Ședințe de judecată: Decembrie | | 2022
Sunteți aici: Pagina de început » Detalii jurisprudență

R O M Â N I A
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
Secţia I civilă

Decizia nr. 1381/2021

Decizia nr. 1381

Şedinţa publică din data de 16 iunie 2021

Deliberând asupra conflictului negativ de competenţă, constată următoarele:

Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Brăila, secţia civilă, la data de 06 mai 2020, sub nr. x/2020, reclamantul A. a formulat, în contradictoriu cu pârâta B., acţiune în tăgada paternităţii cu privire la minora C., arătând că, fiind încarcerat în penitenciar, nu a avut nicio relaţie cu pârâta şi că aceasta locuieşte împreună cu un bărbat, relaţie din care s-a născut minora.

Prin sentinţa civilă nr. 6993 din 18 decembrie 2020, pronunţată de Judecătoria Brăila, secţia civilă, a fost admisă excepţia necompetenţei teritoriale exclusive a Judecătoriei Brăila, invocată din oficiu, şi a fost declinată competenţa de soluţionare a cauzei, în favoarea Judecătoriei Turda.

În motivare, această instanţă a reţinut incidenţa dispoziţiilor art. 114 alin. (1) C. proc. civ., potrivit cu care "Dacă legea nu prevede altfel, cererile privind ocrotirea persoanei fizice date de C. civ. în competenţa instanţei de tutelă şi familie se soluţionează de instanţa în a cărei circumscripţie teritorială îşi are domiciliul sau reşedinţa persoana ocrotită", aceste dispoziţii stabilind regula competenţei teritoriale de ordine publică în materia filiaţiei, care pot fi invocate şi de instanţă din oficiu, la primul termen de judecată la care părţile au fost legal citate.

Conchizând, instanţa a precizat că, din verificările efectuate în DEPABD, reiese că minora C., locuieşte împreună cu mama acesteia, respectiv cu pârâta B., în Municipiul Turda, str. x, jud. Cluj, sens în care Judecătoria Turda este instanţa competentă să judece cauza.

Învestită prin declinare, Judecătoria Turda, prin sentinţa civilă nr. 360/2021 din 16 martie 2021, a admis excepţia necompetenţei sale teritoriale, invocată din oficiu, a declinat competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Judecătoriei Brăila, a constatat ivit conflictul negativ de competenţă, a suspendat judecarea cauzei şi a înaintat dosarul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, în vederea soluţionării conflictului de competenţă.

Pentru a hotărî astfel, această instanţă a reţinut că nu sunt aplicabile dispoziţiile art. 114 C. proc. civ., care reglementează competenţa soluţionării cererilor privind ocrotirea persoanei fizice şi care instituie o competenţă teritorială exclusivă în favoarea instanţei în a cărei circumscripţie teritorială îşi are domiciliul sau reşedinţa persoana ocrotită, ci prevederile art. 113 alin. (1) pct. 1 din cod, care stabilesc o competenţă teritorială alternativă, în sensul că, în afară de instanţele prevăzute la art. 107 - 112 din cod, mai este competentă instanţa domiciliului reclamantului, în cererile privitoare la stabilirea filiaţiei.

Totodată art. 129 C. proc. civ. reglementează excepţiile de necompetenţă, pe care le califică ca fiind de ordine publică sau privată, iar la alin. (2) pct. 3 al aceluiaşi articol se stipulează că necompetenţa este de ordine publică în cazul încălcării competenţei teritoriale exclusive, când procesul este de competenţa unei alte instanţe de acelaşi grad şi părţile nu o pot înlătura.

Instanţa a mai reţinut că, în speţă, pentru soluţionarea cererii - tăgadă paternitate - nu a fost instituită o competenţă teritorială exclusivă, ci, în termenii art. 113 alin. (1) pct. 1 C. proc. civ., o competenţă alternativă, fiind incidente şi prevederile cuprinse la art. 116 C. proc. civ., potrivit cărora reclamantul are alegerea între mai multe instanţe deopotrivă competente.

Concluzionând, această instanţă a apreciat că, având în vedere că reclamantul a introdus cererea de chemare în judecată la Judecătoria Brăila, în faţa căreia nu a fost invocată de către pârât excepţia necompetenţei teritoriale a instanţei în condiţiile art. 130 alin. (3) C. proc. civ., prima instanţă sesizată, respectiv Judecătoria Brăila, este competentă să soluţioneze cauza.

Examinând conflictul negativ de competenţă cu a cărui judecată a fost legal sesizată, în temeiul dispoziţiilor art. 133 pct. 2 coroborate cu cele ale art. 135 alin. (1) C. proc. civ., Înalta Curte reţine următoarele:

Obiectul prezentului demers judiciar îl constituie acţiunea în tăgada paternităţii formulată de reclamantul A., în contradictoriu cu pârâta B., prin care a învederat că nu poate fi tatăl minorei C., întrucât este încarcerat în Penitenciarul Brăila.

Conform dispoziţiilor art. 414 din C. civ., paternitatea prezumată a copilului conceput sau născut în timpul căsătoriei poate fi tăgăduită dacă este cu neputinţă ca soţul mamei să fie tatăl copilului. De asemenea, răsturnarea prezumţiei de paternitate poate fi realizată numai pe cale de acţiune.

Legiuitorul a reglementat distinct competenţa teritorială în materia cererilor referitoare la filiaţie, prin art. 113 alin. (1) C. proc. civ., stabilind că, în acest caz, reclamantul se poate adresa fie instanţei de la domiciliul pârâtului, fie celei de la domiciliul reclamantului, în această categorie fiind şi cererile denumite generic în C. civ. "acţiuni privind filiaţia", reglementate de dispoziţiile art. 421-449 C. civ., inclusiv cea privitoare la tăgadă paternităţii.

Pe de altă parte, atât art. 113 alin. (1) pct. 1 din C. proc. civ., cât şi art. 114 din C. proc. civ. se referă la cereri date în competenţa instanţei de tutelă şi de familie, însă au ipoteze diferite de aplicare; astfel, cererile privitoare la filiaţie, inclusiv cele privitoare la tăgada paternităţii, nu intră în categoria cererilor privind ocrotirea persoanei fizice.

În raport de obiectul cererii de chemare în judecată, respectiv tăgadă paternitate, în cauză nu sunt incidente dispoziţiile art. 114 C. proc. civ., care reglementează competenţa soluţionării cererilor privind ocrotirea persoanei fizice şi care instituie o competenţă teritorială exclusivă în favoarea instanţei în a cărei circumscripţie teritorială îşi are domiciliul sau reşedinţa persoana ocrotită, ci prevederile art. 113 alin. (1) pct. 1 din C. proc. civ., care stabilesc o competenţă teritorială alternativă în cazul cererilor privitoare la stabilirea filiaţiei, în sensul că, în afară de instanţele prevăzute la art. 107-112 din C. proc. civ., mai este competentă instanţa de la domiciliul reclamantului.

Prin urmare, în speţă, pentru soluţionarea cererii cu care a fost învestită instanţa de judecată, respectiv acţiune în tăgada paternităţiie, nu a fost instituită o competenţă teritorială exclusivă, ci o competenţă teritorială alternativă, potrivit art. 113 alin. (1) pct. 1 C. proc. civ.

În atare situaţie, devin incidente şi prevederile cuprinse la art. 116 C. proc. civ., potrivit cărora reclamantul are alegerea între mai multe instanţe deopotrivă competente, şi dispoziţiile art. 130 alin. (3) C. proc. civ., potrivit cu care "necompetenţa de ordine privată poate fi invocată doar de către pârât prin întâmpinare sau, dacă întâmpinarea nu este obligatorie, cel mai târziu la primul termen de judecată la care părţile sunt legal citate în faţa primei instanţe".

Potrivit înscrisurilor aflate la dosarul cauzei, se reţine că pârâta B., deşi a depus întâmpinare, la data de 18 iunie 2020, nu a invocat excepţia de necompetenţă teritorială a Judecătoriei Brăila.

Prin urmare, având în vedere că, în cauză, este incidentă o normă de competenţă teritorială relativă, de ordine privată, nesocotirea ei putea fi invocată pe calea excepţiei de necompetenţă numai de către pârâtă în condiţiile art. 130 alin. (3) C. proc. civ., respectiv doar prin întâmpinare, sau, dacă întâmpinarea nu este obligatorie, cel mai târziu la primul termen de judecată la care părţile sunt legal citate în faţa primei instanţe.

În acest context, cum pârâta nu a invocat excepţia necompetenţei teritoriale prin întâmpinarea depusă, în termen legal, iar la prima zi de înfăţişare la care a fost legal citată, aceasta nu s-a prezentat, Înalta Curte reţine că o eventuală necompetenţă teritorială s-a acoperit.

Pentru aceste considerente, Înalta Curte, în temeiul dispoziţiilor art. 135 alin. (4) C. proc. civ., va stabili competenţa de soluţionare a cererii de chemare în judecată formulată de reclamantul A., în contradictoriu cu pârâta B., în favoarea Judecătoriei Brăila.

PENTRU ACESTE MOTIVE,

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Stabileşte competenţa de soluţionare a cererii de chemare în judecată formulată de reclamantul A., în contradictoriu cu pârâta B., în favoarea Judecătoriei Brăila.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 16 iunie 2021.