Şedinţa publică din data de 18 februarie 2021
După deliberare, asupra cauzei de faţă, constată următoarele:
1. Hotărârea suspusă revizuirii
Prin decizia nr. 1799 din 29 septembrie 2020, pronunţată în dosarul nr. x/2018, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia I civilă a admis recursul declarat de reclamanta A. S.R.L. împotriva deciziei nr. 3057 din 3 decembrie 2019 a Curţii de Apel Ploieşti, secţia I civilă. A casat decizia recurată şi a trimis cauza, spre rejudecare, la aceeaşi instanţă de apel.
2. Cererea de revizuire
Împotriva deciziei nr. 1799 din 29 septembrie 2020, pronunţate de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia I civilă, revizuentul B. - persoană fizică autorizată a formulat, la 27 ianuarie 2021, cerere de revizuire întemeiată pe dispoziţiile art. 509 alin. (1) pct. 1 şi pct. 8 C. proc. civ.
În susţinerea cererii de revizuire, a arătat că instanţa de recurs a încălcat prevederile art. 9 alin. (2) C. proc. civ., pronunţându-se asupra unor lucruri care nu s-au cerut şi care nu au făcut obiectul cererii de recurs, precum şi dispoziţiile art. 430 din acelaşi cod, referitoare la autoritatea de lucru judecat a deciziei pronunţate în apel, în ceea ce priveşte aspectele necontestate în recurs.
Deşi intimata A. S.R.L. a criticat în recurs numai aspectul referitor la răspunderea revizuentului pentru prejudiciul cauzat prin culegerea recoltei, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie a analizat şi valabilitatea contractului de vânzare-cumpărare nr. x din 26 aprilie 2017, încheiat între petent şi intimatul C., depăşind limitele învestirii sale.
Revizuentul a susţinut incidenţa, din această perspectivă, a dispoziţiilor art. 509 alin. (1) pct. 1 C. proc. civ., apreciind că instanţa de recurs s-a pronunţat asupra unor lucruri care nu s-au cerut, nesocotind principiul disponibilităţii procesului civil prevăzut de art. 9 alin. (2) din cod.
Subsumat aceluiaşi motiv de revizuire, revizuentul a afirmat că, în mod greşit instanţa de recurs a pronunţat soluţia de casare a deciziei recurate şi de trimitere a cauzei, spre rejudecare, curţii de apel, prin prisma dispoziţiilor art. 22 şi art. 425 C. proc. civ., pentru insuficienţa probatoriului administrat în cauză. Acest motiv de casare nu poate fi încadrat în art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., invocat de recurenta-reclamantă în susţinerea recursului, pentru pretinsa încălcare a dispoziţiilor art. 1811, art. 1812, art. 1349 şi art. 1692 C. civ.
Prin motivul de revizuire încadrat în art. 509 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., revizuentul a învederat că instanţa de recurs a încălcat autoritatea de lucru judecat a deciziei pronunţate în apel, care a rămas definitivă în ceea ce priveşte modalitatea de soluţionare a capătului de cerere referitor la valabilitatea contractului de vânzare-cumpărare nr. x din 26 aprilie 2017 şi care nu a reprezentat obiect de critică în recursul formulat de intimata A. S.R.L..
3. Înregistrarea cererii de revizuire pe rolul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie
Cererea de revizuire a fost înregistrată pe rolul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia I civilă la 26 ianuarie 2021, sub nr. x/2021, fiind repartizată aleatoriu, spre soluţionare, Completului nr. 8.
Prin rezoluţia completului din 1 februarie 2021, s-a stabilit termen pentru soluţionarea cererii de revizuire la 18 februarie 2021.
La acest termen de judecată, Înalta Curte a pus în discuţie excepţia inadmisibilităţii cererii de revizuire, invocate de intimata A. S.R.L. prin întâmpinare, precum şi excepţia tardivităţii cererii de revizuire întemeiate pe art. 509 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., invocată din oficiu, în raport de dispoziţiile art. 511 alin. (1) pct. 8 din acelaşi cod.
4. Întâmpinarea
Prin întâmpinarea depusă la 12 februarie 2021, în termenul prevăzut de art. 513 alin. (2) C. proc. civ., intimata A. S.R.L. a solicitat respingerea cererii de revizuire, ca inadmisibilă, şi obligarea revizuentului la plata cheltuielilor de judecată.
5. Soluţia şi considerentele Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie asupra cererii de revizuire
5.1 Examinând admisibilitatea cererii de revizuire întemeiate pe art. 509 alin. (1) pct. 1 C. proc. civ., cu prioritate din perspectiva îndeplinirii condiţiilor prevăzute de art. 509 alin. (1) din acelaşi act normativ, ce reprezintă însăşi premisa promovării căii extraordinare de atac, Înalta Curte constată următoarele:
Conform art. 509 alin. (1) C. proc. civ., revizuirea este o cale extraordinară de atac de retractare, ce poate fi exercitată numai împotriva unei hotărâri pronunţate asupra fondului sau care evocă fondul şi care poate fi cerută doar pentru ipotezele enumerate la punctele 1-11.
Pentru ca hotărârea atacată cu revizuire să îndeplinească condiţia de a evoca fondul, este necesar ca instanţa care a pronunţat hotărârea să stabilească o altă situaţie de fapt faţă de cea reţinută în etapele procesuale anterioare sau să aplice alte dispoziţii legale la împrejurări de fapt ce au fost determinate şi, în oricare dintre aceste ipoteze, să dea o altă dezlegare raportului juridic dedus judecăţii. În acest sens, s-a statuat că nu pot forma obiect al revizuirii hotărârile instanţelor de recurs prin care s-a respins recursul ori, deşi acesta a fost admis, s-a dispus casarea cu trimitere, spre rejudecare, a cauzei, şi nici hotărârile instanţelor de recurs prin care s-a soluţionat o excepţie, fără a se evoca fondul.
Condiţia ca hotărârea a cărei revizuire se cere să evoce fondul pricinii este impusă de caracterul acestei căi extraordinare de atac, de retractare, prin care se solicită instanţei învestite cu soluţionarea fondului unui litigiu să revină asupra hotărârii atacate, invocându-se împrejurări noi, ivite, de regulă, ulterior pronunţării hotărârii.
Înalta Curte constată că decizia supusă revizuirii nu îndeplineşte condiţia evocării fondului pentru a se putea considera că este admisibil motivul de revizuire prevăzut de art. 509 alin. (1) pct. 1 C. proc. civ.
Astfel, prin decizia nr. 1799 din 29 septembrie 2020, obiect al cererii de revizuire, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia I civilă a admis recursul declarat de reclamanta A. S.R.L. împotriva deciziei nr. 3057 din 3 decembrie 2019 a Curţii de Apel Ploieşti, secţia I civilă. A casat decizia recurată şi a trimis cauza, spre rejudecare, la aceeaşi instanţă de apel.
Motivul care a determinat adoptarea acestei decizii a constat, potrivit considerentelor deciziei, în necesitatea respectării principiilor ce guvernează procesul civil, prin punerea în discuţia părţilor a probelor care se vor administra, cu respectarea normelor procedurale, instanţa de trimitere urmând a statua, motivat şi argumentat, asupra oricăror cereri de suplimentare a probatoriului, a utilităţii şi pertinenţei acestora, trebuind a analiza motivele de recurs ale recurenţilor ce vizează fondul cauzei, ca apărări de fond, iar după stabilirea completă a situaţiei de fapt să procedeze la aplicarea dispoziţiilor legale incidente.
Faţă de aceste considerente şi de soluţia de casare cu trimitere a cauzei, spre rejudecare, la instanţa de apel, se constată că, prin recursul soluţionat prin decizia nr. 1799 din 29 septembrie 2020 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia I civilă, nu s-a stabilit o altă situaţie de fapt, nu s-au aplicat alte dispoziţiile legale unei stări de fapt anterior reţinute şi nici nu s-a dat o altă dezlegare raportului juridic dedus judecăţii.
Rezultă, astfel, că decizia nr. 1799 din 29 septembrie 2020 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia I civilă nu face parte din categoria hotărârilor judecătoreşti care evocă fondul. Această decizie nu se subsumează nici ipotezei prevăzute de art. 509 alin. (2) C. proc. civ., pentru care legiuitorul a reglementat posibilitatea atacării cu revizuire a hotărârilor care nu evocă fondul, respectiv alin. (1) pct. 3, numai în cazul judecătorului, pct. 4 şi pct. 7-10 din cod.
Pentru considerentele expuse, Înalta Curte va respinge, ca inadmisibilă, cererea de revizuire întemeiată pe dispoziţiile art. 509 alin. (1) pct. 1 C. proc. civ., formulată de revizuentul B. - persoană fizică autorizată împotriva deciziei nr. 1799 din 29 septembrie 2020 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia I civilă.
5.2 Examinând cererea de revizuire întemeiate pe dispoziţiile art. 509 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., din perspectiva excepţiei tardivităţii, invocate din oficiu, în raport de prevederile art. 511 alin. (1) pct. 8 din acelaşi act normativ, Înalta Curte constată următoarele:
Potrivit art. 509 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., revizuirea unei hotărâri pronunţate asupra fondului sau care evocă fondul poate fi cerută dacă există hotărâri definitive potrivnice, date de instanţe de acelaşi grad sau de grade diferite, care încalcă autoritatea de lucru judecat a primei hotărâri.
Conform dispoziţiilor art. 511 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., termenul de revizuire este de o lună şi se va socoti, în cazul prevăzut la art. 509 alin. (1) pct. 8 din acest act normativ, de la data rămânerii definitive a ultimei hotărâri.
În cauză, revizuentul B. - persoană fizică autorizată a solicitat, în baza art. 509 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., revizuirea deciziei nr. 1799 din 29 septembrie 2020 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia I civilă, susţinând că o parte din considerentele acesteia încalcă autoritatea de lucru judecat a considerentelor deciziei nr. 3057 din 3 decembrie 2019, pronunţate de Curtea de Apel Ploieşti, secţia I civilă.
Cererea de revizuire întemeiată pe dispoziţiile art. 509 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ. a fost formulată la 27 ianuarie 2021, conform vizei aplicate de oficiul poştal pe plicul cu care a fost expediată la Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie cererea de revizuire.
Ultima hotărâre pronunţată, anume decizia nr. 1799 din 29 septembrie 2020 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia I civilă, a cărei revizuire se solicită, a rămas definitivă, potrivit prevederilor art. 634 alin. (1) pct. 5 C. proc. civ., la data pronunţării, respectiv la 29 septembrie 2020.
Conform art. 511 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., termenul pentru promovarea cererii de revizuire întemeiate pe art. 509 alin. (1) pct. 8 din acelaşi act normativ a început să curgă la 29 septembrie 2020.
Potrivit dispoziţiilor anterior menţionate, termenul în care putea fi introdusă, cel mai târziu, cererea de revizuire s-a împlinit la 29 octombrie 2020, calculul fiind făcut în raport de prevederile art. 181 alin. (1) pct. 3 C. proc. civ.
Faţă de aspectele mai sus menţionate şi de dispoziţiile legale evocate, Înalta Curte va respinge cererea de revizuire întemeiată pe dispoziţiile art. 509 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., ca tardiv declarată.
În baza art. 453 alin. (1) C. proc. civ., va dispune obligarea revizuentului B. - persoană fizică autorizată, aflat în culpă procesuală, la plata către intimata A. S.R.L. a sumei de 2.000 RON, reprezentând cheltuieli de judecată, conform dovezilor de plată a acestora, respectiv factura fiscală nr. x/08.02.2021, emisă de Cabinet Individual de Avocat "D." şi extrasul de cont bancar al E. Amsterdam, în care este evidenţiată tranzacţia sumei menţionate.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge, ca inadmisibilă, cererea de revizuire întemeiată pe dispoziţiile art. 509 alin. (1) pct. 1 C. proc. civ., formulată de revizuentul B. împotriva deciziei nr. 1799 din 29 septembrie 2020, pronunţate de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia I civilă în dosarul nr. x/2018.
Definitivă.
Respinge, ca tardivă, cererea de revizuire întemeiată pe dispoziţiile art. 509 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., formulată de revizuentul B. împotriva aceleiaşi decizii.
Cu drept de recurs în termen de 30 de zile de la comunicare, la Completul de 5 judecători al Înaltei Curţi de Casaţi şi Justiţie.
Obligă pe revizuentul B. la plata către intimata A. S.R.L. a sumei de 2.000 RON, reprezentând cheltuieli de judecată.
Pronunţată în şedinţă publică astăzi, 18 februarie 2021.