Şedinţa publică din data de 18 septembrie 2020
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Potrivit art. 499 teza I C. proc. civ.., "prin derogare de la prevederile art. 425 alin. (1) lit. b), hotărârea instanţei de recurs va cuprinde în considerente numai motivele de casare invocate şi analiza acestora, arătându-se de ce s-au admis ori, după caz, s-au respins.".
I. Circumstanţele cauzei
1. Obiectul cererii de chemare în judecată
Prin cererea înregistrată pe rolul Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, la data de 25 noiembrie 2016, sub nr. x/2016, reclamanţii A., B., C., D., E., F., G., H., I., J., K., L., M., N., O., P., Q., R., S., T., U., V., W., X., Y., Z. şi AA. au chemat în judecată pe pârâţii Ministerul Justiţiei şi Tribunalul Galaţi, solicitând instanţei ca prin hotărârea judecătorească care urmează a fi pronunţată de către instanţa de judecată, să dispună: anularea parţială a actelor de dispoziţie contestate, respectiv, Ordinul nr. 3527/C din 28.09.2016 şi Ordinul nr. 3517/C din 28.09.2016; obligarea pârâtului Ministerul Justiţiei la emiterea şi comunicarea unor noi ordine de salarizare, cu uzitarea nivelului maxim al indemnizaţiei de încadrare pentru fiecare funcţie, grad/treaptă, gradaţie, vechime în funcţie sau în specialitate, şi care să includă majorările de 2%, 5% şi 11%, cu aplicabilitate începând cu data de 09.04.2015, şi în continuare, începând cu data de 01.08.2016, cu referire la dispoziţiile O.U.G. nr. 57/2016, astfel cum a fost modificată şi completată prin O.U.G. nr. 20/2016; să fie obligat pârâtul Ministerul Justiţiei să aloce şi să vireze fondurile necesare plăţii acestor sume pârâtului Tribunalul Galaţi, acesta din urmă cu obligaţia plăţii efective a sumelor datorate reclamanţilor, şi, obligarea pârâţilor la plata diferenţelor băneşti datorate şi cuvenite reclamanţilor, actualizate cu indicele de inflaţie, precum şi daune- interese moratorii sub forma dobânzii legale penalizatoare corespondente, începând cu data naşterii dreptului material, respectiv 9.04.2015, până la data plăţii efective, aceasta pentru justă şi echitabilă dezdăunare pecuniară; cu obligarea pârâţilor la plata cheltuielilor de judecată.
2. Soluţia instanţei de fond
Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, prin sentinţa civilă nr. 2040 din 31 mai 2017, pronunţată în dosarul nr. x/2016, a admis excepţia inadmisibilităţii, şi a respins acţiunea formulată de reclamanţii A., B., C., D., E., F., G., H., I., J., K., L., M., N., O., P., Q.,R., S., T., U., V., W., X., Y., Z. şi AA., în contradictoriu cu pârâţii Ministerul Justiţiei şi Tribunalul Galaţi, ca inadmisibilă.
3. Calea de atac exercitată în cauză
Împotriva acestei sentinţe au declarat recurs, în termen, reclamanţii, de altfel, neîntemeiat în drept, solicitând admiterea recursului, casarea sentinţei civile recurate şi trimiterea spre rejudecare pe fond a cauzei.
În susţinerea recursului lor, care poate fi încadrat în drept în prevederile pct. 5 al art. 488 alin. (1) C. proc. civ.., recurenţii-reclamanţi au relevat, pe scurt, situaţia de fapt în cauză şi au criticat sentinţa civilă recurată ca nelegală şi netemeinică, în dezvoltarea motivelor de fapt şi de drept ale recursului invocând, în esenţă, următoarele:
În mod greşit instanţa a reţinut că la dosarul cauzei nu au fost depuse înscrisurile care să ateste îndeplinirea procedurii prealabile, mai exact, că "recipisele anexate cererii de chemare în judecată nu fac nicio referire la conţinutul corespondenţei transmise de reclamanta V., şi nefiind însoţite de actul reprezentând contestaţia adresată ordonatorului de credite".
Arată recurenţii că la dosarul cauzei s-a transmis prin fax o copie de pe cererea adresată Ministrului Justiţiei, la data de 27 octombrie 2016, aceasta fiind tocmai dovada îndeplinirii procedurii prealabile.
Recurenţii-reclamanţi solicită intimatului-pârât Ministerul Justiţiei să verifice în registrul de intrări- ieşiri a corespondenţei menţiunile efectuate cu privire la înscrisul comunicat de către reclamanţi prin reprezentant V., pentru care s-a emis confirmarea de primire din data de 01.11.2016, şi să depună în copie înscrisul prin care a îndeplinit procedura prealabilă obligatorie prevăzută de lege.
4. Apărările formulate în cauză
Intimaţii-pârâţi TRIBUNALUL GALAŢI şi MINISTERUL JUSTIŢIEI au formulat, fiecare, întâmpinare, înregistrate la data de 31 octombrie 2017 şi, respectiv, 20 noiembrie 2017, prin care, fără a invoca excepţii, au solicitat respingerea recursului formulat, sentinţa pronunţată de instanţa de fond fiind temeinică şi legală.
5. Procedura de soluţionare a recursului
În recurs s-a derulat procedura de regularizare a cererii de recurs şi de comunicare a actelor de procedură între părţi, prin intermediul grefei instanţei, în conformitate cu dispoziţiile art. 486, art. 490 C. proc. civ.
Prin rezoluţia din 16 noiembrie 2018 a completului învestit aleatoriu cu soluţionarea dosarului, a fost fixat termen de judecată iniţial, pentru soluţionarea recursului în şedinţă publică, la data de 6 martie 2020, cu citarea părţilor, fără a se mai parcurge procedura de filtrare a recursului, având în vedere Hotărârea Colegiului de Conducere nr. 106 din 20 septembrie 2018, prin care s-a luat act de hotărârea Plenului judecătorilor secţiei de contencios administrativ şi fiscal a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie adoptată la data de 13 septembrie 2018, în sensul că procedura de filtrare a recursurilor reglementată prin dispoziţiile art. 493 C. proc. civ., este incompatibilă cu specificul domeniului contenciosului administrativ şi fiscal, precum şi Hotărârea Colegiului de Conducere nr. 109 din data de 20 septembrie 2018.
II. Considerentele Înaltei Curţi asupra recursului declarat în cauză
Analizând recursul formulat, prin prisma motivelor invocate şi a temeiului de drept indicat, precum şi din perspectiva obiectului şi a normelor legale incidente, a apărărilor expuse în întâmpinarea intimaţilor, Înalta Curte constată că acesta este fondat, urmând a fi admis, a se casa sentinţa recurată şi a se trimite cauza aceleiaşi instanţe, pentru continuarea judecăţii, pentru considerentele ce se vor arăta în continuare:
În speţă, pe calea acţiunii în contencios administrativ deduse judecăţii, reclamanţii au solicitat, în principal, anularea parţială a actelor de dispoziţie contestate, respectiv, Ordinul nr. 3527/C din 28 septembrie 2016 şi Ordinul nr. 3517/C din 28 septembrie 2016, emise de intimatul-pârât Ministerul Justiţiei, şi obligarea pârâtului Ministerul Justiţiei să emită noi ordine de salarizare în conformitate cu prevederile O.U.G. nr. 57/2016, astfel cum a fost modificată şi completată prin O.U.G. nr. 20/2016.
Instanţa de fond a respins acţiunea reclamanţilor, ca inadmisibilă, în esenţă, reţinând că aceştia nu au depus la dosarul cauzei înscrisurile care să ateste îndeplinirea procedurii prealabile potrivit dispoziţiilor art. 7 alin. (1) şi (2) din Capitolul VII al Legii nr. 284/2010, aceeaşi procedură prealabilă care este instituită şi prin prevederile Legii nr. 285/2010, dar şi prin dispoziţiile art. 11 din O.U.G. nr. 83/2014, modificată şi completată prin Legea nr. 71/2015.
Având în vedere calificarea pe care prima instanţă a dat-o demersului judiciar al reclamanţilor, pe care l-a încadrat în prevederile generale ale Legii nr. 554/2004, Înalta Curte constată că recursul este admisibil, în temeiul art. 20 din actul normativ menţionat.
Verificând sentinţa recurată, prin prisma cazului de casare reglementat de art. 488 alin. (1) pct. 5 C. proc. civ., căruia se circumscriu criticile de nelegalitate formulate de recurenţi vizând modalitatea de soluţionare a excepţiei inadmisibilităţii acţiunii lor, Înalta Curte reţine următoarele:
În drept, la art. 7 din Legea nr. 285/2010, legiuitorul a prevăzut că:
"Soluţionarea contestaţiilor în legătură cu stabilirea salariilor de bază care se acordă potrivit prevederilor acestei legi este de competenţa ordonatorilor de credite, contestaţia poate fi depusă în termen de 5 zile de la data luării la cunoştinţă a actului administrativ de stabilire a drepturilor salariale, la sediului ordonatorului de credite, aceştia vor soluţiona contestaţiile în 10 zile, iar împotriva măsurilor dispuse, persoana nemulţumită se poate adresa instanţei de contencios administrativ în termen de 30 de zile de la data comunicării soluţionării contestaţiei".
Aşa fiind, Înalta Curte reţine că reclamanţii erau obligaţi conform legii, ca prealabil sesizării instanţei de contencios administrativ, să parcurgă procedura prealabilă prevăzută de acest text de lege, obligatorie, şi să respecte termenele speciale de contestare, atât la instituţia publică angajatoare, cât şi la instanţa de contencios administrativ.
Astfel cum rezultă din actele dosarului, recurenţii- reclamanţi s-au adresat instituţiei pârâte -Ministerul Justiţiei-, la data de 01.11.2016, aspect ce rezultă cu claritate şi certitudine din conţinutul înscrisului comunicat la solicitarea instanţei (în virtutea principiului rolului activ al judecătorului în aflarea adevărului), de către intimatul-pârât Ministerul Justiţiei, din extrasul fişei lucrării 91931/2016, depus, rezultând că aceasta priveşte contestaţia formulată de petiţionarul A. ş.a., care, coroborat cu data poştei înscrisă pe recipisa de confirmare a primirii contestaţiei, aceeaşi, 01.11.2016, precedată de copia contestaţiei formulate împotriva Ordinelor de salarizare arătate, conduc la concluzia realităţii formulării contestaţiei administrative prevăzute de lege.
Aşadar, contrar celor reţinute de instanţa de fond, recurenţii-reclamanţi au făcut dovada parcurgerii procedurii prealabile de contestare administrativă a Ordinelor a căror anulare se solicită, în mod greşit fiind admisă excepţia inadmisibilităţii acţiunii lor pentru neîndeplinirea, în prealabil, a procedurii prevăzute de art. 7 din Legea nr. 285/2010.
Aşa fiind, reţinând că prima instanţă a apreciat în mod eronat cu privire la inadmisibilitatea acţiunii, Înalta Curte va admite recursul, va casa sentinţa recurată şi va trimite cauza aceleiaşi instanţe, pentru continuarea judecăţii.
2. Temeiul legal al soluţiei adoptate în recurs
Pentru considerentele expuse, reţinându-se că în mod eronat s-a apreciat, de către instanţa de fond, cu privire la inadmisibilitatea acţiunii, în temeiul dispoziţiilor art. 20 alin. (3) din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004, cu modificările şi completările ulterioare, coroborat cu art. 496 alin. (1) şi (2) şi art. 497 C. proc. civ., Înalta Curte, va admite recursul, va casa sentinţa recurată, şi va trimite cauza aceleiaşi instanţe, pentru continuarea judecăţii.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Admite recursul declarat de recurenţii- reclamanţi A., B., C., D., E., F., G., H., I., J., K., L., M., N., O., P., Q., R., S., T., U., V., W., X., Y., Z. şi AA. împotriva sentinţei civile nr. 2040 din 31 mai 2017, a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal.
Casează sentinţa recurată şi trimite cauza aceleiaşi instanţe, pentru continuarea judecăţii.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 18 septembrie 2020.