Ședințe de judecată: Iulie | | 2022
Sunteți aici: Pagina de început » Detalii jurisprudență

R O M Â N I A
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
Secţia de Contencios Administrativ şi Fiscal

Decizia nr. 3091/2021

Decizia nr. 3091

Şedinţa publică din data de 21 mai 2021

Asupra conflictului negativ de competenţă de faţă;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Circumstanţele cauzei

1. Obiectul litigiului

Prin acţiunea înregistrată sub nr. x/2020 pe rolul Tribunalului Alba, secţia I civilă, reclamanta A. a chemat în judecată pârâţii Ministerul Justiţiei şi Direcţia Naţională de Probaţiune solicitând ca prin hotărârea ce se va pronunţa:

- să se constate, în principal, nulitatea absolută a Ordinului nr. 5028/C/03.12.2019 emis de Ministrul Justiţiei;

- în subsidiar să se dispună anularea sus menţionatului ordin prin care reclamanta a fost suspendată din funcţia de şef serviciu din cadrul Serviciului de Probaţiune Alba pe o perioadă de 3 luni;

- să se dispună repunerea reclamantei în situaţia anterioară emiterii ordinului contestat şi plata în favoarea acesteia a despăgubirilor egale cu salariile indexate, majorate şi reactualizate precum şi celelalte drepturi de care ar fi beneficiat în calitate de salariat, sume ce urmează a fi majorate cu rata inflaţiei la care să se adauge şi plata dobânzii legale corespunzătoare drepturilor solicitate până la data plăţii efective a acestora;

- să se dispună obligarea pârâţilor la plata daunelor morale în favoarea reclamantei în sumă de 100.000 RON;

- în secundar, să se dispună înlocuirea sancţiunii disciplinare aplicate prin ordinul atacat, cu aceea a avertismentului;

- cu cheltuieli de judecată conform art. 453 C. proc. civ.

2. Hotărârile care au generat conflictul negativ de competenţă

2.1. Prin sentinţa civilă nr. 1374 din data de 16 septembrie 2020 Tribunalul Alba, secţia I civilă a admis excepţia necompetenţei materiale şi a declinat competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Curţii de Apel Alba Iulia, secţia de contencios administrativ şi fiscal.

Pentru a pronunţa această hotărâre Tribunalul Alba, secţia I civilă a reţinut că cererea formulată de reclamantă vizează nulitatea/anularea unui ordin emis de Ministrul Justiţiei, act care, în sensul prevederilor art. 10 alin. (1) teza finală din Legea nr. 554/2004 este un act administrativ emis de o autoritate publică centrală, cauza urmând a fi soluţionată de Curtea de Apel Alba Iulia, secţia de contencios administrativ şi fiscal, instanţă competentă teritorial conform art. 10 alin. (3) al aceluiaşi act normativ coroborat cu art. 76 alin. (4) din Legea nr. 123/2006 actualizată, privind statutul personalului de probaţiune.

În acest sens, art. 10 alin. (1) al Legii nr. 554/2004 prevede că litigiile privind actele administrative emise sau încheiate de autorităţile publice centrale, se soluţionează în fond de secţiile de contencios administrativ şi fiscal ale curţilor de apel iar potrivit alin. (3), reclamantul persoană fizică sau juridică de drept privat se adresează exclusiv instanţei de la domiciliul sau sediul său.

2.2 Prin sentinţa civilă nr. 26 din data de 9 februarie 2021, Curtea de Apel Alba Iulia, secţia de contencios administrativ şi fiscal a admis excepţia necompetenţei materiale a instanţei, a declinat competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Tribunalului Alba, secţia I civilă - completul specializat în litigii de muncă şi a sesizat Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie pentru soluţionarea conflictului negativ de competenţă.

Pentru a pronunţa această hotărâre, instanţa a reţinut că Ordinul de aplicare a sancţiunii disciplinare, a cărui anulare se solicită de către reclamantă, vizează un raport de muncă. Statutul consilierilor de probaţiune este reglementat prin Legea nr. 123/2006, lege care se completează cu reglementările din legislaţia muncii şi legislaţia civilă, în măsura în care nu sunt incompatibile cu specificul raporturilor de muncă prevăzute de prezenta lege. Atâta timp cât Legea nr. 123/2006 nu are nici o prevedere legată de contenciosul actelor emise cu privire la derularea raporturilor de muncă, devine aplicabil, dreptul comun în materia jurisdicţiei muncii, respectiv Titlul XII Legea nr. 53/2003. Cererile referitoare la soluţionarea conflictelor de muncă se adresează tribunalului în a cărui circumscripţie îşi are domiciliul sau locul de muncă reclamantul.

II. Considerentele Înaltei Curţi asupra conflictului negativ de competenţă.

Înalta Curte constată că în cauză ne aflăm în faţa unui conflict negativ de competenţă tipic, întrucât dispoziţiile art. 133 pct. 2 din C. proc. civ., republicat, dispun că există conflict de competenţă când două sau mai multe instanţe şi-au declinat reciproc competenţa de a judeca acelaşi proces.

Problema de drept care a generat conflictul negativ de competenţă priveşte norma de drept aplicabilă situaţiei deduse judecăţii, din perspectiva competenţei materiale de soluţionare a cauzei.

Litigiul dedus judecăţii are ca obiect anularea Ordinului nr. 5028/C/03.12.2019 emis de Ministerul Justiţiei, prin care reclamantului i-a fost aplicată o sancţiune disciplinară, prevăzută de Legea nr. 123/2006 privind statutul personalului de probaţiune, cu modificările şi completările ulterioare, constând în suspendarea din funcţia de şef serviciu din cadrul Serviciului de Probaţiune Alba pe o perioadă de 3 luni;

După cum rezultă din actele dosarului, reclamanta face parte din categoria personalului din unităţile din justiţie, având funcţia de şef serviciu în cadrul Serviciului de probaţiune Alba, iar sancţiunea disciplinară dispusă prin Ordinul ministrului, a cărui anulare se solicită de către reclamantă, a fost aplicată în cadrul derulării raportului de muncă.

Statutul consilierilor de probaţiune este reglementat prin Legea nr. 123/2006, cu modificările şi completările ulterioare.

Potrivit art. 76 alin. (4) din Legea nr. 123/2006:

"Persoana nemulţumită de sancţiunea aplicată se poate adresa instanţei de judecată competente, potrivit legii."

Conform art. 78 din acelaşi act normativ: " Dispoziţiile Legii nr. 123/2006 se completează cu reglementările din legislaţia muncii şi legislaţia civilă, în măsura în care nu sunt incompatibile cu specificul raporturilor de muncă prevăzute de prezenta lege".

În condiţiile în care, Legea nr. 123/2006 privind statutul personalului de probaţiune, cu modificările şi completările ulterioare nu conţine o normă care să atribuie contenciosului administrativ competenţa în acest domeniu special, devine aplicabil, potrivit normei de trimitere precitată, dreptul comun în materia jurisdicţiei muncii, respectiv Codul muncii, prezentul litigiu fiind de competenţa instanţelor specializate în litigii de muncă.

Relevantă în cauză pentru determinarea instanţei competente este natura juridică a raporturilor născute între părţi, care, după cum s-a arătat nu este de drept administrativ, ci de dreptul muncii. Astfel, în cauză nu sunt incidente prevederile art. 10 alin. (1) teza I din Legea nr. 554/2004, care atrag competenţa materială a curţii de apel, în raport de rangul emitentului, întrucât actul contestat nu are caracterul unui act administrativ în sensul Legii nr. 554/2004, chiar dacă este emis de o autoritate publică centrală, ci este un act de drept al muncii, fiind emis de ministerul pârât în calitate de parte în raportul de muncă, fără ca prin aceasta să se exercite prerogativele puterii de stat.

În consecinţă, fiind vorba de un litigiu de muncă, din punct de vedere al competenţei de soluţionare a cauzei, devin aplicabile dispoziţiile art. 269 din Codul muncii, potrivit cărora "(1) Judecarea conflictelor de muncă este de competenţa instanţelor judecătoreşti, stabilite potrivit legii. (2) Cererile referitoare la cauzele prevăzute la alin. (1) se adresează instanţei competente în a cărei circumscripţie reclamantul îşi are domiciliul sau reşedinţa ori, după caz, sediul."

Totodată, potrivit art. 210 din Legea nr. 62/2011, "cererile referitoare la soluţionarea conflictelor individuale de muncă se adresează tribunalului în a cărui circumscripţie îşi are domiciliul sau locul de muncă reclamantul".

Înalta Curte reţine că reclamanta are domiciliul pe raza judeţului Alba, motiv pentru care, competent, din punct de vedere teritorial, este Tribunalul Alba.

De altfel, se poate observa că, în cuprinsul Ordinului nr. 5028/C/03.12.2019, contestat, la art. 4 se menţionează care este instanţa competentă potrivit legii, respectiv "tribunalul în a cărui circumscripţie îşi are domiciliul reclamantul."

Temeiul legal al soluţiei adoptate asupra conflictului de competenţă

Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 135 alin. (1) şi (4) C. proc. civ., Înalta Curte va stabili competenţa de soluţionare a cauzei, în primă instanţă, în favoarea Tribunalului Alba, secţia I civilă.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Stabileşte competenţa soluţionării cauzei privind pe reclamanta A. în contradictoriu cu pârâţii Ministerul Justiţiei şi Direcţia Naţională de Probaţiune în favoarea Tribunalul Alba, secţia I civilă.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 21 mai 2021.