Ședințe de judecată: Iulie | | 2022
Sunteți aici: Pagina de început » Detalii jurisprudență

R O M Â N I A
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
Secţia I civilă

Decizia nr. 1365/2021

Decizia nr. 1365

Şedinţa publică din data de 16 iunie 2021

Deliberând asupra cauzei de faţă, constată următoarele:

1. Circumstanţele cauzei

Prin cererea formulată la data de 18 martie 2019, pe rolul Tribunalului Arad, secţia I civilă, sub nr. x/2019, reclamantul A. a chemat în judecată pe pârâtele S.C. B. S.R.L. şi C. Daciana, solicitând să se dispună atragerea răspunderii civile delictuale a pârâtelor şi obligarea acestora la plata în solidar a următoarelor sume: prestaţii periodice în cuantum de 2.000 RON/lunar, începând cu data de 19.03.2016 - data producerii accidentului de muncă, sumă indexată anual cu rata inflaţiei comunicată de INS; daune morale în cuantum de 100.000 euro, sumă de care se va folosi pentru intervenţiile chirurgicale şi tratamentele care mai pot fi efectuate în această fază, terapii medicale (fizioterapie, kinetoterapie, etc), protezare şi orice alte activităţi care i-ar putea ameliora starea de sănătate, cu cheltuieli de judecată.

În drept, reclamantul a invocat prevederile art. 7 din Legea nr. 319/2006 privind securitatea şi sănătatea în muncă, raportat la dispoziţiile art. 94 şi 95 C. proc. civ., precum şi art. 1357, 1373, 1381, 1382, 1385, 1386, 1387, 1388 şi 1391 C. civ.

Prin sentinţa civilă nr. 235 din 03 octombrie 2019, pronunţată de Tribunalul Arad, secţia I civilă, a fost admisă, în parte, acţiunea civilă formulată de reclamantul A., în contradictoriu cu pârâtele S.C. B. S.R.L. şi C. Daciana, având ca obiect acţiune în răspundere delictuală; a obligat pârâţii să plătească reclamantului în solidar suma de 55.775 RON, despăgubiri materiale calculate ca prestaţii băneşti lunare cumulate, reprezentând câştigul din muncă nerealizat şi cheltuieli pentru sporirea nevoilor de viaţă aferente perioadei martie 2016 - septembrie 2019; suma de 1.047 RON, cu titlu de prestaţie periodică lunară, reprezentând despăgubiri materiale pentru câştigul din muncă ce nu va putea fi dobândit (747 RON) şi cheltuielile viitoare pentru sporirea nevoilor de viaţă (300 RON) actualizată anual cu rata oficială a inflaţiei, începând cu luna octombrie 2019 şi până la data la care reclamantul va beneficia de venituri băneşti lunare în alt cuantum decât cel actual de 1.015 RON, ori până la data la care reclamantul va îndeplini condiţiile legale pentru obţinerea unei pensii pentru limită de vârstă şi munca depusă, ori va redobândi capacitatea integrală de muncă; precum şi suma de 55.000 euro reprezentând daune morale; au fost respinse restul pretenţiilor reclamantului; a fost dispusă restituirea de către reclamant către stat a sumei de 3.663,5 RON, reprezentând ajutor public sub forma scutirii parţiale de la plata taxei judiciare de timbru şi au fost obligaţi pârâţii în solidar să plătească reclamantului suma de 7.652 RON, cheltuieli de judecată parţiale.

Prin decizia civilă nr. 80 din 01 iulie 2020, pronunţată de Curtea de Apel Timişoara, secţia I civilă, a fost admis apelul formulat de apelantele-pârâte C. Daciana şi S.C. B. S.R.L., în contradictoriu cu intimatul-reclamant A., împotriva sentinţei civile nr. 235 din 03 octombrie 2019, pronunţată de Tribunalul Arad, secţia I civilă, a fost schimbată, în parte, sentinţa civilă apelată, în sensul diminuării cuantumului despăgubirilor materiale calculate ca prestaţii băneşti lunare cumulate, la plata cărora au fost obligaţi pârâţii în solidar faţă de reclamant, la suma de 40.875 RON, a diminuării cuantumului prestaţiilor periodice la plata cărora au fost obligaţi pârâţii în solidar faţă de reclamant, la suma de 747 RON lunar şi a diminuării cuantumului cheltuielilor de judecată în primă instanţă la plata cărora au fost obligaţi pârâţii în solidar faţă de reclamant la suma de 7372 RON; au fost menţinute în rest dispoziţiile sentinţei apelate.

2. Cererea de recurs

Împotriva acestei decizii au declarat recurs pârâtele C. şi B. S.R.L., cu a cărui soluţionare a fost învestită Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie.

Dosarul a fost înregistrat pe rolul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie la data de 31 august 2020 şi a fost repartizat aleatoriu Completului de filtru nr. 10, astfel cum reiese din fişa Ecris şi referatul de repartizare aleatorie .

Prin cererea de recurs, întemeiată pe dispoziţiile art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., recurentele au solicitat casarea, în parte, a deciziei recurate, în ceea ce priveşte soluţia de respingere a apelului pârâtelor, şi trimiterea cauzei, spre rejudecare, pentru încuviinţarea cererii de efectuare a expertizei medico-legale, cu consecinţa admiterii apelului în integralitate.

În susţinerea recursului, recurentele au învederat că instanţa de apel a nesocotit dispoziţiile art. 1358, art. 1371 şi art. 1391 C. civ., menţinând cuantumul daunelor morale acordate de către instanţa de fond, la un nivel excesiv, care nu este justificat în practica judiciară, în lipsa criteriilor de evaluare.

Au mai susţinut că nu a fost corect apreciată culpa persoanelor implicate în producerea accidentului de muncă, fiind nesocotite împrejurările concrete în care s-a produs fapta prejudiciabilă, iar cuantumul daunelor morale nu a fost corelat cu gradul de vinovăţie al celor implicaţi (culpa concurentă a reclamantului), precum şi cu faptul că reclamantul nu are abolită capacitatea de muncă, ci este redusă la jumătate.

În mod greşit, instanţa a respins cererea de efectuare a unei expertize medico-legale, care să releve starea de sănătate a reclamantului la momentul actual, în condiţiile în care expertiza pe care s-a întemeiat instanţa de judecată a fost efectuată în anul 2017, în dosarul penal în care a fost cercetată fapta penală privind producerea accidentului, iar prezentul dosar a fost promovat în anul 2019.

S-a mai arătat că instanţa nu are la dispoziţie criterii obiective de analiză, pe baza cărora să stabilească cuantumul despăgubirilor, astfel că, la stabilirea cuantumului acestora, era necesar ca instanţa să aibă în vedere ca reparaţia morală să fie echitabilă, în acord cu practica judiciară în materie, proporţională cu prejudiciul moral suferit şi în acord cu gradul de vinovăţie al autorului faptei, respectiv cu gradul de contribuţie al victimei la producerea faptei.

În continuare, recurentele au făcut referire la practica judiciară, respectiv la decizia nr. 1468/2016 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, decizia nr. 142/2017 a Curţii de Apel Alba, decizia penală nr. 52/2019 a Curţii de Apel Timişoara.

3. Apărări formulate în cauză

Intimatul A. a depus întâmpinare la data de 20 octombrie 2020, prin care a invocat excepţiile tardivităţii şi netimbrării recursului, iar pe fond a solicitat respingerea recursului, ca nefondat, arătând că instanţa de apel a reţinut în considerentele deciziei recurate, la fila x, că, din înscrisurile administrate, nu rezultă vreo culpă concurentă a reclamantului la producerea accidentului de muncă, între activitatea sa de încărcare manuală a camionului şi accidentul suferit nefiind o legătură de cauzalitate.

În cauză, intimatul-reclamant a depus note de şedinţă la data de 12 februarie 2021, la 8 aprilie 2021 şi la 15 iunie 2021, prin care a susţinut excepţiile invocate prin întâmpinare, iar pe fond a solicitat respingerea recursului, ca nefondat, şi menţinerea, ca legală şi temeinică, a hotărârii instanţei de apel.

4. Considerentele Înaltei Curţi asupra recursului

Examinând recursul, în condiţiile art. 499 C. proc. civ., în raport de excepţia nulităţii recursului, invocată din oficiu, faţă de dispoziţiile art. 248 alin. (1) C. proc. civ., Înalta Curte constată următoarele:

Cu titlu prealabil, se reţine că excepţiile netimbrării şi tardivităţii recursului, invocate de intimatul-reclamant, au fost respinse în sedinţa publică de la termenul din 16 iunie 2021, iar cererea de sesizare a Curţii Constituţionale cu excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 253 alin. (4) şi art. 1391 din C. civ., formulată de petentele C. Daciana şi B. S.R.L., a constituit obiectul dosarului asociat nr. x/2019, fiind soluţionată prin încheierea din 16 iunie 2021, pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia I civilă.

În ceea ce priveşte recursul dedus judecăţii, Înalta Curte reţine că potrivit dispoziţiilor art. 483 alin. (3) C. proc. civ., prezenta cale extraordinară de atac urmăreşte să supună Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie examinarea, în condiţiile legii, a conformităţii hotărârii atacate cu regulile de drept aplicabile.

Potrivit art. 486 alin. (1) lit. d) C. proc. civ., cererea de recurs va cuprinde motivele de nelegalitate pe care se întemeiază recursul şi dezvoltarea lor, sau, după caz, menţiunea că acestea vor fi depuse printr-un memoriu separat, iar alin. (3) al aceluiaşi articol sancţionează cu nulitatea lipsa din cererea de recurs a motivelor de nelegalitate.

Totodată, conform dispoziţiilor art. 489 alin. (1) C. proc. civ., recursul este nul dacă nu a fost motivat în termenul legal, cu excepţia cazului în care se invocă motive de casare de ordine publică, care pot fi ridicate din oficiu de către instanţă, chiar după împlinirea termenului de motivare a recursului.

Aceeaşi sancţiune intervine şi în cazul în care criticile formulate nu se încadrează în motivele de casare prevăzute de art. 488 C. proc. civ., astfel cum rezultă din cele statuate de art. 489 alin. (2) din acelaşi act normativ.

A motiva recursul înseamnă, pe de o parte, arătarea cazului de nelegalitate prin indicarea unuia dintre motivele prevăzute limitativ de art. 488 C. proc. civ., iar, pe de altă parte, dezvoltarea acestuia, în sensul formulării unor critici concrete cu privire la judecata realizată de instanţa care a pronunţat hotărârea recurată, din perspectiva motivului de nelegalitate invocat.

Aşadar, pe lângă cerinţa încadrării criticilor formulate în motivele de nelegalitate prevăzute de art. 488 C. proc. civ., Înalta Curte reţine că aceste critici trebuie să vizeze argumentele instanţei care a pronunţat hotărârea atacată, în caz contrar, neputând fi exercitat controlul judiciar de către instanţa de recurs.

În cauză, prin cererea de recurs, recurentele-pârâte au criticat cuantumul daunelor morale, din perspectiva situaţiei de fapt reţinută de către instanţele de fond, respectiv că nu s-a reţinut culpa concurentă a reclamantului în producerea accidentului de muncă şi că reclamantul nu are capacitatea de muncă abolită, ci numai redusă la jumatate.

Analizând aceste susţineri prin raportare la considerentele instanţei de apel, Înalta Curte constată că pârâtele au criticat aceste aspecte şi în calea devolutivă a apelului, iar instanţa de apel le-a analizat şi le-a dat o dezlegare, sens în care, prin cererea de recurs, recurentele aveau obligaţia să formuleze critici de nelegalitate prin care să combată raţionamentul instanţei de apel, care a reţinut că, în ceea ce priveşte aspectul culpei concurente a reclamantului în producerea accidentului de muncă, invocată de pârâte pentru a justifica solicitarea de diminuare a despăgubirilor acordate de tribunal în mod proporţional cu această culpă, în acord cu soluţia primei instanţe, din probele administrate în cauză nu rezultă vreo culpă a reclamantului, instanţa de apel apreciind că, din menţiunile procesului-verbal de cercetare nr. x/9.02.2017 încheiat de Inspecţia Muncii - Inspectoratul Teritorial de Muncă Arad, rezultă drept cauză a producerii accidentului de muncă manevrarea greşită a stivuitorului de către pârâta C. Daciana, care nu avea pregătire în meseria de stivuitorist, fără a rezulta vreo culpă concurentă a reclamantului la producerea accidentului de muncă, între acţiunea acestuia de încărcare manuală a camionului şi accidentul suferit nefiind o legătură de cauzalitate.

De asemenea, deşi recurentele au invocat nesocotirea de către instanţa de apel a dispoziţiilor art. 1358, art. 1371 şi art. 1391 C. civ., prin menţinerea cuantumului excesiv al daunelor morale acordate prin sentinţa apelată, Înalta Curte constată că recurentele au invocat formal aceste dispoziţii legale, fără a formula critici concrete de nelegalitate, astfel că, prin cererea de recurs, trebuiau să aducă critici hotărârii pronunţate în apel, în sensul că fie au invocat aceste dispoziţii legale şi instanţa nu s-a pronunţat, fie că dezlegarea dată denotă o interpretare sau aplicare greşită a acestor norme, în sensul denaturării înţelesului lor sau a scopului în vederea căruia au fost edictate.

În susţinerea diminuării cuantumului daunelor morale acordate de instanţa de fond şi menţinute în apel, recurentele-pârâte au realizat, în esenţă, o expunere a stării de sănătate a reclamantului, considerând necesară efectuarea unei expertize medico-legale care să evidenţieze starea actuală de sănătate a reclamantului, arătând, totodată, că, în jurisprudenţa instanţelor naţionale (decizia civilă nr. 1468/2016 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie şi decizia nr. 142/2017 a Curţii de Apel Alba), au fost stabilite, cu acest titlu, sume mai mici (10.000 RON pentru un număr de 40 zile de îngrijiri medicale, 15.000 RON pentru 75 zile de îngrijiri şi 35.000 RON pentru 100 zile de îngrijiri medicale), în cauze similare, vizând accidente soldate cu îngrijiri medicale.

Se reţine că trimiterea recurentului la alte hotărâri judecătoreşti, în privinţa cărora nu s-a demonstrat că vizează o situaţie identică sau victime ale aceluiaşi accident, nu evidenţiază un viciu de legalitate a hotărârii recurate, cu atât mai mult cu cât jurisprudenţa nu reprezintă izvor de drept, potrivit art. 1 din C. civ., iar cuantumul daunelor morale stabilit de către instanţa de fond şi menţinut de instanţa de apel este rezultatul aprecierii acestei instanţe şi vizează o chestiune de temeinicie a hotărârii pronunţate, necenzurabilă în prezentul recurs.

În ceea ce priveşte critica recurentelor-pârâte cu privire la respingerea de către instanţa de apel a cererii de efectuare a unei expertize medico-legale care să releve starea actuală de sănătate a reclamantului, se reţine că, potrivit art. 264 C. proc. civ., chestiunea aprecierii asupra utilităţii, concludenţei şi pertinenţei probelor este apanajul instanţei devolutive şi nu poate să reprezinte un aspect de nelegalitate.

Prin urmare, Înalta Curte constată că cererea de recurs nu conţine critici de nelegalitate să poată fi subsumate cazurilor de casare prevăzute de art. 488 C. proc. civ., susţinerile recurentelor prezentate drept motive de recurs, neputând fi circumscrise unor critici de nelegalitate, în sens propriu, împotriva deciziei recurate, din moment ce nu sunt altceva decât afirmaţiile aceloraşi părţi făcute în faţa instanţei învestite cu soluţionarea cererii de apel şi care şi-au primit o rezolvare prin hotărârea atacată, reţinând, totodată, că, în cauză, nu au fost identificate motive de ordine publică, care să poată fi invocate din oficiu, în condiţiile art. 489 alin. (3) C. proc. civ., motiv pentru care cererea de recurs dedusă judecăţii nu îndeplineşte cerinţele prevăzute sub sancţiunea nulităţii de art. 486 alin. (3) din acelaşi act normativ.

Pentru aceste considerente, în temeiul art. 496 alin. (1) C. proc. civ., Înalta Curte va anula recursul declarat de recurentele-pârâte C. Daciana şi B. S.R.L. împotriva deciziei civile nr. 80 din 01 iulie 2020, pronunţată de Curtea de Apel Timişoara, secţia I civilă.

PENTRU ACESTE MOTIVE,

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge excepţiile netimbrării şi tardivităţii recursului, invocate de intimatul-reclamant A..

Anulează recursul declarat de recurentele-pârâte C. Daciana şi B. S.R.L. împotriva deciziei civile nr. 80 din 01 iulie 2020, pronunţată de Curtea de Apel Timişoara, secţia I civilă.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică astăzi, 16 iunie 2021.