Ședințe de judecată: Noiembrie | | 2022
Sunteți aici: Pagina de început » Detalii jurisprudență

R O M Â N I A
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
Secţia de Contencios Administrativ şi Fiscal

Decizia nr. 4536/2020

Decizia nr. 4536

Şedinţa publică din data de 22 septembrie 2020

Asupra recursului de faţă;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Circumstanţele cauzei

1. Obiectul cererii de chemare în judecată

Prin cererea de chemare în judecată înregistrată pe rolul Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, la data de 08.06.2017 reclamanţii A., B., C., D., E., F., G., H., I. şi J. în contradictoriu cu pârâţii Ministerul Justiţiei, Curtea de Apel Suceava, Tribunalul Botoşani şi Ministerul Finanţelor Publice au solicitat:

- anularea Hotărârii Colegiului de Conducere al Curţii de apel Suceava nr. 11 din 27.04.2017 şi decizia preşedintelui aceleiaşi instanţe solicitând obligarea pârâţilor la emiterea unor noi decizii prin raportare la o valoare de referinţă sectorială de 405 RON începând cu data de 09.04.2015 majorată cu 10% potrivit Legii 293/2015.

- obligarea pârâtului Ministerul Justiţiei la emiterea unei grile de salarizare unice pentru personalul auxiliar de specialitate şi conex la nivelul cl mai mare aflat în plată cu luarea în considerare a grilelor stabilite pentru personalul auxiliar şi conex din cadrul parchetelor

- obligarea pârâţilor la repararea prejudiciului creat prin neaplicarea Legii 71/2015 prin plata diferenţelor salariale aferente fiecărei luni dintre drepturile achitate şi cele datorate actualizate cu indicele de inflaţie şi dobânda legală penalizatoare, calculată de la data exigibilităţii fiecărei obligaţii lunare de plată până la data plăţii efective.

2. Soluţia instanţei de fond

Prin sentinţa civilă nr. 4574 din 24 noiembrie 2017 Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal a decis următoarele:

- a admis excepţia lipsei calităţii procesuale pasive a pârâtului Ministerul Justiţiei;

- a admis excepţia lipsei calităţii procesuale pasive a pârâtului Ministerul Finanţelor Publice;

- a admis în parte acţiunea formulată de reclamanţii A., B., C., D., E., F., G., H., I. şi J. în contradictoriu cu pârâţii Curtea de Apel Suceava, Tribunalul Botoşani.

- a anulat în parte Hotărârea Colegiului de conducere al Curţii de Apel Suceava nr. 11 din 27.04.2017 şi decizia nr. 123 din 23.05.2017 a Curţii de Apel Suceava, în ceea ce priveşte data de la care drepturile salariale sunt calculate prin raportare la o valoare de referinţă de 405 RON;

- a obligat pârâtul la stabilirea drepturilor salariale prin raportare la valoarea de referinţă sectorială 405 RON începând cu data de 09.04.2015 la care se va adăuga majorarea de 10% începând cu data de 01.12.2015;

- a obligat pârâţii la plata către reclamant a diferenţelor salariale dintre drepturile achitate acestuia şi cele stabilite prin prezenta hotărâre pentru perioada 09.04.2015-01.10.2016, sumele urmând a fi actualizate cu indicele de inflaţie şi dobânda legală de la data scadenţei până la data plăţii efective.

- a respins acţiunea în contradictoriu cu pârâtul Ministerul Justiţiei, ca fiind formulată împotriva unei persoane lipsite de calitate procesuală pasivă;

- a respins acţiunea în contradictoriu cu pârâtul Ministerul Finanţelor Publice cu sediul, ca fiind formulată în contradictoriu cu o persoană fără calitate procesuală pasivă.

3. Calea de atac exercitată în cauză

Împotriva sentinţei civile nr. 4574 din 24 noiembrie 2017, pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, pârâţii Curtea de Apel Suceava şi Tribunalul Botoşani au declarat recurs, criticând hotărârea pentru nelegalitate.

Recurenţii-pârâţi au solicitat admiterea recursului, casarea sentinţei atacate şi, în rejudecare, respingerea cererii de chemare în judecată ca neîntemeiată, apreciind că hotărârea a fost dată cu aplicarea greşită a normelor de drept material, întrucât drepturile pretinse de reclamanţi au fost acordate în conformitate cu dispoziţiile legale aplicabile.

În contextul unei succinte prezentări a situaţiei de fapt, au susţinut recurenţii pârâţi că la nivelul Curţii de Apel Suceava s-a realizat aplicarea Legii nr. 71/2015, sens în care s-a emis Decizia nr. 123 din data de 23 mai 2017, prin care s-a asigurat o uniformizare de natură salarială pentru persoanele aflate din punct de vedere profesional în aceeaşi situaţie juridică la nivelul maxim al salariului de bază brut lunar şi al sporurilor din cadrul instanţelor aflate în circumscripţia acestei curţi de apel.

Au mai arătat că, din punct de vedere juridic, de la data de 9 aprilie 2015, personalul auxiliar de specialitate a dobândit dreptul de a avea salariile de bază şi sporurile egalizate cu cele în plată pentru aceeaşi funcţie/grad/treaptă şi aceleaşi condiţii de muncă, reclamanţii nefăcând dovada existenţei în plată la una dintre instanţele judecătoreşti/unităţi de parchet a valorii de referinţă sectorială de 405 RON în perioada 9 aprilie 2015 - 30 noiembrie 2015, respectiv de 445,5 RON în perioada 1 decembrie 2015 - 30 septembrie 2016, în opinia acestora, decizia Curţii Constituţionale nr. 794/2016 neavând efecte retroactive.

Cu privire la obligarea pârâţilor la plata diferenţei dintre drepturile salariale recalculate potrivit sentinţei şi drepturile salariale efectiv plătite reclamanţilor, actualizate cu indicele de inflaţie şi la plata dobânzii legale penalizatoare, calculate de la data scadenţei diferenţelor salariale până la plata efectivă a acestora, recurenţii au invocat prevederile art. 13 din O.U.G. nr. 99/2016 cu privire la prorogarea unor termene şi la acordarea dobânzii legale de la data la care hotărârea a rămas executorie, solicitând ca plata diferenţelor salariale să se facă potrivit dispoziţiilor legale în vigoare.

În drept, cererea de recurs a fost întemeiată pe dispoziţiile art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ.

4. Apărările formulate în recurs

4.1 Prin întâmpinarea formulată, intimaţii-reclamanţi au solicitat respingerea recursului ca nefondat şi menţinerea sentinţei recurate ca fiind temeinică şi legală.

4.2 Prin întâmpinarea formulată de intimatul-pârât Ministerul Finanţelor Publice s-a invocat faptul că nu a fost recurată soluţia pe capetele de cerere respinse pentru lipsa calităţii procesuale pasive a Ministerului.

Recurenţii-pârâţi au depus la dosar concluzii scrise prin care au invocat excepţia lipsei de obiect a acţiunii, având în vedere emiterea Deciziei nr. 143/2018 a Curţii de Apel Suceava, pe care au ataşat-o, în copie.

La termenul din data de 22 septembrie 2020, Înalta Curte a dispus rectificarea citativului, în sensul scoaterii din cauză a intimatului-pârât Ministerul Justiţiei, întrucât soluţiile cu privire la această parte nu au fost recurate, intrând în puterea lucrului judecat.

II. Soluţia şi considerentele Înaltei Curţi asupra recursului

Examinând sentinţa recurată prin prisma criticilor invocate prin cererea de recurs, a actelor dosarului şi a dispoziţiilor legale incidente, Înalta Curte constată că recursul declarat de Curtea de Apel Suceava este fondat, în limitele şi pentru considerentele ce vor fi expuse în continuare, urmând să îl admită, ca atare şi totodată, să respingă recursul declarat de pârâtul Tribunalul Botoşani, ca nefondat.

1. Argumente de fapt şi de drept relevante

Instanţa de contencios administrativ a fost învestită cu o cerere prin care reclamanţii, personal auxiliar în cadrul Curţii de Apel Suceava şi Tribunalului Botoşani, în contradictoriu cu pârâţii Ministerul Justiţiei, Curtea de Apel Suceava, Tribunalul Galaţi, Ministerul Finanţelor Publice, au solicitat ca prin hotărârea ce se va pronunţa să se dispună:

- anularea Hotărârii Colegiului de Conducere al Curţii de apel Suceava nr. 11 din 27.04.2017 şi decizia preşedintelui aceleiaşi instanţe solicitând obligarea pârâţilor la emiterea unor noi decizii prin raportare la o valoare de referinţă sectorială de 405 RON începând cu data de 09.04.2015 majorată cu 10% potrivit Legii 293/2015;

- obligarea pârâtului Ministerul Justiţiei la emiterea unei grile de salarizare unice pentru personalul auxiliar de specialitate şi conex la nivelul cel mai mare aflat în plată cu luarea în considerare a grilelor stabilite pentru personalul auxiliar şi conex din cadrul parchetelor;

- obligarea pârâţilor la repararea prejudiciului creat prin neaplicarea Legii 71/2015 prin plata diferenţelor salariale aferente fiecărei luni dintre drepturile achitate şi cele datorate actualizate cu indicele de inflaţie şi dobânda legală penalizatoare, calculată de la data exigibilităţii fiecărei obligaţii lunare de plată până la data plăţii efective.

Prin sentinţa recurată, Curtea de Apel Bucureşti:

- a admis excepţia lipsei calităţii procesuale pasive a pârâtului Ministerul Justiţiei;

- a admis excepţia lipsei calităţii procesuale pasive a pârâtului Ministerul Finanţelor Publice;

- a admis în parte acţiunea formulată de reclamanţii A., B., C., D., E., F., G., H., I. şi J. în contradictoriu cu pârâţii Curtea de Apel Suceava, Tribunalul Botoşani.

- a anulat în parte Hotărârea Colegiului de conducere al Curţii de Apel Suceava nr. 11 din 27.04.2017 şi decizia nr. 123 din 23.05.2017 a Curţii de Apel Suceava, în ceea ce priveşte data de la care drepturile salariale sunt calculate prin raportare la o valoare de referinţă de 405 RON;

- a obligat pârâtul la stabilirea drepturilor salariale prin raportare la valoarea de referinţă sectorială 405 RON începând cu data de 09.04.2015 la care se va adăuga majorarea de 10% începând cu data de 01.12.2015;

- a obligat pârâţii la plata către reclamanţi a diferenţelor salariale dintre drepturile achitate acestuia şi cele stabilite prin prezenta hotărâre pentru perioada 09.04.2015-01.10.2016, sumele urmând a fi actualizate cu indicele de inflaţie şi dobânda legală de la data scadenţei până la data plăţii efective;

- a respins acţiunea în contradictoriu cu pârâtul Ministerul Justiţiei, ca fiind formulată împotriva unei persoane lipsite de calitate procesuală pasivă;

- a respins acţiunea în contradictoriu cu pârâtul Ministerul Finanţelor Publice cu sediul, ca fiind formulată în contradictoriu cu o persoană fără calitate procesuală pasivă.

Înalta Curte constată că, la data de 14 iunie 2018, pârâta Curtea de Apel Suceava a emis Decizia nr. 143/2018, prin care s-au statuat următoarele:

"Art. 1 (1) În perioada 09.04.2015 - 30.11.2015, personalul auxiliar de specialitate şi conex din cadrul instanţelor aflate în raza teritorială a Curţii de Apel Suceava beneficiază de salarii brute stabilite prin raportare la valoarea de referinţă sectorială de 421,36 RON.

(2) În perioada 01.12.2015 - 31.12.2017, personalul auxiliar de specialitate şi conex din cadrul instanţelor aflate în raza teritorială a Curţii de Apel Suceava beneficiază de salarii brute stabilite prin raportare la valoarea de referinţă sectorială de 463,5 RON.

(3) Începând cu data de 1 ianuarie 2018, în aplicarea dispoziţiilor Legii-cadru nr. 153/2017, drepturile salariale pentru personalul auxiliar de specialitate şi conex din cadrul instanţelor aflate în raza teritorială a Curţii de Apel Suceava ale căror salarii de bază acordate pentru luna decembrie 2017, majorate cu 25%), respectiv cu 28,5% în cazul persoanelor scutite de impozit pe venit, sunt mai mici decât cele stabilite potrivit Legii nr. 153/2017 pentru anul 2022, se recalculează, având în vedere cele menţionate la alin. (2), şi sunt cele prevăzute în coloanele 9-11 din Anexele nr. I-VI la prezenta decizie.

(4) Începând cu data de 1 ianuarie 2018, personalul auxiliar de specialitate din cadrul instanţelor aflate în raza teritorială a Curţii de Apel Suceava, ale căror salarii de bază acordate pentru luna decembrie 2017, majorate cu 25%, respectiv cu 28,5% în cazul persoanelor scutite de impozit pe venit, sunt mai mari decât cele stabilite potrivit Legii nr. 153/2017 pentru anul 2022, beneficiază de salariile de bază şi sporurile prevăzute în coloanele 13-15 din anexele nr. I-VI la prezenta decizie.

(5) începând cu data de 1 ianuarie 2018, personalul auxiliar de specialitate prevăzut la alin. (4) beneficiază de sporul pentru risc şi suprasolicitare neuropsihică de 10%, de sporul pentru păstrarea confidenţialităţii de 5% şi de sporul pentru condiţii de muncă grele, vătămătoare sau periculoase de 15%, aplicate la salariul de bază lunar.

Art. 2 Plata drepturilor salariale prin raportare la valorile de referinţă sectorială prevăzute la art. 1 se va realiza după cum urmează:

a) începând cu luna august 2018, pentru drepturile salariale aferente lunii iulie 2018;

b) pentru perioada 9 aprilie 2015 - 30 iunie 2018, după asigurarea fondurilor necesare în bugetul Curţii de Apel Suceava."

Recurenţii-pârâţi au susţinut că, urmare a emiterii Deciziei nr. 143/2018 a Curţii de Apel Suceava, acţiunea reclamanţilor a rămas fără obiect, susţinere pe care Înalta Curte o apreciază ca fiind neîntemeiată.

Astfel, obiectul acţiunii de faţă este reprezentat de pretenţia reclamanţilor de a le fi recunoscute, calculate şi achitate drepturile salariale potrivit prevederilor art. 1 alin. (51) din O.U.G. nr. 83/2014, având în vedere refuzul pârâtei de a răspunde solicitării de emitere a unei noi decizii de salarizare, în conformitate cu acest text de lege, obiectul acţiunii existând atât la data introducerii cererii, cât şi la data pronunţării hotărârii de fond.

Instanţa de control judiciar apreciază că emiterea Deciziei nr. 143/2018 a Curţii de Apel Suceava nu afectează, prin ea însăşi, legalitatea sentinţei recurate, fiind o împrejurare ulterioară pronunţării acesteia, dar pune problema subzistenţei obiectului capătului de cerere privind obligarea pârâtei Curtea de Apel Suceava la emiterea actului administrativ decizie de salarizare, având în vedere că la acest moment actul contestat nu îşi mai produce efectele fiind înlocuit de Decizia nr. 143/2018, prin care a fost satisfăcută pretenţia reclamanţilor de a le fi recunoscute drepturile salariale potrivit prevederilor art. 1 alin. (51) din O.U.G. nr. 83/2014, aprobată cu modificări şi completări prin Legea nr. 71/2015, motiv pentru care subzistă obiectul capătului de cerere principal în anularea Hotărârii Colegiului de conducere al Curţii de Apel Suceava nr. 11 din 27.04.2017 şi deciziei nr. 123 din 23.05.2017 a Curţii de Apel Suceava, în ceea ce priveşte data de la care drepturile salariale sunt calculate prin raportare la o valoare de referinţă de 405 RON şi capătul de cerere privind calcularea/plata acestor drepturi salariale, astfel cum s-a solicitat prin demersul judiciar iniţiat de către aceştia.

Astfel, Înalta Curte aminteşte că potrivit dispoziţiilor art. 32 alin. (1) lit. c) din C. proc. civ., una din condiţiile necesare pentru existenţa dreptului la acţiune este cea privind obiectul cererii/formularea unei pretenţii, condiţie generală care vizează orice cerere formulată în justiţie şi care se impune a fi îndeplinită în cadrul oricărui proces, pe tot parcursul soluţionării cauzei, atât la momentul introducerii cererii de chemare în judecată, cât şi la momentul exercitării şi soluţionării căilor de atac.

În contextul celor anterior arătate, Înalta Curte constată că deşi condiţia existenţei obiectului acţiunii a fost îndeplinită la data promovării acţiunii, ulterior, ca urmare a emiterii de către pârâta Curtea de Apel Suceava a Deciziei nr. 143/2018, prin care pentru perioada 09.04.2015 - 30.11.2015, personalul auxiliar de specialitate şi conex din cadrul instanţelor aflate în raza teritorială a Curţii de Apel Suceava beneficiază de salarii brute stabilite prin raportare la valoarea de referinţă sectorială de 421,36 RON (art. 1 alin. (1), iar pentru perioada 01.12.2015 - 31.12.2017, personalul auxiliar de specialitate şi conex din cadrul instanţelor aflate în raza teritorială a Curţii de Apel Suceava beneficiază de salarii brute stabilite prin raportare la valoarea de referinţă sectorială de 463,5 RON (art. 1 alin. (2), urmând a se recalcula drepturile salariale la valorile stabilite, reclamanţii aflându-se, în anexele menţionate, la poziţiile nr. 7-10, 16-17 şi a satisfacerii pretenţiilor reclamanţilor, în sensul că, potrivit noii decizii de salarizare, care a înlocuit decizia contestată, la calculul drepturilor salariale raportarea se face la o valoare sectorială de referinţă mai mare decât cea solicitată prin acţiune şi acordată prin sentinţa recurată, obiectul cererii sub acest aspect nu mai subzistă.

În aceste condiţii, Înalta Curte apreciază că prin Decizie nr. 143/2018 au fost recunoscute drepturile salariale pretinse de reclamanţi, fiind realizată pretenţia concretă dedusă judecăţii, astfel că demersul judiciar privind emiterea de către Curtea de Apel Suceava a deciziei de salarizare este la acest moment lipsit de obiect, urmând să fie respins ca atare.

Constatând că, prin hotărârea recurată, s-a stabilit în sarcina pârâţilor, obligaţia subsecventă de plată către reclamanţi a diferenţelor salariale dintre drepturile achitate acestuia începând cu data de 09.04.2015 şi cele stabilite prin prezenta hotărâre, sumele urmând a fi actualizate cu indicele de inflaţie şi dobânda legală de la data scadenţei până la data plăţii efective, Înalta Curte urmează să menţină aceste dispoziţii, având în vedere că prin emiterea ordinului de salarizare şi rămânerea fără obiect a acestui capăt de cerere nu este atrasă modificarea sentinţei atacate în ceea ce priveşte recalcularea/plata diferenţelor salariale, actualizate cu indicele de inflaţie şi plata dobânzilor legale aferente, calculate până la data plăţii efective, la dosar nefiind depuse dovezi din care să rezulte şi îndeplinirea acestor obligaţii.

Potrivit art. 18 alin. (3) din Legea nr. 554/2004, în cazul constatării nelegalităţii actului administrativ vătămător, persoana vătămată este îndreptăţită la recuperarea prejudiciului cauzat prin vătămarea drepturilor sale, care este compus atât din debitul principal, cât şi din beneficiul nerealizat.

Astfel, cu privire la cererea de plată a despăgubirilor, Înalta Curte reţine că, prin omisiunea pârâtului de a emite ordinul de salarizare cu indemnizaţia de încadrare raportat la valoarea de referinţă sectorială de 405 RON, începând cu data de 9 aprilie 2015, astfel cum prevedeau dispoziţiile legale, s-a creat un prejudiciu în patrimoniul reclamanţilor, în înţelesul art. 1531 din C. civ. din 2009, condiţiile angajării răspunderii fiind îndeplinite.

Prin urmare, reclamanţii au dreptul la repararea pagubei cauzate, constând în diferenţa de drepturi salariale dintre suma încasată cu titlu de indemnizaţie şi suma ce ar fi obţinut-o prin raportare la valoarea de referinţă sectorială de 405 RON, începând cu data de 09.04.2015 la zi.

În privinţa cererii de actualizare a sumei astfel stabilite, cu indicele de inflaţie, precum şi a cererii de obligare a pârâtului la plata dobânzilor legale penalizatoare, prin Decizia nr. 2/2014 din 17 februarie 2014 a Înaltei Curţi de Casaţie si Justiţie - Completul competent să judece recursul în interesul legii, publicată în Monitorul Oficial, Partea I, nr. 411 din 3 iunie 2014, s-a reţinut că actualizarea unei sume datorate cu indicele de inflaţie acoperă prejudiciul cauzat creditorului, datorat devalorizării monedei naţionale (damnum emergens), iar plata dobânzii legale, acoperă beneficiul de care a fost lipsit creditorul (lucrum cessans), dând expresie astfel principiului reparării integrale a prejudiciului suferit de creditor, principiu consacrat de art. 1531 alin. (1), alin. (2) teza întâi şi art. 1535 alin. (1) din C. civ. din 2009.

În consecinţă, constatând că în cauză se impune repararea integrală a prejudiciului suferit de reclamanţi prin emiterea unui act administrativ a cărui aplicare a fost înlăturată retroactiv de însuşi emitentul acestuia, prin emiterea unui alt act de valoare egală, cu efecte de la data de 9 aprilie 2015, Înalta Curte urmează să menţină celelalte dispoziţii ale sentinţei recurate.

Totodată, vor fi menţinute şi soluţiile date de prima instanţă excepţiei lipsei calităţii procesuale pasive a pârâţilor Ministerul Justiţiei, în considerarea faptului că împotriva acestora nu s-a exercitat calea de atac a recursului.

Înalta Curte constată că recursul declarat de pârâtul Tribunalul Suceava este nefondat, pentru argumentele prezentate anterior cu privire la menţinerea dispoziţiilor sentinţei recurate referitoare la obligaţia de plată a diferenţei de drepturi salariale şi a actualizării acestora cu indicele de inflaţie şi dobânda legală.

2. Temeiul legal al soluţiei adoptate în recurs

Pentru considerentele expuse, Înalta Curte, în temeiul dispoziţiilor art. 20 alin. (3) din Legea privind contenciosul administrativ nr. 554/2004, coroborat cu art. 496 alin. (1) C. proc. civ., va admite recursul declarant de pârâta Curtea de Apel Suceava, va casa, în parte, sentinţa recurată şi rejudecând: va respinge capătul de cerere privind obligarea pârâtei Curtea de Apel Galaţi la emiterea actului administrativ decizie de salarizare, ca rămas fără obiect; va menţine celelalte dispoziţii ale sentinţei şi va respinge recursul declarat de recurentul-pârât Tribunalul Botoşani împotriva aceleiaşi sentinţe, ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat de pârâtul Tribunalul Botoşani împotriva sentinţei civile nr. 4574 din 24 noiembrie 2017 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, ca nefondat.

Admite recursul declarat de pârâta Curtea de Apel Suceava împotriva sentinţei civile nr. 4574 din 24 noiembrie 2017 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal.

Casează, în parte, sentinţa recurată şi rejudecând,

Respinge capătul de cerere privind obligarea pârâtei Curtea de Apel Suceava la stabilirea drepturilor salariale, ca rămas fără obiect.

Menţine restul dispoziţiilor sentinţei.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 22 septembrie 2020.