Ședințe de judecată: Iulie | | 2022
Sunteți aici: Pagina de început » Detalii jurisprudență

R O M Â N I A
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
Secţia I civilă

Decizia nr. 1281/2021

Decizia nr. 1281

Şedinţa publică din data de 10 iunie 2021

După deliberare, asupra cauzei de faţă, constată următoarele:

1. Cererea de chemare în judecată şi apărările formulate la fond:

Prin cererea de chemare în judecată înregistrată pe rolul Judecătoriei Târgu-Jiu la 23 septembrie 2020, sub nr. x/2020 reclamantul A. a solicitat, în contradictoriu cu pârâtul Penitenciarul Bucureşti Jilava, obligarea pârâtului la plata sumei de 100.000 RON, reprezentând daune morale provenind din încălcarea art. 3 din Convenţia Europeană a Drepturilor Omului şi a Libertăţilor Fundamentale şi art. 1349 alin. (1) şi (2) C. civ.

Prin întâmpinarea formulată la 20 noiembrie 2020, pârâtul Penitenciarul Jilava a invocat excepţia necompetenţei teritoriale a Judecătoriei Târgu-Jiu, susţinând că pârâtul are sediul în circumscripţia Judecătoriei Sectorului 4 Bucureşti, în favoarea căreia a solicitat declinarea competenţei.

2. Hotărârea Judecătoriei Târgu-Jiu

Prin sentinţa nr. 6351 din 14 decembrie 2020, Judecătoria Târgu-Jiu a admis excepţia necompetenţei teritoriale invocate de pârât prin întâmpinare şi a declinat competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Judecătoriei Sectorului 4 Bucureşti.

Pentru a dispune astfel, Judecătoria Târgu-Jiu a reţinut că cererea de chemare în judecată a fost întemeiată pe răspunderea civilă delictuală, normele de competenţă în această materie fiind de ordine privată, stabilind o competenţă teritorială alternativă.

Conform art. 107 C. proc. civ., "Cererea de chemare în judecată se introduce la instanţa în a cărei circumscripţie domiciliază sau îşi are sediul pârâtul, dacă legea nu prevede altfel"; art. 111 din acelaşi act normativ prevede că, "Atunci când pârâtul este o persoană juridică de drept public, acţiunea se va introduce fie la instanţa de la domiciliul sau sediul reclamantului, fie la cea de la sediul pârâtului."

Instanţa a reţinut că art. 113 C. proc. civ. stabileşte competenţa şi a altor instanţe, în afară de instanţa de la domiciliul/sediul pârâtului sau domiciliul reclamantului, în mod alternativ, în materia răspunderii delictuale, în cazul obligaţiilor izvorâte din săvârşirea unei fapte ilicite, competenţa aparţinând, în acest caz, şi instanţei în a cărei circumscripţie s-a săvârşit fapta ori s-a produs prejudiciul.

Prin aceste texte de lege s-a instituit o competenţă teritorială alternativă, iar dreptul de a alege între instanţele competente, conform legii, aparţine reclamantului, potrivit art. 116 C. proc. civ.

În cauză, reclamantul a înţeles să învestească Judecătoria Târgu-Jiu cu cererea îndreptată împotriva Penitenciarului Jilava, invocând calitatea de persoană juridică de drept public a pârâtului şi faptul că domiciliul său actual este la Penitenciarul Târgu-Jiu.

În privinţa stabilirii competenţei instanţei în funcţie de domiciliul reclamantului, Judecătoria Târgu-Jiu a apreciat că aceste dispoziţii legale trebuie raportate la noţiunea de domiciliu, astfel cum aceasta este definită de art. 87 C. civ., în capitolul referitor la identificarea persoanei fizice.

Potrivit art. 91 alin. (1) C. civ., dovada domiciliului sau a reşedinţei se face cu menţiunile cuprinse în cartea de identitate, iar conform alin. (3) al aceluiaşi articol, prin raportare la alin. (2) al art. 91 din cod, stabilirea sau schimbarea domiciliului la o altă adresă decât cea din actul de identitate poate fi opusă persoanei care a cunoscut-o prin alte mijloace.

Instanţa a reţinut că, potrivit normelor enunţate, domiciliul, ca element de identificare al persoanei fizice care determină stabilirea competenţei instanţei, este cel pe care o persoană l-a stabilit ca locuinţă principală, astfel încât nu poate intra în sfera domiciliului locul de detenţie, chiar dacă pedeapsa aplicată presupune custodierea persoanei pe o perioadă îndelungată.

Chiar dacă s-ar aprecia că locul de detenţie poate reprezenta domiciliul procesual, instanţa a reţinut, potrivit înscrisurilor depuse la dosar, că reclamantul este cazat, începând cu 19 septembrie 2019, la Penitenciarul Jilava pentru executarea pedepsei privative de libertate, la Penitenciarul Târgu-Jiu aflându-se în tranzit, pentru afaceri judiciare, astfel încât nici în această situaţie domiciliul său nu se află în circumscripţia Judecătoriei Târgu-Jiu.

Cum reclamantul nu are domiciliul în circumscripţia Judecătoriei Târgu-Jiu şi a sesizat o altă instanţă decât cele competente alternativ, potrivit art. 107, 111 şi 113 alin. (1) pct. 9 C. proc. civ., iar pârâtul a invocat excepţia de necompetenţă, solicitând declinarea competenţei, în condiţiile prevăzute de art. 130 alin. (3) C. proc. civ., a stabilit competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Judecătoriei Sectorului 4 Bucureşti.

3. Hotărârea Judecătoriei Sectorului 4 Bucureşti

Prin sentinţa civilă nr. 2271 din 23 februarie 2021, Judecătoria Sectorului 4 Bucureşti a admis excepţia necompetenţei teritoriale şi a declinat competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Judecătoriei Târgu Jiu. Constatând existenţa conflictului negativ de competenţă, a suspendat judecata cauzei şi a înaintat dosarul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie pentru pronunţarea regulatorului de competenţă.

Pentru a dispune astfel, Judecătoria Sectorului 4 Bucureşti a reţinut că pârâtul are sediul în comuna Jilava, judeţul Ilfov, astfel încât, faţă de dispoziţiile art. 107 C. proc. civ., invocat în susţinerea motivelor din întâmpinare, Judecătoria Sectorului 4 Bucureşti nu este competentă să soluţioneze cauza.

Necompetenţa Judecătoriei Sectorului 4 Bucureşti a fost reţinută şi în raport de ipotezele prevăzute de art. 113 C. proc. civ. şi de temeiul de drept invocat de reclamant, precum şi faţă de dispoziţiile art. 111 din acelaşi cod.

Conform art. 3 din Legea nr. 76/2012 de punere în aplicare a C. proc. civ., dispoziţiile acestui act normativ se aplică numai proceselor şi executărilor silite începute după intrarea acestuia în vigoare; potrivit art. 122 Cod procedură, reguli noi de competenţă pot fi stabilite numai prin modificarea normelor codului.

Judecătoria Sectorului 4 Bucureşti a apreciat că prevederile Ordinului nr. 1279/C/12.06.2000 al Ministrului Justiţiei prin care s-a stabilit că, începând cu 1 iulie 2000, cererile privind deţinuţii din Penitenciarele Bucureşti Jilava şi Spitalul Jilava vor fi soluţionate de Judecătoria Sectorului 4 Bucureşti nu sunt aplicabile în cauză, întrucât acţiunea este de natură civilă, iar nu penală, competenţa de soluţionare fiind reglementată prin dispoziţiile C. proc. civ. având în vedere dispoziţiile art. 122 ale acestui cod.

Întrucât reclamantul este cel care are alegerea de competenţă, acesta se afla, la data sesizării instanţei, în Penitenciarul Târgu-Jiu, acesta justificându-şi alegerea de competenţă a Judecătoriei Târgu-Jiu în raport de prevederile art. 111 C. proc. civ., neavând relevanţă domiciliul din acte, faţă de starea în care se afla reclamantul şi nici faptul că, la momentul sesizării instanţei se afla în tranzit la acel penitenciar.

Judecătoria Sectorului 4 Bucureşti a reţinut că pârâtul nu putea să solicite declinarea competenţei de soluţionare a cauzei în favoarea Judecătoriei Sectorului 4 Bucureşti, competentă după sediul său fiind Judecătoria Cornetu. Deşi Judecătoria Târgu Jiu nu era competentă să judece cauza după niciunul dintre criteriile de competenţă alternativă, nu se putea declina competenţa de soluţionare a cauzei la o altă instanţă necompetentă. Cum reclamantul a înţeles să învestească Judecătoria Târgu Jiu, iar în cauză este în discuţie o competenţă teritorială relativă, Judecătoria Sectorului 4 Bucureşti a apreciat că şi în situaţia în care reclamantul ar fi sesizat o altă instanţă decât cea competentă potrivit legii, declinarea nu se putea face la o altă instanţă necompetentă prin alegerea competenţei de pârât prin întâmpinare.

Pentru aceste motive, a declinat competenţa de soluţionare în favoarea Judecătoriei Târgu Jiu.

4. Soluţia şi considerentele Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie asupra conflictului negativ de competenţă

Reclamantul A. a învestit Judecătoria Târgu-Jiu cu soluţionarea cererii de chemare în judecată prin care a solicitat obligarea pârâtului Penitenciarul Jilava la plata sumei de 100.000 RON, reprezentând daune morale provenind din încălcarea art. 3 din Convenţia Europeană a Drepturilor Omului şi a Libertăţilor Fundamentale şi art. 1349 alin. (1) şi (2) C. civ.

Înalta Curte reţine că, potrivit dispoziţiilor art. 1 alin. (1) din H.G. nr. 756/2016 pentru organizarea, funcţionarea şi atribuţiile Administraţiei Naţionale a Penitenciarelor şi pentru modificarea H.G. nr. 652/2009 privind organizarea şi funcţionarea Ministerului Justiţiei, "Administraţia Naţională a Penitenciarelor este instituţie publică de interes naţional, cu personalitate juridică, în subordinea Ministerului Justiţiei (…); (alin. (2) Administraţia Naţională a Penitenciarelor şi unităţile subordonate fac parte din instituţiile publice de apărare, ordine publică şi securitate naţională ale statului şi constituie sistemul administraţiei penitenciare."

Art. 11 alin. (1) din acelaşi act normativ prevede că, "Pentru îndeplinirea atribuţiilor, în subordinea Administraţiei Naţionale a Penitenciarelor se înfiinţează, se organizează şi funcţionează penitenciare, penitenciare-spital, penitenciare pentru tineri, penitenciare pentru femei (…); alin. (2) "Unităţile subordonate Administraţiei Naţionale a Penitenciarelor se înfiinţează prin hotărâre a Guvernului şi au personalitate juridică."

Conform dispoziţiilor art. 1 alin. (1) din Regulamentul de organizare şi funcţionare a penitenciarelor, "Penitenciarele sunt instituţii publice cu personalitate juridică, în subordinea Administraţiei Naţionale a Penitenciarelor, înfiinţate prin hotărâre a Guvernului, şi fac parte din instituţiile publice de apărare, ordine publică şi securitate naţională."

În materia competenţei teritoriale, C. proc. civ. stabileşte, la art. 111, că "Cererile îndreptate împotriva statului, autorităţilor şi instituţiilor centrale sau locale, precum şi a altor persoane juridice de drept public pot fi introduse la instanţa de la domiciliul sau sediul reclamantului ori la instanţa de la sediul pârâtului."

Această dispoziţie legală reglementează o competenţă teritorială alternativă în ceea ce priveşte litigiile îndreptate împotriva statului, autorităţilor şi instituţiilor centrale sau locale, precum şi a altor persoane juridice de drept public, reclamantului fiindu-i asigurat liberul acces la justiţie, acesta având posibilitatea să introducă acţiunea fie la instanţa unde îşi are domiciliul sau sediul, fie la instanţa unde are sediul pârâtul.

Art. 111 C. proc. civ. urmăreşte nu numai transpunerea principiului liberului acces la justiţie, prin facilitarea accesului la instanţă pentru reclamant, dar şi evitarea aglomerării instanţei de la sediul persoanei juridice de drept public chemate în judecată în calitate de pârât.

În ceea ce priveşte domiciliul persoanei fizice, Înalta Curte reţine că este un atribut de identificare al acesteia, noţiunea "domiciliu" fiind definită în art. 87 C. civ., în sensul că "domiciliul persoanei fizice, în vederea exercitării drepturilor şi libertăţilor sale civile, este acolo unde aceasta declară că îşi are locuinţa principală." Dacă o persoană are mai multe locuinţe statornice, atunci numai una dintre acestea are valoarea juridică a domiciliului, anume cea principală.

În doctrina şi în practica judiciară s-a reţinut constant că "noţiunea de domiciliu trebuie luată într-un sens mai larg, interesând nu atât locuinţa statornică sau principală a pârâtului, ci adresa unde pârâtul locuieşte efectiv".

Astfel, se consacră noţiunea domiciliului ca situaţie de fapt, susceptibilă de a fi dovedită prin orice mijloc de probă, iar nu ideea de domiciliu, ca noţiune juridică.

Scopul regulii generale în materia competenţei teritoriale nu ar fi atins dacă domiciliul nu ar fi asociat cu locuinţa efectivă a părţii, deoarece aceasta ar fi lipsită de exerciţiul drepturilor sale procedurale.

Domiciliul persoanei fizice, conform regulilor procesuale civile referitoare la stabilirea competenţei teritoriale de soluţionare a unei cereri de chemare în judecată, se identifică cu domiciliul în fapt al acesteia, scopul normelor care guvernează procesul civil fiind în sensul asigurării cunoaşterii de către parte a existenţei procesului şi a actelor de procedură îndeplinite în cadrul acestuia.

În cauză, prin cererea de chemare în judecată, reclamantul a susţinut că, în prezent, se află în stare de detenţie la Penitenciarul Târgu Jiu, unde execută o pedeapsă privativă de libertate. Conform înscrisurilor aflate la dosarul cauzei, actele de procedură (citaţii, comunicările hotărârilor pronunţate de instanţele aflate în conflict) au fost îndeplinite, faţă de reclamant, la Penitenciarul Târgu-Jiu.

Potrivit art. 116 C. proc. civ., "Reclamantul are alegerea între mai multe instanţe deopotrivă competente."

Or, prin depunerea cererii de chemare în judecată la Judecătoria Târgu Jiu, în a cărei rază teritorială de află domiciliul în fapt al reclamantului, acesta a făcut alegerea de competenţă, fixând competenţa de soluţionare a cererii de chemare în judecată, în mod definitiv, în favoarea acestei instanţe.

Pentru considerentele expuse, în baza art. 135 alin. (4) C. proc. civ., Înalta Curte va stabili competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Judecătoriei Târgu Jiu.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Stabileşte competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Judecătoriei Târgu Jiu.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 10 iunie 2021.