Şedinţa publică din data de 18 februarie 2021
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
I. Circumstanţele cauzei
1. Obiectul cererii de chemare în judecată
Prin cererea înregistrată pe rolul acestei instanţe, la data de 27.11.2017, reclamantul A. a solicitat în contradictoriu cu pârâta Direcţia Generală Regională a Finanţelor Publice Bucureşti-Administraţia Finanţelor Publice Sector 1, ca prin hotărârea ce se va pronunţa să fie obligat pârâtul să dispună măsurile adecvate pentru a fi despăgubit pentru suprafaţa de teren, în suprafaţă de 1 ha, extravilan, situat în Municipiul Bucureşti cu suma de 39.860.000 euro la cursul zilei.
2. Hotărârea instanţei de fond
Prin sentinţa civilă nr. 4988 din 18 decembrie 2017, Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal a luat act de cererea de renunţare la judecata cererii de chemare în judecată formulată reclamantul A..
3. Calea de atac exercitată în cauză
Împotriva sentinţei civile nr. 4988 din 18 decembrie 2017, pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, a declarat recurs reclamantul A..
II. Soluţia instanţei de recurs
Analizând cu prioritate, potrivit art. 248 C. proc. civ., excepţia nulităţii recursului pentru neîndeplinirea obligaţiei de achitare a taxei judiciare de timbru, invocată din oficiu, Înalta Curte constată că excepţia este întemeiată, pentru următoarele considerente:
În cauză, sunt incidente dispoziţiile art. 2 lit. c) din O.U.G. nr. 80/2013, potrivit cărora recursul împotriva hotărârilor judecătoreşti se taxează cu 50 RON cererile pentru exercitarea apelului sau, după caz, recursului împotriva hotărârii prin care s-a luat act de renunţarea la judecată
Conform art. 486 alin. (2) din C. proc. civ., la cererea de recurs se va ataşa dovada achitării taxei de timbru, iar alin. (3) al aceluiaşi articol stabileşte că această cerinţă este prevăzută sub sancţiunea nulităţii.
Prin citaţia comunicată la data de 12 octombrie 2020, conform dovezilor de înmânare aflate la dosar, Înalta Curte a adus la cunoştinţa recurentului-reclamant obligaţia achitării taxei judiciare de timbru în cuantum de 50 de RON, aferentă recursului declarat împotriva sentinţei civile nr. 4988 din 18 decembrie 2017, pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal.
Recurentul-reclamant nu a îndeplinit această obligaţie până la termenul de judecată fixat, iar din verificările efectuate se constată că nu a formulat cerere de reexaminare a taxei judiciare de timbru sau cerere de acordare a ajutorului public judiciar vizând plata taxei judiciare de timbru.
Consecinţa neachitării taxei judiciare de timbru aferentă căii de atac a recursului este prevăzută de dispoziţiile art. 486 alin. (3) din C. proc. civ., sancţiunea fiind nulitatea recursului netimbrat.
Pentru considerentele expuse şi în temeiul dispoziţiilor art. 486 alin. (2) şi (3) din C. proc. civ., republicat, Înalta Curte va anula recursul declarat, ca netimbrat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Anulează recursul formulat de A. împotriva sentinţei nr. 4988 din 18 decembrie 2017, pronunţate de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, ca netimbrat.
Definitivă.
Soluţia va fi pusă la dispoziţia părţilor prin mijlocirea grefei instanţei.
Pronunţată astăzi, 18 februarie 2021.