Şedinţa publică din data de 17 februarie 2021
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
1. Cadrul judiciar
1.1. Prin acţiunea înregistrată pe rolul Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a, contencios administrativ şi fiscal, reclamanta A. a chemat în judecată pe pârâta Autoritatea Naţională de Reglementare în Domeniul Energiei, solicitând instanţei ca prin hotărârea ce o va pronunţa în cauză să dispună:
În principal,
- modificarea Raportului de fundamentare privind stabilirea venitului unitar aferent activităţii de furnizare reglementată şi propunerile de preţuri reglementate în sectorul gazelor naturale pentru anul 2016, pentru A.;
- obligarea A.N.R.E. la întocmirea, aprobarea şi comunicarea către reclamantă a unui raport de modificare a Raportului de fundamentare;
- modificarea Ordinului Preşedintelui A.N.R.E. nr. 22/2016 privind aprobarea preţurilor pentru furnizarea reglementată a gazelor naturale realizată de A., publicat în Monitorul Oficial nr. 329/28.04.2016;
- obligarea A.N.R.E. la întocmirea, aprobarea şi publicarea în Monitorul Oficial a unui ordin de modificare a Ordinului nr. 22/2016;
În subsidiar,
- în eventualitatea în care recuperarea costurilor nerecunoscute A. nu ar mai fi posibilă la data punerii în executare de către A.N.R.E. a hotărârii definitive, respectiv în termen de 30 de zile de la data rămânerii definitive a hotărârii, obligarea A.N.R.E. la plata de despăgubiri către A., în cuantum de 89.884.011 RON, reprezentând diferenţe de venit nerecuperate, ca urmare a nerecunoaşterii nelegale a costurilor de către A.N.R.E., actualizate cu rata inflaţiei, conform dispoziţiilor normative aplicabile;
- obligarea A.N.R.E. la plata cheltuielilor de judecată ocazionate de soluţionarea prezentului demers judiciar, în temeiul art. 453 alin. (1) din C. proc. civ.
1.2. Prin întâmpinarea formulată la acţiunea iniţială ANRE a invocat, în principal, excepţia inadmisibilităţii capătului principal de cerere motivată prin aceea că Raportul de fundamentare privind stabilirea venitului unitar aferent activităţii de furnizare reglementată şi propunerile de preţuri reglementate în sectorul gazelor naturale pentru anul 2016 nu are natura unui act administrativ, întrucât nu produce prin el însuşi efecte juridice. Pe fondul cauzei, ANRE a combătut pe larg criticile societăţii reclamante, argumentând legalitatea actului administrativ în litigiu şi a celor subsecvente, şi, în consecinţă, solicitând respingerea acţiunii ca neîntemeiată.
1.3. Prin cererea modificatoare/precizatoare, depusă la termenul de judecată din data de 07.12.2016, societatea reclamantă a arătat că prin acţiunea adresată instanţei a înţeles să solicite următoarele:
În principal,
- anularea Ordinului Preşedintelui A.N.R.E. nr. 22/2016, inclusiv a Anexelor nr. 1 şi 2 la Ordin, cu privire la aprobarea venitului unitar aferent activităţii de furnizare reglementată pentru anul 2016 şi a preţurilor reglementate pentru furnizarea gazelor naturale în regim reglementat, pentru clienţii casnici;
- constatarea nelegalităţii Raportului de fundamentare, ca urmare a anulării Ordinului nr. 22/2016 şi obligarea A.N.R.E. la emiterea, aprobarea şi comunicarea către reclamantă a unui raport de modificare a Raportului de fundamentare;
- obligarea A.N.R.E. la emiterea, aprobarea şi publicarea în Monitorul Oficial al României a unui ordin prin care să dispună modificarea Ordinului nr. 22/2016, în sensul înlocuirii valorilor venitului unitar aferent activităţii de furnizare reglementată pentru anul 2016, precum şi a preţurilor reglementate pentru furnizarea gazelor naturale în regim reglementat, pentru clienţii casnici, prevăzute în anexele la Ordinul nr. 22/2016, cu valorile ce vor rezulta din modificarea Raportului de fundamentare.
În subsidiar,
- obligarea A.N.R.E. la plata de despăgubiri către A., în cuantum de 89.884.011 RON, în eventualitatea în care recuperarea costurilor nerecunoscute A. nu ar mai fi posibilă la data punerii în executare de către A.N.R.E. a hotărârii definitive, respectiv în termen de 30 de zile de la data rămânerii definitive a hotărârii, despăgubiri reprezentând diferenţe de venit nerecuperate, ca urmare a nerecunoaşterii nelegale a costurilor de către A.N.R.E., actualizate cu rata inflaţiei, conform dispoziţiilor normative aplicabile.
- 1.4. Prin întâmpinarea formulată la cererea modificatoare/precizatoare, A.N.R.E. a invocat excepţia tardivităţii acestei cereri, soluţionată de instanţă în sensul respingerii, la termenul de judecată din data de 22.02.2017 pentru considerentele arătate în încheierea de şedinţă de la acea dată .
Faţă de modificarea obiectului acţiunii, autoritatea publică pârâtă nu a mai susţinut excepţia inadmisibilităţii capătului principal al cererii introductive de instanţă.
1.5. Societatea reclamantă a depus răspuns la întâmpinările autorităţii publice pârâte prin care a solicitat respingerea excepţiilor invocate şi admiterea acţiunii, astfel cum a fost precizată şi completată.
1.6. În cauză au fost administrate probele cu înscrisuri şi expertiză contabilă.
2. Soluţia instanţei de fond
Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a, contencios administrativ şi fiscal, prin sentinţa civilă nr. 2776 din 13.06.2018, a respins acţiunea reclamantei ca neîntemeiată.
3. Calea de atac exercitată
Împotriva sentinţei a declarat recurs reclamanta, care a solicitat casarea acesteia şi, în urma rejudecării cauzei, admiterea acţiunii, astfel cum a fost precizată.
În motivarea căii de atac, încadrată în drept în dispoziţiile art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., recurenta a susţinut faptul că sentinţa contestată a fost dată cu aplicarea greşită a următoarelor prevederi şi principii legale:
- principiul motivării actului administrativ, principiu recunoscut unanim de doctrina şi jurisprudenţa naţională şi europeană;
- art. 178 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 123/2012 şi art. 5 şi urm. din Metodologia pentru stabilirea venitului unitar aferent activităţii de furnizare reglementată, desfăşurată într-un an de reglementare, şi de aprobare a preţurilor reglementate în sectorul gazelor naturale, începând cu anul 2016, dispoziţie normativă care consacră principiul recunoaşterii şi recuperării costurilor justificate, prudent efectuate de către operatorii a căror activitate este guvernată de prevederile Legii 123/2012.
În dezvoltarea acestui motiv de recurs au fost formulate de către recurentă critici de nelegalitate cu privire la hotărârea judecătorească atacată ce vor fi prezentate în continuare.
3.1. Prima instanţă a reţinut în mod greşit faptul că autoritatea intimată a respectat principiul motivării actului administrativ cu ocazia emiterii Ordinului Preşedintelui A.N.R.E. nr. 22/2016, în condiţiile în care Raportul de fundamentare care a stat la baza ordinului analizat a fost comunicat societăţii în aceea zi în care a fost publicat în Monitorul Oficial al României.
Totodată, în privinţa anumitor categorii de costuri, autoritatea emitentă nu arată motivele pentru care a respins respectivele solicitări de costuri. Cu titlu exemplificativ, recurenta face referire la:
- cheltuielile cu personalul (salarii, prime şi alte drepturi);
- motivele pentru care ANRE a calculat suma pe care a recunoscut-o de 5.915.320 RON faţă de solicitarea A. de 8.756.510.54 RON;
- cheltuielile cu auditul financiar; Raportul de fundamentare nu indică niciun motiv pentru care ANRE a decis respingerea lor;
- cheltuielile efectuate cu deplasările, respectiv cheltuielile cu B. S.R.L.; ANRE nu a cerut niciun fel de explicaţii şi nu a furnizat motivele respingerii lor;
- suma de 369.392 RON, reprezentând alte cheltuieli salariale; ANRE nu a făcut nicio menţiune despre motivul respingerii lor.
- În plus de aceasta, atunci când a oferit motivele respingerii anumitor costuri (altele decât cele de mai sus), ANRE a acţionat în mod discreţionar, fără să facă referire la prevederi clare ce ar împiedica recunoaşterea respectivelor costuri. În special, ANRE nu a arătat că elementele de cost solicitate nu ar reprezenta costuri prudente, astfel cum sunt definite la art. 11 din Metodologie (respectiv faptul că un anumit cost nu ar fi necesar, oportun, eficient sau nu ar reflecta condiţiile pieţei).
Ca atare, recurenta concluzionează în sensul că, prin sentinţa recurată, prima instanţă a reţinut în mod nelegal îndeplinirea condiţiei motivării actelor administrative atacate, pe baza faptului că în unele cazuri ANRE a oferit un fel de motivare (deşi aceea a fost şi rămâne deficitară şi/sau discreţionară).
3.2. Prima instanţă a aplicat greşit normele de drept material care reglementează principiul recunoaşterii costurilor prudent efectuate, justificate de prestarea activităţii de furnizare reglementată.
Astfel, respingând/reducând anumite categorii de costuri de furnizare a gazelor naturale efectuate de subscrisa, ANRE a încălcat principiul recunoaşterii costurilor prudent efectuate, justificate de prestarea activităţii de furnizare reglementată. La rândul său, instanţa de fond, reţinând că ANRE ar fi aplicat în mod corect prevederile Metodologiei şi şi-ar fi exercitat marja de apreciere în limitele permise de aceasta, a aplicat în mod greşit normele de drept material care reglementează principiul recunoaşterii costurilor prudent efectuate.
Pe acest aspect, recurenta arată faptul că toate costurile sale de furnizare, precum şi transmiterea datelor în acest sens, prin care a justificat că aceste costuri sunt prudente, au fost efectuate cu respectarea cerinţelor reglementate în art. 11 alin. (2) din Metodologie. Cu toate acestea, intimata nu le-a recunoscut în mod nejustificat suma de 18.316.376,62 RON, compusă din elementele de cost precizate în acţiunea introductivă.
De asemenea, niciunul dintre elementele de cost enumerate în acţiune nu se încadrează în categoria costurilor excluse de la recunoaşterea în venit, prevăzute la art. 15 din Metodologie. În acelaşi timp, multe dintre costurile cerute şi respinse se încadrează în categoria costurilor calificate ca fiind costuri justificate prin art. 12 din Metodologie.
În fine, recurenta precizează faptul că expertiza contabilă efectuată în cauză, care a stat la baza pronunţării soluţiei de către prima instanţă, constă într-o simplă preluare a formulelor de calcul din metodologia A.N.R.E., precum şi dintr-o enumerare a sumelor pe care A.N.R.E. le-a determinat şi inclus în ordinul contestat în prezentul litigiu. Expertul nu a dat nicio explicaţie cu privire la sumele reclamate de recurentă chiar dacă a avut la dispoziţie toate informaţiile, documentele şi explicaţiile oferite de parte în perioada efectuării raportului. În aceste condiţii, expertul desemnat nu a prezentat vreo opinie de specialitate proprie cu privire la problema ridicată prin obiectivul expertizei şi nici nu a formulat un răspuns propriu la aceasta. În atare situaţie, concluziile raportului de expertiză nu puteau fi reţinute de instanţa de fond.
În acelaşi timp, curtea de apel a înlăturat concluziile din raportul de expertiză efectuat de expertul consilier ale recurentei, pe motiv că expertul nu ar fi îndreptăţit să interpreteze dispoziţiile legale aplicabile, ci doar să se limiteze la "lămurirea unor împrejurări de fapt". Însă, instanţa nu a dezvoltat într-un mod aşa-zisa "motivare" a soluţiei înlăturării concluziilor expertului consilier.
4. Apărările formulate în cauză
Intimata Autoritatea Naţională de Reglementare în Domeniul Energiei a formulat întâmpinare în care a solicitat respingerea recursului ca nefondat.
5. Soluţia instanţei de recurs
Analizând sentinţa atacată, prin prisma criticilor formulate de recurentă, a apărărilor expuse în întâmpinarea intimatei, Înalta Curte apreciază că recursul este fondat, în limitele şi pentru considerentele ce vor fi expuse în continuare.
Aşa cum s-a precizat la pct. 1 al prezentei decizii, controlul judiciar declanşat de recurenta A. are ca obiect, în principal, verificarea legalităţii Ordinului Preşedintelui A.N.R.E. nr. 22/2016 privind aprobarea preţurilor pentru furnizarea reglementată a gazelor naturale realizată de A., inclusiv a Anexelor nr. 1 şi 2 la Ordin, publicat în Monitorul Oficial al României nr. 329/28.04.2016, iar în subsidiar obligarea intimatei la plata sumei de 89.884.011 RON, cu titlu de despăgubiri, în eventualitatea în care recuperarea costurilor nerecunoscute A. nu ar mai fi posibilă la data punerii în executare de către A.N.R.E. a hotărârii definitive pronunţate în cauză.
Prima instanţă a respins acţiunea reclamantei, astfel cum a fost modificată, ca neîntemeiată.
Înalta Curte nu împărtăşeşte soluţia judecătorului fondului cauzei
Examinând hotărârea recurată din perspectiva motivului de casare prevăzut de dispoziţiile art. 488 alin. (1) pct. 5 C. proc. civ. ("când, prin hotărârea dată, instanţa a încălcat regulile de procedură a căror nerespectare atrage sancţiunea nulităţii"), Înalta Curte constată că acesta este fondat.
Motivul de casare în discuţie are în vedere neregularităţi procedurale, precum şi nerespectarea unor principii fundamentale care guvernează desfăşurarea procesului, în speţă, principiul dreptului la apărare şi principiul dreptului la un proces echitabil.
Înalta Curte apreciază că prima instanţă a încălcat cele două principii anterior enunţate, în raport de argumentele ce vor fi redate în continuare.
Cu titlu prealabil, instanţa de control judiciar reţine faptul că prin Ordinul nr. 182/2015 s-a aprobat Metodologia pentru stabilirea venitului unitar aferent activităţii de furnizare reglementată, desfăşurată într-un an de reglementare, şi de aprobare a preţurilor reglementate în sectorul gazelor naturale, începând cu anul 2016, publicată în Monitorul Oficial nr. 4/05.01.2016.
Recurenta îşi desfăşoară activitatea în regim reglementat, în raport de dispoziţiile art. 179 alin. (2) lit. b) din Legea energiei electrice şi gazelor naturale nr. 123/2012. Preţurile pe care le facturează consumatorilor finali sunt stabilite în totalitate de A.N.R.E., pe baza venitului unitar aprobat de A.N.R.E., potrivit prevederilor art. 179 alin. (4), (5) şi (6) din Legea nr. 123/2012 şi art. 35 din Metodologie.
În temeiul art. 178 alin. (1) lit. b) din legea în discuţie şi art. 5 din Metodologie, la stabilirea venitului unitar A.N.R.E. se raportează la costurile justificate, prudent efectuate de operator cu prestarea activităţii de furnizare reglementată în anul de reglementare anterior. În plus de aceasta, la stabilirea veniturilor, A.N.R.E. aplică anumite corecţii datorate diferenţelor înregistrate între costurile aprobate de A.N.R.E. pentru anii anteriori şi costurile efectiv suportate.
De asemenea, conform prevederilor art. 35 alin. (4) şi (5) din Metodologie, costurile cu furnizarea reglementată, acoperite prin venitul unitar pot fi structurate în următoarele categorii: (i) costurile aferente achiziţionării şi comercializării gazelor naturale ca marfă în sine; (ii) costurile aferente desfăşurării activităţii de furnizare reglementată; (iii) toate costurile aferente serviciilor de transport, înmagazinare şi distribuţie şi (iv) costurile aferente dezechilibrelor generate de clienţii care beneficiază de furnizarea reglementată a gazelor naturale.
Pentru stabilirea venitului unitar, operatorii transmit la A.N.R.E. evidenţe privind costurile solicitate a fi recunoscute, organizate în evidenţe contabile reglementate, documente de fundamentare a costurilor solicitate, raportul de separare contabilă şi orice alte documente pe care A.N.R.E. le poate solicita acestora în procesul de consultare (art. 13 din Metodologie).
Metodologia prevede condiţiile în care A.N.R.E. poate refuza recunoaşterea unor costuri sau reducerea lor [art. 16 raportat la art. 11 alin. (2)]. Marja de apreciere a A.N.R.E. este strict determinată, autoritatea având obligaţia să prezinte în concret motivele pentru care nu recunoaşte anumite categorii de costuri, respectiv de ce ar fi nejustificate anumite costuri.
În acelaşi timp, Metodologia reglementează expres costurile excluse de la recunoaşterea în venitul unitar (art. 15), precum costurile care sunt în mod evident şi automat aferente activităţii reglementate şi cu privire la care se impune recunoaşterea (art. 12).
Prin Ordinul nr. 22/2016, Preşedintele A.N.R.E. a aprobat valoarea venitului unitar şi a preţurilor reglementate pentru recurentă la nivelul anului 2016, respingând o parte considerabilă a costurilor solicitate de operator. Pentru a proceda în acest sens, A.N.R.E. a considerat că anumite costuri nu ar fi justificate/prudente.
Motivele de nelegalitate ale ordinului anterior nominalizat invocate de recurentă prin acţiunea dedusă judecăţii vizează încălcarea:
- obligaţiei de motivare a actelor administrative, condiţie de legalitate a acestora;
- principiului recunoaşterii costurilor justificate, prudent efectuate.
Recurenta a apreciat că ordinul contestat nu este motivat corespunzător în raport de două considerente:
- Raportul de fundamentare i-a fost comunicat în aceeaşi zi în care ordinul a fost publicat în Monitorul Oficial al României;
- în privinţa anumitor categorii de costuri, autoritatea emitentă a ordinului nu a indicat într-o manieră corespunzătoare motivele pentru care a respins respectivele solicitări de costuri ale recurentei.
Instanţa de fond a respins critica de nelegalitate referitoare la nerespectarea obligaţiei de motivare a ordinului, precizând faptul că "nu identifică, după cum nici reclamanta nu a indicat, care ar fi vătămarea reclamantei, în condiţiile în care, venitul unitar a fost stabilit în baza documentelor transmise de aceasta, iar respingerea unora dintre costuri a fost motivată de autoritatea de reglementare prin Raportul de fundamentare; faptul că i-au fost respinse anumite costuri, iar altele au fost reduse, autoritatea expunând explicit, pentru care motive de fapt şi de drept a procedat astfel, nu poate fi reţinută ca o motivare necorespunzătoare."
Instanţa de control judiciar constată faptul că, în realitate, curtea de apel nu a analizat în mod corespunzător acest motiv de nelegalitate, în condiţiile în care nu a verificat punctual susţinerile recurentei, respectiv dacă în Raportul de fundamentare au fost, de exemplu, expuse argumentele pentru care:
- în privinţa cheltuielilor cu personalul (salarii, prime şi alte drepturi), prezentate în detaliu la pagina 13 din cererea de chemare în judecată, A.N.R.E. a calculat suma pe care a recunoscut-o de 5.915.320 RON faţă de solicitarea A. de 8.756.510.54 RON;
- cheltuielile cu auditul financiar, prezentate în detaliu la pagina 14 din cererea de chemare în judecată, au fost respinse de A.N.R.E.;
- cheltuielile efectuate cu deplasări, respectiv cheltuielile cu B. S.R.L., prezentate în detaliu la pagina 17 din cererea de chemare în judecată, au fost respinse de A.N.R.E.;
- suma de 369.392 RON, reprezentând alte cheltuieli salariale, prezentată în detaliu la pagina 18 cererea de chemare în judecată, au fost respinse de A.N.R.E.
Cu alte cuvinte, instanţa de prima jurisdicţie nu a respectat obligaţia de a verifica motivarea concretă realizată de emitentul ordinului contestat pe fiecare cost solicitat de recurentă, cost ce a fost respins sau redus. Procedând astfel, instanţa a încălcat dreptul la apărare al recurentei.
În ceea ce priveşte modalitatea în care curtea de apel a analizat şi s-a pronunţat asupra celei de a doua critici de nelegalitate a ordinului aflat în discuţie invocată de recurentă, Înalta Curte reţine, în esenţă, următoarele:
Obiectivul expertizei contabile încuviinţate de instanţă a fost acela de a se preciza dacă există erori de calcul la stabilirea venitului unitar de către autoritatea pârâtă prin Raportul de fundamentare contestat în cauză, prin raportare la Ordinul Preşedintelui A.N.R.E. nr. 182/2015 prin care s-a aprobat Metodologia pentru stabilirea venitului unitar aferent activităţii de furnizare reglementată, desfăşurată într-un an de reglementare, şi de aprobare a preţurilor reglementate în sectorul gazelor naturale, începând cu anul 2016, precum şi la legislaţia aplicabilă; în caz afirmativ, să se facă un calcul al acestora.
În cadrul raportului întocmit, expertul judiciar a concluzionat în sensul că:
"În urma analizelor şi calculelor efectuate pa baza datelor din evidenţa contabilă a societăţii A. S.A. existentă la dosarul cauzei la ANRE şi pusă la dispoziţie, coroborat cu Ordinul Preşedintelui ANRE nr. 182/2015, s-a stabilit venitul unitar aferent activităţii de furnizare reglementată în sectorul gazelor naturale în anul 2016 în valoare de 7,86 RON M/wh., valoare ce este identică cu cea calculată de ANRE, în baza Metodologiei."
Curtea de Apel a omologat acest raport de expertiză şi a înlăturat concluziile expertizei întocmite de expertul parte, întrucât a apreciat că acesta din urmă nu a respectat obiectivul stabilit de instanţă.
Instanţa de fond a prezentat categoriile de cheltuieli solicitate a fi recunoscute drept costuri justificate de către recurentă, costuri respinse sau reduse de A.N.R.E. prin ordinul contestat, după care a procedat la redarea concluziilor raportului de expertiză şi la preluarea argumentaţiei prezentate de intimată în întâmpinarea depusă la dosar, însă, fără să prezinte propriul raţionament juridic.
Ca atare, instanţa de control judiciar reţine faptul că prima instanţă nu a analizat în mod corespunzător nici acest motiv de nelegalitate a ordinului în discuţie.
Raportul de expertiză nu poate constitui un argument suficient în scopul respingerii acţiunii exercitate de recurentă, deoarece valoarea sa probatorie este subsidiară, relevanţa sa fiind condiţionată de modul în care instanţa interpretează şi aplică normele juridice la situaţia de fapt stabilită. Proba cu expertiza contabilă administrată în cauză la cererea recurentei, faţă de specializarea expertului, poate prezenta interes doar pentru calculele aritmetice, iar nu pentru interpretarea reglementarilor şi verificarea condiţiilor din ordinele preşedintelui A.N.R.E., întrucât acestea sunt aspecte care exced pregătirii profesionale a expertului.
În cadrul analizării acestei critici de nelegalitate a ordinului dedus judecăţii Curtea de apel avea obligaţia să verifice dacă s-a aplicat corect de către intimată principiul recunoaşterii costurilor prudente, în acord cu prevederile art. 11 alin. (2) din Metodologia aplicabilă, respectiv dacă costurile solicitate de parte erau necesare, oportune, eficiente şi în măsură să reflecte condiţiile pieţei.
În acest sens, instanţa trebuia să procedeze la analiza concretă a situaţiei fiecărui cost în parte şi a tuturor respectelor care evidenţiază caracterul prudent al costurilor.
Dreptul la un proces echitabil nu poate fi considerat efectiv decât dacă observaţiile părţilor sunt corect examinate de către instanţă, care are, în mod necesar, obligaţia de a proceda la un examen efectiv al mijloacelor de probă şi argumentelor invocate de părţile litigante.
În consecinţă, Înalta Curte apreciază că este fondat motivul de casare prevăzut de dispoziţiile art. 488 alin. (1) pct. 5 C. proc. civ.
În raport de incidenţa acestui motiv de recurs, care determină casarea cu trimitere spre rejudecare a cauzei la aceeaşi instanţă, Înalta Curte reţine că nu se mai impune analizarea celorlalte critici de nelegalitate ale sentinţei subsumate motivului de recurs reglementat de art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ.
6. Temeiul legal al soluţiei instanţei de recurs
Pentru toate considerentele expuse la punctul anterior, în temeiul art. 20 şi art. 28 din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004, republicată, cu modificările şi completările ulterioare, raportat la art. 496 şi art. 497 C. proc. civ., Înalta Curte va admite recursul, va casa sentinţa atacată şi va trimite cauza spre rejudecare aceleiaşi instanţe.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Admite recursul declarat de A. S.A. împotriva sentinţei nr. 2776 din 13 iunie 2018 pronunţate de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal.
Casează sentinţa atacată şi trimite cauza spre rejudecare aceleiaşi instanţe.
Definitivă.
Soluţia va fi pusă la dispoziţia părţilor prin mijlocirea grefei instanţei.
Pronunţată astăzi, 17 februarie 2021.