Şedinţa publică din data de 20 februarie 2020
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Circumstanţele cauzei
Cererea de chemare în judecată
Prin cererea înregistrată pe rolul Curţii de Apel Craiova, secţia contencios administrativ şi fiscal, sub nr. x/2017, reclamantul A., în contradictoriu cu pârâta AGENŢIA NAŢIONALA DE INTEGRITATE a formulat contestaţie împotriva Raportului de evaluare nr. x/01.03.2017, solicitând anularea Raportului de evaluare nr. x/01.03.2017, întocmit de pârâtă în lucrarea nr. x/11/04.11.2015 şi constatarea faptului că nu se află în stare de incompatibilitate cu funcţia de viceprimar.
Soluţia instanţei de fond
Prin sentinţa nr. 276 din 3 mai 2017 a Curţii de Apel Craiova, secţia de contencios administrativ şi fiscal s-a respins acţiunea formulată de reclamantul A. în contradictoriu cu pârâta, Agenţia Naţională de Integritate, ca nefondată.
Calea de atac exercitată
Împotriva sentinţei nr. 276 din 3 mai 2017 A. a declarat recurs reclamantul care invocând prevederile art. 488 alin. .(1) pct. 5 şi 8 C. proc. civ. a solicitat admiterea recursului, casarea sentinţei şi în rejudecare, admiterea contestaţiei şi anularea Raportului de evaluare.
În motivarea căii de atac recurentul a susţinut, în esenţă, următoarele; sentinţa recurată este dată cu încălcarea dispoziţiilor privitoare la nulitatea absolută a tuturor actelor efectuate de intimata-pârâtă ANI, dat fiind faptul că solicitarea de date şi informaţii nepublice s-a făcut înainte de invitarea persoanei cercetate pentru a depune un punct de vedere; sentinţa recurată este dată cu încălcarea dispoziţiilor privitoare la nulitatea absolută a tuturor actelor efectuate de intimata ANI, pentru că sunt întocmite cu nerespectarea garanţiei dreptului la apărare al persoanei vătămate, având în vedere ignorarea completă şi evidentă a punctului de vedere exprimat de persoana vătămată; sentinţa recurată este dată cu încălcarea normelor de drept material ce reglementează răspunderea administrativă în materia incompatibilităţilor; răspunderea administrativă pentru presupusele fapte care atrăgeau starea de incompatibilitate reţinute prin Raportul de evaluare contestat s-au prescris la împlinirea termenului de prescripţie de 3 ani de la data săvârşirii acestora; sentinţa recurată este pronunţată cu aplicarea greşită a legislaţiei UE privind protecţia datelor cu caracter personal, aşa cum a fost interpretată de CJUE prin Hotărârea din Cauza C-201/14 Bara.
Decizia Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie
Examinând cu prioritate cererea de sesizare a Curţii de Justiţie a Uniunii Europene, astfel cum a fost formulată de recurentul-reclamant A. în cauză, Înalta Curte urmează a o respinge, pentru următoarele considerente:
Prin cererea formulată, reclamantul A. a solicitat instanţei sesizarea Curţii de Justiţie a Uniunii Europene în vederea pronunţării unei hotărâri preliminare, în temeiul art. 267 din Tratatul privind funcţionarea Uniunii Europene (TFUE), precum şi suspendarea cauzei până la pronunţarea hotărârii preliminare, potrivit art. 23 din Statutul Curţii de Justiţie a Uniunii Europene.
Solicitarea a fost formulată în procedura de soluţionare a recursului declarat împotriva sentinţei civile nr. 276 din 3 mai 2017 a Curţii de Apel Craiova, secţia de contencios administrativ şi fiscal şi are ca obiect 6 întrebări preliminare, vizând datele cu caracter personal, principiul proporţionalităţii pedepselor în ceea ce priveşte sacţiunea complementară a interdicţiei de a ocupa funcţii publice alese exclusiv, pentru o perioadă prestabilită de 3 ani, dreptul la muncă, dreptul de a fi ales şi dreptul la o cale de atac eficientă şi la un proces echitabil.
Examinând cererea formulată, în raport de dispoziţiile legale aplicabile şi de punctul de vedere prezentat de recurenta-pârâtă Agenţia Naţională de Integritate, Înalta Curte reţine următoarele:
Potrivit art. 267 din Tratatul privind funcţionarea Uniunii Europene, Curtea de Justiţie a Uniunii Europene este competentă să se pronunţe cu titlu preliminar cu privire la interpretarea dreptului Uniunii şi cu privire la validitatea actelor adoptate de instituţiile, organele, oficiile sau agenţiile Uniunii.
Aşadar, rolul Curţii de Justiţie este acela de a oferi o interpretare a dreptului Uniunii sau de a se pronunţa asupra validităţii acestuia, iar nu de a aplica acest drept la situaţia de fapt dedusă judecăţii.
Or, în speţa de faţă, recurentul-reclamant solicită instanţei europene să stabilească dacă în cazul constatării unui conflict de interese al unei persoane ce ocupă o funcţie publică, sancţiunea complementară a interdicţiei de a ocupa funcţii publice alese exclusiv se aplică pentru o perioadă prestabilită de 3 ani este conformă cu principiile proporţionalităţii, egalităţii şi nediscriminării, securităţii juridice şi protecţiei încrederii legitime şi transparenţei recunoscute la nivelul jurisprudenţei CJUE.
Aceste aspecte ţin însă de soluţionarea în concret a litigiului şi revin în competenţa exclusivă a instanţelor naţionale învestite cu exercitarea controlului de legalitate asupra actelor administrative emise de Agenţia Naţională de Integritate, în aplicarea Legii nr. 176/2010 privind integritatea în exercitarea funcţiilor şi demnităţilor publice şi coroborarea acesteia cu C. civ. sau cu alte legi.
Prin urmare, Înalta Curte constată că întrebările preliminare formulate de intimatul-reclamant nu se încadrează în limitele stabilite de art. 267 TFUE, astfel că va respinge cererea de sesizare a Curţii de Justiţie a Uniunii Europene.
În ceea ce priveşte excepţia inadmisibilităţii căii de atac invocată din oficiu, Înalta Curte o va admite având în vedere considerentele ce urmează.
Recurentul-reclamant a învestit instanţa de contencios cu o acţiune având ca obiect anularea Raportului de evaluare nr. x/01.03.2017, întocmit de pârâtă în lucrarea nr. x/11/04.11.2015 şi constatarea faptului că nu se află în stare de incompatibilitate cu funcţia de viceprimar.
Prin Sentinţa recurată instanţa de fond a respins acţiunea formulată de reclamantul A. în contradictoriu cu pârâta, Agenţia Naţională de Integritate, ca nefondată.
Instanţa de fond a reţinut că pentru perioada în care a avut calitatea de ales local, recurentul-reclamant a fost supus regimului juridic privind incompatibilităţile, astfel cum este reglementat de dispoziţiile art. 87 şi următoarele din Legea nr. 161/2003 privind unele măsuri pentru asigurarea transparenţei în exercitarea demnităţilor publice, a funcţiilor publice şi în mediul de afaceri, prevenirea şi sancţionarea corupţiei.
A mai reţinut instanţa că astfel cum rezultă din procese-verbale ale Consiliului de Administraţie a Şcolii Gimnaziale Gherceşti, recurentul-reclamant a participat şi a semnat procesele-verbale ale şedinţelor începând cu 04.01.2012.
Aşadar, s-a reţinut că recurentul-reclamant a fost membru al acestui organism de conducere colegial al instituţiei publice anterior alegerii sale în calitate de viceprimar, cât şi ulterior până la data de 30.05.2013, când a fost înlocuit cu alt reprezentant.
Curtea a apreciat că disoziţiile art. 87-88 şi art. 90 din Legea nr. 161/2003 sunt accesibile, previzibile privind condiţiile ce trebuie îndeplinite, interdicţiile care trebuie evitate pe durata mandatului de ales local şi sancţiunile la care se expun aleşii locali care nu îşi conformează conduita prescripţiilor legale. Interesul urmărit de legiuitor este general si legitim în apărarea valorilor sociale şi a ordinii de drept.
A concluzionat instanţa că reclamantul nu poate invoca că nu a ştiut ce semnează, atâta timp cât a participat anterior dobândirii calităţii de ales local, cât şi ulterior pe o perioadă apreciabilă de timp, la şedinţele Consiliului de Administraţie al Şcolii gimnaziale Gherceşti şi a semnat actele oficiale ale şedinţelor pe care nu le-a contestat niciodată.
Prin recursul formulat împotriva sentinţei nr. 276 din 3 mai 2017 a Curţii de Apel Craiova, secţia de contencios administrativ şi fiscal recurentul a invocat nerespectarea dispoziţiilor art. 13 alin. (2) din Legea nr. 176/2010, nerespectarea garanţiei dreptului la apărare al persoanei evaluate, având în vedere ignorarea completă şi evidentă a punctului de vedere exprimat de persoana evaluată şi faptul că presupusele fapte care atrăgeau starea de incompatibilitate reţinute prin Raportul de evaluare contestat s-au prescris la împlinirea termenului de prescripţie de 3 ani de la data săvârşirii acestora.
Instanţa de control judiciar observă că aceste critici au fost invocate pentru prima dată de recurentul-reclamant în calea de atac a recursului.
Articolul 478 alin. (2) C. proc. civ. prin raportare la art. 494 din acelaşi Cod statuează că prin recurs nu se poate schimba cadrul procesual stabilit în faţa primei instanţe, iar părţile nu se vor putea folosi înaintea instanţei de recurs de alte motive, mijloace de apărare şi dovezi decât cele invocate la prima instanţă.
Raportat la acestea, se constată că, recurentul a invocat pentru prima dată în recurs critici privitoare la nerespectarea dispoziţiilor art. 13 alin. (2) din Legea nr. 176/2010, nerespectarea garanţiei dreptului la apărare al persoanei evaluate, prescripţia de 3 ani a faptelor care atrăgeau starea de incompatibilitate, aspecte asupra cărora curtea de apel nu are a se pronunţa întrucât se încalcă principiul limitelor efectului devolutiv al recursului, aceste aspecte nefiind invocate şi la judecata în primă instanţă.
Temeiul legal al soluţiei adoptate în recurs.
Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 496 alin. (1) din C. proc. civ., Înalta Curte va respinge recursul ca inadmisibil.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge recursul formulat de A. împotriva sentinţei nr. 276 din 3 mai 2017 a Curţii de Apel Craiova, secţia de contencios administrativ şi fiscal, ca inadmisibil.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică astăzi, 20 februarie 2020.