 112.500 RON daune morale; către reclamanta C.-46.447 RON reprezentând 25% din renta aferentă perioadei 20.11,2011-30.09.2018,564 RON lunar începând cu data de 01.10.2018 şi până la finalizarea studiilor, dar nu mai târziu de împlinirea vârstei de 26 ani, 112.500 RON daune morale; a respins restul pretenţiilor formulate de reclamante, ca neîntemeiate; a obligat pârâta să plătească reclamantelor suma de 2.000 RON reprezentând cheltuieli de judecată parţiale.
3. Decizia Curţii de Apel Cluj
Prin decizia nr. 29/A/19.02.2020, Curtea de Apel Cluj, secţia I civilă a admis apelul pârâtului împotriva sentinţei; a schimbat în parte sentinţa în sensul că a respins, în tot, acţiunea; a menţinut dispoziţia din sentinţă referitoare la respingerea excepţiei prescripţiei dreptului la acţiune.
4. Calea de atac a recursului exercitată în cauză
Împotriva acestei decizii au declarat recurs reclamantele A., B. şi C. (ultimele două prin reprezentant legal A.), solicitând admiterea recursului şi, în principal, casarea hotărârii atacate şi trimiterea cauzei spre rejudecare la curtea de apel (fiind incident motivul de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 6 din cod).
În subsidiar, au solicitat casarea hotărârii atacate şi, rejudecând pe fond pricina, să se dispună respingerea apelului pârâtei, ca nefondat, cu menţinerea, în totalitate, a dispoziţiilor sentinţei pronunţate de tribunal, ca temeinică şi legală (fiind incidente motivele de casare prevăzute de art. 488 alin. (1) pct. 7 şi 8 C. proc. civ.).
Recurentele au solicitat, totodată, în baza art. 453 C. proc. civ., obligarea intimatului la plata cheltuielilor de judecată.
Au criticat hotărârea ca fiind vădit nelegală şi au reamintit că în cererea introductivă de instanţă au analizat autoritatea de lucru judecat a hotărârilor penale pronunţate în dosarele nr. x/2013 şi nr. y/2016, ambele ale Judecătoriei Gherla şi au invocat, în probaţiune, toate probele administrate în cadrul acestor dosare.
Prin prisma cazului de casare prevăzut la art. 488 alin. (1) pct. 6 C. proc. civ., recurentele au arătat că în motivarea deciziei atacate, curtea a constatat că în cauză nu s-a făcut dovada certă a îndeplinirii cumulative a condiţiilor angajării răspunderii civile delictuale şi anume "reclamanţii nu au reuşit să administreze probe din care să rezulte că anterior producerii evenimentului din data de 20 noiembrie 2011, în acelaşi loc a mai avut loc un accident de circulaţie care a generat îndepărtarea parapetului metalic şi că apelanta nu şi-a îndeplinit de îndată sau în cel mai scurt timp posibil obligaţia de a remonta acest parapet metalic", astfel încât nu s-a putut reţine că pârâtul-apelant ar fi autorul faptei ilicite decurgând din nerespectarea prevederilor art. 5 alin. (2) din H.G. nr. 1391/2006, nu s-a putut reţine că fapta ilicită a pârâtului ar fi fost aceea că întreg carosabilul era acoperit cu polei şi nu s-a putut dovedi ce raport de cauzalitate există între prejudiciu şi aceste fapte ilicite.
Recurentele au făcut astfel trimitere la filele x din decizia penală nr. 1425/A/2016 pronunţată de Curtea de Apel Cluj în dosar nr. x/2013, prin care s-a făcut o analiză detaliată privitor la obligaţiile pe care le avea administratorul drumului în conformitate cu dispoziţiile cuprinse în art. 5 din O.U.G. nr. 195/2002 şi art. 5 si 8 din H.G. nr. 1391/2006.
Au precizat că atât prin acţiunea introductivă, cât şi ulterior, s-au invocat în probatiune, potrivit dispoziţiilor art. 27 alin. (2) C. proc. pen., toate probele administrate în dosarele penale nr. x/2013 şi nr. y/2016 ale Judecătoriei Gherla (privind stabilirea culpei concurente, dovedirea şi întinderea prejudiciilor patrimoniale şi nepatrimoniale: acte medico-legale, acte medicale, cercetare la faţa locului, expertiză tehnică, probe testimoniale, înscrisuri doveditoare cheltuieli, venituri, etc), iar la termenul din 02.04.2019 s-a solicitat şi s-a admis acvirarea celor două dosare ale judecătoriei.
Au susţinut că aspectele invocate în decizia atacată erau probate în cursul urmăririi penale, fiind confirmate prin însăşi înscrisul care provenea de la pârât, iar raportul de cauzalitate a fost probat prin expertiza tehnică efectuată în cursul judecării în fond.
Recurentele au înţeles a se prevala de dispoziţiile art. 250, art. 254, art. 264 C. proc. civ., arătând că instanţa de apel nu a examinat niciuna dintre probele invocate în dovedirea cererii introductive şi care au fost administrate.
Recurentele au menţionat că deşi s-a acceptat incidenţa prevederilor art. 27 C. proc. pen. (invocat de reclamante) şi s-a reţinut că "instanţa civilă este abilitată să verifice existenţa faptei, existenţa prejudiciului şi vinovăţia autorului faptei ilicite", în cadrul acestei verificări probele invocate ca fiind lipsă/neadministrate existau la dosar, însă nu au fost luate în considerare de către curte şi nu s-a făcut vreo analiză a acestora.
Au criticat faptul că nu s-a motivat în niciun fel care este cauza neluării în considerare, a înlăturării acestor mijloace de probă, deşi dispoziţiile art. 264 alin. (1) C. proc. civ. sunt clare. În opinia recurentelor, s-a confirmat faptul că temeiul juridic invocat în susţinerea cererii este corect, respectiv că "dacă se reţine săvârşirea de către apelant a unei fapte ilicite, care, afirmativ, ar fi contribuit la producerea prejudiciului constând în decesul victimei D., în proporţie de 25%, acesta nu poate consta decât în neîndeplinirea obligaţiei stabilite de art. 5 alin. (2) din H.G. nr. 1381/2006", dar s-a afirmat expres că nu a fost dovedit (deşi au justificat, în cele ce preced, contrariul). Aceasta contradicţie apare, potrivit recurentelor, ca inexplicabilă, în contextul probatoriului existent la dosar, iar referitor la existenţa sau întinderea prejudiciului, recurentele au susţinut că instanţa nu a mai făcut nicio referire.
De asemenea, privitor la autoritatea de lucru judecat a hotărârilor penale pronunţate în dosar nr. x/2013 al Judecătoriei Gherla (invocată în cererea introductivă), nu se face nicio precizare referitoare la existenţa acesteia raportat la obiectul cauzei.
Având în vedere cele ce preced, în opinia recurentelor, a apărut ca fiind evident că decizia atacată nu cuprinde motivele pe care se întemeiază.
Prin prisma cazurilor de casare prevăzute de art. 488 alin. (1) pct. 7 şi 8 C. proc. civ., recurentele au făcut trimitere la noţiunea de "faptă" din cuprinsul art. 28 C. proc. pen., observând că pentru a antrena răspunderea penală, era (şi este) obligatoriu ca toate elementele să fie întrunite, nefiind suficientă săvârşirea uneia dintre faptele descrise în norma penală.
Chiar dacă răspunderea penală nu poate fi antrenată (datorită unor situaţii expres prevăzute de lege - art. 10 C. proc. pen. din 1968), acest lucru nu înseamnă că o faptă cauzatoare de prejudiciu nu ar putea să constituie una dintre condiţiile răspunderii civile delictuale (aşa cum este cazul în speţă). Tocmai datorită acestor situaţii, în opinia recurentelor, atunci când soluţia instanţei penale este una de achitare sau încetare a procesului penal (deci nu s-a pronunţat o condamnare, datorită incidenţei art. 10 C. proc. pen. 1968), instanţa civilă nu va respinge acţiunea în pretenţii pe acest motiv şi nu va aprecia de plano că nu există prejudiciu sau vinovăţie (în sensul art. 16 C. civ.). Acest aspect însă nu poate fi confundat cu o lipsă de autoritate de lucru judecat a hotărârii penale definitive, care stabileşte fapta ilicită, culpa în producerea faptei, legătura de cauzalitate între acestea şi prejudiciul cauzat, în situaţiile în care nu s-a pronunţat o condamnare (pentru că o condamnare se va pronunţa doar pentru săvârşirea unei infracţiuni, nu doar pentru săvârşirea unei fapte ilicite).
Potrivit recurentelor, acesta este înţelesul art. 28 C. proc. pen. şi a modului în care se impune să se reţină autoritatea de lucru judecat a hotărârilor penale definitive, în cadrul procesual civil, cu ocazia aprecierii întrunirii condiţiilor existenţei răspunderii civile delictuale: chiar dacă s-a pronunţat sau nu o condamnare penală, chiar dacă s-a exercitat sau nu acţiunea penală, existenţa culpei şi a persoanelor responsabile de săvârşirea faptei/faptelor cauzatoare de prejudiciu, este cea statuată prin dispoziţiile hotărârilor penale definitive.
Recurentele au susţinut că, în mod nelegal, curtea a interpretat acest principiu al autorităţii de lucru judecat şi cazurile în care se aplică prin statuările din decizia atacată, respectiv că această autoritate operează exclusiv în ce o priveşte pe inculpata condamnată E., întrucât doar ea răspunde penal.
Potrivit recurentelor, aspecte esenţiale pentru soluţionarea cauzei, care intră sub autoritatea lucrului judecat se regăsesc şi la fila x din decizia penală nr. 1425/A/2016, pronunţată de Curtea de Apel Cluj în dosar nr. x/2013 (hotărâre neanalizată în cadrul deciziei atacate), privitor la culpa în producerea accidentului şi privitor la raportul de cauzalitate.
Coroborând dispoziţiile art. 430 alin. (2) C. proc. civ. şi cele ale art. 28 C. proc. pen., se deduce că şi prevederile din considerentele hotărârilor cu autoritate de lucru judecat, care se referă la "fapta şi persoana care a săvârşit-o", au aceeaşi putere. În consecinţă, toate statuările sus-amintite, aşa cum au fost ele reţinute în considerentele deciziei penale nr. 1425/A/2016 pronunţată de Curtea de Apel Cluj, au autoritate de lucru judecat: şi cele care se referă la vinovăţia inculpatei şi cele care se referă la fapta administratorului drumului (încălcarea obligaţiei de a face) şi la legătura de cauzalitate, certă, între săvârşirea acestei fapte şi producerea rezultatului prejudiciabil - decesul victimei D..
Opinia reţinută în decizia criticată, privitor la neîntrunirea elementelor răspunderii civile delictuale pentru fapta proprie a pârâtului Statul Român prin CNAIR a fost emisă cu aplicarea greşită a normelor de drept material, respectiv art. 1349 şi 1357 C. civ.
În speţă sunt întrunite condiţiile răspunderii civile delictuale privitor la pârât, conform dispoziţiilor art. 28 alin. (1) C. proc. pen., şi anume urmările faptelor ilicite au constat în producerea accidentului de circulaţie din data de 20.11.2011 în care a decedat victima D. (şi s-a produs vătămarea corporală a părţii civile A.), recurentelor le-a fost cauzat un prejudiciu (atât patrimonial, cât şi nepatrimonial), prin decesul soţului, respectiv tatălui. Acest prejudiciu a fost stabilit prin hotărâre definitivă, astfel încât şi privitor la cuantumul acestuia exista autoritate de lucru judecat. Referitor la legătura de cauzalitate, au arătat că urmare a faptelor ilicite descrise în cele ce preced (nerespectarea prevederilor legale de către inculpată şi CNAIR), autoturismul inculpatei a părăsit carosabilul, neexistând (re)montat (reparat) parapetul metalic şi astfel D. a fost lovit frontal (direct), fiind prins între autoturism şi poarta de acces a imobilului nr. 108.
În probaţiune, recurentele au solicitat administrarea probei cu înscrisuri, constând în adresa nr. x/03.12.2012 a IPJ Cluj şi răspunsul pârâtului prin CNADR (actualul CNAIR), precum şi raportul de expertiză criminalistică nr. 44/13.03.2015 al UEC Cluj, administrat în dosarul nr. x/2013 al Judecătoriei Gherla
În baza art. 27 C. proc. pen., au reiterat solicitarea (din acţiunea introductivă) de a fi avute în vedere toate probele administrate în cele două dosare ale Judecătoriei Gherla, acvirate dosarului de faţă (nr. x/2013 şi nr. y/2016).
5. Procedura filtru
Înalta Curte, înregistrând dosarul ca recurs, a procedat, la data de 11.01.2021, la întocmirea raportului asupra admisibilităţii în principiu a recursului.
Completul de filtru C3, constatând că raportul întruneşte condiţiile art. 493 alin. (3) C. proc. civ., a dispus, prin rezoluţia de la aceeaşi dată, comunicarea raportului părţilor, pentru ca acestea să depună puncte de vedere conform dispoziţiilor art. 493 alin. (4) C. proc. civ.
În cauză nu s-au formulat puncte de vedere la raportul de admisibilitate.
La data de 07.04.2021 recursul a fost admis în principiu, fiind acordate termen pentru soluţionare în şedinţă publică, cu citare părţi, la data de 09.06.2021.
6. Apărări formulate în cauză
La data de 20.07.2020, în termen legal, intimata-pârâtă Compania Naţională de Administrare a Infrastructurii Rutiere SA-Direcţia Regională Drumuri şi Poduri Cluj a depus întâmpinare, prin care a solicitat respingerea recursului, ca nefondat şi menţinerea hotărârii atacate, ca temeinică şi legală.
Recurentele nu au formulat răspuns la întâmpinare.
II. Soluţia şi considerentele Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie
Examinând decizia recurată, Înalta Curte constată că recursul este fondat, pentru considerentele ce urmează să fie expuse.
Acţiunea reclamantelor vizează acordarea de despăgubiri (morale şi materiale) determinate de prejudiciul produs prin decesul soţului, respectiv tatălui acestora, numitul D., în accidentul rutier din data de 20.11.2011, prejudiciu produs de către pârâtul Statul Român, prin Compania Naţională de Administrare a Infrasctructurii Rutiere-Direcţia Regională Drumuri şi Poduri Cluj, în condiţiile în care latura civilă raportat la acesta a rămas nesoluţionată în cadrul procesului penal.
Recursul reclamantelor vizează, în esenţă, modalitatea în care instanţa de apel a apreciat asupra îndeplinirii condiţiilor răspunderii civile delictuale, respectiv a culpei pârâtului Statul Român, prin Compania Naţională de Administrare a Infrasctructurii Rutiere-Direcţia Regională Drumuri şi Poduri Cluj în producerea evenimentului ce a determinat prezentul demers judiciar.
Astfel, referitor la accidentul care a produs decesul soţului/tatălui recurentelor-reclamante, Înalta Curte constată că s-au constituit două dosare penale, în cadrul cărora s-au dezbătut chestiuni diferite.
În cadrul dosarului penal nr. x/2016 în care s-au pronunţat sentinţa nr. 711/15.04.2016 a Judecătoriei Gherla, iar în calea de atac decizia nr. 1425/A/22.11.2016 a Curţii de Apel Cluj, a fost soluţionată latura penală, în sensul că s-a stabilit culpa inculpatei E. în proporţie de 75% în producerea accidentului şi în proporţie de 25 % culpa CNAIR. Inculpata a fost condamnată pentru săvârşirea infracţiunii de ucidere din culpă la o pedeapsă de 2 ani şi 6 luni închisoare, a cărei executare a fost suspendată sub supraveghere şi a fost achitată pentru săvârşirea infracţiunii de vătămare corporală, urmare a dezincriminării (sentinţă rămasă definitivă prin decizia penală nr. 1425/A/2016 a Curţii de Apel Cluj).
Prin încheierea din data de 08.04.2016 s-a dispus disjungerea laturii civile a cauzei şi judecarea separată, aceasta constituind obiectul dosarului nr. x/2016 al Judecătoriei Gherla.
Prin sentinţa penală nr. 161/19.02.2018 pronunţată de Judecătoria Gherla în dosar nr. x/2016 a fost soluţionată latura civilă, s-a admis în parte acţiunea civilă formulată de părţile civile (reclamante) în calitate de soţie supravieţuitoare, respectiv fiice ale victimei D., fiind acordate despăgubirile menţionate în dispozitiv. Sumele acordate prin această hotărâre au fost modificate prin decizia nr. 836/A/28.06.2018 a Curţii de Apel Cluj, care însă a menţinut celelalte dispoziţii ale sentinţei.
Este de precizat că sumele din cadrul dosarului sus-menţionat au fost stabilite în sarcina inculpatei, corespunzător culpei de 75% în producerea accidentului, fiind obligat la plata acestora asigurătorul.
În ceea ce priveşte pârâta CNAIR, instanţa a statuat că "... va interpreta în mod extensiv legea de procedură penală iar dintre cele două soluţii posibile va alege să lase nesoluţionată acţiunea civilă promovată de părţile civile A., B. şi C. împotriva părţii responsabile civilmente CNAIR iar părţile civile au posibilitatea de a se adresa instanţei civile pentru acoperirea acestei pagube…"
Faţă de această soluţie, reclamantele au promovat prezenta acţiune, solicitând despăgubiri aferente gradului de culpă al pârâtei de 25% în producerea accidentului, astfel cum a fost stabilit în dosarul penal nr. x/2016
Prin prezentul recurs se învederează că, deşi recurentele-reclamante au invocat, în dovedirea îndeplinirii condiţiilor răspunderii civile delictuale, probele administrate în dosarele penale menţionate anterior, cu trimitere la dispoziţiile art. 27 alin. (2) C. proc. pen., instanţa de apel nu a dat eficienţă acestei norme, nu a motivat de ce nu a analizat probatoriile solicitate şi a concluzionat, în mod nelegal, că în cauză nu s-a dovedit îndeplinirea acestor condiţii în ceea ce priveşte pârâta.
Înalta Curte constată întemeiată această critică referitoare la administrarea de probatorii, consecinţa fiind aceea că în cauză nu s-a procedat la stabilire corectă a situaţiei de fapt iar instanţa de recurs se află în imposibilitatea de a exercita controlul de legalitate.
Astfel, potrivit art. 27 alin. (2) C. proc. pen. "Persoana vătămată sau succesorii acesteia, care s-au constituit parte civilă în procesul penal, pot introduce acţiune la instanţa civilă dacă, prin hotărâre definitivă, instanţa penală a lăsat nesoluţionată acţiunea civilă. Probele administrate în cursul procesului penal pot fi folosite în faţa instanţei civile".
De asemenea, art. 28 C. proc. pen. statuează că "Hotărârea definitivă a instanţei penale are autoritate de lucru judecat în faţa instanţei civile care judecă acţiunea civilă, cu privire la existenţa faptei şi a persoanei care a săvârşit-o. Instanţa civilă nu este legată de hotărârea definitivă de achitare sau de încetare a procesului penal în ceea ce priveşte existenţa prejudiciului ori a vinovăţiei autorului faptei ilicite."
Aşa cum deja s-a arătat, în cadrul dosarului penal nr. x/2016 a fost soluţionată latura penală a cauzei, iar în cadrul dosarului nr. x/2016 a fost soluţionată latura civilă în ceea ce priveşte partea responsabilă civilmente S.C. F. S.A., soluţia de nesoluţionare a laturii civile privind pârâta CNAIR fiind menţinută prin decizia nr. 836/A/28.06.2018 a Curţii de Apel Cluj.
Instanţa de apel a constatat că singura în raport de care ar putea opera autoritatea de lucru judecat reglementată de art. 28 C. proc. pen. este inculpata E., întrucât doar faţă de aceasta s-a reţinut calitatea de făptuitor, însă aceste dispoziţii trebuie coroborate cu cele ale art. 27 alin. (2) din acelaşi cod, care reglementează posibilitatea părţii vătămate care s-a constituit parte civilă (aşa cum este cazul reclamantelor din prezenta cauză) de a acţiona în justiţie pentru pretenţiilor lor civile care nu au fost soluţionate în cadrul procesului penal.
Judecătoria Gherla, prin sentinţa penală nr. 161/19.02.2018, a lăsat nesoluţionată latura civilă raportat la această parte, apreciind că reclamantele au posibilitatea de a se adresa instanţelor civile sub acest aspect, iar reclamantele au uzat, prin prezenta acţiune, de această posibilitate.
Ca atare, nu poate fi negat dreptul acestora la despăgubire în prezentul cadru procesual raportat la faptul că acţiunea penală a fost îndreptată numai împotriva autoarei persoană fizică a accidentului, în condiţiile în care chiar instanţa penală recunoaşte legitimitatea unui astfel de demers.
Pe de altă parte, dispoziţiile art. 28 C. proc. pen. se referă la faptul că instanţa civilă nu este legată de cele statuate printr-o soluţie de achitare sau de încetare a procesului penal, aspecte care nu sunt incidente cauzei pendinte. Per a contrario, în cazul unei soluţii de condamnare (cum este cea în cauză), instanţa civilă este legată de cele stabilite în cadrul procesului penal, în sensul că, chiar dacă faţă de pârâtă nu a fost declanşată acţiunea penală, nu se poate face abstracţie de faptul că în cadrul cercetării judecătoreşti desfăşurate de către instanţa penală s-a stabilit, în sarcina acesteia, o anumită culpă. Această culpă este rezultatul analizării, coroborate, a probelor administrate în acel dosar, referitor la care instanţa de apel era ţinută să se raporteze, potrivit art. 27 alin. (2) C. proc. pen. şi pe care aceasta le-a ignorat, deşi reclamantele au solicitat să fie avute în vedere.
Chiar dacă dispoziţiile art. 27 alin. (2) C. proc. pen. reglementează exclusiv posibilitatea folosirii probatoriului administrat în cadrul cercetării penale, fără a consacra o obligaţie legală în acest sens, în contextul în care recurentele-reclamante au înţeles să invoce textul legal în susţinerea pretenţiilor lor civile şi au arătat că înţeleg să se folosească de acele probe în litigiul civil pendinte, instanţa de apel era datoare să se pronunţe asupra acestei solicitări, iar nu să o ignore cu desăvârşire.
Din această perspectivă, motivarea instanţei de apel în sensul că "...nu s-a făcut dovada certă a îndeplinirii cumulative a condiţiilor răspunderii civile delictuale în sarcina apelantului..." nu este conformă legii, câtă vreme din această motivare nu rezultă care sunt argumentele pentru care a fost înlăturată solicitarea reclamantelor de se folosi de probele administrate în dosarele penale nr. x/2013 şi nr. y/2016 în conformitate cu dispoziţiile art. 27 alin. (2) C. proc. pen., solicitare formulată atât prin cererea de chemare în judecată, cât şi prin întâmpinarea formulată în apel.
Rezultă că hotărârea recurată este nelegală, iar instanţa de recurs nu se poate substitui instanţei devolutive pentru a face aprecieri asupra probatoriilor, astfel încât se impun trimiterea cauzei în rejudecare.
Raportat la considerentul pentru care recursul urmează a fi admis, celelalte critici deduse judecăţii prin intermediul căii extraordinare de atac nu se mai impun a fi analizate, prioritară fiind chestiunea stabilirii aspectelor de fapt din perspectiva probelor care să ateste sau nu îndeplinirea/neîndeplinirea condiţiilor răspunderii civile delictuale.
Faţă de cele arătate, Înalta Curte constată că recursul este fondat, sens în care va fi admis, hotărârea recurată va fi casată, iar cauza trimisă spre rejudecare aceleiaşi instanţe de apel.
În rejudecare, instanţa de apel va proceda la propria analiză privind îndeplinirea sau neîndeplinirea condiţiilor răspunderii civile delictuale cu referire la pârâta Compania Naţională de Administrare a Infrasctructurii Rutiere-Direcţia Regională Drumuri şi Poduri Cluj.
În cadrul acestei analize vor fi avute în vedere probele administrate în cadrul dosarelor penale nr. x/2013 şi nr. y/2016, în conformitate cu dispoziţiile art. 27 alin. (2) C. proc. pen., se vor administra noi probatorii dacă instanţa va aprecia şi se va argumenta eventuala înlăturare a unora dintre acestea.
Pentru aceste considerente, Înalta Curte admite recursul declarat de reclamantele A., B. şi C. prin reprezentant legal A. împotriva deciziei nr. 29/A din 19 februarie 2020 a Curţii de Apel Cluj, secţia I civilă, casează decizia atacată şi trimite cauza spre rejudecare aceleiaşi instanţe de apel.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Admite recursul declarat de reclamantele A., B. şi C. prin reprezentant legal A., domiciliate în Bistriţa, judeţul Bistriţa împotriva deciziei nr. 29/A din 19 februarie 2020 a Curţii de Apel Cluj, secţia I civilă, în contradictoriu cu intimatul-pârât Statul Român, prin Compania Naţională de Administrare a Infrastructurii Rutiere-Direcţia Regională Drumuri şi Poduri Cluj, cu sediul procesual ales în Cluj-Napoca, judeţul Cluj.
Casează decizia atacată şi trimite cauza spre rejudecare aceleiaşi instanţe de apel.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică astăzi, 9 iunie 2021.