Şedinţa publică din data de 14 ianuarie 2021
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
I. Circumstanţele cauzei
1. Obiectul cererii de chemare în judecată
Prin cererea înregistrată pe rolul Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII a contencios administrativ şi fiscal la data de 16.01.2018 sub nr. x/2018, reclamanta Agenţia Naţională pentru Pescuit si Acvacultura, (A.N.P.A), a formulat in contradictoriu cu societatea comerciala A. S.A. contestaţie in anulare, solicitând instanţei de judecată ca, prin hotărârea ce o va pronunţa:
1. sa dispună anularea hotărârii arbitrale 66 din dos. 146/2016, pronunţate de către CURTEA DE ARBITRAJ COMERCIAL INTERNATIONAL, iar in subsidiar
2. sa trimită cauza spre rejudecare la instanţa competenta de drept material si sa respingă toate celelalte cheltuieli de judecata ocazionate de cauza dedusa judecaţii .
2. Hotărârea instanţei de fond
Prin sentinţa civilă nr. 2585 din 5 iunie 2018, Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a de contencios administrativ şi fiscal a respins cererea de chemare în judecată cererea de chemare în judecată formulată de reclamanta Agenţia Naţională pentru Pescuit si Acvacultura, în contradictoriu cu pârâta S.C. A. S.A., ca tardiv formulată.
3. Calea de atac exercitată în cauză
Împotriva sentinţei civile nr. 2585 din 5 iunie 2018, pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a de contencios administrativ şi fiscal, a declarat recurs reclamanta Agenţia Naţională pentru Pescuit si Acvacultura solicitând admiterea recursului, casarea sentinţei recurate ş trimiterea cauzei spre rejudecare instanţei de fond.
4. Apărările formulate în cauză
Prin întâmpinarea înregistrată în dosarul instanţei de recurs, intimata-pârâtă A. S.A. a solicitat respingerea recursului, ca tardiv formulat
II. Soluţia instanţei de recurs
Analizând, cu prioritate, termenul de declarare a căii de atac, Înalta Curte constată că recursul a fost declarat cu nerespectarea termenului prevăzut de lege, pentru următoarele considerente:
Potrivit art. 20 alin. (1) din Legea nr. 554/2004:
"Hotărârea pronunţată în primă instanţă poate fi atacată cu recurs, în termen de 15 zile de la comunicare", iar potrivit art. 489 alin. (1) din C. proc. civ., republicat:
"Recursul este nul dacă nu a fost motivat în termenul legal, cu excepţia cazului prevăzut la alin. (3)." Totodată, conform art. 185 alin. (1) teza a II-a C. proc. civ.:
"Actul de procedură făcut peste termen este lovit de nulitate absolută."
Înalta Curte reţine că sentinţa civilă nr. 2585 din 5 iunie 2018, pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a de contencios administrativ şi fiscal, a fost comunicată iniţial recurentei-reclamante la data de 4 septembrie 2018, la sediul din bd. x, Bucureşti, conform dovezii de înmânare aflate la dosarul instanţei de fond.
Ulterior, în urma rezoluţiei din data de 04.03.2019, conform dispoziţiei instanţei luată prin rezoluţia din 04.03.3019, s-a procedat la recomunicarea sentinţei către reclamantă, la data de 11.03.2019, în sediul din str. x, sector 3 Bucureşti, conform dovezii de înmânare aflate la dosarul instanţei de fond.
Instanţa de control judiciar, având în vedere prevederile art. 172 din C. proc. civ. potrivit cărora "Dacă în cursul procesului una dintre părţi şi-a schimbat locul unde a fost citată, ea este obligată să încunoştinţeze instanţa, indicând locul unde va fi citată la termenele următoare, precum şi partea adversă prin scrisoare recomandată, a cărei recipisă de predare se va depune la dosar odată cu cererea prin care se înştiinţează instanţa despre schimbarea locului citării. În cazul în care partea nu face această încunoştinţare, procedura de citare pentru aceeaşi instanţă este valabil îndeplinită la vechiul loc de citare.", constată că în cauză sentinţa instanţei de fond a fost comunicată în mod legal reclamantei la data de 4 în septembrie 2018, la sediul indicat de aceasta, din bd. x, Bucureşti.
Având ca reper aceste dispoziţii legale, în contextul factual anterior expus,
Înalta Curte constată că în cauză, termenul de 15 zile, prevăzut de art. 20 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, înăuntrul căruia trebuia declarată calea de atac a recursului, a început să curgă de la 4 septembrie 2018, dată la care a fost comunicată sentinţa la sediul indicat de reclamantă şi s-a împlinit la data de 20 septembrie 2018, potrivit dispoziţiilor art. 181, raportat la art. 183-184 din C. proc. civ.
Cererea de recurs a fost depusă prin email la data de 20 martie 2019, prin urmare, Înalta Curte constată că recursul a fost depus în afara termenului de 15 zile prevăzut de lege, respectiv la data de 20 martie 2019, ultima zi în care putea fi promovată calea de atac fiind 20 septembrie 2018.
Pentru considerentele arătate, în temeiul dispoziţiilor art. 185 alin. (1) şi art. 489 alin. (1) din C. proc. civ., republicat, Înalta Curte va admite excepţia tardivităţii recursului, invocată de intimata-pârâtă A. S.A. şi va respinge recursul formulat de reclamanta Agenţia Naţională pentru Pescuit şi Acvacultură împotriva sentinţei civile nr. 2585 din 5 iunie 2018 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a de contencios administrativ şi fiscal, ca fiind tardiv formulat.
În condiţiile art. 453 C. proc. civ., Înalta Curte va obliga recurenta-reclamantă Agenţia Naţională pentru Pescuit şi Acvacultură la plata sumei de 647,60 RON către intimata-pârât A. S.A., cu titlul de cheltuieli de judecată.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Admite excepţia tardivităţii recursului, invocată de intimata-pârâtă A. S.A..
Respinge recursul formulat de reclamanta Agenţia Naţională pentru Pescuit şi Acvacultură împotriva sentinţei civile nr. 2585 din 5 iunie 2018 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a de contencios administrativ şi fiscal, ca fiind tardiv formulat.
Obligă recurenta-reclamantă Agenţia Naţională pentru Pescuit şi Acvacultură la plata sumei de 647,60 RON către intimata-pârât A. S.A., cu titlul de cheltuieli de judecată.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 14 ianuarie 2021.