Şedinţa publică din data de 18 februarie 2021
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
I. Circumstanţele cauzei
1. Obiectul cererii de chemare în judecată
Prin cererea de chemare în judecată înregistrată pe rolul Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, la data de 18 ianuarie 2018, sub nr. x/2018, reclamantul A., în contradictoriu cu pârâta Autoritatea Naţională de Supraveghere a Prelucrării Datelor cu Caracter Personal, a solicitat:
- obligarea pârâtei la soluţionarea plângerii pe care i-a adresat-o, în termenul stabilit prin art. 25 alin. (5) şi (6) din Legea nr. 677/2001;
- suspendarea prelucrării datelor sale cu caracter personal în sistemul de evidenţă al Biroului de Credit S.A., inclusiv a sistemului de evaluarea automată individuală PICO, până la soluţionarea definitivă pe fond a plângerii;
- obligarea pârâtei la plata unor daune de 100 RON pentru fiecare zi întârziere, începând cu data la care plângerea trebuia soluţionată, până la data la care va soluţiona efectiv plângerea;
- obligarea pârâtei la plata cheltuielilor de judecată.
2. Hotărârea instanţei de fond
Prin sentinţa civilă nr. 2761 din 12 iunie 2018, Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal a respins excepţiile invocate în cauză şi a admis, în parte, acţiunea formulată de reclamantul A., în contradictoriu cu pârâta Autoritatea Naţională de Supraveghere a Prelucrării Datelor cu Caracter Personal, în sensul că a obligat pârâta să comunice reclamantului un răspuns scris cu privire la modul de soluţionare a sesizării înregistrată sub nr. x/18.12.2017, respingând în rest acţiunea, ca neîntemeiată.
3. Calea de atac exercitată în cauză
Împotriva sentinţei civile nr. 2761 din 12 iunie 2018, pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, a declarat recurs pârâta Autoritatea Naţională de Supraveghere a Prelucrării Datelor cu Caracter Personal, în temeiul dispoziţiilor art. 488 alin. (1) pct. 6 şi 8 din C. proc. civ., solicitând admiterea recursului, casarea sentinţei recurate şi, în principal, rejudecarea cauzei, în sensul respingerii în tot a cererii de chemare în judecată, iar în subsidiar, trimiterea cauzei spre rejudecare la instanţa de fond.
Recurenta-pârâtă a susţinut că în mod greşit a respins instanţa de fond excepţiile invocate în cauză şi că în mod netemeinic şi nelegal s-a dispus prin sentinţa recurată obligarea sa la emiterea unui răspuns intimatului-reclamant privind modalitatea de soluţionare a sesizării înregistrată sub nr. x/18.12.2017, având în vedere că plângerea reclamantului a fost soluţionată.
Astfel, prin adresa nr. x/17.01.2018 i-a fost comunicat intimatului - reclamant faptul că cererea sa a fost considerată admisibilă, urmând a se efectua o investigaţie la operatorul reclamat, iar prin adresa nr. x/14.08.2018, i-a fost comunicat şi rezultatul investigaţiei.
4. Apărările formulate în cauză
Intimatul-reclamant A. nu a formulat întâmpinare.
II. Soluţia instanţei de recurs
Examinând, cu prioritate, potrivit art. 248 alin. (1) din C. proc. civ., excepţia lipsei de interes în susţinerea recursului, invocată din oficiu, Înalta Curte constată că excepţia este întemeiată, pentru următoarele considerentele:
Potrivit art. 32 alin. (1) lit. d), coroborat cu art. 33 din C. proc. civ., orice demers judiciar ("orice cerere") poate fi iniţiat şi întreţinut numai prin justificarea unui interes legitim încălcat, dispoziţii aplicabile şi în cazul căilor de atac.
Interesul reprezintă folosul practic, material sau moral, pe care îl urmăreşte cel ce învesteşte o instanţă de judecată cu o cerere (acţiune sau cale de atac), acesta trebuind să fie determinat, legitim, personal, născut şi actual. Prin urmare, interesul reprezintă o condiţie generală ce trebuie îndeplinită în cadrul oricărui proces civil, pe tot parcursul soluţionării unei cauze, atât în faza procesuală a fondului, cât şi în căile de atac.
Întrucât cauza de faţă are drept obiect obligarea recurentei-pârâte la comunicarea către reclamant a unui răspuns scris cu privire la modul de soluţionare a sesizării înregistrată sub nr. x/18.12.2017, în stabilirea interesului procesual al susţinerii recursului se au în vedere şi modificările survenite ulterior pronunţării hotărârii atacate, respectiv actele administrative emise în vederea punerii în aplicare a sentinţei recurate.
Înalta Curte reţine că, potrivit înscrisurilor de la dosar, recurenta-pârâtă Autoritatea Naţională de Supraveghere a Prelucrării Datelor cu Caracter Personal a emis adresa nr. x/14.08.2018, prin care a comunicat reclamantului modul de soluţionare a sesizării înregistrată sub nr. x/18.12.2017.
În raport de această împrejurare, Înalta Curte reţine că, în prezent, nu mai subzistă interesul procesual al susţinerii recursului, având în vedere că recurenta-pârâtă, ulterior pronunţării sentinţei recurate, şi-a îndeplinit obligaţiile stabilite prin hotărârea atacată. Prin urmare, interesul de a acţiona al pârâtei nu mai este actual, potrivit art. 33 din C. proc. civ., iar condiţia de exercitare a căii de atac referitoare la justificarea unui interes nu este îndeplinită, în sensul art. 32 alin. (1) lit. d) din C. proc. civ.
Pentru considerentele arătate şi în temeiul dispoziţiilor art. 496 alin. (1) din C. proc. civ., Înalta Curte va admite excepţia lipsei de interes în susţinerea recursului şi va respinge recursul declarat de pârâta Autoritatea Naţională de Supraveghere a Prelucrării Datelor cu Caracter Personal, ca fiind lipsit de interes.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Admite excepţia lipsei de interes în susţinerea recursului, invocată din oficiu.
Respinge recursul declarat de pârâta Autoritatea Naţională de Supraveghere a Prelucrării Datelor cu Caracter Personal împotriva sentinţei civile nr. 2761 din 12 iunie 2018 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, ca lipsit de interes.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 18 februarie 2021.