Ședințe de judecată: Mai | | 2022
Sunteți aici: Pagina de început » Detalii jurisprudență

R O M Â N I A
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
Secţia de Contencios Administrativ şi Fiscal

Decizia nr. 851/2021

Decizia nr. 851

Şedinţa publică din data de 12 februarie 2021

Asupra recursului de faţă;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Circumstanţele cauzei

1.1 Obiectul cererii de chemare în judecată

Prin cererea înregistrată pe rolul Curţii de Apel Craiova la data de 22.03.2018 sub nr. x/2018, reclamanta OBŞTEA MOŞNENILOR SUSENI "MUNTELE STRAJA ŞI GRIVELE" a solicitat în contradictoriu cu pârâtul MINISTERUL APELOR ŞI PĂDURILOR şi cu pârâtul GUVERNUL ROMÂNIEI, ca prin hotărârea ce se va pronunţa să se dispună obligarea acestora la acordarea de compensaţii reprezentând contravaloarea produselor pe care în calitate de proprietari nu le-au putut recolta din cauza funcţiilor de protecţie stabilite de amenajamentele silvice care determină restricţii în recoltarea de masă lemnoasă, compensaţii în sumă totală de 62237,65 RON pentru anii 2014, 2015, 2016 şi perioada 01.01.2017-06.07.2017; cu obligarea pârâtelor şi la plata dobânzii legale de la data introducerii acţiunii până la plata efectivă a sumei datorate.

1.2. Hotărârea instanţei de fond

Prin sentinţa nr. 379/2018 din 06 iulie 2018, pronunţată de Curtea de Apel Craiova, secţia contencios administrativ si Fiscal, s-a admis excepţia lipsei calităţii procesuale pasive a Guvernului României, s-a respins acţiunea faţă de pârâtul GUVERNUL ROMÂNIEI pentru lipsa calităţii procesuale pasive şi s-a respins acţiunea formulată de reclamanta OBŞTEA MOŞNENILOR SUSENI "MUNTELE STRAJA ŞI GRIVELE" faţă de pârâtul MINISTERUL APELOR ŞI PĂDURILOR.

1.3. Calea de atac exercitată

Împotriva acestei sentinţe a declarat recurs reclamanta OBŞTEA MOŞNENILOR SUSENI "MUNTELE STRAJA SI GRIVELE", criticând hotărârea atacată ca nelegală, prin prisma motivelor de casare prevăzute de art. 488 alin. (1) pct. 6 şi 8 C. proc. civ., pentru următoarele argumente:

Prima instanţa a dat o interpretare greşită şi contradictorie probelor/înscrisurilor administrate, dar şi prevederilor legale invocate, incidente în materie asupra cărora nu s-a pronunţat.

În principal, respingerea acţiunii a fost motivată pe considerentul că refuzul de acordare a compensaţiilor nu este nejustificat având în vedere că Normele metodologice aprobate prin H.G. nr. 447/2017 au intrat în vigoare din 6 iulie 2017 şi nu îşi produc efectele retroactiv.

1. Direcţia Generală Regională a Finanţelor Publice Craiova - prin adresa nr. x/29.06.2016 - a refuzat să avizeze decontul justificativ; deşi, în raport de starea de fapt, apreciază că reclamanta este îndreptăţită la acordarea acestor despăgubiri, organele de specialitate eludând, cu bună ştiinţă, prevederile legale incidente în materie încercând să tergiverseze nejustificat acordarea compensaţiilor cuvenite.

În calitate de proprietar al suprafeţei de teren cu vegetaţie forestieră de 98,8 ha care a fost inclusă în Situl NATURA 2000, nu putea beneficia în nici un fel de dreptul de proprietate fiind interzisă exploatarea suprafeţei respective; deşi are obligaţia de a asigura paza acesteia.

2. S-a îndeplinit atât condiţia primirii avizului favorabil al Comisiei Europene, respectiv Decizia Comisiei (3.1.2017) în Anexă C (2016) 8769 final, comunicată Reprezentanţei permanente a României la Bruxelles la data de 4 ianuarie 2017 precum şi cea a apariţiei normelor metodologice, prin publicarea în Monitorul Oficial al României a H.G nr. 447/06.07.2017.

Avizul Comisiei Europene priveşte acordarea acestor compensaţii pentru perioada 2014-2020, după cum reiese din dispoziţiile pct. 2.2. şi 2.3 din Decizie.

3. Este cât se poate de evident că la baza schemei notificată de autorităţile române la Comisia Europeană s-a aflat şi se află Proiectul Hotărârii de Guvern care efectiv a primit aviz favorabil european şi ca atare nimic nu împiedica autorităţile române să o publice imediat după avizul Comisiei Europene, în Monitorul Oficial.

4. Mai mult, şi această condiţie a fost îndeplinită prin publicarea în Monitorul Oficial a H.G. nr. 447/06.07.2017 privind aprobarea normelor metodologice acordare utilizare şi control a compensaţiilor reprezentând contravaloarea produselor pe care proprietarii nu le recoltează datorită funcţiilor de protecţie stabilite de amenajamentele silvice care determină restricţii în recoltarea de masă lemnoasă.

5. Ministerul Apelor şi Pădurilor, care are calitate procesuală pasivă, este în culpă, în condiţiile existenţei deciziei favorabile a Comisiei Europene, a H.G. nr. 447/06.05.2017 privind aprobarea normelor metodologice, precum şi a prevederilor art. 97 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 46/2008 .

După primirea deciziei favorabile a Comisiei Europene, din 2012 Ministerul Apelor şi Pădurilor nu şi-a respectat obligaţiile legale prevăzute în Codul silvic, în H.G. nr. 861/2009 şi în art. 1 al Anexei nr. 1 la H.G. nr. 861/2009, de a proceda la fundamentarea anuală a necesarului de fonduri şi de a înscrie în bugetele proprii sumele necesare acordării acestor despăgubiri dar şi de a întreprinde demersurile legale pentru aprobarea (prin Hotărâre de Guvern) a normelor metodologice de acordare, utilizare şi control al sumelor anuale destinate gestionării durabile a fondului forestier proprietate privată a persoanelor fizice şi juridice şi a celui proprietate publică şi privată a unităţilor administrativ teritoriale şi pentru aprobarea procedurii de realizare a serviciilor silvice şi de efectuare a controalelor de fond.

6. Aceleaşi obligaţii pentru autorităţile centrale au fost instituite şi de actualul Cod Silvic, astfel cum a fost republicat, cu modificări, în august 2015 precum şi în H.G nr. 447/06.07.2017.

7. H.G. nr. 861/2009 este încă în vigoare nefiind abrogate în mod expres decât art. 3 şi 6 şi Anexele 2 şi 4 prin H.G. nr. 447/2017 (care se referă la metodologia de calcul a compensaţiilor).

În acest sens prevederile art. 17 din H.G 447/2017 sunt clare şi fără echivoc, chiar dacă acest act normativ nu îşi produce efectele decât pentru viitor, dar aceasta se referă doar la modul de calcul al despăgubirilor (care pentru perioada anterioară se poate face în baza H.G. nr. 861/2009, încă în vigoare).

8. În consecinţă, despăgubirile trebuie acordate începând cu anul 2014 din mai multe considerente: decizia Comisiei Europene se referă la perioada de acordare a compensaţiilor - 2014-2020; statul a preluat aceste terenuri cu mult timp înainte şi nu a operat despăgubirea de peste 10 ani; H.G. nr. 861/2009 (cu privire la modul de calcul al despăgubirilor) era în vigoare şi îşi producea efectele; nu se poate susţine cu temei că aceste "ajutoare, au avut un statut juridic în perioada anterioară anului 2017 diferit de perioada ulterioară anului 2017, posibilitatea acordării acestora pe întreaga perioadă fiind evidentă prin prisma faptului că nu pot fi considerate ajutoare de stat care să distorsioneze concurenţa la nivelul Uniunii Europene nici în perioada anterioara anului 2017 şi nici ulterioară anului 2017.

9. Pe de altă parte, Codul Silvic în vigoare prevede expres în art. 97 alin. (2) o justă şi prealabilă despăgubire şi, de asemenea, dispoziţii similare sunt cuprinse în art. 98 şi art. 99 alin. (1) din acelaşi act normativ.

10. Solicitarea compensaţiilor pentru lipsa de folosinţă a pădurilor protejate nu poate fi reţinută ca având caracterul unui ajutor de stat în sensul celor definite din art. 1 din Tratatul privind funcţionarea Uniunii Europene, deoarece nu constituie o măsură de sprijin, care distorsionează sau ameninţă să distorsioneze concurenţa prin favorizarea reclamantei şi în mod evident nu este de natură să afecteze schimburile între statele membre.

Dimpotrivă, neacordarea acestor compensaţii reprezintă o încălcare evidenta a normelor europene care pe de o parte protejează şi garantează dreptul de proprietate, iar pe de altă parte, protejează natura.

11. Întârzierea nejustificată a adoptării normelor metodologice de către autorităţile de resort în scopul acordării despăgubirilor, într-un termen rezonabil, are ca efect lipsirea de folosinţa bunului pentru o cauză de utilitate publică, fără a primi o dreaptă şi prealabilă despăgubire, conform art. 44 şi art. 136 alin. (5) din Constituţia României.

12. În condiţiile refuzului nejustificat al autorităţilor statului, de a normativiza, aşa cum erau obligate şi apoi de a ne despăgubi, s-a invocat aplicabilitatea în dreptul intern a Deciziilor Comisiei Europene nr. C (2012) 5166 final/19.07.2012 şi nr. (3.1.2017) în Anexă C (2016) 8769 final, comunicată Reprezentanţei permanente a României la Bruxelles la data de 4 ianuarie 2017. Acestea au efect direct vertical în ordinea juridică europeană şi naţională, astfel se poate invoca, direct în faţa instanţelor naţionale, acordarea ajutorului de stat favorabil.

13. Despăgubirile solicitate se referă la anii 2014, 2015, 2016 şi 2017 (parţial), iar avizul Comisiei Europene prin Decizia nr. 3.1.2017 vizează perioada 2014-2020.

1.4. Apărările formulate în cauză

Prin întâmpinare, pârâtul Guvernul României, prin Secretariatul General al Guvernului, a solicitat respingerea recursului, pentru motivele expuse în continuare.

Recurenta-reclamantă a declarat recurs indicând în mod formal motivul prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ. însă, fără a fi dezvoltate critici prin raportare la soluţia pronunţată de instanţa de fond, ceea ce face imposibilă examinarea legalităţii hotărârii atacate, întrucât instanţa de control nu are facultatea de a suplini obligaţia procesuală neîndeplinită de parte.

Pe fondul cererii, recursul este neîntemeiat, întrucât criticile formulate împotriva sentinţei atacate sunt nejustificate, întrucât prima instanţă, analizând susţinerile părţii reclamante şi înscrisurile prezentate, a admis excepţia lipsei calităţii procesuale pasive a Guvernului României. În această privinţă, instanţa de fond a pronunţat o hotărâre temeinică şi legală reţinând, în mod corect, că raportat la obiectul acţiunii, solicitările reclamantei exced cadrului legal invocat, cu referire la aplicarea dispoziţiilor art. 8 din Legii nr. 46/2005.

Astfel, în cazul de faţă, instanţa de fond a considerat în mod corect că plata sumelor menţionate la art. 97 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 46/2008, nu sunt de competenţa Guvernului României care are alte atribuţii, ci este în competenţa unei alte autorităţi publice. Guvernul României, nu poate sta în judecată în calitate de pârât în raportul juridic dedus judecăţii, întrucât din cererea de chemare în judecată nu reiese că între Guvernul României şi reclamantă ar exista vreun raport juridic de drept material care să poată fi transpus într-un raport de drept procesual.

Prin întâmpinare, pârâtul Ministerul Apelor şi Pădurilor a solicitat respingerea recursului, ca nefondat, pentru următoarele considerente:

Pretinsa vinovăţie a pârâtei, aşa cum a fost susţinută de către reclamanta recurentă este exclusă, în raport de dispoziţiile art. 3 şi art. 6 şi anexele 2 şi 4 din H.G. nr. 447/2017.

Pe de altă parte, în baza Deciziei CE nr. (1026) 8769/3.01.2017, normele metodologice aprobate prin H.G. nr. 447/2017 vizează compensaţiile aferente perioadei cuprinse între data intrării în vigoare a hotărârii şi până la 31.12.2020, inclusiv (în acest sens, este şi jurisprudenţa în materie, Decizia nr. 83/2016, nr. 3828/2017 şi nr. 2762/2018 ale ÎCCJ, secţia contencios administrativ şi fiscal).

II. Procedura de soluţionare a recursului

Cu privire la examinarea recursului în completul filtru

În cauză, au fost avute în vedere modificările aduse prin Legea nr. 212/2018 dispoziţiilor art. 20 din Legea nr. 554/2004 privind contenciosul administrativ în sensul că procedura de filtrare a recursurilor, reglementată prin dispoziţiile art. 493 C. proc. civ., este incompatibilă cu specificul domeniului contenciosului administrativ şi fiscal, precum şi măsurile luate prin Hotărârea Colegiului de Conducere nr. 106 din data de 20 septembrie 2018 prin care s-a luat act de hotărârea Plenului judecătorilor secţiei de contencios administrativ şi fiscal a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie adoptată la data de 13 septembrie 2018 în sensul că procedura de filtrare a recursurilor, reglementată prin dispoziţiile art. 493 C. proc. civ., este incompatibilă cu specificul domeniului contenciosului administrativ şi fiscal.

Faţă de aceste aspecte, în temeiul art. 494, raportat la art. 475 alin. (2) şi art. 201 din C. proc. civ., astfel cum au fost completate prin dispoziţiile XVII alin. (3), raportat la art. XV din Legea nr. 2/2013 privind unele măsuri pentru degrevarea instanţelor judecătoreşti, precum şi pentru pregătirea punerii în aplicare a Legii nr. 134/2010 privind C. proc. civ. şi dispoziţiile art. 109 din Regulamentul de ordine interioară al instanţelor judecătoreşti, prin rezoluţia din 3 ianuarie 2019 s-a fixat termen de judecată la data de 12 februarie 2021.

III. Soluţia instanţei de recurs

1. Argumente de fapt şi de drept relevante

În ceea ce priveşte excepţia inadmisibilităţii invocată de pârâţi prin întâmpinare, Curtea a constatat că este neîntemeiată, întrucât obiectul acţiunii reclamantei îl constituie obligarea pârâţilor la acordarea de compensaţii reprezentând contravaloarea produselor pe care, ca proprietară, nu le-a putut recolta din cauza funcţiilor de protecţie stabilite de amenajamentele silvice care determină restricţii în recoltarea de masă lemnoasă pentru anii 2014-2017 în sumă de 62237,65 RON pentru suprafaţa totală de 98,8 ha situată în Situl Natura 2000.

Reclamanta a susţinut că aceste compensaţii i se cuvin conform art. 97 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 46/2008, H.G nr. 861/2009 şi Legea nr. 554/2004 şi a invocat refuzul nejustificat al pârâţilor de acordare a compensaţiilor solicitate. Pe de altă parte, a făcut dovada comunicării către pârâţi a pretenţiilor sale anterior sesizării instanţei.

În raport de obiectul cererii, întemeiată pe refuzul nejustificat de acordare a compensaţiilor solicitate, Curtea a respins ca neîntemeiată excepţia inadmisibilităţii invocată de pârâţi prin întâmpinările formulate.

În ceea ce priveşte excepţia lipsei calităţii procesuale pasive a pârâtului Guvernul României invocată prin întâmpinare, Curtea a constatat că este întemeiată.

Potrivit art. 32 alin. (1) C. proc. civ., dispoziţiile art. 8 şi ale art. 97 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 46/2008, autoritatea publică centrală care răspunde de silvicultură reprezintă autoritatea de stat în domeniul silviculturii.

Potrivit prevederilor H.G. nr. 38/2015 calitatea de autoritate de stat în domeniul silviculturii aparţine Ministerului Apelor şi Pădurilor, organ de specialitate al administraţiei publice centrale, cu personalitate juridică.

Reclamanta a formulat acţiunea şi împotriva Ministerului Apelor şi Pădurilor, iar în motivarea acesteia se referă exclusiv la această instituţie publică.

Din motivarea în fapt şi în drept a cererii de chemare în judecată, nu reiese că între Guvernul României şi reclamantă ar exista vreun raport juridic de drept material care, prin prezenta cerere, să poată fi transpus într-un raport de drept procesual.

Guvernul României nu poate avea calitate procesuală pasivă în prezenta cauză şi nu poate fi obligat la realizarea pretenţiilor părţii reclamante, întrucât este subiect de drept distinct de Ministerul Apelor şi Pădurilor şi nu are atribuţii/competenţe în ceea ce priveşte plata sumelor menţionate la art. 97 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 46/2008.

În ceea ce priveşte excepţia lipsei calitatii procesuale pasive invocată de pârâtul Ministerul Apelor şi Pădurilor prin întâmpinare, în raport de argumentele invocate în sprijinul excepţiei, Curtea a constatat că acestea sunt neîntemeiate, pentru considerentele expuse anterior.

Pe fondul cauzei, în fapt, s-a reţinut că reclamanta a solicitat Ocolului Silvic la care este arondată să calculeze compensaţiile ce i se cuvin pentru suprafaţa de 98,8 ha situată în Situl Natura 2000, documentaţia fiind înaintată Comisariatului de Regim Silvic şi Cinegetic Râmnicu Vâlcea pentru a-şi însuşi decontul justificativ, sens în care a depus actele solicitate.

În baza legii şi a documentaţiei existente Comisariatul de Regim Silvic şi Cinegetic Râmnicu Vâlcea a transmis Direcţiei Generale Regionale a Finanţelor Publice Craiova spre avizare decontul justificativ pentru acordarea compensaţiilor reprezentând contravaloarea produselor pe care proprietarii nu le recoltează în sumă de 62237,65 RON.

C.R.S.C. Râmnicu Vâlcea a comunicat reclamantei că decontul justificativ privind acordarea compensaţiilor a fost respins la avizare de către Direcţia generală Regională a Finanţelor Publice Craiova.

Direcţia Generală Regională a Finanţelor Publice Craiova, prin Raportul de Inspecţie Economico Financiară a refuzat să avizeze decontul justificativ, invocându-se faptul că nu au fost publicate Normele metodologice de acordare utilizare şi control a ajutorului de stat pentru compensaţii reprezentând contravaloarea masei lemnoase, după primirea Deciziei favorabile a Comisiei Europene.

Potrivit art. 97 alin. (1) lit. b) şi alin. (2) din Legea nr. 46/2008, art. 97 alin. (2) din Legea nr. 46/2008, art. 6 din H.G. nr. 861/2009 şi art. 4 lit. s) pct. 4 din O.G. nr. 14/2010, acordarea tuturor formelor de sprijin prevăzute de legislaţia naţională se poate face, începând cu data de 1 ianuarie 2010, în baza alocaţiilor bugetare, după parcurgerea procedurii de notificare a schemelor de ajutor de stat, conform Liniilor directoare comunitare privind ajutoarele de stat în sectorul agricol şi forestier 2007-2013 (publicate în Jurnalul Oficial al Comunităţii Europene, seria x, nr. 319 din 27 decembrie 2006), şi adoptarea cadrului normativ intern pentru punerea în aplicare a acestora.

Astfel, în baza prevederilor art. 176 din Liniile directoare, "Comisia va declara compatibile cu articolul 87 alin. (3) lit. c) din Tratat ajutoarele de stat destinate împăduririi terenurilor agricole sau neagricole, instituirii de sisteme agro forestiere pe terenurile agricole, plăţilor Natura 2000 (...), dacă îndeplinesc condiţiile enunţate la articolele 43-49 din Regulamentul (CE) nr. 1.698/2005 şi nu depăşesc intensitatea maximă prevăzută la articolele menţionate."

În raport de art. 5 din O.G. nr. 14/2010, se poate observa că normele metodologice ce urmează a fi adoptate de către legiuitorul delegat au un rol determinant în individualizarea dreptului la compensaţii al beneficiarului, în condiţiile în care au ca obiect de reglementare atât modul de calcul, cât şi criteriile de eligibilitate, procedurile de supraveghere şi control.

În baza dispoziţii legale a fost elaborat proiectul de hotărâre a Guvernului privind Normele metodologice de acordare, utilizare şi control al ajutorului de stat pentru compensaţii reprezentând contravaloarea masei lemnoase pe care proprietarii nu o recoltează datorită funcţiilor de protecţie stabilite prin amenajamente silvice, necesare acoperirii costurilor reclamate de gestionarea durabilă a pădurilor situate în siturile de importanţă comunitară Natura 2000, şi a fost concepută schema de ajutor de stat pentru acordarea acestor compensaţii.

Reprezentanţa Permanentă a României pe lângă Uniunea Europeană a notificat Comisiei Europene schema de ajutor de stat, în conformitate cu prevederile art. 108 alin. (3) din Tratatul privind funcţionarea Uniunii Europene.

Prin Decizia nr. C (2012) 5.166 final din data de 19 iulie 2012, Comisia Europeană a avizat favorabil schema de ajutor de stat prezentată în proiectul de hotărâre a Guvernului anterior arătat, apreciind că ajutoarele prevăzute în cadrul acesteia sunt compatibile cu piaţa internă.

Relevante în acest sens sunt dispoziţiile pct. 5, 6 şi 11 din Decizia Comisiei Europene, care se opun tezei potrivit căreia, după intrarea în vigoare a O.G. nr. 14/2010, Normele metodologice adoptate prin Hotărârea Guvernului nr. 861/2009 continuă să producă efecte juridice, reglementând metodologia de calcul al compensaţiilor cuvenite proprietarilor de suprafeţe forestiere cu funcţie de protecţie de tip T1 sau T2 şi care nu pot recolta masa lemnoasă de pe acestea.

Prin decizia nr. 36 din 23.11.2015 pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept, s-a decis că " Pentru acordarea compensaţiilor prevăzute de art. 97 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 46/2008 privind Codul silvic, republicată, şi de art. 4 lit. s) pct. 4 din Ordonanţa Guvernului nr. 14/2010 privind măsuri financiare pentru reglementarea ajutoarelor de stat acordate producătorilor agricoli, începând cu anul 2010, aprobată cu modificări şi completări prin Legea nr. 74/2010, cu modificările şi completările ulterioare, după data de 1 ianuarie 2010, trebuie să existe decizia favorabilă a Comisiei Europene privind ajutorul de stat şi să fie adoptate normele metodologice ulterioare, în condiţiile art. 5 din Ordonanţa Guvernului nr. 14/2010."

Prin Decizia Comisiei Europene nr. C(2012) 5166 final/19.07.2012, publicată în Monitorul Oficial al Uniunii Europene, Ministerul Mediului, Apelor şi Pădurilor a primit aviz favorabil pentru acordarea ajutoarelor de stat persoanelor fizice sau juridice care deţin păduri în T1 şi T2, din cadrul siturilor Natura 2000, însă, conform acestei decizii, ajutoarele de stat se pot acorda numai după publicarea Normelor Metodologice de acordare, utilizare şi control a ajutoarelor de stat, pentru aceste compensaţii, în Monitorul Oficial al României.

Raportat la dispoziţiile legale şi orientările jurisprudenţiale în domeniul litigiului, schema de ajutor de stat, având ca temei legal proiectul de hotărâre a Guvernului privind aprobarea normelor metodologice, avizată favorabil prin decizia Comisiei Europene, nu poate produce efecte juridice decât după adoptarea acestui act normativ intern.

Procedura internă necesară acordării ajutoarelor de stat vizate de Decizia Comisiei Europene nu a fost finalizată, în condiţiile în care nu a fost adoptată şi publicată în Monitorul Oficial al României hotărârea Guvernului pentru aprobarea Normelor metodologice de acordare, utilizare şi control al ajutorului de stat pentru compensaţii reprezentând contravaloarea masei lemnoase pe care proprietarii nu o recoltează datorită funcţiilor de protecţie stabilite prin amenajamente silvice, necesare acoperirii costurilor reclamate de gestionarea durabilă a pădurilor situate în siturile de importanţă comunitară Natura 2000. Ca atare, în prezent nu există baza legală pentru acordarea compensaţiilor, în lipsa hotărârii Guvernului cu obiectul de reglementare arătat.

Decizia Comisiei Europene C(2012) 5166 final/19.07.2012 a fost iniţial valabilă până la data de 31 decembrie 2013, iar conform Pct. 11 din această decizie, "Schema, care va expira la 31 decembrie 2013, nu va intra în vigoare decât după ce va fi aprobată de Comisie...". Ulterior, schema de ajutor a fost prelungită până la data de 30 iunie 2014 inclusiv, prin Decizia (C2013) 9369 final/18.12.2013.

Până în prezent nu a fost adoptată Hotărârea Guvernului pentru aprobarea Normelor metodologice de acordare, utilizare şi control a ajutorului de stat pentru compensaţii reprezentând contravaloarea masei lemnoase pe care proprietarii nu o recoltează datorită funcţiilor de protecţie stabilite prin amenajamente silvice, necesare acoperirii costurilor reclamate de gestionarea durabilă a pădurilor situate în siturile de importanţă comunitară Natura 2000.

Înalta Curte a stabilit că, în urma analizării dispoziţiilor legale relevante, prin raportare la argumentele prezentate în cadrul celor două orientări jurisprudenţiale, pentru acordarea compensaţiilor prevăzute de art. 97 alin. (1) lit. b) din Codul silvic şi de art. 4 lit. s) pct. 4 din O.G. nr. 14/2010, după data de 1 ianuarie 2010, trebuie să existe decizia favorabilă a Comisiei Europene privind ajutorul de stat şi să fie adoptate normele metodologice ulterioare, în condiţiile art. 5 din O.G. nr. 14/2010.

Potrivit dispoziţiilor art. 521 alin. (3) C. proc. civ., dezlegarea dată chestiunilor de drept este obligatorie pentru instanţa care a solicitat dezlegarea de la data pronunţării deciziei, iar pentru celelalte instanţe, de la data publicării deciziei în Monitorul Oficial al României, Partea I.

Procedura internă necesară acordării ajutoarelor de stat vizate de Decizia Comisiei Europene nu a fost finalizată, în condiţiile în care nu a fost adoptată şi publicată în Monitorul Oficial al României hotărârea Guvernului pentru aprobarea Normelor metodologice de acordare, utilizare şi control al ajutorului de stat pentru compensaţii reprezentând contravaloarea masei lemnoase pe care proprietarii nu o recoltează datorită funcţiilor de protecţie stabilite prin amenajamente silvice, necesare acoperirii costurilor reclamate de gestionarea durabilă a pădurilor situate în siturile de importanţă comunitară Natura 2000.

Ca atare, în prezent nu există baza legală pentru acordarea compensaţiilor, în lipsa hotărârii Guvernului cu obiectul de reglementare arătat.

Argumentaţia prezentată este în deplină consonanţă cu jurisprudenţa Curţii de Justiţie a Uniunii Europene(Decizia din data de 20 noiembrie 2008, pronunţată în Cauza C-18/08 Foselev Sud-Quest SARL contra Administration des douanes et droits indirects), astfel că refuzul pârâtului de a aviza la plata suma solicitată de reclamantă este justificat. Soluţionarea unei cereri în defavoarea reclamantei sau contrar aşteptărilor sale nu reprezintă automat un refuz nejustificat, emis cu exces de putere. În cauza dedusă judecăţii, refuzul a fost exprimat în scris, a fost motivat de drept, neconstituind un refuz nejustificat în înţelesul art. 2 lit. i) din Legea nr. 554/2004.

2. Analiza motivelor de casare

Examinând recursul formulat de către reclamantă, Înalta Curte reţine că demersul judiciar al acestei părţi litigante a avut la bază motivul de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., aşa cum rezultă din cuprinsul căii de atac exercitate, deşi a fost, formal, indicat motivul de casare prevăzut de pct. 8 al art. 488.

Aşa fiind, Înalta Curte constată că, în esenţă, criticile recurentei sunt circumscrise împrejurării că refuzul nejustificat de acordare a ajutoarelor de stat persoanelor fizice şi juridice care deţin păduri incluse în T1 şi T2 din cadrul siturilor Natura 2000, pentru perioada 2014-20165, are la bază lipsa normelor metodologice, deşi acestea au fost aprobate prin H.G. nr. 447/2017.

Deşi s-a susţinut îndeplinirea cerinţei existenţei avizului favorabil al Comisiei Europene - Decizia CE (2016)8769/3.01.2017 - pentru acordarea de compensaţii aferente perioadei 2014 - 2020, precum şi apariţia Normelor metodologice, prin publicarea G.H. nr. 44/2017 în Monitorul Oficial, în opinia recurentei, pârâtul Ministerul Apelor şi Pădurilor a încălcat cu bună ştiinţă prevederile art. 97 alin. (1) lit. b) Cod silvic şi ale art. 1 din H.G. nr. 861/2009.

Înalta Curte reţine, însă, că potrivit art. 6 alin. (2) din H.G. nr. 861/2009 pentru aprobarea Normelor metodologice de acordare, utilizare şi control al sumelor anuale destinate gestionării durabile a fondului forestier proprietate privată a persoanelor fizice şi juridice şi a celui proprietate publică şi privată a unităţilor administrativ-teritoriale şi pentru aprobarea Procedurii de realizare a serviciilor silvice şi de efectuare a controalelor de fond, prevede că "Toate formele de sprijin prevăzute în Legea nr. 46/2008, cu modificările şi completările ulterioare, vor fi continuate după data de 1 ianuarie 2010 numai după primirea deciziei favorabile a Comisiei Europene privind ajutoarele de stat.".

Mai mult, prin O.G. nr. 14/2010, act normativ adoptat ulterior H.G. nr. 861/2009, s-a stabilit, potrivit art. 1, "cadrul juridic privind condiţiile generale pentru acordarea ajutoarelor de stat în agricultură, în conformitate cu Liniile directoare comunitare privind ajutoarele de stat în sectorul agricol şi forestier 2007 - 2013, publicate în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene nr. 319 din 27 decembrie 2006…"; iar potrivit art. 5 alin. (1) "Normele metodologice privind modul de acordare a ajutoarelor de stat prevăzute la art. 4 se aprobă prin hotărâri ale Guvernului, cu respectarea prevederilor comunitare şi naţionale în domeniul ajutorului de stat, şi reglementează scopul, obiectivul, durata, cuantumul ajutorului exprimat ca procent din cheltuiala eligibilă şi valoare în RON, fluxurile financiare pentru acordarea ajutoarelor de stat, criteriile de eligibilitate, procedurile de implementare, supraveghere şi control.".

În aceste condiţii, după cum a reţinut şi prima instanţă, nu se poate susţine, cu suficient temei, că după intrarea în vigoare a O.G. nr. 14/2010, Normele metodologice adoptate prin H.G. nr. 861/2009 continuă să producă efecte juridice, reglementând metodologia de calcul al compensaţiilor cuvenite proprietarilor de suprafeţe forestiere cu funcţie de protecţie de tip T1 sau T2 şi care nu pot recolta masa lemnoasă de pe acestea.

În acelaşi sens sunt şi statuările instanţei supreme, care a decis că "Pentru acordarea compensaţiilor prevăzute de art. 97 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 46/2008 privind Codul silvic, republicată, şi de art. 4 lit. s) pct. 4 din Ordonanţa Guvernului nr. 14/2010 privind măsuri financiare pentru reglementarea ajutoarelor de stat acordate producătorilor agricoli, începând cu anul 2010, aprobată cu modificări şi completări prin Legea nr. 74/2010, cu modificările şi completările ulterioare, după data de 1 ianuarie 2010, trebuie să existe decizia favorabilă a Comisiei Europene privind ajutorul de stat şi să fie adoptate normele metodologice ulterioare, în condiţiile art. 5 din Ordonanţa Guvernului nr. 14/2010." (subl. ns.), potrivit Deciziei nr. 36 din 23.11.2015 pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept, publicată în Monitorul Oficial nr. 107 din 11 februarie 2016.

În aceeaşi ordine de idei, prin Decizia nr. C (2012) 5.166 final din data de 19 iulie 2012, Comisia Europeană a avizat favorabil schema de ajutor de stat prezentată în proiectul de hotărâre a Guvernului anterior arătat, apreciind că ajutoarele prevăzute în cadrul acesteia sunt compatibile cu piaţa internă, precizând încă că "temeiul juridic al schemei este proiectul de hotărâre a Guvernului de aprobare a normelor metodologice pentru acordarea de ajutoare de stat pentru compensaţii reprezentând contravaloarea masei lemnoase pe care proprietarii nu o recoltează datorită funcţiilor de protecţie stabilite prin amenajamente silvice şi a costurilor reclamate de gestionarea durabilă a pădurilor." (pct. 5).

Din această perspectivă, Înalta Curte reţine că nu poate fi reţinută în cauză nelegalitatea refuzului pârâtei de a acorda compensaţiile cuvenite reclamantei şi, implicit, nelegalitatea sentinţei atacate.

Pe de altă parte, deşi s-a susţinut inaplicabilitatea în dreptul intern a Deciziilor Comisiei Europene nr. C (2012) final/19.07.2012 şi nr. (3.01.2017) în Anexă C (2016) 8769 final, Înalta Curte subliniază că cerinţa existenţei deciziei Comisiei Europene derivă, după cum s-a statuat în Decizia nr. 36 din 23.11.2015 pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept, tocmai din prevederile dreptului intern, respectiv dispoziţiile art. 97 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 46/2008 privind Codul silvic, cu modificările şi completările ulterioare (Codul silvic), coroborat cu art. 6 alin. (2) din Hotărârea Guvernului nr. 861/2009 pentru aprobarea Normelor metodologice de acordare, utilizare şi control al sumelor anuale destinate gestionării durabile a fondului forestier proprietate privată a persoanelor fizice şi juridice şi a celui proprietate publică şi privată a unităţilor administrativ-teritoriale şi pentru aprobarea Procedurii de realizare a serviciilor silvice şi de efectuare a controalelor de fond (Hotărârea Guvernului nr. 861/2009) prin raportare la art. 4 lit. s) pct. 4 coroborat cu art. 5 alin. (1) din Ordonanţa Guvernului nr. 14/2010 privind măsuri financiare pentru reglementarea ajutoarelor de stat acordate producătorilor agricoli, începând cu anul 2010, aprobată cu modificări şi completări prin Legea nr. 74/2010, cu modificările şi completările ulterioare (Ordonanţa Guvernului nr. 14/2010).

3. Temeiul legal al soluţiei adoptate în recurs

Faţă de aceste considerente, nefiind întrunite criticile invocate prin motivul de recurs invocat - art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., în temeiul prevederilor art. 496 alin. (1) teza a II-a C. proc. civ., coroborate cu cele ale art. 20 din Legea nr. 554/2004, recursul formulat în cauză va fi respins ca nefondat, iar hotărârea atacată va fi păstrată ca legală şi temeinică.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat de recurenta - reclamantă Obştea Moşnenilor Suseni "Muntele Straja şi Grivele" împotriva Deciziei nr. 379/2018 din 6 iulie 2018 pronunţată de Curtea de Apel Craiova, secţia contencios administrativ şi fiscal, ca nefondat.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 12 februarie 2021.