Ședințe de judecată: Octombrie | | 2024
Sunteți aici: Pagina de început » Detalii jurisprudență

R O M Â N I A
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
Secţia I civilă

Decizia nr. 1564/2021

Decizia nr. 1564

Şedinţa publică din data de 30 iunie 2021

Deliberând asupra cauzei de faţă, constată următoarele:

1. Hotărârea atacată

Prin decizia nr. 2354 din 15 decembrie 2020, Curtea de Apel Craiova, secţia I civilă a constatat perimat recursul declarat de reclamantul A. împotriva încheierii nr. 5 din 20 mai 2020, pronunţată de Tribunalul Gorj în dosarul nr. x/2019, având ca obiect pretenţii.

2. Cererea de recurs

Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs reclamantul A., cu a cărui soluţionare a fost învestită Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie.

În cererea de recurs, recurentul a solicitat admiterea căii de atac formulate împotriva deciziei nr. 2354 din 15 decembrie 2020, pronunţată de Curtea de Apel Craiova, secţia I civilă, prezentând aspecte cu privire la situaţia de fapt a litigiului.

Recursul a fost înregistrat pe rolul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia I civilă la data de 13 ianuarie 2021 şi repartizat aleatoriu spre soluţionare completului nr. 10.

3. Apărări formulate în cauză

La data de 28 ianuarie 2021, intimatul Ministerul Sănătăţii a depus întâmpinare prin care a invocat excepţia netimbrării recursului, excepţia nulităţii recursului, pentru nemotivare, şi excepţia lipsei calităţii procesuale pasive a Ministerului Sănătăţii; pe fond, a solicitat respingerea recursului, ca nefondat.

La 11 februarie 2021, intimatul Penitenciarul Gherla a depus răspuns la întâmpinarea formulată de Ministerul Sănătăţii, prin care a arătat că achiesează la apărările formulate de acest intimat, solicitând respingerea recursului, iar cu privire la excepţia lipsei calităţii procesuale pasive a Ministerului Sănătăţii a învederat că o lasă la aprecierea instanţei de judecată.

La aceeaşi dată, intimatul Penitenciarul Gherla a depus întâmpinare, prin care a invocat excepţiile netimbrării şi nulităţii recursului, pentru nemotivare; pe fond, a solicitat respingerea recursului, ca nefondat.

La data de 15 februarie 2021, intimata Administraţia Naţională a Penitenciarelor a depus răspuns la întâmpinarea formulată de Ministerul Sănătăţii, prin care a învederat că este de acord cu apărările formulate de acest intimat şi solicită respingerea recursului, ca nefondat; de asemenea, a învederat că recursul este declarat cu depăşirea termenului prevăzut de art. 421 alin. (2) C. proc. civ.

La aceeaşi dată, intimata Administraţia Naţională a Penitenciarelor a depus întâmpinare prin care a invocat excepţia netimbrării recursului, excepţia nulităţii, pentru nemotivare, şi excepţia lipsei calităţii procesuale pasive a Administraţiei Naţionale a Penitenciarelor; pe fond, a solicitat respingerea recursului, ca nefondat.

La 1 martie 2021, intimatul Penitenciarul Gherla a depus răspuns la întâmpinarea formulată de intimata Administraţia Naţională a Penitenciarelor, prin care a învederat că este de acord cu apărările formulate de această intimată şi solicită, în principal, anularea recursului, iar, în subsidiar, respingerea recursului, ca nefondat; în ceea ce priveşte excepţia lipsei calităţii procesuale pasive a intimatei, a solicitat respingerea excepţiei, întrucât intimata a fost chemată în judecată pentru fapta proprie.

La data de 7 aprilie 2021, intimatul Instituţia Avocatului Poporului a depus întâmpinare, prin care a invocat excepţiile tardivităţii recursului, nulităţii recursului, pentru neîncadrare în motivele de casare expres prevăzute de lege şi excepţia lipsei calităţii procesuale pasive acestui intimat, arătând că dl B. a fost chemat în judecată în calitate de Avocat al Poporului, iar acesta nu mai are raporturi cu instituţia din anul 2019; pe fond, a solicitat respingerea recursului, ca nefondat.

4. Considerentele instanţei de recurs

Examinând recursul, în condiţiile art. 499 C. proc. civ., în raport de excepţia tardivităţii recursului, invocată de intimaţi, Înalta Curte constată următoarele:

Potrivit dispoziţiilor art. 421 alin. (2) C. proc. civ., hotărârea care constată perimarea este supusă recursului, la instanţa ierarhic superioară, în termen de 5 zile de la pronunţare.

Calculul termenelor este reglementat de art. 181 C. proc. civ., iar la alin. (1) pct. 2 al aceluiaşi articol, se prevede expres că, atunci când termenul se socoteşte pe zile, nu intră în calcul ziua de la care începe să curgă termenul şi nici ziua când acesta se împlineşte.

În cauză, hotărârea care constată perimarea, respectiv decizia nr. 2354 a fost pronunţată la data de 15 decembrie 2020, dată de la care care curge termenul de 5 zile prevăzut de lege pentru exercitarea recursului.

Potrivit art. 181 alin. (1) pct. 2 C. proc. civ., referitor la calculul termenelor procedurale stabilite pe zile, în cauză, termenul de recurs s-a împlinit la data de 21 decembrie 2021.

Înalta Curte constată că cererea de recurs a fost depusă la Curtea de Apel Craiova la data de 5 ianuarie 2021.

Având în vedere dispoziţiile art. 421 alin. (2) din C. proc. civ., menţionate anterior, referitoare la termenul de declarare a recursului împotriva hotărârii prin care s-a constatat perimarea, Înalta Curte reţine că recursul declarat în cauză a fost formulat cu depăşirea termenului legal.

Potrivit dispoziţiilor art. 185 alin. (1) C. proc. civ.:

"Când un drept procesual trebuie exercitat într-un anumit termen, nerespectarea acestuia atrage decăderea din exercitarea dreptului, în afară de cazul în care legea dispune altfel. Actul de procedură făcut peste termen este lovit de nulitate".

Articolul invocat prevede sancţiunea procedurală a decăderii în cazul nerespectării termenelor prevăzute de lege.

În raport de cele prezentate, având în vedere că termenul legal pentru declararea căii de atac extraordinare a recursului a fost depăşit, Înalta Curte, în temeiul art. 185 alin. (1) coroborat cu art. 421 alin. (2) C. proc. civ., constată că recursul declarat de recurentul-reclamant A. este tardiv formulat.

De altfel, Înalta Curte reţine şi împrejurarea că cererea de recurs nu este motivată şi nu cuprinde motivele de nelegalitate pe care se sprijină, nefiind respectate dispoziţiile art. 486 alin. (1) lit. d) C. proc. civ. care dispun în sensul că cererea de recurs va cuprinde motivele de nelegalitate pe care se întemeiază recursul şi dezvoltarea lor, sau, după caz, menţiunea că acestea vor fi depuse printr-un memoriu separat, iar alin. (3) al aceluiaşi articol sancţionează cu nulitatea lipsa din cererea de recurs a motivelor de nelegalitate.

Totodată, conform dispoziţiilor art. 489 alin. (1) C. proc. civ., recursul este nul dacă nu a fost motivat în termenul legal, cu excepţia cazului în care se invocă motive de casare de ordine publică, care pot fi ridicate din oficiu de către instanţă, chiar după împlinirea termenului de motivare a recursului.

În cauză, prin decizia nr. 2354 din 15 decembrie 2020, Curtea de Apel Craiova, secţia I civilă a constatat perimat recursul formulat de reclamantul A. împotriva încheierii nr. 5 din 20 mai 2020, pronunţată de Tribunalul Gorj, în dosarul nr. . x/2019, reţinându-se că de la data suspendării pricinii, respectiv 19 mai 2020, cauza a rămas în nelucrare mai mult de 6 luni din motive imputabile părţii.

Prin cererea de recurs, recurentul-reclamant nu a formulat critici de nelegalitate cu privire la soluţia pronunţată şi nici nu a invocat incidenţa vreunuia dintre cazurile de casare, expres şi limitativ, prevăzute de art. 488 alin. (1) C. proc. civ., ci s-a limitat la a prezenta aspecte cu privire la situaţia de fapt a litigiului.

Înalta Curte reţine că a motiva recursul înseamnă, pe de o parte, arătarea cazului de nelegalitate, prin indicarea unuia dintre motivele prevăzute limitativ de art. 488 C. proc. civ., iar, pe de altă parte, dezvoltarea acestuia, în sensul formulării unor critici concrete cu privire la judecata realizată de instanţa care a pronunţat hotărârea recurată, din perspectiva motivului de nelegalitate invocat.

Având în vedere că recurentul nu a arătat care sunt criticile de nelegalitate a deciziei atacate şi că, în cauză, nu au fost identificate motive de ordine publică, care să poată fi invocate din oficiu, în condiţiile art. 489 alin. (3) C. proc. civ., Înalta Curte constată că cererea de recurs dedusă judecăţii nu îndeplineşte cerinţele prevăzute sub sancţiunea nulităţii de art. 486 alin. (3) din acelaşi act normativ.

În raport de toate aceste considerente, în temeiul art. 499 C. proc. civ., Înalta Curte va anula recursul declarat de reclamantul A. împotriva deciziei nr. 2354 din data de 15 decembrie 2020, pronunţată de Curtea de Apel Craiova, secţia I civilă.

PENTRU ACESTE MOTIVE,

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Anulează recursul declarat de reclamantul A. împotriva deciziei nr. 2354 din data de 15 decembrie 2020, pronunţată de Curtea de Apel Craiova, secţia I civilă.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică astăzi, 30 iunie 2021.