asupra cauzei de faţă, reţine următoarele:
I. Circumstanţele cauzei
1. Încheierea ce formează obiectul recursului
Prin încheierea din 7 septembrie 2020 pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Completul de 5 judecători în dosarul nr. x/2020, a fost admisă cererea de sesizare a Curţii Constituţionale, formulată de recurenta S.C. A. S.R.L. în dosarul nr. x/2020 şi a fost sesizată Curtea Constituţională cu soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 40 alin. (4) din C. proc. civ.
2. Recursul declarat în cauză
Împotriva încheierii menţionate la pct. 1, S.C. A. S.R.L. a formulat recurs.
3. Apărările părţilor
Intimatul Oraşul Năsăud prin Primar a depus note scrise, prin care a combătut criticile recurentei şi a solicitat judecata cauzei în lipsă.
II. Considerentele Înaltei Curţi
Analizând excepţia inadmisibilităţii recursului, invocată din oficiu, Înalta Curte reţine următoarele:
Potrivit art. 29 alin. (5) din Legea nr. 47/1992 privind organizarea şi funcţionarea Curţii Constituţionale:
"Dacă excepţia de neconstituţionalitate este inadmisibilă, fiind contrară prevederilor alin. (1), (2) sau (3), instanţa respinge printr-o încheiere motivată cererea de sesizare a Curţii Constituţionale. Încheierea poate fi atacată numai cu recurs la instanţa imediat superioară, în termen de 48 de ore de la pronunţare. Recursul se judecă în termen de 3 zile".
Din interpretarea dispoziţiilor mai sus redate, rezultă că doar încheierea prin care a fost respinsă, ca inadmisibilă, cererea de sesizare a Curţii Constituţionale este supusă recursului. Per a contrario, încheierea prin care a fost admisă cererea de sesizare a Curţii Constituţionale nu este supusă niciunei căi de atac.
În cauză, prin încheierea din 7 septembrie 2020 pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Completul de 5 judecători în dosarul nr. x/2020 a fost admisă cererea de sesizare a Curţii Constituţionale formulată de recurenta S.C. A. S.R.L. şi a fost sesizată Curtea Constituţională cu soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 40 alin. (4) din C. proc. civ.
Ca urmare, în raport de interpretarea per a contrario a dispoziţiilor art. 29 alin. (5) din Legea nr. 47/1992, această încheiere nu este supusă niciunei căi de atac.
Legalitatea căilor de atac presupune faptul că o hotărâre judecătorească nu poate fi supusă decât căilor de atac prevăzute de lege. Prin urmare, în afară de căile de atac prevăzute de lege nu se pot folosi alte mijloace procedurale în scopul de a se obţine reformarea sau retractarea unei hotărâri judecătoreşti.
Această regulă are valoare de principiu constituţional, dispoziţiile art. 129 din Constituţie arătând că mijloacele procesuale prin care poate fi atacată o hotărâre judecătorească sunt cele prevăzute de lege, dar şi că exercitarea acestora trebuie făcută în condiţiile legii.
Prin urmare, Înalta Curte urmează să respingă, ca inadmisibil, recursul formulat de S.C. A. S.R.L. împotriva încheierii sus-menţionate.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge, ca inadmisibil, recursul declarat de S.C. A. S.R.L. împotriva încheierii din 7 septembrie 2020, pronunţate de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Completul de 5 judecători, în dosarul nr. x/2020.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 7 iunie 2021.