Ședințe de judecată: August | | 2022
Sunteți aici: Pagina de început » Detalii jurisprudență

R O M Â N I A
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
Secţia de Contencios Administrativ şi Fiscal

Decizia nr. 3514/2021

Decizia nr. 3514

Şedinţa publică din data de 9 iunie 2021

Asupra conflictului negativ de competenţă;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

1. Circumstanţele cauzei

Prin cererea înregistrată pe rolul Curţii de Apel Craiova la data de 06.07.2020, reclamanta Compania Naţională de Căi Ferate CFR SA-reprezentată de Sucursala Regională Căi Ferate Craiova a chemat în judecată pe pârâţii Direcţia Generală a Finanţelor Publice Dolj-Serviciul de Inspecţie Economico -Financiară, Ministerul Finanţelor Publice - Serviciul de Soluţionare a Plângerilor Prealabile şi a Contestaţiilor şi Ministerul Transporturilor, solicitând:

- admiterea contestaţiei si anularea Deciziei 58/P/23.12.2019;

- anularea parţială a Dispoziţiei Obligatorii nr. x/14.08.2019, respectiv a măsurilor nr. 1, 4, 5.1, 7, 8, 9.1;

- anularea parţială a Raportului de inspecţie economico - financiara înregistrat sub nr. x/14.08.2019

- restituirea sumei de 17.158,56 RON şi accesorii aferente în cuantum de 6.414 RON, achitate în baza Dispoziţiei nr. x/14.08.2019

În motivarea cererii, reclamanta a arătat faptul că, Inspecţia economico - financiară a desfăşurat, la sediul SRCF Craiova din municipiul Craiova, in perioadele 21.11.2016-21.02.2017, 06.02.2018-28.03.2018, 07.05.2018-25.05.2018, 27.08.2018-31.10.2018 (21.11.2016-29.11.2016), 05.12.2016-21.12.2016, 07.01.2017-21.02.2017, 21.02.2018-29.03.2018, 07.05.2018-25.05.2018, 27.08.2018-31.10.2018 o inspecţiei economico-financiară.

Obiectivele acestei inspecţii au fost următoarele:

- respectarea prevederilor legale în atribuirea, încheierea şi derularea contractelor, pentru perioada 2011-2015, inclusiv derularea contractelor încheiate de Companie,

- controlul ulterior asupra modului de fundamentare, solicitare de către C.N.C.F. "C.F.R." S.A., acordare şi justificare a sumelor alocate de la bugetul general consolidat al statului, în perioada 2011-2015.

În urma finalizării inspecţiei economico- financiare a fost întocmit Raportul de inspecţie economico - financiară nr. CRR-AIF 1751/14.08.2019. În baza constatărilor reţinute în Raportul sus indicat au fost dispuse, prin Dispoziţia Obligatorie nr. x/14.08.2019, zece masuri de îndeplinit în sarcina operatorului economic.

CNCF "CFR" SA-SRCF Craiova a formulat plângerea prealabilă nr. x/7181/20.09.2019, împotriva Raportului de inspecţie economico - FINANCIARA nr. CRR-AIF 1751/14.08.2019 şi a Dispoziţiei obligatorii nr. x/14.08.2019, prin care au fost contestate masurile nr. 1, 4, 5.1, 7, 8, 9.1, plângere înregistrată la DGRFP Craiova sub nr. x/20.09.2019, ulterior înregistrată la Ministerul Finanţelor Publice sub nr. x/28.10.2019 şi la Serviciul de soluţionare a plângerilor prealabile şi a contestaţiilor din cadrul Ministerul Finanţelor Publice sub nr. x/29.09.2019.

Prin Decizia nr. 58/P/23.12.2019, privind soluţionarea plângerii prealabile nr. 162/7181/20.09.2019, emisa de Ministerul Finanţelor Publice - Serviciul de soluţionare a plângerilor prealabile si a contestaţiilor, s-a decis:

Art. 1. Respingerea, ca neîntemeiată, a plângerii prealabile nr. 162/7181/20.09.2019 formulate de Compania Naţională de Căi Ferate "CFR" S A. Bucureşti - Sucursala Regională de Căi Ferate CFR Craiova împotriva măsurilor nr. 1, nr. 4, nr. 5 pct. l, nr. 7, nr. 8 şi nr. 9 pct. 1 din Dispoziţia obligatorie nr. x/14.08.2019 emisă de Direcţia Generală Regională a Finanţelor Publice Craiova.

Art. 2. Respingerea, ca inadmisibilă, a plângerii prealabile nr. 162/7181/20.09.2019 formulate de Compania Naţională de Căi Ferate "CFR" S.A. Bucureşti - Sucursala Regională de Căi Ferate CFR Craiova împotriva Raportului de inspecţie economico - financiară nr. CRR-AIF1751/14.08.2019 emis de Direcţia Generala Regională a Finanţelor Publice Craiova.

2. Hotărârile care au generat conflictul de competenţă

2.1. Prin sentinţa civilă nr. 164/10.09.2020, Curtea de Apel Craiova a admis excepţia necompetenţei teritoriale, declinând competenţa de soluţionare a cauzei, în favoarea Curţii de Apel Bucureşti, secţia contencios administrativ şi fiscal.

În motivarea unei astfel de hotărâri, Curtea de Apel Craiova a reţinut că cererea de chemare în judecată este formulată de reclamantă la data de 14.05.2019, ulterior intrării în vigoare a dispoziţiilor Legii nr. 212/2018, fiind aplicabile dispoziţiile art. 10 alin. (3) şi (4) din Legea 554/2004, în forma aferentă modificărilor operate la nivelul anului 2018.

Curtea a apreciat că, faţă de împrejurarea potrivit căreia acţiunea ce face obiectul prezentei cauze este formulată de o persoană juridică de drept privat, competenţa teritorială revine exclusiv instanţei de contencios administrativ competentă material de la sediul reclamantei, din perspectiva alin. (4) al art. 10 din Legea 554/2004, fiind irelevant faptul că Sucursala Regională CF Craiova are sediul în circumscripţia teritorială a altei instanţe.

Ca atare, invocând prevederile art. 1 din H.G. nr. 581/1998, privind înfiinţarea Companiei Naţionale de Căi Ferate "CFR" S.A., prin reorganizarea Societăţii Naţionale a Căilor Ferate Române şi reţinând că reclamanta este societate comercială pe acţiuni, ce îşi are sediul în Bucureşti, Bd. x, Curtea de Apel Craiova a considerat ca aparţine, în mod exclusiv, Curţii de Apel Bucureşti competenţa teritorială de soluţionare a cauzei de faţă.

2.2. Prin sentinţa civilă nr. 76 din data de 27.01.2021, Curtea de Apel Bucureşti, secţia a IX-a contencios administrativ şi fiscal, a admis excepţia necompetenţei materiale, invocată din oficiu şi a declinat competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Curţii de Apel Craiova. De asemenea, în temeiul dispoziţiilor art. 134 C. proc. civ., a constatat ivit conflict negativ de competenţă, motiv pentru care a înaintat dosarul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, instanţa competentă să se pronunţe asupra unui astfel de conflict.

Curtea de Apel Bucureşti, secţia a IX-a contencios administrativ şi fiscal, a reţinut, în susţinerea unei astfel de soluţii, că sucursala nu este un reprezentant, în sensul dispoziţiilor alin. (4) al art. 10 din Legea 554/2004. De asemenea, raportat la faptul că Sucursala Regională CF Craiova are sediul în circumscripţia teritorială a Curţii de Apel Craiova a arătat că, în raport de aspectul conform căruia acţiunea ce face obiectul cauzei este formulată de o persoană juridică de drept privat, competenţa teritorială revine exclusiv instanţei de contencios administrativ competentă material de la sediul reclamantei, ce are sediul în Craiova, Bulevardul x, judeţ Dolj, sens in care, invocând dispoziţiile alin. (3) al art. 10 din Legea 554/2004, a dispus declinarea cauzei, spre competentă soluţionare, Curţii de Apel Craiova.

3. Soluţia Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie.

Analizând conflictul negativ de competenţă intervenit între cele două instanţe, în raport de hotărârile pronunţate şi de înscrisurile aflate la dosarul cauzei, Înalta Curte constată că instanţa competentă să soluţioneze cauza este Curtea de Apel Craiova, secţia de contencios administrativ şi fiscal, pentru următoarele considerente:

Înalta Curte constată că, în cauza de faţă, ne aflăm în prezenţa unui conflict negativ de competenţă tipic, întrucât dispoziţiile art. 133 pct. 2 din C. proc. civ., republicat, dispun că există conflict de competenţă când două sau mai multe instanţe şi-au declinat reciproc competenţa de a judeca acelaşi proces.

Aspectul care a generat un astfel de conflict negativ de competenţă îl constituie problema instanţei competente teritorial să soluţioneze cauza, în raport cu prevederile legale incidente în materie.

În ceea ce priveşte cadrul procesual, se constată că obiectul cererii de chemare în judecată, cu soluţionarea căreia reclamanta Compania Naţională de Căi Ferate CFR SA- Sucursala Regională Căi Ferate Craiova, a învestit instanţa de judecată, plasează acţiunea în sfera de aplicare a prevederilor Legii contenciosului administrativ nr. 554/2004.

Astfel, potrivit prevederilor art. 10 alin. (3) din Legea nr. 544/2004:

"(3) Reclamantul persoană fizică sau juridică de drept privat se adresează exclusiv instanţei de la domiciliul sau sediul său. Reclamantul autoritate publică, instituţie publică sau asimilată acestora se adresează exclusiv instanţei de la domiciliul sau sediul pârâtului."

În prezenta cauză, aspectele care au generat conflictul negativ de competenţă vizează înţelesul noţiunii de "sediu" al reclamantului, în sensul procedural reglementat de prevederile alin. (3) al art. 10 din Legea nr. 544/2004, precum şi statutul pe care o sucursală îl are, în raport de persoana juridică de drept privat titulară a cererii de chemare în judecată.

Dintr-o primă perspectivă, având în vedere că Legea nr. 212/2018, de modificare şi completare a Legii nr. 554/2004, nu defineşte noţiunea de "sediu" folosită într-o astfel de reglementare, sensul acesteia urmează a se stabili prin raportare sensul conferit unei astfel de noţiuni de către prevederile dreptului comun, respectiv Legea nr. 287/2009 privind C. civ., republicată, aplicabil şi în raport de prevederile art. 28 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, care prevăd expres completarea cu reglementarea menţionată, în măsura în care aceasta nu este incompatibilă, sub acest aspect, cu specificul raporturilor de putere dintre autorităţile publice şi persoanele vătămate în drepturile sau interesele lor legitime.

De asemenea, în raport de forma de organizare a reclamantei - societate pe acţiuni- vor fi avute în vedere şi prevederile relevante din cuprinsul Legii nr. 31/1990 privind societăţile, ce au natura juridică a unei norme speciale, derogatorie de la prevederile normei generale, reprezentată de C. civ.

Conform aspectelor reglementate în cuprinsul art. 227 alin. (1) din Legea nr. 287/2009 privind C. civ., sediul persoanei juridice se stabileşte potrivit actului de constituire sau statutului. De asemenea, prevederile alin. (2) al sus indicatului text normativ arată că: ˝În funcţie de obiectul de activitate, persoana juridică poate avea mai multe sedii cu caracter secundar pentru sucursalele, reprezentanţele sale teritoriale şi punctele de lucru. Dispoziţiile art. 97 sunt aplicabile în mod corespunzător˝.

Din perspectiva prevederilor art. 8 lit. l) din Legea nr. 31/1990, incidente în raport de forma de organizare a reclamantei drept societate pe acţiuni, acestea statuează expres elementele ce se impun a fi cuprinse în actul constitutiv al unei astfel de persoane juridice de drept privat, respectiv:

˝Actul constitutiv al societăţii pe acţiuni sau în comandită pe acţiuni va cuprinde:

l) sediile secundare - sucursale, agenţii, reprezentanţe sau alte asemenea unităţi fără personalitate juridică - atunci când se înfiinţează o dată cu societatea, sau condiţiile pentru înfiinţarea lor ulterioară, dacă se are în vedere o atare înfiinţare;˝

Din interpretarea coroborată a prevederilor art. 227 din C. civ., cu cele ale art. 8 din Legea nr. 31/1990, Înalta Curte reţine că noţiunea de ˝sediu˝, din perspectiva elementelor relevante soluţionării conflictului de competentă intervenit în cauză, include atât pe cea de ˝sediu social˝ (sau principal), cât si pe cea de ˝sediu secundar˝.

Se impune a fi observat faptul că, inclusiv in planul normelor procedurale generale, ori de câte ori legiuitorul a înţeles să reglementeze sediul principal al societăţii, drept criteriu exclusiv de determinare a competenţei teritoriale, s-a referit la o astfel de caracteristică a sediului în chiar textul normei. Cu titlu de exemplu, pot fi menţionate prevederile art. 119 din C. proc. civ., în cuprinsul cărora legiuitorul menţionează expres sintagma "sediul principal". Or, în cuprinsul prevederilor art. 10 alin. (3) din Legea nr. 544/2004, legiuitorul face trimitere exclusiv la noţiunea de ˝sediu˝ al reclamantului, fără a distinge între cel social/principal şi cel secundar, sens in care norma trebuie interpretată de o manieră care să respecte principiului potrivit căruia ubi lex non distinguit, nec nos distinguere debemus (acolo unde legea nu distinge, nici interpretul nu poate sa distingă).

De asemenea, relevanţă prezintă, în cauza de faţă, atât din perspectiva prevederilor alin. (3) al art. 10 din Legea nr. 554/2004, dar şi din cea a alin. (4) al aceluiaşi text normativ (ambele invocate de cele două instanţele în conflict, in justificarea poziţiilor adoptate) şi dispoziţiile art. 43 din Legea nr. 31/1990 potrivit cărora:

˝(1) Sucursalele sunt dezmembrăminte fără personalitate juridică ale societăţilor şi se înregistrează, înainte de începerea activităţii lor, în registrul comerţului din judeţul în care vor funcţiona.

(2) Dacă sucursala este deschisă într-o localitate din acelaşi judeţ sau în aceeaşi localitate cu societatea, ea se va înregistra în acelaşi registru al comerţului, însă distinct, ca înregistrare separată.

(3) Celelalte sedii secundare - agenţii, puncte de lucru sau alte asemenea sedii - sunt dezmembrăminte fără personalitate juridică ale societăţilor şi se menţionează numai în cadrul înmatriculării societăţii în registrul comerţului de la sediul principal.

(4) Nu se pot înfiinţa sedii secundare sub denumirea de filială.˝

Într-un prim plan de analiză, Înalta Curte observă că din interpretarea logico-gramaticală a sus indicatului text de lege, întrucât acesta reglementează sucursala şi celelalte sedii secundare, rezultă că natura juridică a sediului sucursalei este cea a unui sediu secundar al societăţii, utilizarea, în cuprinsul alin. (3) al art. 43 din Legea nr. 31/1990, a pronumelui demonstrativ ˝celelalte˝ reprezentând un argument determinant în sensul celor menţionate anterior. În acelaşi plan se situează, de altfel şi prevederile alin. (2) al art. 227 C. civ. citate anterior, ce indică expres faptul că sediul sucursalelor reprezintă un sediu secundar al persoanei juridice.

În acest context, Înalta Curte retine că, pornind de la raţionamentul expus, noţiunea de ˝sediu˝ reglementată de prevederile alin. (3) al art. 10 din Legea nr. 554/2004 o include şi pe cea de ˝sediu secundar˝.

Suplimentar celor menţionate în paragrafele anterioare, Înalta Curte reţine, că în expunerea de motive aferentă adoptării Legii nr. 212/2018, unul dintre considerentele avute în vedere de către legiuitor, din perspectiva modificării prevederilor alin. (3) al art. 10 din Legea nr. 554/2004, a fost cel al asigurării unei corecte administrări a probelor, având în vedere legătura instanţei cu sediile şi domiciliile părţilor, dar şi cel al reducerii cheltuielilor procedurale.

Pe de altă parte, Înalta Curte observă că prin intermediul cererii introductive de instanţă, reclamanta solicită admiterea contestaţiei şi anularea Deciziei 58/P/23.12.2019, precum şi anularea parţială a Dispoziţiei obligatorii nr. x/14.08.2019, respectiv a măsurilor nr. 1, 4, 5.1, 7, 8, 9.1, dar şi anularea parţială a Raportului de inspecţie economico - financiară înregistrat sub nr. x/14.08.2019 şi restituirea sumei de 17.158,56 RON, dar şi a accesoriilor aferente, în cuantum de 6.414 RON, toate achitate în baza dispoziţiei nr. x/14.08.2019.

Anterior menţionatele măsuri nr. 1, 4, 5.1, 7, 8, 9.1 vizează, în esenţă, obligaţii stabilite de către Direcţia Generală a Finanţelor Publice Dolj - Serviciul de inspecţie economico - financiară în sarcina Sucursalei Regionale CF Craiova, iar astfel de obligaţii privesc atât demersul de recuperare, de către aceasta, de la furnizorii săi sau de la persoanele responsabile, a sumelor menţionate în actul administrativ fiscal, cât şi pe cel de restituire a unor astfel de sume la bugetul de stat.

De asemenea, în chiar cuprinsul punctului nr. 1 al Dispoziţiei obligatorii nr. x/14.08.2019 este menţionată Sucursala Regională Căi Ferate Craiova, drept operator economic supus inspecţiei economico-financiare, în timp ce în rubrica dedicată datei de identificare a contribuabilului constând în sediul social, este indicat sediul din Craiova, Bulevardul x, judeţ Dolj.

Din perspectiva anterior expuselor elemente de fapt, rezultă că actele administrative atacate în prezenta cauză vizează activitatea desfăşurată de Sucursala Regionala CF Craiova, în sarcina acestei sucursale fiind emise măsurile obligatorii stabilite prin actele administrative a căror anulare reclamanta o solicită.

În acord şi cu jurisprudenţa Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie (în acest sens Decizia nr. 275/2018) se reţine că potrivit dispoziţiilor art. 56 alin. (2) C. proc. civ.: "Cu toate acestea, pot sta în judecată asociaţiile, societăţile sau entităţile fără personalitate juridică, dacă sunt constituite potrivit legii".

Înalta Curte reţine că, prin dispoziţiile legale mai sus citate, legea de procedură civilă le conferă sucursalelor legitimare procesuală activă, chiar neavând personalitate juridică, dar constituite potrivit legii, raţiunea legiuitorului fiind legată de drepturile şi obligaţiile persoanei juridice care se exercită prin intermediul sucursalei, aşa cum este cazul în speţă.

În cazul unei interpretări contrarii, în sensul că, deşi sucursala are capacitate procesuală de folosinţă şi exerciţiu, acţiunea în care are calitatea de reclamantă se introduce tot la sediul persoanei juridice mamă, s-ar goli de conţinut dispoziţiile art. 56 alin. (2) C. proc. civ. şi ar fi încălcată însăşi raţiunea pentru care legiuitorul a recunoscut capacitate procesuală entităţilor fără personalitate juridică.

Observând actele dosarului, din care rezultă că sediul reclamantei Compania Naţională de Căi Ferate CFR SA- Sucursala Regională Căi Ferate Craiova se află în Craiova, Bulevardul x, judeţ Dolj, respectiv în circumscripţia Curţii de Apel Craiova, secţia de contencios administrativ şi fiscal, Înalta Curte, în aplicarea art. 10 alin. (3) din Legea nr. 554/2004, apreciază că acestei instanţe îi aparţine competenţa teritorială în soluţionarea cererii de chemare în judecată ce face obiectul prezentei cauze.

Pentru aceste considerente, în temeiul art. 133 pct. 2, art. 135 alin. (1) şi alin. (4) C. proc. civ., Înalta Curte va stabili competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Curţii de Apel Craiova, secţia de contencios administrativ şi fiscal.

PENTRU ACESTE MOTIVE,

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Stabileşte competenţa de soluţionare a cauzei privind pe reclamanta Compania Naţională de Căi Ferate CFR SA-prin sucursala regional CF Craiova şi pe pârâţii Direcţia Generală a Finanţelor Publice Dolj - Serviciul de Inspecţie Economico-Financiară, Ministerul Finanţelor Publice-Serviciul de Soluţionare a Plângerilor Prealabile şi a Contestaţiilor şi Ministerul Transporturilor în favoarea Curţii de Apel Craiova, secţia de contencios administrativ şi fiscal.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 9 iunie 2021.