Şedinţa publică din data de 18 februarie 2020
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
1. Obiectul acţiunii deduse judecăţii
Prin cererea înregistrată iniţial pe rolul Tribunalului Constanţa, secţia contencios administrativ şi fiscal, la data de 23.06.2016, sub nr. x/2016, reclamantul A. în contradictoriu cu pârâta Agenţia Natională de Integritate, în temeiul art. 22 din Legea nr. 176/2010 a formulat contestaţie împotriva Raportului de evaluare întocmit în data de 27.05.2016 înregistrat sub nr. x/27.05.2016 de Agenţia Naţională de Integritate solicitând anularea acestuia.
Prin Raportul de evaluare al ANI din 27.05.2016 se concluzionează în sensul că s-ar fi identificat elemente în sensul existenţei unei stări de incompatibilitate, întrucât a deţinut concomitent funcţia de Viceprimar al Unităţii Administrativ Teritoriale Deleni şi comerciant persoana fizică, incompatibilitate prevăzuta de art. 87 alin. (1) lit. g) din Legea 161/2003.
Prin sentinţa civilă nr. 965/24.08.2016 pronunţată de Tribunalul Constanţa în dosar nr. x/2016, s-a admis excepţia necompetenţei materiale a Tribunalului Constanţa şi s-a declinat cauza spre competentă soluţionare Curţii de Apel Constanţa.
2. Hotărârea primei instanţe
Prin sentinţa civilă nr. 209 din 3 noiembrie 2016 a Curţii de Apel Constanţa, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal s-a respins acţiunea formulată de reclamantul A. în contradictoriu cu pârâta Agenţia Naţională de Integritate având ca obiect conflict de interese, ca nefondată.
3. Calea de atac exercitată în cauză
Împotriva sentinţei menţionate la pct. 2 a formulat recurs reclamantul criticând-o pentru motive de nelegalitate.
A susţinut recurentul că instanţa de fond a făcut o greşită interpretare a dispoziţiilor art. 87 alin. (1) lit. g) din Legea nr. 161/2003, intrucât nu a avut in vedere distincţia dintre persoana fizică şi persoana juridică avută in vedere de textul menţionat.
Astfel, raportul ANI nu a verificat, din perspectiva calităţii de comerciant persoană fizică, starea de incompatibilitate, ci a adăugat la lege, analizând Întreprinderea Individuală A., aspecte peste care prima instanţă a trecut cu uşurinţă.
S-a arătat că reclamantu, in calitate de persoană fizică nu a cumpărat şi nu a vândut producte, nefiind indeplinite condiţiile privind incălcarea regimului juridic al incompatibilităţilor.
Totodată, invocă dispoziţiile Legii nr. 215/2001, arătând că este diferită calitatea de comerciant persoană fizică de cea de producător, cum este situaţia reclamantului.
De asemenea, şi dispoziţiile art. 5 din Codul Comercial exclud din categoria faptelor de comerţ vanzarea productelor pe care cultivatorul le are din pământul său, sau din cel cultivat, in speţă, reclamantul deţinând o Intreprindere Individuală care cultivă cereale.
Pentru toate aceste motive, recurentul - reclamant a solicitat admiterea recursului cu consecinţa admiterii acţiunii şi anulării Raportului nr. x/27.05.2016.
4. Apărările formulate în cauză
Intimata Agenţia Naţională de Integritate a formulat întâmpinare prin care solicitat in principal, să se constate nulitatea recursului, iar in subsidiar netemeinica acestuia, instanţa făcând o corectă aplicare a dispoziţiilor art. 87 alin. (1) lit. g) din Legea nr. 161/2003 la situaţia de fapt reţinută prin actul atacat.
5. Procedura de soluţionare a recursului
Prin rezoluţia completului învestit cu soluţionarea dosarului din data de 22 octombrie 2018, a fost fixat termen de judecată pe fond a recursului la data de 18 iunie 2019, constatându-se că nu mai subzistă motivele care au determinat fixarea termenului de judecată pentru examinarea recursului, prin prisma exigenţelor dispoziţiilor art. 493 alin. (5) - (7) din C. proc. civ., faţă de Hotărârea Colegiului de Conducere al Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie nr. 106 din 20 septembrie 2018, prin care s-a luat act de Hotărârea Plenului Judecătorilor secţiei de contencios administrativ şi fiscal a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, adoptată la data de 13 septembrie 2018, în sensul că procedura de filtrare a recursurilor reglementată prin dispoziţiile art. 493 din C. proc. civ. este incompatibilă cu specificul domeniului contenciosului administrativ şi fiscal.
6. Soluţia instanţei de recurs
Verificând cererea de recurs din perspectiva excepţiei nulităţii sale, prin raportare la cerinţele instituite la art. 489 alin. (2) din C. proc. civ., Înalta Curte reţine caracterul neîntemeiat al excepţiei respective, reţinându-se că, la o analiză a motivelor de reformare a sentinţei atacate din perspectiva normelor de drept material incidente în soluţionarea litigiului, recurentul - reclamant a formulat critici punctuale asupra sentinţei pronunţate de prima instanţă, ce pot fi încadrate în cazul de casare reglementat de art. 488 pct. 8 din C. proc. civ.
Analizând actele şi lucrările dosarului, precum şi sentinţa recurată, în raport de motivele de casare invocate, Înalta Curte constată că recursul declarat de reclamant este nefondat, pentru următoarele considerente:
Argumente de fapt şi de drept relevante
Prin Raportul de evaluate nr. x/27.05.2016, întocmit de Agenţia Naţională de Integritate - Inspecţia de Integritate, la data de 27.05.2016, pârâta a reţinut că reclamantul a deţinut simultan, în perioada 27.06.2012 - până în prezent (pentru mandatul 2012-2016), atât funcţia de viceprimar al comunei Deleni, judeţul Constanţa cât şi calitatea de comerciant persoană fizică în cadrul "A.", încălcând astfel dispoziţiile art. 87 alin. (1) lit. g) din Legea nr. 161/2003.
Potrivit art. 87 alin. (1) lit. g) din Legea nr. 161/2003 funcţia de primar şi viceprimar, primar general şi viceprimar al municipiului Bucureşti, preşedinte şi vicepreşedinte al consiliului judeţean este incompatibilă cu: g) calitatea de comerciant persoană fizică
În ceea ce priveşte criticile vizând modalitatea în care prima instanţă a interpretat şi aplicat dispoziţiile art. 87 alin. (1) lit. g) din Legea nr. 161/2003, Înalta Curte reţine că recurentul a invocat, rezumativ, argumentul neîncadrării reclamantului în sintagma de "comerciant persoană fizică" şi cel al nedovedirii existenţei unei interferenţe asupra funcţiei publice prin activitatea prestată în cadrul întreprinderii individuale, în sensul neefectuării unor acte cu caracter comercial şi a respectării principiului transparenţei decizionale.
Sub aspectul calităţii de comerciant a reclamantului, Înalta Curte reţine că modalitatea de desfăşurare a activităţilor economice de către persoanele fizice este reglementată de dispoziţiile O.U.G. nr. 44/2008, in forma in vigoare în perioada de existenţă a cumulului de funcţii-calităţi, care, prin dispoziţiile art. 1 alin. (1) stabileşte că: "Prezenta ordonanţă de urgenţă reglementează accesul la activitatea economică, procedura de înregistrare în registrul comerţului şi de autorizare a funcţionării şi regimul juridic al persoanelor fizice autorizate să desfăşoare activităţi economice, precum şi al întreprinderilor individuale şi familiale.", iar art. 4 din acelaşi act normativ prevede că:
"Persoanele fizice prevăzute la art. 3 alin. (1) pot desfăşura activităţile economice după cum urmează: a) individual şi independent, ca persoane fizice autorizate; b) ca întreprinzători titulari ai unei întreprinderi individuale; c) ca membri ai unei întreprinderi familiale."
În acest context vor fi avute în vedere şi dispoziţiile art. 2 lit. a) din O.U.G. nr. 44/2008, care definesc activitatea economică drept "activitatea agricolă, industrială, comercială, desfăşurată pentru obţinerea unor bunuri sau servicii a căror valoare poate fi exprimată în bani şi care sunt destinate vânzării ori schimbului pe pieţele organizate sau unor beneficiari determinaţi sau determinabili, în scopul obţinerii unui profit."
Relevante sunt şi dispoziţiile art. 23 din O.U.G. nr. 44/2008, potrivit cărora:
"Întreprinzătorul persoană fizică titular al întreprinderii individuale este comerciant persoană fizică de la data înregistrării sale în registrul comerţului."
Concluzia evidentă ce se desprinde din aceste dispoziţii legale este aceea că reprezentanţii întreprinderii individuale au calitatea de comercianţi, întreprinderea individuală reprezentând o formă de organizare a activităţii economice prestată de persoana fizică, orientată spre scopul obţinerii de profit. Un argument suplimentar în sensul calificării persoanei fizice autorizate drept comerciant rezultă şi din prevederile art. 6 alin. (1) din Legea nr. 71/2011 pentru punerea în aplicare a Legii nr. 278/2009 privind C. civ., potrivit cărora referirile la comercianţi din cuprinsul actelor normative în vigoare la data intrării în vigoare a C. civ., se consideră a fi referiri la persoanele fizice sau persoanele juridice supuse înregistrării în registrul comerţului.
În ceea ce priveşte argumentul reclamantului privind definirea activităţilor comerciale ca fiind cele reglementate de art. 3 din Codul comercial, Înalta Curte reţine că O.U.G. nr. 44/2008 reprezintă un act normativ special, reglementând cadrul legal în care persoanele fizice îşi pot desfăşura activitatea de natură economică. Faptul că legiuitorul a înţeles ca, urmare a modificărilor social-economice produse de la intrarea în vigoare a Codului comercial, să încadreze în categoria de comercianţi şi persoanele fizice care desfăşoară activităţi economice sub formele de organizare prevăzute de art. 4 din Ordonanţă, nu reprezintă o încălcare a dispoziţiilor Codului comercial, ci o reglementare a unei situaţii nou apărute în peisajul juridic.
Reţine Inalta Curte că, dispoziţiile art. 87 alin. (1) lit. g) din Legea nr. 161/2003, în vigoare la data apariţiei stării de incompatibilitate, au un conţinut clar interdictiv cu privire la deţinerea calităţii de comerciant persoană fizică, simultan cu deţinerea calităţii de primar:
"(1) Funcţia de primar şi viceprimar, primar general şi viceprimar al municipiului Bucureşti, preşedinte şi vicepreşedinte al consiliului judeţean este incompatibilă cu: g) calitatea de comerciant persoană fizică;"
Aşadar, legea nu condiţionează existenţa stării de incompatibilitate de derularea efectivă a actelor de comerţ, fiind sancţionat cumulul de funcţii şi/sau calităţi, independent de volumul de activitate al formei de organizare (întreprindere individuală, în cazul de faţă), sau chiar de lipsa activităţii.
Prin urmare, instanţa de fond a reţinut în mod corect că, în cauză sunt îndeplinite condiţiile prevăzute de art. 87 alin. (1) lit. g) din Legea nr. 161/2003, reclamantul cumulând funcţia de viceprimar şi calitatea de comerciant persoană fizică, aflându-se în situaţia de incompatibilitate.
7. Temeiul legal al soluţiei adoptate în recurs
Pentru considerentele expuse, nefiind identificate motive de casare a sentinţei prin prisma dispoziţiilor art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., Înalta Curte, în temeiul dispoziţiilor art. 20 alin. (3) din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004, cu modificările şi completările ulterioare, coroborat cu art. 496 alin. (1) C. proc. civ., va respinge recursul ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge excepţia nulităţii recursului ca nefondată.
Respinge recursul declarat de recurentul-reclamant A. împotriva sentinţei civile nr. 209 din 3 noiembrie 2016 a Curţii de Apel Constanţa, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal, ca nefondat.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 18 februarie 2020.