Şedinţa publică din data de 17 martie 2021
Analizând recursul în conformitate cu dispoziţiile art. 499 teza a II-a C. proc. civ., potrivit cărora în cazul în care recursul se respinge fără a fi cercetat în fond, hotărârea de recurs va cuprinde numai motivarea fără a se evoca şi analiza motivele de casare, Înalta Curte constată următoarele:
I. Circumstanţele cauzei:
Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Buzău la data de 5 octombrie 2016 sub nr. x/2016, reclamantul A., în calitate de administrator al S.C. B. S.R.L., a solicitat obligarea pârâtului C. la achitarea sumei de 6.000 RON, reprezentând preţul neachitat al materialului lemnos (cherestea răşinoase).
Prin sentinţa civilă nr. 2896 din 17 mai 2017, Judecătoria Buzău, secţia Civilă a admis excepţia lipsei calităţii procesuale pasive a pârâtului C. şi a respins acţiunea ca fiind introdusă împotriva unei persoane lipsite de calitate procesuală pasivă.
Împotriva acestei sentinţe a declarat apel reclamantul A..
Prin decizia civilă nr. 1060/2017 din 20 noiembrie 2017, Tribunalul Buzău, secţia I civilă a respins, ca nefondat, apelul declarat de către reclamantul A. împotriva sentinţei civile nr. 2896 din 17 mai 2017, pronunţată de Judecătoria Buzău.
Prin decizia civilă nr. 942 din 15 martie 2018, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia a II-a civilă a admis excepţia necompetenţei materiale şi a declinat competenţa de soluţionare a recursului declarat de recurentul-reclamant A. împotriva deciziei civile nr. 1060/2017 din 20 noiembrie 2017, pronunţată de Tribunalul Buzău, secţia I civilă, în favoarea Curţii de Apel Ploieşti.
Pricina a fost înregistrată pe rolul Curţii de Apel Ploieşti la data de 05 iulie 2018.
Prin decizia civilă nr. 169 din 10 iunie 2020, Curtea de Apel Ploieşti a admis excepţia perimării, invocată din oficiu, şi a constatat perimată judecata recursului declarat de reclamantul A. împotriva deciziei civile nr. 1060 din 20 noiembrie 2017, pronunţată de Tribunalul Buzău.
2. Calea de atac formulată în cauză:
Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs reclamantul A., cu a cărui soluţionare a fost învestită Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie.
În argumentarea căii de atac, recurentul-reclamant a susţinut că decizia curţii de apel este nefondată întrucât prezenţa sa la fiecare termen de judecată împiedică aplicarea prevederilor art. 411 alin. (1) pct. 2 din C. proc. civ.
3. Procedura derulată în faţa Înaltei Curţi:
Învestită cu soluţionarea căii de atac, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia I civilă, în temeiul art. 493 alin. (2) C. proc. civ., a procedat la întocmirea raportului asupra admisibilităţii în principiu a recursului.
În procedura de filtru, constatând că raportul întruneşte condiţiile art. 493 alin. (3) C. proc. civ., instanţa a dispus comunicarea acestuia, pentru depunerea punctelor de vedere, conform dispoziţiilor art. 493 alin. (4) C. proc. civ.
3. Considerentele şi soluţia Înaltei Curţi:
Examinând recursul, din perspectiva îndeplinirii condiţiilor prevăzute de art. 485 şi art. 486 C. proc. civ., Înalta Curte reţine următoarele:
Potrivit dispoziţiilor art. 421 alin. (2) din C. proc. civ., hotărârea care constată perimarea este supusă recursului, la instanţa ierarhic superioară, în termen de 5 zile de la pronunţare.
Calculul termenelor este reglementat de art. 181 C. proc. civ., iar la alin. (1) pct. 2 al aceluiaşi articol se prevede expres că atunci, când termenul se socoteşte pe zile, nu intră în calcul ziua de la care începe să curgă termenul şi nici ziua când acesta se împlineşte.
Art. 185 alin. (1) C. proc. civ. prevede că atunci când un drept procesual trebuie exercitat într-un anumit termen, nerespectarea acestuia atrage decăderea din exercitarea dreptului, în afară de cazul în care legea dispune altfel, iar actul de procedură făcut peste termen este lovit de nulitate.
Hotărârea care constată perimarea a fost pronunţată la data de 10 iunie 2020, dată de la care curge termenul de 5 zile prevăzut de lege pentru exercitarea recursului.
Conform art. 181 alin. (1) pct. 2 C. proc. civ., referitor la calculul termenelor procedurale stabilite pe zile, în cauză termenul de recurs s-a împlinit la data de 16 iunie 2020.
Potrivit ştampilei aplicate pe cerere cu ocazia înregistrării acesteia, aflată la dosar, reclamatul A. a declarat recurs la data de 25 iunie 2020, cu încălcarea termenului de 5 zile prevăzut de art. 421 alin. (2) C. proc. civ.
Pe de altă parte, potrivit art. 486 alin. (1) lit. d) C. proc. civ., cererea de recurs va cuprinde motivele de nelegalitate pe care se întemeiază recursul şi dezvoltarea lor, sau, după caz, menţiunea că acestea vor fi depuse printr-un memoriu separat, iar alin. (3) al aceluiaşi articol sancţionează cu nulitatea lipsa din cererea de recurs a motivelor de nelegalitate.
Totodată, conform dispoziţiilor art. 489 alin. (1) C. proc. civ., recursul este nul dacă nu a fost motivat în termenul legal, cu excepţia cazului în care se invocă motive de casare de ordine publică, care pot fi ridicate din oficiu de către instanţă, chiar după împlinirea termenului de motivare a recursului.
Aceeaşi sancţiune intervine şi în cazul în care motivele invocate nu se încadrează în motivele de casare prevăzute de art. 488, astfel cum rezultă din cele statuate de art. 489 alin. (2) C. proc. civ.
A motiva recursul înseamnă, pe de o parte, arătarea cazului de nelegalitate prin indicarea unuia dintre motivele prevăzute limitativ de art. 488 C. proc. civ., iar, pe de altă parte, dezvoltarea acestuia, în sensul formulării unor critici concrete cu privire la judecata realizată de instanţa care a pronunţat hotărârea recurată, din perspectiva motivului de nelegalitate invocat.
În speţă, prin decizia recurată, instanţa de apel a constatat perimată judecata recursului declarat de reclamantul A. împotriva deciziei civile nr. 1060 din 20 noiembrie 2017, pronunţată de Tribunalul Buzău.
Pentru a pronunţa această soluţie, curtea de apel a constatat că prin încheierea din 07 martie 2019, pronunţată în dosarul nr. x/2016, instanţa a dispus în temeiul art. 411 alin. (1) pct. 2 C. proc. civ., suspendarea judecăţii recursului declarat de reclamantul A. împotriva deciziei civile nr. 1060 din 20 noiembrie 2017, pronunţată de Tribunalul Buzău.
Reţinând că pricina a rămas în nelucrare din motive imputabile părţilor, începând cu 07 martie 2019 şi până la data de 10 iunie 2020, deci pentru o perioadă mai mare de 6 luni, curtea de apel a constatat intervenită sancţiunea perimării.
Recurentul-reclamant şi-a argumentat prezentul demersul judiciar afirmând că soluţia de perimare este nefondată, faţă de împrejurarea că a fost prezent la fiecare termen de judecată.
Înalta Curte constată că recurentul-reclamant nu a indicat în concret care sunt motivele de nelegalitate care pot fi imputate hotărârii recurate şi nu a formulat critici care, circumscrise motivelor de recurs prevăzute de lege, să fie de natură a susţine nelegalitatea hotărârii prin care instanţa a statuat cu privire la intervenirea sancţiunii perimării.
Or, condiţia legală a dezvoltării motivelor de recurs implică invocarea aspectelor de nelegalitate a deciziei pronunţate de instanţa a cărei hotărâre se atacă, precum şi încadrarea acestora în motivele de casare limitativ prevăzute de art. 488 alin. (1) pct. 1-8 C. proc. civ., ori a unor critici care să permită o astfel de încadrare juridică, pentru ca instanţa de recurs să poată exercita controlul de legalitate.
Aşa fiind, cum aspectele susţinute de recurentul-reclamant A. nu se încadrează în cazurile de casare prevăzute de art. 488 alin. (1) pct. 1-8 C. proc. civ. şi cum, în speţa de faţă, nu pot fi reţinute, în raport de prevederile art. 489 alin. (3) C. proc. civ., motive de ordine publică, Înalta Curte, în temeiul art. 493 alin. (5), va anula recursul.
Pentru aceste considerente, Înalta Curte va anula recursul declarat de reclamantul A. împotriva deciziei civile nr. 169 din 10 iunie 2020, pronunţată de Curtea de Apel Ploieşti, secţia I civilă.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Anulează recursul declarat de reclamantul A. împotriva deciziei civile nr. 169 din 10 iunie 2020, pronunţată de Curtea de Apel Ploieşti, secţia I civilă.
Potrivit dispoziţiilor art. 493 alin. (5) C. proc. civ., decizia nu este supusă niciunei căi de atac şi se comunică părţilor, conform art. 427 alin. (1) C. proc. civ.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 17 martie 2021.