Şedinţa publică din data de 14 ianuarie 2021
Asupra conflictului negativ de competenţă de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
I. Circumstanţele cauzei
1. Obiectul acţiunii deduse judecăţii
Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Bucureşti, secţia a II-a contencios administrativ şi fiscal, reclamantul A. a solicitat, în contradictoriu cu pârâtul Inspectoratul General al Poliţiei Române, admiterea cererii de repunere în termenul de prescripţie şi obligarea pârâtului la plata drepturilor băneşti pentru perioada 18.05.2012-18.05.2014, când a participat la misiunea internaţională de menţinere a păcii în Republica Congo, organizată sub egida ONU, astfel cum sunt prevăzute de H.G. nr. 1086/2004; obligarea pârâtului la plata drepturilor prevăzute de H.G. nr. 1086/2004, pentru participarea reclamantului, în calitate de poliţist, la misiunile internaţionale în afara teritoriului statului român, pentru perioada 18.05.2012-18.05.2014, când reclamantul a participat la misiunea internaţională de menţinere a păcii în Republica Congo, organizată sub egida ONU, în conformitate cu prevederile H.G. nr. 1086/2004, astfel:
- diurna/zi- 45 EuroX cf. x zile= 32.535 Euro, cf. art. 1 alin. (1) lit. a) din H.G. Nr. 1086/2004 modificata si completata prin H.G. nr. x din 18.06.2008, act normativ clasificat "secret de serviciu."
- facilitarea legăturii cu familia- 1 Euro/ziX723=723 Euro, cf. Art. 3 din H.G. nr. 1086/2004 din modificata si completata prin H.G. nr. x din 18.06.2008, act normativ clasificat "secret de serviciu", precum şi obligarea pârâtului la plata dobânzii legale calculată conform O.G. nr. 13/2011 de la data scadenţei sumelor şi până la plata efectivă a acestor sume.
2. Hotărârile care au generat conflictul negativ de competenţă
2.1. Prin sentinţa nr. 3004 din 16 iulie 2020, Tribunalul Bucureşti, secţia a II-a contencios administrativ şi fiscal a admis excepţia necompetenţei teritoriale, invocată din oficiu, şi a declinat competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Tribunalului Bacău, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal, reţinând incidenţa în cauză a prevederilor art. 10 alin. (3) teza întâi şi alin. (4) din Legea nr. 554/2004, având în vedere că reclamantul are domiciliul în judeţul Bacău.
2.2. Tribunalul Bacău, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal, prin sentinţa nr. 687 din 3 decembrie 2020, a admis excepţia necompetenţei teritoriale, a declinat competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Tribunalului Bucureşti, secţia a II a contencios administrativ si fiscal, a constatat existenţa unui conflict negativ de competenţă şi a sesizat instanţa competentă pentru pronunţarea regulatorului de competenţă, suspendând judecata cauzei.
Pentru a pronunţa această soluţie, Tribunalul Bacău a avut în vedere că reclamantul are domiciliul în Bacău şi reşedinţa în Bucureşti, iar la stabilirea competenţei teritoriale a instanţei va fi avut în vedere locul unde reclamantul locuieşte efectiv, în concluzie a apreciat că prin domiciliul reclamantului se înţelege adresa la care acesta locuieşte în mod statornic şi efectiv.
II. Considerentele Înaltei Curţi asupra conflictului negativ de competenţă
1. Argumente de fapt şi de drept relevante
Înalta Curte, constatând îndeplinite condiţiile prevăzute de art. 133 alin. (1), (13)4 şi 135 alin. (1) din C. proc. civ., urmează să pronunţe regulatorul de competenţă în raport cu obiectul cauzei şi dispoziţiile legale incidente pricinii.
Obiectul cererii deduse judecăţii vizează cererea de repunere în termenul de prescripţie şi obligarea pârâtului la plata drepturilor băneşti pentru perioada 18.05.2012-18.05.2014, când a participat la misiunea internaţională de menţinere a păcii în Republica Congo, organizată sub egida ONU, astfel cum sunt prevăzute de H.G. nr. 1086/2004; obligarea pârâtului la plata drepturilor prevăzute de H.G. nr. 1086/2004, pentru participarea reclamantului, în calitate de poliţist, la misiunile internaţionale în afara teritoriului statului român, pentru perioada 18.05.2012-18.05.2014, când reclamantul a participat la misiunea internaţională de menţinere a păcii în Republica Congo, organizată sub egida ONU, în conformitate cu prevederile H.G. nr. 1086/2004, astfel:
- diurna/zi- 45 EuroX cf. x zile= 32.535 Euro, cf. art. 1 alin. (1) lit. a) din H.G. Nr. 1086/2004 modificata si completata prin H.G. nr. x din 18.06.2008, act normativ clasificat "secret de serviciu."
- facilitarea legăturii cu familia- 1 Euro/ziX723=723 Euro, cf. Art. 3 din H.G. nr. 1086/2004 din modificata si completata prin H.G. nr. x din 18.06.2008, act normativ clasificat "secret de serviciu", precum şi obligarea pârâtului la plata dobânzii legale calculată conform O.G. nr. 13/2011 de la data scadenţei sumelor şi până la plata efectivă a acestor sume.
Instanţa de control judiciar constată că în cauză sunt aplicabile normele cu caracter general de la art. 10 alin. (3) din Legea nr. 554/2004, astfel cum a fost prin Legea nr. 212/2018, conform cărora "Reclamantul persoană fizică sau juridică de drept privat se adresează exclusiv instanţei de la domiciliul sau sediul său. Reclamantul autoritate publică, instituţie publică sau asimilată acestora se adresează exclusiv instanţei de la domiciliul sau sediul pârâtului.".
În cauză, se impune însă a fi tranşată noţiunea de domiciliu, în raport cu cele două adrese ale părţii, respectiv locuinţa principală în Bacău şi reşedinţa în Bucureşti.
Potrivit art. 87 din C. civ., prin "domiciliu" se înţelege locul unde persoana fizică declară că are locuinţa principală, iar "reşedinţa" este locul unde persoana fizică are locuinţa secundară. Cele două noţiuni nu se suprapun din punct de vedere al evidenţei populaţiei, iar dovada fiecăreia se realizează prin menţiuni diferite în actul de identitate.
Art. 91 din acelaşi Cod prevede că "Dovada domiciliului şi a reşedinţei se face cu menţiunile cuprinse în cartea de identitate".
Se observă că în C. proc. civ. se regăseşte utilizarea alternativă a celor două sintagme, însă doar în scopul asigurării legalităţii procedurii de citare, respectiv înştiinţării corespunzătoare a părţilor aflate în litigiu, cu privire la existenţa şi obiectul pricinii.
În materia contenciosului administrativ, dispoziţiile art. 10 alin. (3) din Legea nr. 554/2004, astfel cum au fost modificate prin Legea nr. 212/2018 (intrată în vigoare la data de 30.07.2018, statuează că:
"Reclamantul persoană fizică sau juridică de drept privat se adresează exclusiv instanţei de la domiciliul sau sediul său.
Aşadar, se constată că legiuitorul nu a utilizat alternativ cele două sintagme, cum se întâmplă în cazul procedurii de citare, textul de lege referindu-se expres la domiciliul reclamantului şi nu la reşedinţa acestuia.
Dispoziţiile art. 10 alin. (3) din Legea nr. 554/2004 sunt de strictă interpretare şi nu se poate deroga de la competenţa teritorială exclusivă astfel reglementată, aşa încât reclamantul trebuie să se adreseze instanţei de la domiciliul său, neavând un drept de opţiune între mai multe instanţe.
Prin urmare, având în vedere că domiciliul reclamantului se află pe raza judeţului Bacău, potrivit actului de identitate, acesta va fi avut în vedere la stabilirea competenţei teritoriale, reşedinţa unde partea are locuinţa secundară neputând fi invocată pentru o eventuală prorogare de competenţă.
2. Temeiul legal al regulatorului de competenţă
Având în vedere considerentele expuse, în temeiul art. 135 alin. (4) din
C. proc. civ., Înalta Curte va stabili competenţa soluţionării cauzei în favoarea Tribunalului Bacău, secţia contencios administrativ şi fiscal .
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Stabileşte competenţa de soluţionare a cauzei privind pe reclamantul A. în contradictoriu cu pârâtul Inspectoratul General al Poliţiei Române în favoarea Tribunalului Bacău, secţia contencios administrativ şi fiscal.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică astăzi, 14 ianuarie 2021.