Ședințe de judecată: Iulie | | 2022
Sunteți aici: Pagina de început » Detalii jurisprudență

R O M Â N I A
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
Secţia I civilă

Decizia nr. 1379/2021

Decizia nr. 1379

Şedinţa publică din data de 16 iunie 2021

Deliberând asupra conflictului negativ de competenţă, constată următoarele:

Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Galaţi, secţia civilă, la data de 06 decembrie 2018, sub nr. x/2018, reclamanta A. a solicitat, în contradictoriu cu Primăria Municipiului Galaţi- Serviciul de Stare Civilă şi cu pârâtul B., ca instanţa să pronunţe o hotărâre de declarare judecătorească a morţii pârâtului, întrucât acesta a dispărut de la domiciliul socrilor săi în data de 05 iunie 2000 şi, în urma sesizării la poliţie a dispariţiei tatălui său, investigaţiile nu au condus la niciun rezultat, familia neavând nicio veste despre acesta de la data dispariţiei.

În drept, au fost invocate dispoziţiile art. 49 şi următoarele C. civ. şi art. 944 şi următoarele C. proc. civ.

Prin sentinţa civilă nr. 6631/2020 din 20 noiembrie 2020, pronunţată de Judecătoria Galaţi, secţia civilă, a fost admisă excepţia necompetenţei teritoriale a acestei instanţe şi a fost declinată competenţa de soluţionare a cauzei, având ca obiect declararea judecătorească a morţii formulată de reclamanta A., în favoarea Judecătoriei Tulcea.

În motivare, această instanţă a reţinut că dispoziţiile art. 944 C. proc. civ. stabilesc o competenţă teritorială exclusivă de soluţionare a cererilor de declarare judecătorească a morţii, în favoarea ultimului domiciliu cunoscut al persoanei, competenţă absolută pe care părţile nu o pot înlătura, în conformitate cu dispoziţiile art. 129 alin. (2) pct. 3 C. proc. civ., iar, din actele dosarului privind dovada ultimului domiciliu al pârâtului, aflate la filele x, rezultă că acesta a avut ultimul domiciliu cunoscut în mun. Tulcea, str. 1848, nr. 8.

S-a mai apreciat că nu se poate reţine că ultimul domiciliu cunoscut este în municipiul Galaţi, la adresa indicată de reclamantă în cererea introductivă, care corespunde cu adresa imobilului înscris în CF pe numele dispărutului, conform extrasului CF de la fila x, întrucât înscrierea unui imobil în CF în proprietatea persoanei, nu echivalează cu stabilirea domiciliului la acea adresă şi posibilitatea opunerii faţă de terţi a acestei adrese, şi nici faptul vânzării apartamentului de la adresa de domiciliu din municipiul Tulcea, prin contractul de vânzare cumpărare autentificat sub nr. x/11.10.1999, la o dată anterioară apropriată datei declarate a dispariţiei, nu constituie un element de fapt suficient care să conducă la schimbarea domiciliului persoanei, atât timp cât nu au fost îndeplinite condiţiile de opozabilitate faţă de terţi a schimbării domiciliului, astfel cum rezultă din prevederile art. 87 alin. (1) şi art. 89 alin. (1), coroborate cu 91 C. civ., potrivit cărora:

"Domiciliul persoanei fizice, în vederea exercitării drepturilor şi libertăţilor sale civile, este acolo unde aceasta declară că îşi are locuinţa principală", iar "Dovada domiciliului şi a reşedinţei se face cu menţiunile cuprinse în cartea de identitate. (2) În lipsa acestor menţiuni ori atunci când acestea nu corespund realităţii, stabilirea sau schimbarea domiciliului ori a reşedinţei nu va putea fi opusă altor persoane. (3) Dispoziţiile alin. (2) nu se aplică în cazul în care domiciliul sau reşedinţa a fost cunoscută prin alte mijloace de cel căruia i se opune."

În cauză, instanţa a reţinut că sintagma "ultimul domciliu cunoscut" prevăzută de art. 944 C. proc. civ. nu se referă la ultima locuinţă unde a locuit persoana în fapt, fără a avea forme legale, întrucât legea nu distinge în acest sens, situaţia fiind similară cu cea reglementată de prevederile art. 167 alin. (1) şi (2) C. proc. civ., când, necunoscându-se adresa unde persoana locuieşte efectiv, aceasta va fi citată prin publicitate, cât şi la ultimul domiciliu cunoscut al celui citat, fiind vorba despre domiciliul cunoscut ce poate fi opus terţilor, astfel cum rezultă din actul de identitate sau registrele publice de evidenţă.

Conchizând, această instanţă a arătat că ultimul domiciliu cunoscut al dispărutului nu poate fi decât cel opozabil terţilor, respectiv cel înscris în evidenţele publice corespunzătoare menţiunilor din actul de identitate, în speţă, ultimul domiciliu cunoscut al persoanei dispărute fiind în mun. Tulcea, sens în care competenţa de soluţionare a cauzei aparţine Judecătoriei Tulcea.

Învestită prin declinare, Judecătoria Tulcea, secţia civilă şi penală, prin sentinţa civilă nr. 1143 din 20 aprilie 2021, a admis excepţia necompetenţei teritoriale a acestei instanţe, a declinat competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Judecătoriei Galaţi, a constatat ivit conflictul negativ de competenţă între Judecătoria Tulcea şi Judecătoria Galaţi, a suspendat din oficiu cauza şi a înaintat dosarul către Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie în vederea soluţionării conflictului negativ de competenţă.

Pentru a hotărî astfel, această instanţă a reţinut incidenţa dispoziţiilor art. 944 C. proc. civ., care stabilesc o competenţă teritorială exclusivă de soluţionare a cererilor de declarare judecătorească a morţii, pe care părţile nu o pot înlătura, astfel cum prevede art. 129 alin. (2) pct. 3 C. proc. civ., şi cât priveşte noţiunea de "ultimul domiciliu cunoscut", a arătat că ceea ce are relevanţă este situaţia de fapt concretă, adică ultima locuinţă efectivă, iar nu eventualul domiciliu înscris în actul de identitate, în cauză, ultimul domiciliu cunoscut al persoanei dispărute indicat de reclamantă prin cererea de chemare în judecată fiind în judeţul Galaţi.

S-a mai reţinut că, din verificările efectuate de Poliţia Municipiului Galaţi, reiese că pârâtul a avut ultimul domiciliu cunoscut în judeţul Galaţi, unde se mai precizează şi faptul că "e dispărut de la domiciliul socrilor săi din com. Cudalbi, jud. Galaţi", iar faptul că persoana dispărută ar fi vândut apartamentul din municipiul Tulcea anterior datei dispariţiei, potrivit contractului de vânzare-cumpărare aflat la fila x, naşte prezumţia că, în realitate, acesta nu îşi mai avea domiciliul în Tulcea.

În acelaşi sens, s-a reţinut şi faptul că potrivit extrasului de carte funciară aflat la fila x, pârâtul deţine în coproprietate imobilul din localitatea Cudalbi, jud. Galaţi, de unde, conform verificărilor efectuate de poliţie, acesta a dispărut.

Examinând conflictul negativ de competenţă cu a cărui judecată a fost legal sesizată, în temeiul dispoziţiilor art. 133 pct. 2 coroborate cu cele ale art. 135 alin. (1) C. proc. civ., Înalta Curte reţine următoarele:

Obiectul prezentului demers judiciar îl constituie cererea formulată de reclamanta A., în contradictoriu cu Primăria Municipiului Galaţi- Serviciul de Stare Civilă şi cu pârâtul B., prin care a solicitat instanţei să pronunţe o hotărâre de declarare judecătorească a morţii tatălui său, B., acesta fiind dispărut de la domiciliul socrilor din data de 05 iunie 2000.

În speţă, instanţele aflate în conflict au apreciat, în mod corect, că sunt incidente dispoziţiile art. 944 C. proc. civ., care stabilesc o competenţă teritorială exclusivă de soluţionare a cererilor de declarare judecătorească a morţii, în favoarea ultimului domiciliu cunoscut al persoanei, competenţă absolută pe care părţile nu o pot înlătura, în conformitate cu dispoziţiile art. 129 alin. (2) pct. 3 C. proc. civ., însă conflictul negativ de competenţă intervenit a fost determinat de interpretarea diferită a sintagmei "ultimul domiciliu cunoscut" de către instanţele care şi-au declinat reciproc competenţa de soluţionare a cererii.

Înalta Curte reţine că potrivit art. 944 din C. proc. civ., "cererea de declarare a morţii unei persoane se introduce la instanţa competentă în a cărei circumscripţie acea persoană a avut ultimul domiciliu cunoscut".

Acest text procedural instituie o normă specială de competenţă teritorială absolută, de ordine publică, în favoarea instanţei din circumscripţia teritorială unde dispărutul şi-a avut domiciliul cunoscut şi trebuie raportat la noţiunea de domiciliu, astfel cum este definită de art. 87 C. civ., potrivit căruia "domiciliul unei persoanei fizice, în vederea exercitării drepturilor şi libertăţilor sale civile, este acela unde aceasta declară că îşi are locuinţa principală", însă noţiunea de "domiciliu" trebuie interpretată în sens larg, prezentând relevanţă nu atât locuinţa statornică sau principală a acestei persoane, ci adresa unde a locuit efectiv.

În cauză, deşi din cuprinsul Referatului de verificare în registrul naţional de evidenţă a persoanelor nr. x din 01 aprilie 2019, eliberat de Primăria Municipiului Galaţi, la solicitarea primei instanţe sesizate, aflat la dosarul Judecătoriei Galaţi, reiese că pârâtul C. a avut ultimul domiciliu în Tulcea, str. 1848 nr. 8, judeţul Tulcea, Înalta Curte reţine că, din ansamblul înscrisurilor aflate la dosar, rezultă că, în fapt, pârâtul a avut ultimul domiciliu în Municipiul Galaţi, acesta fiind dispărut de la locuinţa socrilor săi din comuna Cudalbi, jud. Galaţi.

Astfel, prin cererea de chemare în judecată, reclamanta A., fiica pârâtului, a precizat că ultimul domiciliu al tatălui său a fost în Galaţi, judeţul Galaţi, iar din extrasele de carte funciară depuse de reclamantă la dosar, aflate la filele x, reiese că pârâtul a deţinut în proprietate un teren intravilan situat în loc. Cudalbi, judeţul Galaţi, dobândit prin contractul de vânzare-cumpărare nr. x/08.05.2000, şi un apartament cu două camere situat în Galaţi, str. x, jud. Galaţi, dobândit prin contractul de vânzare-cumpărare nr. x/22.10.1999.

Relevant este şi faptul că prin contractul de vânzare-cumpărare nr. x din 11 octombrie 1999, pârâtul a vândut imobilul situat în Tulcea, str. 1848, jud. Tulcea, iar zece zile mai târziu a achiziţionat imobilul situat în municipiul Galaţi.

În acest context factual, Înalta Curte va ţine seama de locuinţa efectivă a pârâtului a cărui declarare judecătorească a morţii se solicită, care, din ansamblul probator administrat în cauză, rezultă că a fost în municipiul Galaţi, judeţul Galaţi, astfel cum a susţinut şi curatorul special desemnat în cauză, la termenul din 10 septembrie 2020, în faţa Judecătoriei Galaţi, când instanţa a pus în discuţia părţilor excepţia necompetenţei sale teritoriale în soluţionarea cererii deduse judecăţii.

Pentru aceste considerente, în temeiul art. 135 alin. (4) C. proc. civ., Înalta Curte va stabili competenţa de soluţionare a cererii de chemare în judecată formulată de reclamanta A., în contradictoriu cu pârâţii B. şi Primăria Galaţi - Serviciul de Stare Civilă, în favoarea Judecătoriei Galaţi.

PENTRU ACESTE MOTIVE,

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Stabileşte competenţa de soluţionare a cererii de chemare în judecată formulată de reclamanta A., în contradictoriu cu pârâţii B. şi Primăria Galaţi - Serviciul de Stare Civilă, în favoarea Judecătoriei Galaţi.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 16 iunie 2021.