Şedinţa publică din data de 17 februarie 2021
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
I. Circumstanţele cauzei
1. Obiectul cererii de chemare în judecată
Prin cererea înregistrată pe rolul Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, la data de 27.10.2017, reclamanta A. S.A., societate în insolvenţă, a solicitat în contradictoriu cu pârâtele Autoritatea Naţională de Reglementare în Domeniul Energiei şi Societatea Naţională de Transport Gaze Naturale Transgaz S.A., anularea Hotărârii nr. 31/26.09.2017 a Comisiei de soluţionare a disputelor pe piaţa angro şi cu amănuntul apărute între participanţii la piaţa gazelor naturale, cu consecinţa anulării parţiale a facturilor seria x nr. x/03.02.2017, nr. x/27.02.2017 şi nr. x/21.03.2017, aferente contravalorii depăşirilor de capacitate rezervată pentru lunile decembrie 2016, ianuarie 2017 şi februarie 2017, respectiv pentru suma de 798.818,28 RON şi anularea integrală a facturii nr. x/21.04.2017, aferentă lunii martie 2017, în suma de 27.341,52 RON.
2. Hotărârea primei instanţe
Prin sentinţa civilă nr. 1104 din 09 martie 2018, Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal a respins, ca neîntemeiată, excepţia necompetenţei sale materiale în ceea ce priveşte capătul al doilea al cererii privind anularea facturilor, a admis excepţia lipsei calităţii procesuale pasive a pârâtei Autoritatea Naţională de Reglementare în Domeniul Energiei în privinţa capătului de cerere accesoriu prin care s-a solicitat de către reclamantă anularea facturilor fiscale, a respins capătul accesoriu formulat în contradictoriu cu pârâta Autoritatea Naţională de Reglementare în Domeniul Energiei ca fiind introdus în contradictoriu cu o persoană lipsită de calitate procesuală pasivă, şi a respins, ca neîntemeiată, acţiunea formulată de reclamanta A. S.A., prin administrator judiciar B., în contradictoriu cu pârâtele Autoritatea Naţională de Reglementare în Domeniul Energiei şi Societatea Naţională de Transport Gaze Naturale Transgaz S.A.
3. Calea de atac exercitată în cauză
Împotriva sentinţei civile nr. 1104 din 09 martie 2018, pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal a declarat recurs reclamanta A. S.A., reprezentată prin administrator judiciar C., întemeiat pe dispoziţiile art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., solicitând admiterea recursului, casarea hotărârii atacate şi rejudecarea cauzei, în sensul admiterii acţiunii, astfel cum a fost formulată.
Recurenta-reclamantă a învederat că sentinţa recurată a fost dată cu aplicarea greşită a dispoziţiilor legale incidente, în esenţă, pentru următoarele motive:
SNTGN Transgaz S.A. a interpretat dispoziţiile art. 99 din Codul reţelei şi a calculat depăşirea de capacitate pentru fiecare punct de intrare în SNT, fără să ţină cont că acest articol a fost modificat prin Ordinul ANRE nr. 160/2015, în sensul reformulării sintagmei "pentru fiecare zi gazieră şi fiecare punct de intrare/ieşire în/din SNT".
Acest punct de vedere a fost împărtăşit de către Comisia de soluţionare a disputelor, care a reţinut în mod eronat că dispoziţiile art. 99 din Codul reţelei trebuie corelate cu prevederile art. 18 alin. (2) din acelaşi cod, întrucât rezervarea de capacitate, facilitatea de transfer de capacitate şi determinarea respectării şi asigurării nivelului capacităţii rezervate şi aplicarea tarifelor de depăşire a capacităţii rezervate şi de neasigurare a capacităţii rezervate sunt operaţiuni care se realizează în fiecare dintre punctele descrise la art. 18 alin. (2) din Codul reţelei.
Or, această interpretare conduce la situaţia de a aplica prevederile art. 99 din Codul reţelei, în forma anterioară modificării aduse prin Ordinul ANRE nr. 160/2015.
În mod nelegal instanţa de fond a respins acţiunea dedusă judecăţi, întrucât depăşirea de capacitate se calculează pentru fiecare zi gazieră şi fiecare tip de puncte, având în vedere dispoziţiile exprese ale art. 99 din Codul reţelei, coroborate cu cele ale art. 80 alin. (3) lit. b) din acelaşi cod, articol care defineşte tipurile de punctele şi nivel tarifar.
Astfel, potrivit Codului reţelei, există două tipuri de puncte, respectiv puncte de intrare în SNT şi de ieşire din SNT, iar depăşirea de capacitate se plăteşte doar în cazul în care alocarea pe toate punctele de intrare/ieşire în/din SNT depăşeşte suma capacităţilor rezervate pentru toate punctele de intrare/ieşire în/din SNT.
4. Apărările formulate în cauză
4.1. Prin întâmpinarea depusă la dosar, intimata-pârâtă Autoritatea Naţională de Reglementare în Domeniul Energiei, a invocat, în principal, excepţiile tardivităţii şi nulităţii în privinţa recursului declarat de reclamantă, iar în subsidiar, a solicitat respingerea recursului ca nefondat.
În susţinerea excepţiei nulităţii recursului declarat de reclamantă, intimata-pârâtă a arătat că în cuprinsul cererii de recurs nu sunt formulate critici la adresa sentinţei recurate.
Pe fondul recursului, intimata-pârâtă a învederat, în esenţă, că modul de calcul al sumelor facturate s-a efectuat în conformitate cu dispoziţiile cuprinse în Codul reţelei, respectiv aplicarea tarifului de depăşire a capacităţii rezervate de transport pentru fiecare punct fizic/virtual, aşa cum rezultă din coroborarea prevederilor art. 13, art. 17, art. 18 alin. (2), art. 31, art. 51, art. 80, art. 99 şi art. 101 din Codul reţelei.
D. S.A. a corelat prevederile art. 99 cu cele ale art. 18 alin. (2) din Codul reţelei, şi a calculat depăşirea capacităţii rezervate în fiecare punct descris în norma mai sus citată, cu atât mai mult cu cât, art. 99 din Codul reţelei nu reprezintă o normă specială, derogatorie de la restul normelor cuprinse în Codul reţelei.
4.2. Prin întâmpinarea formulată în cauză, intimată-pârâtă Societatea Naţională de Transport Gaze Naturale Transgaz S.A. a invocat, în principal, excepţia nulităţii recursului declarat de reclamantă, pentru nemotivare, iar în subsidiar, a solicitat respingerea recursului ca nefondat.
Intimata-pârâtă a susţinut, în principal, că prevederile art. 18 alin. (2) din Codul reţelei trebuie coroborate cu cele ale art. 99 din acest cod, întrucât rezervarea de capacitate, facilitarea de transfer de capacitate şi determinarea respectării şi asigurării nivelului capacităţii rezervate şi aplicarea tarifelor de depăşire a capacităţii rezervate şi de neasigurare a capacităţii rezervate sunt operaţiuni care se realizează în fiecare din punctele descrise la art. 18 alin. (2) din Codul reţelei.
5. La termenul de judecată din 04 februarie 2021, intimata-pârâtă Autoritatea Naţională de Reglementare în Domeniul Energiei a precizat că nu mai susţine excepţia tardivităţii recursului declarat de reclamantă.
La acelaşi termen de judecată, Înalta Curte a respins, ca neîntemeiată, excepţia nulităţii recursului declarat de reclamantă, excepţie invocată de către ambele intimate-pârâte, pentru motivele arătate în cuprinsul încheierii de şedinţă pronunţate la acel termen.
II. Soluţia instanţei de recurs
Analizând actele şi lucrările dosarului, precum şi sentinţa recurată, în raport de motivul de casare invocat, Înalta Curte constată că recursul declarat de reclamantă este nefondat.
1. Argumente de fapt şi de drept relevante
Criticile recurentei-reclamante circumscrise motivului de casare prevăzut de dispoziţiile art. 488 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ., sunt neîntemeiate, sentinţa recurată fiind pronunţată cu aplicarea corectă a normelor de drept material incidente la circumstanţele de fapt ale cauzei.
Prin Hotărârea nr. 31/26.09.2017 adoptată de Comisia de soluţionare a disputelor pe piaţa angro şi cu amănuntul apărute între participanţii la piaţa gazelor naturale din cadrul Autorităţii Naţionale de Reglementare din Domeniul Energiei, contestată de recurenta-reclamantă, s-a reţinut că modalitatea de calcul a depăşirii capacităţii rezervate în lunile decembrie 2016 şi ianuarie 2017 - martie 2017, a respectat prevederile art. 99 din Codul reţelei pentru Sistemul naţional de transport al gazelor naturale, aprobat prin Ordinul preşedintelui ANRE nr. 16/2013, cu modificările şi completările ulterioare.
Problema de drept în discuţie o constituie modul de calcul al tarifului pentru depăşirea capacităţii rezervate, generat de interpretarea dispoziţiilor art. 99 din Codul reţelei, în temeiul cărora D. S.A. a emis facturile refuzate la plată de către reclamanta A. S.A., aceasta din urmă susţinând că depăşirea de capacitate se calculează pentru fiecare zi gazieră şi fiecare tip de puncte de intrare/ieşire în/din SNT, invocând în acest sens prevederile art. 80 alin. (3) lit. b) din Codul reţelei.
Înalta Curte achiesează la opinia exprimată de instanţa de instanţa de fond, reţinând că dispoziţiile art. 99 din Codul reţelei se interpretează şi se aplică în mod corelat cu cele ale art. 18 alin. (2) lit. a) şi i) din acelaşi cod, potrivit cărora rezervarea de capacitate şi determinarea respectării şi asigurării nivelului capacităţii rezervate şi aplicarea tarifelor de depăşire a capacităţii rezervate şi de neasigurare a capacităţii rezervate sunt operaţiuni care se realizează în punctele fizice de intrare/ieşire în/din SNT negrupate în puncte virtuale, în punctele fizice de ieşire spre sisteme de distribuţie, în punctele virtuale de intrare în SNT, precum şi în punctele virtuale de ieşire din SNT menţionate la art. 171 alin. (2) lit. b) - d).
Astfel, prevederile art. 18 alin. (2) din Codul reţelei identifică în mod clar punctele de intrare/ieşire la nivelul cărora se aplică procedura de determinare a respectării şi asigurării nivelului capacităţii rezervate şi aplicarea tarifelor de depăşire a capacităţii rezervate şi de neasigurare a capacităţii rezervate, punctele fizice de ieşire spre sistemele de distribuţie fiind indicate în rândul punctelor de ieşire pentru care se aplică această procedură şi fiind luate în considerare, în mod explicit, la nivel individual şi nu la nivel grupat.
Din interpretarea sistematică a dispoziţiilor legale mai sus menţionate rezultă că depăşirile de capacitate rezervată şi implicit, tarifarea acestora, se realizează pentru fiecare punct individual, şi nu pentru totalul punctelor de intrare/ieşire, astfel că suma capacităţilor din formula de calcul a depăşirilor de capacitate rezervate, prevăzută de art. 99 din Codul reţelei, o constituie suma capacităţilor pe fiecare punct de intrare/ieşire în/din SNT, aferent fiecărui contract încheiat de utilizatorul reţelei.
Un argument suplimentar în susţinerea acestei concluzii îl reprezintă faptul că dispoziţiile art. 51 şi art. 80 din Codul reţelei prevăd posibilitatea utilizatorului de reţea de a suplimenta capacitatea rezervată şi respectiv, de a solicita operatorului de transport efectuarea unui transfer de capacitate de transport din punctele de intrare/ieşire în/din SNT în care a rezervat capacitatea de transport, în alte puncte de acelaşi tip şi nivel tarifar.
Or, acceptarea punctului de vedere al recurentei-reclamante ar conduce la eliminarea incidenţei dispoziţiilor art. 51 şi art. 80 din Codul reţelei, întrucât, dată fiind egalitatea între tariful de suplimentare a capacităţii şi tariful depăşirii de capacitate rezervată, utilizatorul de reţea nu ar mai avea interes să solicite realizarea transferului de capacitate de transport între puncte de acelaşi tip, în condiţiile în care ar interveni anularea diferenţelor pozitive cu cele negative dintre capacitatea rezervată şi capacitatea utilizată pe acelaşi tip de puncte.
Susţinerile reclamantei potrivit cărora modul de calcul realizat de pârâta Transgaz S.A. era aplicabil anterior modificării aduse art. 99 din Codul reţelei, prin Ordinul ANRE nr. 160/2015, au fost corect înlăturate de către judecătorul fondului.
Analizând comparativ conţinutul acestor dispoziţii legale, atât anterior, cât şi ulterior modificării intervenite prin Ordinul ANRE nr. 160/2015, în mod judicios instanţa de fond a concluzionat în sensul că modificarea esenţială nu are în vedere înlocuirea sintagmei "fiecare punct" cu sintagma "fiecare tip de puncte", având în vedere că în forma anterioară, art. 99 prevedea obligaţia de plată a tarifului de depăşire a capacităţii rezervate în situaţia în care utilizatorul de reţea "a depăşit capacitatea rezervată maximă cu mai mult decât limitele intervalului specificat în Tabelul 4 - Limite de toleranţă pentru depăşirea capacităţii rezervate", spre deosebire de forma actuală a textului art. 99, care stabileşte formula de calcul a tarifului de depăşire a capacităţii rezervate.
Totodată, din examinarea comparativă a reglementării aplicabile perioadei anterioare lunii octombrie 2016 şi a reglementării introduse prin Ordinul ANRE nr. 39/2016, se constată că nu au intervenit modificări în privinţa tipologiei punctelor de intrare/ieşire şi a metodei referitoare la modul de calcul al depăşirii capacităţii rezervate. Gruparea subcategoriilor punctelor de intrare/ieşire din cuprinsul Anexei 1 la Ordinul nr. 39/2016, a avut la bază exclusiv unificarea tarifelor pentru toate subcategoriile, fiind menţinute tarife diferenţiate sub aspectul perioadei de timp (trimestrial/lunar/zilnic, vară/iarnă).
2. Temeiul legal al soluţiei adoptate în recurs
Pentru considerentele expuse, nefiind incident motivul de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ., în temeiul dispoziţiilor art. 20 alin. (1) din Legea nr. 554/2004 şi art. 496 alin. (1) din C. proc. civ., Înalta Curte va respinge recursul declarat de reclamanta A. S.A., reprezentată prin administrator judiciar C., ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge recursul declarat de reclamanta A. S.A., prin administrator judiciar C., împotriva sentinţei nr. 1104 din data de 09 martie 2018 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, ca nefondat.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 17 februarie 2021.