Şedinţa publică din data de 9 ianuarie 2020
Asupra revizuirii de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
I. Circumstanţele cauzei
1. Hotărârea primei instanţe
Prin sentinţa nr. 1954/ca/10.11.2017 pronunţată de Tribunalul Iaşi, secţia a II-a civilă şi de contencios administrativ şi Fiscal în dosarul nr. x/2017 a fost respinsă acţiunea formulată de reclamantul A. în contradictoriu cu pârâtul Inspectoratul de Poliţie Judeţean Iasi.
Pentru a pronunţa această sentinţă, prima instanţă a reţinut că reclamantul A. este subinspector in cadrul sectiei 2 politie din cadrul IPJ IAŞI din 2005.
In ce priveste sporul de fidelitate solicitat de către reclamant, nici reclamantul si nici pârâta nu au facut dovada ca exista pesoane care in conditii egale ar beneficia de acest spor. Pe de alta parte, acest spor a fost abrogat prin adoptarea Legii cadru 330/2009, iar reincadrarea s-a efectuat cu luarea în calcul a sporului la data de 01.02.2009, dispozitie ce nu a fost contestata de catre reclamant la momentul reincadrării in conformitate cu dispozitiile Legii cadru 284/2010.
2. Hotărârea instanţei de recurs
Prin decizia civilă nr. 761/2018 din 26 martie 2018, Curtea de Apel Iaşi, secţia de contencios administrativ şi fiscal, pronunţată în dosarul nr. x/2017, a respins recursul formulat de recurentul A. împotriva sentinţei nr. 1954/CA/2017 a Tribunalului Iaşi.
3. Calea extraordinară de atac exercitată în cauză
Împotriva deciziei civile nr. 761/2018 din 26 martie 2018 pronunţată de Curtea de Apel Iaşi, secţia de contencios administrativ şi fiscal, în dosarul nr. x/2017 a formulat revizuire, revizuentul A.
Prin cererea de revizuire, revizuentul a arătat că decizia civila nr. 761/26.03.2018 a Curţii de Apel Iaşi, secţia de contencios administrativ şi fiscal este potrivnică cu decizia nr. 1731/21.11.2017 pronunţată de Curtea de Apel Iaşi în dosar nr. x/2017, decizia nr. 434/13.02.2018 pronunţată de Curtea de Apel Iaşi în dosar nr. x/2017, decizia nr. 1305/22.05.2018 pronunţată de Curtea de Apel Iaşi în dosar nr. x/2017, decizii care îi vizează pe colegii săi, prin care, în situaţii similare, altor colegi poliţişti li s-a recunoscut dreptul de a li se majora salariul de bază maxim aflat în plată.
4. Apărările formulate în cauză
Intimatul pârât a formulat întâmpinare prin care a solicitat respingerea ca inadmisibilă raportat la hotărârile potrivnice la care face referire reviz.
II. Soluţia instanţei de recurs
1. Argumente de fapt şi de drept relevante
Cererea de revizuire este o cale de atac de retractare, reglementată de art. 509-513 C. proc. civ., care poate fi exercitată numai împotriva hotărârilor irevocabile, în cazurile şi în condiţiile expres prevăzute de art. 509 C. proc. civ.
Examinând cu prioritate admisibilitatea căii de atac prin prisma prevederilor art. 513 alin. (3) C. proc. civ., conform cărora dezbaterile sunt limitate la admisibilitatea revizuirii şi la faptele pe care se întemeiază, Înalta Curte reţine că revizuentul a invocat în susţinerea cererii sale motivul de revizuire prevăzut de dispoziţiile art. 509 pct. (8) din C. proc. civ.
Condiţia esenţială a acestui motiv de revizuire este aceea ca prin hotărârile potrivnice să se încalce autoritatea de lucru judecat a primei hotărâri, iar soluţionarea situaţiei creată de existenţa hotărârilor potrivnice nu se poate realiza decât prin revizuirea şi anularea ultimei hotărâri care înfrânge autoritatea de lucru judecat.
Examinând cererea de revizuire formulată raportat la hotărârile cu privire la care se susţine că sunt potrivnice, Înalta Curte constată că cererea de revizuire este inadmisibilă, şi o va respinge ca atare pentru următoarele considerente:
Potrivit dispoziţiilor art. 509 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., revizuirea unei hotărâri poate fi cerută dacă: " există hotărâri definitive potrivnice, date de instanţe de acelaşi grad sau de grade diferite, care încalcă autoritatea de lucru judecat a primei hotărâri".
Rezultă că revizuirea pentru contrarietate de hotărâri este admisibilă dacă sunt îndeplinite următoarele condiţii: existenţa unor hotărâri judecătoreşti definitive care să fie potrivnice (contradictorii), pronunţate de instanţe de acelaşi grad sau de grade diferite; existenţa triplei identităţi de părţi, obiect şi cauză.
Raţiunea reglementării menţionate o constituie necesitatea de a se înlătura încălcarea autorităţii lucrului judecat, atunci când instanţele au dat soluţii contrare în dosare diferite, dar care privesc aceeaşi pricină, având aceeaşi cauză, acelaşi obiect şi aceleaşi părţi. Admisibilitatea revizuirii pentru contrarietate de hotărâri este condiţionată de neinvocarea excepţiei autorităţii de lucru judecat în cel de-al doilea proces sau, dacă excepţia a fost invocată, instanţa să fi omis să se pronunţe asupra ei.
În cauză se constată că hotărârile invocate sunt definitive, sunt pronunţate de instanţe de acelaşi grad, în cauze diferite, însă nu au aceleaşi părţi (fiind solicitate de către alte persoane angajate la IPJ Iaşi) şi nici nu au acelaşi obiect, fiind solicitate sporuri diferite, pentru perioade de timp diferite, astfel încât decizia nr. 1731/21.11.2017 dată în dosar nr x/2017, decizia nr. 434/13.02.2018 pronunţată de Curtea de Apel Iaşi în dosar nr. x/2017, decizia nr. 1305/22.05.2018 pronunţată de Curtea de Apel Iaşi în dosar nr. x/2017 nu încalcă autoritatea de lucru judecat a primei hotărâri, respectiv a deciziei civile nr. 761/2018 din 26 martie 2018 pronunţată de Curtea de Apel Iaşi, secţia de contencios administrativ şi fiscal, în dosarul nr. x/2017.
Întrucât art. 509 pct. 8 C. proc. civ. face referire la revizuirea pentru existenţa de hotărâri potrivnice prin încălcarea autorităţii de lucru judecat, pentru stabilirea domeniului de aplicare a textului acesta trebuie coroborat cu prevederile art. 430-431 C. proc. civ., cele care determină conţinutul şi efectele autorităţii de lucru judecat.
Potrivit art. 430 C. proc. civ., "(1) Hotărârea judecătorească ce soluţionează, în tot sau în parte, fondul procesului sau statuează asupra unei excepţii procesuale ori asupra oricărui alt incident are, de la pronunţare, autoritate de lucru judecat cu privire la chestiunea tranşată. (2) Autoritatea de lucru judecat priveşte dispozitivul, precum şi considerentele pe care acesta se sprijină, inclusiv cele prin care s-a rezolvat o chestiune litigioasă.", iar conform art. 431 C. proc. civ., "(1) Nimeni nu poate fi chemat în judecată de două ori în aceeaşi calitate, în temeiul aceleiaşi cauze şi pentru acelaşi obiect.".
Cu privire la decizia nr. 1731/21.11.2017 pronunţată de Curtea de Apel Iaşi în dosar nr. x/2017, Înalta Curte constată că au fost respinse recursurile declarate de recurenţii IPJ Iaşi şi B. împotriva sentinţei nr. 1107/CA/2017 a Tribunalului Iaşi. Această cauză a avut ca obiect cererea reclamantului B. în vederea obligării pârâtului Inspectoratului de Poliţie Judeţean la plata sporului de fidelitate conform vechimii obţinute până în prezent începând cu data de 09.04.2015, actualizarea pe viitor a sporului de fidelitate în funcţie de vechimea realizată în muncă, obligarea pârâtului la plata sumelor compensatorii corespunzătoare salariului de merit respectiv 20% din salariul de merit în plată la nivelul anului 2009 pentru perioada 09.04.2015- 31.07.2016 si 10% din salariul de merit în plată la nivelul anului 2009 începând cu data de 01.08.2016.
Cu privire la decizia nr. 434/13.02.2018 pronunţată de Curtea de Apel Iaşi în dosar nr. x/2017, Înalta Curte constată că a fost respins recursul declarat de Inspectoratul de Poliţie Judeţean Iaşi împotriva sentinţei nr. 1729/18.10.2017 a Tribunalului Iaşi.
S-a admis recursul declarat de C. împotriva sentinţei nr. 1729/2017 a Tribunalului Iaşi, pe care a casat -o în parte.
În rejudecare, a admis cererea reclamantului C. formulată în contradictoriu cu pârâtul Inspectoratul de Poliţie Judeţean Iaşi privind acordarea sporului de fidelitate. A obligat pârâtul la calculul şi plata sporului de fidelitate către reclamant începând cu 9.04.2015.
A menţinut restul dispoziţiilor sentinţei recurate.
Această cauză a avut ca obiect acţiunea înregistrată la 6.06.2017 la Tribunalul Iaşi, prin care reclamantul C. a solicitat in contradictoriu cu pârâtul IPJ Iaşi, obligarea la calculul si plata sporului de studii începând cu luna 09.04.2015 si plata sporului de fidelitate începând cu aceeaşi dată şi până în prezent.
Cu privire la decizia nr. 1305/22.05.2018 pronunţată de Curtea de apel Iaşi în dosar nr. x/2017, s-a respins recursul declarat de recurentul IPJ Iaşi, împotriva sentinţei nr. 2355/22.12.2017 pronunţată de Tribunalul Iaşi,
Prin sentinţa nr. 2355/CA din 22.12.2017, Tribunalul Iaşi a admis acţiunea formulată de reclamantul D., în contradictoriu cu pârâtul Inspectoratul de Poliţie Judeţean Iaşi, obligând pârâtul la plata sporului de fidelitate corespunzător vechimii în muncă a reclamantului începând cu data de 09.04.2015, respectiv acordarea sporului de fidelitate şi a sumelor compensatorii în procente de 10%, respectiv 15 % din salariul pentru funcţia îndeplinită,
Cu privire la decizia nr. 761/2018 din 26 martie 2018 pronunţată de Curtea de Apel Iaşi, secţia de contencios administrativ şi fiscal, în dosarul nr. x/2017, Înalta Curte constată că s-a respins recursul formulat de recurentul A. împotriva sentinţei nr. 1954/CA/2017 a Tribunalului Iaşi, sentinţă pe care o menţine.
Cauza a avut ca obiect acţiunea reclamantului A. prin care a solicitat in contradictoriu cu pârâtul IPJ Iaşi obligarea la calculul si plata sporului de fidelitate începând cu luna 09.04.2015 şi până în prezent.
În motivarea acţiunii s-a arătat in esenţă că reclamantul face parte din cadrul IPJ si conform vechimii în munca ar fi trebuit să primească un spor de fidelitate de 20% incepând cu 09.04.2015 or incepând cu data de 11.05.2017 i-a fost acordat doar un spor de fidelitate în procent de 15%.
Însă, aşa cum rezultă din hotărârile menţionate, se constată că părţile sunt diferite, obiectul cauzei vizează sporurui diferite pentru perioade diferite, prin urmare între aceste dosare nu există identitate de obiect, cauză şi părţi.
Practic, motivele din cererea de revizuire vizează aspecte privind soluţionarea diferită a acţiunilor prin care s-a solicitat acordarea unor sporuri diferite în perioade diferite de timp în beneficiul altor persoane din cadrul IPJ Iaşi, însă practica neunitară a instanţelor nu constituie temei al unei cereri de revizuire întemeiată pe dispoziţiile art. 509 alin. (1) pct. 8) C. proc. civ.
Pentru aceste motive, având în vedere dispoziţiile art. 509 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., raportat şi la dispoziţiile art. 430 - 431 C. proc. civ., Înalta Curte constată neîndeplinirea condiţiei esenţiale în invocarea motivului de revizuire prevăzut de art. 509 pct. (8) C. proc. civ., şi anume inexistenţa încălcării autorităţii de lucru judecat a deciziei nr. 1731/21.11.2017 pronunţată de Curtea de Apel Iaşi în dosar nr. x/2017, deciziei nr 434/13.02.2018 pronunţată de Curtea de Apel Iaşi în dosar nr. x/2017 şi a deciziei nr. 1305/22.05.2018 pronunţată de Curtea de Apel Iaşi în dosar nr. x/2017, prin decizia civilă nr. 761/2018 din 26 martie 2018, pronunţată de Curtea de Apel Iaşi, secţia de contencios administrativ şi fiscal, în dosarul nr. x/2017, a cărei revizuire s-a solicitat.
Verifica in dosarul de declinare al CAIasi.
2. Temeiul legal al soluţiei adoptate în recurs
Pentru aceste considerente, Înalta Curte, în baza dispoziţiilor art. 513 alin. (3) din C. proc. civ., va respinge revizuirea, ca inadmisibilă.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge revizuirea formulată de A. împotriva deciziei nr. 761/2018 din 26 martie 2018 a Curţii de Apel Iaşi, secţia de contencios administrativ şi fiscal, pronunţată în dosarul nr. x/2017, ca inadmisibilă.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 9 ianuarie 2020.