Şedinţa publică din data de 13 ianuarie 2021
Asupra contestaţiei de faţă, constată următoarele:
I. Circumstanţele cauzei
1. Decizia Biroului Electoral Central
Prin Decizia nr. 173/12.12.2020, Biroul Electoral Central a respins ca tardive cererile de renumărare a voturilor pentru Camera Deputaţilor în unele secţii de votare din Circumscripţia electorală nr. 42 - Municipiul Bucureşti, înregistrate la Biroul Electoral Central cu nr. 1435/BEC/SCD/2020 din 10.12.2020, nr. 1443/BEC/SCD/2020, nr. L444/BEC/SCD/2020, nr. 1445/BEC/SCD/2020, nr. 1446/BEC/SCD/2020, nr. 1447/BEC/SCD/2020, nr. 1450/BEC/SCD/2020, nr. 145 l/BEC/SCD/2020, nr. 1452/BEC/SCD/2020, nr. 1457/BEC/SCD/2020, nr. 1460/BEC/SCD/2020, nr. 1461/BEC/SCD/2020, nr. 1462/BEC/SCD/2020, nr. 1463/BEC/SCD/2020, nr. 1470/BEC/SCD/2020, nr. 1474/BEC/SCD/2020, nr. 1477/BEC/SCD/2020, nr. 1479/BEC/SCD/2020, nr. 1480/BEC/SCD/2020, nr. 148 l/BEC/SCD/2020, nr. 1473/BEC/SCD/2020, nr. 1476/BEC/SCD/2020, nr. 147 l/BEC/SCD/2020 şi nr. 1465/BEC/SCD/2020 din 11.12.2020.
Pentru a hotărî astfel, Biroul Electoral Central a avut în vedere următoarele considerente:
Potrivit art. 63 alin. (3) din Constituţia României, republicată, Parlamentul nou ales se întruneşte, la convocarea Preşedintelui României, într-un termen maximal de cel mult 20 de zile de la alegeri, astfel încât să se asigure respectarea prevederilor constituţionale referitoare la durata mandatului Camerei Deputaţilor şi Senatului.
Astfel, procedura electorală presupune, într-o ordine firească, o succesiune de etape - stabilirea listelor electorale şi a secţiilor de votare, înfiinţarea birourilor electorale, depunerea candidaturilor, campania electorală, desfăşurarea votării, stabilirea rezultatelor -, fiecare trebuind să se finalizeze în termenele prevăzute de lege. În stabilirea acestor termene s-a avut în vedere şi posibilitatea formulării unor contestaţii, întâmpinări, cereri sau căi de atac, expres prevăzute de lege, de competenţa birourilor electorale şi/sau a instanţelor de judecată, astfel încât neregularităţile produse în procesul electoral să poată fi îndreptate.
Rezultă că întregul proces de alegere şi de constituire a Parlamentului este caracterizat prin celeritate, aceasta fiind şi raţiunea pentru care prevederile Legii nr. 208/2015 privind alegerea Senatului şi a Camerei Deputaţilor, precum şi pentru organizarea şi funcţionarea Autorităţii Electorale Permanente, cu modificările şi completările ulterioare, stabilesc termene scurte şi imperative pentru contestarea rezultatului alegerilor.
Potrivit art. 12 alin. (3) din Legea nr. 208/2015, cu modificările şi completările ulterioare, "Cererea de anulare a alegerilor dintr-o secţie de votare sau circumscripţie electorală pentru frauda electorală se poate face numai de către competitorii electorali care au participat la alegeri în circumscripţia electorală respectivă. Cererea se depune la Biroul Electoral Central in termen de cel mult 48 de ore de la data încheierii votării, sub sancţiunea decăderii. Cererea trebuie temeinic motivată şi însoţită de dovezile pe care se întemeiază. Lipsa probelor atrage respingerea cererii. Cererea poate fi admisă numai dacă cel care a sesizat nu este implicat în producerea fraudei şi numai dacă se stabileşte că aceasta a fost de natură să modifice atribuirea mandatelor. Soluţionarea cererii de anulare a alegerilor de către Biroul Electoral Central se face în cel mult 3 zile de la data înregistrării acesteia. Decizia Biroului Electoral Central poate fi atacată în termen de 24 de ore de la data aducerii la cunoştinţă publică la Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, care soluţionează în termen de cel mult 3 zile de la data sesizării. În termen de cel mult 10 zile de la data rămânerii definitive a admiterii cererii de anulare a alegerilor prin hotărâre judecătorească definitivă se organizează un nou scrutin, în secţiile de votare sau în circumscripţia electorală unde s-a constatat frauda electorală. Biroul de circumscripţie electorală împreună cu autorităţile administraţiei publice locale vor asigura buna desfăşurare a noului scrutin, cu aplicarea corespunzătoare a dispoziţiilor prezentei legi. Până la obţinerea noilor rezultate se suspendă operaţiunile electorale privind numărarea voturilor şi constatarea rezultatelor."
Biroul Electoral Central a reţinut că legiuitorul nu permite folosirea unor modalităţi de contestare a rezultatelor alegerilor, după expirarea termenului prevăzut de art. 12 alin. (3) din Legea nr. 208/2015, cu modificările şi completările ulterioare, deoarece asta ar însemna practic să se pună sub semnul incertitudinii un timp îndelungat rezultatele alegerilor şi, astfel, să se împiedice constituirea Parlamentului în termenul fixat de constituant.
Or, dacă în cazul fraudelor electorale, fapte încriminate ce afectează grav voinţa alegătorilor, s-a prevăzut un termen limită pentru depunerea cererilor de anulare a alegerilor, cu atât mai mult acesta este aplicabil în cazul sesizărilor privind renumărarea voturilor, care potrivit dispoziţiilor art. 12 alin. (1) lit. i) din Legea nr. 208/2015, cu modificările şi completările ulterioare, poate fi dispusă de Biroul Electoral Central în situaţia în care constată, pe baza probelor administrate, că au fost comise erori ori au fost înregistrate neconcordanţe între datele înregistrate în procesele-verbale.
Dincolo de dispoziţiile expres prevăzute de lege, tocmai pentru a asigura previzibilitatea întregului proces electoral, au fost emise şi de către Biroul Electoral Central în aplicarea legii: Decizia nr. 8/2020 pentru modificarea Deciziei Biroului Electoral Central nr. 1/11.09.2020 privind datele la care se consideră împlinite, la alegerile pentru Senat şi Camera Deputaţilor din anul 2020, termenele prevăzute de Legea nr. 208/2015 privind alegerea Senatului şi a Camerei Deputaţilor, precum şi pentru organizarea şi funcţionarea Autorităţii Electorale Permanente şi de Legea nr. 288/2015 privind votul prin corespondenţă, precum şi modificarea şi completarea Legii nr. 208/2015 privind alegerea Senatului şi a Camerei Deputaţilor, precum şi pentru organizarea şi funcţionarea Autorităţii Electorale Permanente; Decizia nr. 61/2020 privind normele tehnice de completare şi verificare, precum şi circuitul proceselor-verbale privind consemnarea rezultatului votării la alegerile pentru Senat şi Camera Deputaţilor din anul 2020 şi Circulara nr. 1238/BEC/SCD/07.12.2020 privind transmiterea de către birourile electorale de circumscripţie a cererilor şi contestaţiilor primite care sunt de competenţa Biroului Electoral Central, prin care s-a adus la cunoştinţă termenul maxim de soluţionare a tuturor cererilor privind nereguli ce vizau numărarea şi centralizarea rezultatelor votării.
A reţinut Biroul Electoral Central că petentul a avut cunoştinţă de termenele în care putea sesiza Biroul Electoral Central cu cererile sale, aspect care reiese din împrejurarea că a şi uzat de acest drept, cererile sale formulate în termen fiind deja soluţionate prin Decizia nr. 129/10.12.2020 privind renumărarea voturilor pentru candidaţii independenţi, a voturilor nule şi albe exprimate pentru Camera Deputaţilor în secţiile de votare nr. 152, 244, 463, 510, 841, 955, 1035 şi 1216 din Circumscripţia electorală nr. 42 - Municipiul Bucureşti.
2. Calea de atac exercitată în cauză
Prin cererea înregistrată pe rolul Curţii de Apel Bucureşti, secţia a IV-a civilă, la data de 14.12.2020, sub nr. x/2020, A. a formulat în contradictoriu cu Biroul Electoral Central, "apel" împotriva Deciziei nr. 173/12.12.2020 a Biroului Electoral Central, solicitând:
- pe calea ordonanţei preşedinţiale, admiterea apelului împotriva Deciziei nr. 173/12.12.2020, desfiinţarea acestei decizii şi a tuturor actelor subsecvente emise de BEC, respingerea ca neîntemeiată a excepţiei de tardivitate a cererilor de renumărare a voturilor înregistrate la Biroului Electoral Central cu numerele 1435/BEC/SCD/2020 din 10.12.2020; 1443-1441, 1450-1452, 1457, 1460-1463, 1465,1470, 1471, 1473,1474, 1476,1479, 1480-1481 din 11.12.2020; judecarea în fond şi admiterea cererilor de renumărare a voturilor în secţiile de votare constituite pentru alegerea membrilor Camerei Deputaţilor în cadrul Circumscripţiei Electorale nr. 42 Bucureşti, având nr. 11, 56, 106, 110, 138, 139, 154, 159, 225, 246, 270, 709, 791, 807, 813, 839, 845, 856, 859, 862, 864, 903, 905, 910, 955, 995, 996, 1216, 1272, şi 1273;
- pe calea ordonanţei preşedinţiale, suspendarea procedurii de publicare în Monitorul Oficial al României Partea I, până la soluţionarea definitivă a cererii de desfiinţare a Deciziei nr. 173/12.12.2020 şi renumărarea voturilor potrivit dispoziţiei prezentei instanţe.
- în subsidiar, în cazul în care se va aprecia că se poate dispune publicarea rezultatului, suspendarea procedurii de încetare a activităţii Biroului Electoral Central, până la soluţionarea definitivă a cererii de desfiinţare a Deciziei nr. 173/12.12.2020 şi renumărarea voturilor potrivit dispoziţiei prezentei instanţe.
În motivarea căii de atac formulate împotriva deciziei Biroului Electoral Central, petentul A. a arătat următoarele:
În ceea ce priveşte competenţa materială şi teritorială a instanţelor, petentul a evocat decizia RIL nr. 16/2017, susţinând că, simplul fapt că legea nu precizează că actele emise de birourile electorale pot fi atacate la instanţa de judecată şi nu se indică o anumită specializare a acesteia, nu înseamnă că ele nu pot fi supuse controlului judecătoresc, deoarece: - potrivit Deciziei nr. 16/2017, în materie electorală se instituie această cale de atac specială, a apelului pe calea ordonanţei preşedinţiale; - chiar dacă nu ar fi fost pronunţat acest recurs în interesul legii, în materia unui act administrativ emis de o autoritate publică ar fi fost aplicabile dispoziţiile dreptului comun în materia contenciosului administrativ, reprezentate de dispoziţiile art. 1 alin. (1) din Legea nr. 554/2004 şi urm; - aceasta deoarece în materie electorală birourile electorale sunt autorităţi administrative temporare, iar pentru actele administrative ale unei autorităţi administrative trebuie recunoscută în mod obligatoriu cel puţin o cale de atac în justiţie.
Din cuprinsul art. 115 alin. (1) şi (2) din Legea nr. 208/2015 rezultă că numai hotărârile instanţelor de judecată pronunţate potrivit competenţei stabilite de Legea nr. 208/2015 pot fi definitive şi irevocabile şi doar împotriva lor nu există cale de atac. Or, hotărârile şi deciziile birourilor electorale sunt pronunţate în cadrul jurisdicţiilor specifice activităţii electorale şi ele nu exclud accesul liber la justiţie.
Hotărârile birourilor electorale, fiind acte cu caracter jurisdicţional ale organelor administrative, pot fi atacate în justiţie de către cei interesaţi, în condiţiile legii contenciosului administrativ (Decizia Curţii Constituţionale nr. 325/14.09.2004). Decizia pronunţată în materie electorală de către CCR, deşi era anterioară Legii nr. 208/2015, consacră la rândul său necesitatea recunoaşterii unei căi de atac, fie că ar fi vorba de o cale prevăzută în contencios administrativ sau de o cale civilă, cum este cazul prezentei.
Accesul la justiţie reprezintă un drept fundamental ce nu poate fi îngrădit, în caz contrar devenind irealizabil, lipsit de conţinut dreptul persoanei la un proces echitabil şi la soluţionarea cauzelor într-un termen rezonabil. Accesul la justiţie trebuie să fie asigurat în mod real, efectiv.
Evocând reglementările la nivel internaţional şi intern, precum şi jurisprudenţa instanţei de contencios european al drepturilor omului, petentul a arătat că orice persoană are dreptul ca, în situaţia în care îi sunt încălcate drepturile sau libertăţile recunoscute de lege, inclusiv drepturi în materie electorală, să se poată adresa justiţiei pentru a i se analiza cauza de către un tribunal independent şi imparţial, sens în care să beneficieze de o cale de atac efectivă în faţa unei instanţe judecătoreşti.
Nu s-ar putea susţine faptul că Biroul Electoral Central ar reprezenta garanţia respectării drepturilor reclamantului recunoscute de lege, mai exact al celui de a fi ales, în condiţiile in care această autoritate nu este o instanţă de judecată, ci o autoritate administrativă temporară, care nu oferă garanţii de imparţialitate, întrucât în componenţa sa se regăsesc reprezentanţi ai partidelor politice, direct interesate ca reclamantul să nu acceadă la un loc în Camera inferioară a Parlamentului, întrucât accederea sa implică automat ca un alt partid politic reprezentat direct în acest organism să "cedeze" un mandat în Parlament. De altfel, Biroul Electoral Central nu asigură nici condiţiile de contradictorialitate, dreptul la apărare nefiindu-i astfel garantat, şi asta cu atât mai mult cu cât candidaţii independenţi nu pot avea reprezentant în Biroul Electoral Central.
O acţiune ar fi inadmisibilă doar în ipoteza în care o normă specială ar reglementa o cale pe atac, ceea ce ar exclude de la aplicare norma generală în raport de principiul de drept specialia generalibus derogant. Or, norma specială a Legii nr. 208/2015 nu reglementează explicit o cale specială de atac împotriva deciziilor birourilor electorale de respingere a cererilor de renumărare, ceea ce înseamnă că acestea pot fi atacate pe calea dreptului comun, prin cerere de apel în procedura ordonanţei preşedinţiale, aşa cum a stabilit Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie prin Decizia nr. 16/2017. De asemenea, în opinia petentului, nu este incidentă nici ipoteza încălcării principiului de drept electa una via, non datur recursus ad alteram, legiuitorul nereglementând două căi procedurale cu aceeaşi finalitate.
În ceea ce priveşte admisibilitatea cererii de suspendare a procedurii de publicare a rezultatelor, petentul a arătat că în măsura în care instanţa nu ar dispune de urgenţă sistare procedurii de publicare a rezultatelor votului exprimat la alegerile pentru Senat şi Camera Deputaţilor desfăşurate în data de 6 decembrie 2020, ori o altă măsură de sistare echivalentă, atunci Biroul Electoral Central şi-ar înceta activitatea potrivit dispoziţiilor art. 12 alin. (6) din Legea nr. 208/2015, în termen de 48 de ore de la publicare, făcând astfel imposibilă investirea oricărei instanţe cu orice fel de cerere din partea reclamantului, în vederea obţinerii unei protecţii a dreptului fundamental al reclamantului de a fi ales.
Urgenţa cererii de sistare derivă din chiar termenul de 48 de ore prevăzut la art. 12 alin. (6) din lege, numai prin pronunţarea unei hotărâri care să împiedice de facto încetarea activităţii Biroului Electoral Central fiind posibilă asigurarea unei minime protecţii a acestuia în faţa iminentei prejudicieri a dreptului la un proces echitabil, care nu poate avea loc în condiţiile "încetării activităţii" pârâtei responsabile de prejudiciul deja produs prin vătămarea dreptului său de a fi ales.
Caracterul temporar şi provizoriu al măsurii solicitate se referă la faptul că BEC îşi va putea totuşi înceta activitatea de îndată ce, soluţionându-se cererea petentului de desfiinţarea a Deciziei nr. 173/2020, s-ar proceda la renumărarea voturilor, recentralizarea rezultatelor şi publicarea acestora potrivit legii.
Referitor la fondul cauzei, petentul a arătat că decizia contestată se întemeiază pe o aplicare eronată şi extensivă a dispoziţiilor art. 12 alin. (3) din Legea nr. 208/2015, care prevede un termen doar pentru formularea cererii de anulare a alegerilor pentru fraudă electorală, însă termenul respectiv nu poate fi extins/aplicat celorlalte tipuri de cereri, deoarece astfel s-ar adăuga la lege.
Aplicarea normelor care restrâng exerciţiul unor drepturi civile nu s-ar putea face folosind interpretarea prin analogie deoarece această manieră de a raţiona logico-juridic este prohibită de art. 10 din noul C. civ.
Un alt considerent decizoriu din decizia RIL nr. 16/2017 prevede:
"Astfel, drepturile electorale formează o categorie distinctă între drepturile şi libertăţile cetăţenilor, fiind consfinţite de Constituţia României în articolele 35-38. Art. 37 din Constituţie prevede dreptul de a fi ales, dar Legea fundamentală reglementează doar drepturile electorale fundamentale, celelalte drepturi electorale fiind cuprinse în legislaţia infraconstituţională. Corelativ, legea organică reglementează dreptul de a depune candidatura pentru a fi ales şi dreptul de contestare a candidaturilor, ca drepturi electorale de natură procedurală, ce ţin de exercitarea drepturilor electorale fundamentale (dreptul de vot, dreptul de a alege, dreptul de a fi ales)".
Nici în Legea nr. 208/2015 şi nici în deciziile nr. 8/2020, nr. 61/2020 şi circulara nr. 1238/202 emise de BEC şi invocate în decizia contestată nu se menţionează un termen limită până la care poate fi sesizat Biroul Electoral Central cu cereri de renumărare/recentralizare a voturilor. Mai mult, atribuţiile Biroului Electoral Central sunt expres şi limitativ reglementate de dispoziţiile art. 12 din Legea nr. 208/2015, printre aceste atribuţii neregăsindu-se şi posibilitatea acestui birou de a reglementa el însuşi termene de formulare a contestaţiilor.
Reglementarea unor astfel de termene este atributul exclusiv al legiuitorului, Biroul Electoral Central neputându-se substitui acestuia.
De altfel, cel mai bun exemplu în acest sens îl conferă chiar BEC, care a admis cererea sa înregistrată cu nr. x/BEC/SCD/09.12.2020, aşa cum rezultă din considerentele Decizie nr. 129/2020 emisă de BEC pentru renumărarea voturilor în unele secţii de votare din cadrul Circumscripţiei electorale nr. 42 - Bucureşti.
Anchetarea şi soluţionarea unei cereri de fraudare a alegerilor este o operaţiune mult mai complexă decât o renumărare/recentralizare a voturilor dintr-o secţie de votare, consecinţele sale juridice extinse justificând o limitare temporală a exercitării dreptului, însă în privinţa cererilor de renumărare - a căror punere în aplicare durează cca câteva ore, aşa cum s-a şi observat în urma pronunţării deciziei BEC nr. 129/2020, pusă în aplicare de birourile electorale ale secţiei de votare în aceeaşi zi, astfel că şi legiuitorul a apreciat că nu se impune introducerea unui termen de decădere în privinţa acestor cereri.
"Frauda" este definită foarte clar în art. 12 alin. (4) din Legea nr. 208/2015 ca fiind o "faptă incriminată de lege", ceea ce nu se confirmă în speţa de faţă, petentul arătând că invocă erori/neconcordanţe de numărare/transcriere în procesele-verbale referitor la voturile albe, nule şi ale candidaţilor independenţi, erori care conduc însă la încălcarea dreptului său de a fi ales, în condiţiile diferenţei infime dintre coeficientul electoral al circumscripţiei în care a candidat (16.360) şi numărul voturilor obţinute (16.343).
Erorile şi neconcordanţele dintre datele înregistrate în procesele-verbale pot, uneori, influenţa rezultatul alegerilor la fel de grav ca frauda, însă corectarea acestora se poate realiza cu o uşurinţă mult mai mare, motiv pentru care se impune, în opinia petentului, judecarea pe fond a cereri sale.
A mai arătat petentul că cele două proceduri au rezultate diferite, în sensul că fraudarea alegerilor are ca rezultat anularea alegerilor în secţia de votare/circumscripţia electorală respectivă, cu finalitatea reorganizării scrutinului electoral în 10 zile de la pronunţarea deciziei de anulare, iar renumărarea voturilor are ca rezultat stabilirea corectă a numărului de voturi exprimate de alegători. Renumărarea voturilor la nivelul unei secţii de votare se face într-un interval scurt, maximum o zi (exemplificând cu decizia Biroului Electoral Central nr. 130/10.12.2020 prin care s-a dispus renumărarea voturilor în întreaga circumscripţie electorală nr. 3 Argeş până cel mai târziu la 11.12.2020).
Prin urmare, conchide petentul, admiterea cererilor de renumărare înregistrate la Biroul Electoral Central în 10.12.2020, respectiv 11.12.2020, nu ar împiedica constituirea Parlamentului în termenul fixat de constituant, cum în mod greşit a reţinut Biroul Electoral Central, renumărarea putând fi efectuată cu mult înainte de expirarea termenului de 20 de zile.
În calitatea sa de candidat independent nu ar putea avea resursele unui partid politic spre a face numărătoare paralelă, mai ales că nici legea nu îi conferă aceleaşi drepturi - partidul politic având reprezentanţi în secţiile de votare, precum şi în birourile electorale, în timp ce candidaţii independenţi nu beneficiază de niciuna dintre aceste garanţii.
3. Sentinţa pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti
Prin sentinţa civilă nr. 135 F/17.12.2020, Curtea de Apel Bucureşti, secţia a IV-a civilă a admis excepţia necompetenţei materiale şi a declinat competenţa de soluţionare a cauzei, în favoarea Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia civilă.
Pentru a hotărî astfel, curtea de apel a reţinut următoarele considerente de fapt şi de drept:
Hotărârea contestată a fost întemeiată pe dispoziţiile art. 12 alin. (3) din Legea nr. 208/2015, care consacră o competenţă specială în privinţa căilor de atac împotriva Deciziei Biroului Electoral Central, în favoarea Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie:
"Decizia Biroului Electoral Central poate fi atacată în termen de 24 de ore de la data aducerii la cunoştinţă publică la Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie".
Statuările Deciziei nr. 16/2017 date în recurs în interesul legii de Inalta Curte de Casaţie şi Justiţie nu sunt incidente în cauză, întrucât acestea se referă la competenţa materială procesuală de soluţionare a contestaţiilor împotriva deciziilor birourilor electorale de circumscripţie de admitere sau respingere a candidaturilor revine instanţelor civile.
Or, în cauză, câtă vreme legea stabileşte o competenţă specială, nu mai pot fi aplicate considerentele Deciziei nr. 16/2017, acestea nefiind obligatorii, întrucât art. 517 alin. (4) din C. proc. civ. consacră obligativitatea hotărârii dată în recurs în interesul legii numai asupra problemei de drept dezlegate.
Reclamantul invocă posibilitatea stabilirii competenţei conform considerentelor decizorii ale Deciziei nr. 16/2017 sau după regulile de drept comun ale contenciosului administrativ reglementate de Legea nr. 554/2004, motivat de faptul că dispoziţiile art. 12 alin. (3) din Legea nr. 208/2015, avute în vedere de Biroul Electoral Central la pronunţarea Deciziei nr. 173/12.12.2020 nu erau incidente, întrucât aveau o sferă restrânsă de aplicabilitate, respectiv numai în privinţa cererii de anulare a alegerilor dintr-o secţie de votare sau circumscripţie electorală pentru frauda electorală, astfel încât nu puteau fi aplicate prin analogie.
Aceasta este însă o problemă de drept care vizează însăşi soluţia dată de Biroul Electoral Central, care nu poate fi dezlegată în demersul de stabilire a competenţei, demers care se raportează la obiectul procesual - respectiv actul atacat, la natura acestuia şi procedura adoptării, la emitent şi la temeiul juridic ce rezultă din cerere, iar nu la un alt temei juridic eventual incident.
În ceea ce priveşte temeiul de drept reprezentat de dispoziţiile art. 997 alin. (1) din C. proc. civ. şi petitele prin care s-a solicitat dispunerea unor măsuri pe calea ordonanţei preşedinţiale, cu consecinţa posibilei calificări a acţiunii ca fiind una de fond, curtea de apel a avut în vedere dispoziţiile art. 998 din acelaşi cod, potrivit cărora competenţa soluţionării ordonanţei preşedinţiale aparţine instanţei competente să soluţioneze fondul cauzei.
Potrivit art. 12 alin. (1) lit. i), Biroul Electoral Central are competenţa de a dispune renumărarea voturilor într-o secţie de votare sau refacerea centralizării voturilor şi rezultatului alegerilor dintr-o circumscripţie electorală, iar potrivit art. 96 alin. (1) lit. e) din Legea nr. 208/2015, Biroul Electoral Central are competenţa de a rezolva întâmpinările şi contestaţiile depuse legate de numărul voturilor valabil exprimate, obţinute de fiecare listă de candidaţi sau de fiecare candidat independent.
În exerciţiul acestor competenţe, Biroul Electoral Central a analizat contestaţiile formulate de reclamant şi a apreciat că sunt supuse dispoziţiilor art. 12 alin. (3) din Legea nr. 208/2015, considerate aplicabile.
Analiza aspectului dacă cererea de renumărare a voturilor justificată pe motivele expuse, este supusă prin analogie dispoziţiilor art. 12 alin. (3) din Legea nr. 208/2015, în raport şi de definiţia fraudei cuprinsă în art. 12 alin. (4) din lege, în sensul de orice faptă incriminată de lege care are loc în timpul numărării voturilor şi încheierii proceselor-verbale şi care are ca rezultat denaturarea voinţei alegătorilor, este o analiză de fond.
Prin urmare, soluţionarea pe fond a cererii reclamantului, cuprinsă în primul petit teza subsecventă, revine în competenţa Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, instanţă căreia îi revine şi competenţa soluţionării cererilor urgente şi vremelnice formulate în condiţiile art. 997, 998 din C. proc. civ.
II. Soluţia şi considerentele Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie
Petentul A., competitor electoral participant la alegerile pentru Senat şi Camera Deputaţilor organizate în data de 6 decembrie 2020, în calitate de candidat independent pentru un mandat de deputat în circumscripţia electorală nr. 42 - Municipiul Bucureşti, a supus controlului judecătoresc, prin prezenta cale de atac în justiţie, decizia nr. 173/12.12.2020 emisă de Biroul Electoral Central prin care i-au fost respinse ca tardive cererile de renumărare a voturilor pentru Camera Deputaţilor în unele secţii de votare din circumscripţia electorală anterior menţionată, înregistrate în datele de 10.12.2020, respectiv 11.12.2020, precizate în detaliu în cele ce preced.
Prealabil examinării criticilor de fond aduse soluţiei de aplicare a sancţiunii decăderii petentului din dreptul de a solicita renumărarea voturilor, Înalta Curte reţine admisibilitatea prezentei căi de contestare a hotărârii cu caracter administrativ-jurisdicţional emisă de Biroul Electoral Central.
Sunt avute în vedere, pe de o parte, asigurarea efectivităţii dreptului de acces la justiţie şi dreptului la un proces echitabil, garanţii consacrate deopotrivă în legislaţia internă şi în cea internaţională, iar, pe de altă parte, folosirea procedeului analogiei legii (ubi eadem ratio, ibi idem ius), în acord cu prevederile art. 5 alin. (3) din C. proc. civ., argument de interpretare ce urmează a fi detaliat în cadrul examinării fondului motivelor de contestaţie în justiţie.
Analizând, astfel, pe fond criticile petentului, Înalta Curte reţine caracterul nefondat al acestora, întrucât:
Între principalele atribuţii legale ale Biroului Electoral Central, care interesează prezenta analiză, consacrate de Legea nr. 208/2015 privind alegerea Senatului şi a Camerei Deputaţilor, precum şi pentru organizarea şi funcţionarea Autorităţii Electorale Permanente, cu modificările şi completările ulterioare, se înscriu cele prevăzute de art. 12 alin. (1) lit. h) - "anulează alegerile dintr-o secţie de votare sau circumscripţie electorală în cazul în care constată că votarea sau stabilirea rezultatului alegerilor a avut loc prin fraudă electorală" şi lit. i) - "poate dispune renumărarea voturilor într-o secţie de votare sau refacerea centralizării voturilor şi rezultatului alegerilor dintr-o circumscripţie electorală în situaţia în care constată, pe baza probelor administrate, că au fost comise erori ori au fost înregistrate neconcordanţe între datele înregistrate în procesele-verbale".
În mod evident, cererea de anulare a alegerilor pentru fraudă electorală şi cea de renumărarea a voturilor reprezintă, în cadrul procesului electoral, două proceduri distincte, atât din perspectiva modalităţii de derulare, cât şi a finalităţii concrete urmărite. Deopotrivă, însă, constituie mecanisme procedurale menite să protejeze şi să asigure exercitarea unui drept electoral fundamental (dreptul de a fi ales), fiind urmărit un scop general comun, acela al corectitudinii rezultatului alegerilor.
Sub aspectul mecanismelor procedurale de sesizare a unor atare neregularităţi ivite în procesul electoral şi al căilor de atac prin care se pot supune controlului judecătoresc deciziile Biroului Electoral Central date în exercitarea atribuţiilor în discuţie, Înalta Curte are în vedere conţinutul art. 12 alin. (3) din actul normativ precitat, potrivit cu care:
"Cererea de anulare a alegerilor dintr-o secţie de votare sau circumscripţie electorală pentru fraudă electorală se poate face numai de către competitorii electorali care au participat la alegeri în circumscripţia electorală respectivă. Cererea se depune la Biroul Electoral Central în termen de cel mult 48 de ore de la data încheierii votării, sub sancţiunea decăderii. Cererea trebuie temeinic motivată şi însoţită de dovezile pe care se întemeiază. Lipsa probelor atrage respingerea cererii. Cererea poate fi admisă numai dacă cel care a sesizat nu este implicat în producerea fraudei şi numai dacă se stabileşte că aceasta a fost de natură să modifice atribuirea mandatelor. Soluţionarea cererii de anulare a alegerilor de către Biroul Electoral Central se face în cel mult 3 zile de la data înregistrării acesteia. Decizia Biroului Electoral Central poate fi atacată în termen de 24 de ore de la data aducerii la cunoştinţă publică la Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, care soluţionează în termen de cel mult 3 zile de la data sesizării. În termen de cel mult 10 zile de la data rămânerii definitive a admiterii cererii de anulare a alegerilor prin hotărâre judecătorească definitivă se organizează un nou scrutin, în secţiile de votare sau în circumscripţia electorală unde s-a constatat frauda electorală. Biroul de circumscripţie electorală împreună cu autorităţile administraţiei publice locale vor asigura buna desfăşurare a noului scrutin, cu aplicarea corespunzătoare a dispoziţiilor prezentei legi. Până la obţinerea noilor rezultate se suspendă operaţiunile electorale privind numărarea voturilor şi constatarea rezultatelor".
Rezultă din cuprinsul normei juridice anterior redate că legiuitorul a reglementat în mod expres o cale de contestare specifică, pentru ipoteza fraudei electorale, fiind vorba despre cererea de anulare a alegerilor, supusă termenului legal imperativ de 48 de ore de la data încheierii votării, sub sancţiunea decăderii. De asemenea, a fost reglementată expres şi calea de atac în justiţie împotriva deciziei emise de către structura electorală, în exercitarea atribuţiei prevăzute de art. 12 alin. (1) lit. h) din Legea nr. 208/2015.
Legiuitorul însă nu a prevăzut, şi în cazul cererii de renumărare a voturilor, termenul înlăuntrul căruia trebuie exercitat acest drept electoral de natură procedurală, după cum nu a prevăzut nici o cale de contestare în justiţie a deciziei Biroului Electoral Central, dată în exercitarea prerogativei legale statuate în art. 12 alin. (1) lit. i) din acelaşi act normativ.
Însă, fiind vorba despre o situaţie similară nereglementată în mod expres prin lege, devine deplin aplicabil procedeul analogiei legii, bazat pe identitatea de raţiune (ubi eadem ratio, ibi idem ius).
Aceasta întrucât, potrivit dispoziţiilor art. 5 alin. (2) şi (3) din C. proc. civ. "(2) Niciun judecător nu poate refuza să judece pe motiv că legea nu prevede, este neclară sau incompletă. (3) În cazul în care o pricină nu poate fi soluţionată nici în baza legii, nici a uzanţelor, iar în lipsa acestora din urmă, nici în baza dispoziţiilor legale privitoare la situaţii asemănătoare, ea va trebui judecată în baza principiilor generale ale dreptului, având în vedere toate circumstanţele acesteia şi ţinând seama de cerinţele echităţii".
Contrar susţinerilor petentului, Înalta Curte are în vedere că Biroul Electoral Central a utilizat corect argumentul de analogie şi a expus într-o manieră detaliată, logică şi convingătoare, raţiunile pentru care a reţinut că trebuie aplicat şi în cazul cererii de renumărare a voturilor acelaşi termen legal imperativ prevăzut de art. 12 alin. (3) din Legea nr. 208/2015 (48 de ore de la data încheierii votării) şi, pe cale de consecinţă, a dedus în mod corect incidenţa sancţiunii decăderii petentului din dreptul de a solicita renumărarea voturilor, în cazul cererilor introduse în 10.12.2020, respectiv 11.12.2020, raportat datei de 6.12.2020 când a avut loc scrutinul electoral.
Astfel, în mod corect a avut în vedere Biroul Electoral Central argumentul că, potrivit art. 63 alin. (3) din Constituţia României, republicată, Parlamentul nou ales se întruneşte, la convocarea Preşedintelui României, într-un termen de cel mult 20 de zile de la alegeri, astfel încât să se asigure respectarea prevederilor constituţionale referitoare la durata mandatului Camerei Deputaţilor şi Senatului.
Întrucât procedura electorală presupune, într-o ordine firească, o succesiune de etape, fiecare trebuie să se finalizeze în termenele prevăzute de lege, la stabilirea cărora s-a avut în vedere şi posibilitatea formulării unor contestaţii, întâmpinări, cereri sau căi de atac, expres prevăzute de lege, de competenţa birourilor electorale şi/sau a instanţelor de judecată, astfel încât neregularităţile produse în procesul electoral să poată fi îndreptate. Ca atare, întregul proces de alegere şi de constituire a Parlamentului este caracterizat prin celeritate, aceasta fiind şi raţiunea pentru care prevederile Legii nr. 208/2015 stabilesc termene scurte şi imperative pentru contestarea rezultatului alegerilor, aspect reţinut judicios în motivarea deciziei atacate.
Tot astfel, în mod corect a reţinut Biroul Electoral Central argumentul că legiuitorul nu permite folosirea unor modalităţi de contestare a rezultatelor alegerilor, după expirarea termenului prevăzut de art. 12 alin. (3), deoarece ar însemna să se pună sub semnul incertitudinii un timp îndelungat rezultatele alegerilor şi, astfel, să se împiedice constituirea Parlamentului în termenul fixat de constituant.
Or, dacă în cazul fraudelor electorale, fapte încriminate ce afectează grav voinţa alegătorilor, s-a prevăzut un termen limită pentru depunerea cererilor de anulare a alegerilor, cu atât mai mult acesta este aplicabil în cazul sesizărilor privind renumărarea voturilor, care potrivit dispoziţiilor art. 12 alin. (1) lit. i), poate fi dispusă de Biroul Electoral Central în situaţia în care constată, pe baza probelor administrate, că au fost comise erori ori au fost înregistrate neconcordanţe între datele înregistrate în procesele-verbale.
Un argument suplimentar pentru aplicarea procedeului analogiei legii a fost evidenţiat de însăşi conduita petentului, competitor electoral, care, pentru motive asemănătoare, a uzitat înlăuntrul termenului legal de dreptul de a solicita renumărarea voturilor în alte secţii de votare din aceeaşi circumscripţie electorală, beneficiind de o decizie favorabilă a Biroul Electoral Central (nr. 129/10.12.2020), aspect reţinut judicios de către emitentul deciziei contestate în litigiul pendinte.
Drept urmare, Biroul Electoral Central nu a adăugat la lege, cum susţine fără temei petentul, ci a realizat o aplicare corectă a procedeului analogiei legii, argumentând identitatea de raţiune şi necesitatea aplicării termenului legal prevăzut de lege pentru ipoteza fraudei electorale şi în situaţia asemănătoare, însă nereglementată, a altor neregularităţi - "erori" ori "neconcordanţe" - pretins a fi fost produse în procesul electoral şi pentru îndreptarea cărora petentul a solicitat renumărarea voturilor.
Contrar susţinerilor petentului, decizia Biroului Electoral Central nu nesocoteşte prevederile art. 10 din C. civ., care reglementează limitele aplicării prin analogie a legii civile, întrucât norma în discuţie nu introduce o restrângere a exerciţiului unor drepturi civile, în sensul textului de lege, ci reglementează cadrul exercitării acestui drept electoral de natură procedurală, care nu este unul absolut.
Pentru toate considerentele expuse, reţinând caracterul nefondat al motivelor de contestaţie invocate şi, în consecinţă, al cererilor accesorii formulate, Înalta Curte urmează a respinge contestaţia formulată de petentul A. împotriva deciziei nr. 173/12.12.2020 a Biroului Electoral Central.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge ca nefondată contestaţia formulată de petentul A. împotriva deciziei nr. 173 din 12 decembrie 2020 a Biroului Electoral Central.
Fără cale de atac.
Pronunţată în şedinţă publică astăzi, 13 ianuarie 2021.