Ședințe de judecată: Iulie | | 2022
Sunteți aici: Pagina de început » Detalii jurisprudență

R O M Â N I A
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
Secţia Penală

Decizia nr. 549/2021

Şedinţa publică din data de 26 octombrie 2021

Deliberând asupra contestaţiei de faţă, în baza actelor şi lucrărilor din dosar, constată următoarele:

La data de 12 octombrie 2020, pe rolul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia penală, a fost înregistrată contestaţia privind durata procesului penal, cu referire la Dosarul nr. x/2014 al Curţii de Apel Oradea, formulată de contestatorul A..

În motivele scrise, contestatorul a solicitat a se avea în vedere Convenţia europeană a drepturilor omului care consacră principiul judecării cauzei într-un termen rezonabil în cadrul art. 6 § 1 teza I, respectiv "Orice persoană are dreptul la judecarea cauzei sale în mod echitabil, în mod public şi în termen rezonabil". De asemenea, a susţinut că la nivelul legislaţiei naţionale există reglementări exprese privind imperativul judecării cauzei într-un termen rezonabil, invocând dispoziţiile art. 21 alin. (3) din Constituţia României şi art. 8 C. proc. pen. care conduc la existenţa unei obligaţii pozitive esenţiale în sarcina organelor judiciare, respectiv necesitatea ca judecata faptelor să se facă într-un termen rezonabil şi previzibil, raportat la complexitatea fiecărei cauze.

De asemenea, contestatorul a susţinut că, potrivit art. 5 § 1 lit. a) din Convenţia europeană a drepturilor omului, "Orice persoană are dreptul la libertate şi la siguranţă. Nimeni nu poate fi lipsit de libertatea sa [...] decât dacă este deţinut legal pe baza condamnării pronunţate de către un tribunal competent", iar conform parag. 2 al aceluiaşi articol, "Orice persoană arestată trebuie să fie informata, în cel mai scurt termen şi într-o limbă pe care o înţelege, asupra motivelor arestării sale şi asupra oricărei acuzaţii aduse împotriva sa". Potrivit jurisprudenţei constante a instanţei de contencios european, prevederile art. 5 sunt aplicabile atât persoanelor private de libertate prin arestare, cât şi a celor private de libertate prin detenţie [Hotărârea din 12 aprilie 2005, pronunţată în cauza Shamayev şi alţii împotriva Georgiei şi Rusiei parag. 414].

Cu privire la condiţii de admisibilitate privind exercitarea procedurii speciale, apărarea a arătat că, în cadrul art. 4881 - 4886 C. proc. pen. sunt reglementate condiţiile care trebuie îndeplinite pentru a putea fi exercitată procedura specială constând în contestaţia privind durata procesului penal, titularii acestei proceduri, precum şi obiectul procedurii. Astfel, potrivit art. 4881 alin. (2) C. proc. pen., contestaţia poate fi introdusă de către inculpat (în cazul de faţă deja condamnat), iar termenul de formulare este de cel puţin 6 luni de la momentul sesizării instanţei cu o cale de atac, pentru cauzele aflate în căile de atac ordinare. Or, în prezenta cauză, dosarul penal a fost înregistrat pe rolul instanţei de apel la data de 02 iunie 2020. Prin Decizia penală nr. 246 din 12 aprilie 2021, Curtea de Apel Oradea a dispus condamnarea inculpatului A. la o pedeapsă de 11 ani şi 6 luni închisoare pentru săvârşirea infracţiunii de delapidare, în formă continuată (17 acte materiale) prevăzută de art. 2151 alin. (1) şi (2) C. pen. 1969, respectiv achitarea sub aspectul săvârşirii infracţiunilor de spălare de bani prevăzută de art. 23 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 656/2002 cu aplicarea art. 5 C. pen. şi a infracţiunii de folosire cu rea-credinţă a bunurilor societăţii, în formă continuată, prevăzută de art. 272 alin. (1) pct. 2 din Legea nr. 31/1990, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. 1969 şi art. 5 C. pen.

Apărarea a arătat că până în prezent, hotărârea instanţei de apel nu a fost motivată, deşi au trecut 6 luni de la pronunţarea acesteia. Astfel, făcând un istoric al cauzei de la momentul trimiterii în judecată prin rechizitoriul din data de 28 noiembrie 2014 al Parchetului de pe lângă Tribunalul Bihor, s-a menţionat că la termenul de judecată din data de 12 martie 2021 au avut loc dezbaterile în faţa instanţei de apel. S-a arătat că începând cu această dată, Curtea de Apel Oradea a dispus amânări repetate ale pronunţării, la 26 martie 2021, 09 aprilie 2021, pentru ca apoi la 12 aprilie 2021 să publice doar minuta deciziei. În aceeaşi zi, 12 aprilie 2021, inculpatul A. a fost încarcerat în Penitenciarul Oradea, unde se află şi în prezent.

În continuare, apărarea a invocat Decizia nr. 233 din 07 aprilie 2021, prin care Curtea Constituţională a României a constatat că dispoziţiile "art. 400 alin. (1), ale art. 405 alin. (3) şi ale art. 406 alin. (1) şi (2) din C. proc. pen. sunt neconstituţionale". Curtea a reţinut că redactarea hotărârii judecătoreşti penale (motivarea în fapt şi în drept) ulterior pronunţării minutei (soluţiei) dispuse în cauză lipseşte persoana condamnată de garanţiile înfăptuirii actului de justiţie, aduce atingere dreptului de acces la instanţă şi dreptului la un proces echitabil. Totodată, Curtea Constituţională a constatat că punerea în executare a unei hotărâri judecătoreşti penale definitive, anterior motivării în fapt şi în drept a acesteia este contrară dispoziţiilor constituţionale şi convenţionale referitoare la libertatea individuală şi siguranţa persoanei şi celor care consacră demnitatea umană şi dreptatea, ca valori supreme ale statului de drept. Prin urmare, Curtea Constituţională a decis că este necesar ca hotărârea judecătorească să fie redactată, motivată în fapt şi în drept la data pronunţării.

Apărarea a susţinut că minuta deciziei Curţii Constituţionale a fost, în mod evident, cunoscută de către membrii completului Curţii de Apel Oradea, care au dispus amânarea pronunţării încă o dată (din 09 aprilie 2021 în 12 aprilie 2021), fiind previzibil pentru toţi participanţii că odată cu pronunţarea, hotărârea va fi deja motivată în fapt şi în drept, însă, la 12 aprilie 2021, după trei amânări consecutive de pronunţare, instanţa a emis, în mod inexplicabil, în opinia apărării, doar minuta deciziei.

Apărarea a arătat că Decizia Curţii Constituţionale nr. 233/2021 a fost publicată în Monitorul Oficial nr. 508/17.05.2021. În cuprinsul deciziei s-a subliniat că necesitatea existenţei unor intervale temporale bine definite pentru motivarea hotărârilor, în special în asemenea cazuri, în care se dispune încarcerarea persoanei condamnate, după o "răsturnare" de situaţie faţă de hotărârea existentă anterior acelui moment. Apărarea a arătat că raportat la prezenta cauză, reţinerea infracţiunii continuate în cazul infracţiunii de delapidare a fost majorată pedeapsa închisorii de la 10 la 11 ani şi 6 luni, iar toate acestea au intervenit în condiţiile în care cercetarea judecătorească în apel a adus doar elemente favorabile din perspectiva probaţiunii (vizibile şi din perspectiva achitării pe temeiul "fapta nu există" pentru infracţiunile de spălare de bani şi cea din legea societăţilor).

Apărarea a arătat că, anterior publicării în Monitorul Oficial a Deciziei nr. 233/2021, în Monitorul Oficial nr. 493/12.05.2021 a fost publicată Legea nr. 130/2021, în vigoare din 15 mai 2021. Chiar fără considerente şi fără publicare în Monitorul Oficial, legiuitorul a înţeles argumentele Curţii Constituţionale, respectiv s-a obligat să le respecte, aspect evident ignorat de către instanţa de apel. Astfel, relevant din perspectiva situaţiei de faţă, art. 391 alin. (1) C. proc. pen. prevede acum că eliberarea, redactarea şi pronunţarea hotărârii se fac într-un termen de maxim 60 de zile de la închiderea dezbaterilor. Or, dezbaterile în prezenta cauza au avut loc la data de 12 martie 2021. Mai mult, conform art. 406 alin. (1) C. proc. pen. "hotărârea trebuie să fie redactată la momentul pronunţării în cazurile în care se pronunţă una din soluţiile prevăzute la art. 396 şi 397". Apărarea a arătat că în cauză acest moment a fost la data de 12 aprilie 2021, moment la care au fost soluţionate atât latura penală, cât şi cea civilă.

Apărarea a invocat dispoziţiilor tranzitorii din Legea nr. 130/2021 - art. II alin. (1) - "hotărârile judecătoreşti în materie penală pronunţate anterior intrării în vigoare a prezentei legi se redactează în termenele prevăzute de lege în vigoare la data pronunţării lor". Conform dispoziţiilor în vigoare la acel moment, soluţionarea cauzei nu putea avea loc mai târziu de 30 de zile de la momentul închiderii dezbaterilor (art. 391 C. proc. pen.), iar motivarea hotărârii trebuia să survină în cel mult 30 de zile de la pronunţare (art. 406 C. proc. pen.). Astfel, indiferent de forma legii procesuale penale, termenele sunt deja depăşite, prin raportare la momentul închiderii dezbaterilor (12 martie 2021), respectiv a pronunţării minutei (12 aprilie 2021). Dispoziţiile Legii nr. 130/2021 sunt de procedură, fiind ca regulă de imediată aplicare, iar prevederile tranzitorii inserate în cuprinsul acestei legi vin doar să sublinieze obligativitatea respectării termenelor anterior reglementate.

Apărarea a arătat că la datele de 18 mai 2021, 28 iunie 2021, 02 iulie 2021, 05 iulie 2021 a solicitat instanţei de apel să efectueze demersurile necesare pentru a urgenta motivarea Deciziei penale nr. 246 din 12 aprilie 2021. După aproximativ 90 de zile de la momentul pronunţării hotărârii şi încarcerării inculpatului A., mai exact la data de 05 iulie 2021, preşedintele de complet, judecător, a emis o rezoluţie prin care a dispus prelungirea cu 30 de zile a termenului de redactare a considerentelor deciziei penale. La datele de 10 august 2021 şi 15 septembrie 2021 a reiterat cererea privind urgentarea motivării hotărârii de condamnare şi, cu toate acestea, până în prezent, decizia instanţei de apel nu a fost motivată. Aşadar, apărarea a arătat că, începând cu data de 12 aprilie 2021, A. a fost încarcerat în baza unei minute pronunţate de instanţa de apel, care nu cuprinde nicio motivare în fapt sau în drept a soluţiei pronunţate. Mai mult, în lipsa unei hotărâri motivate, A. nu a putut exercita o cale de atac extraordinară imediat ori la scurt timp de la momentul rămânerii definitive a deciziei penale. Astfel, imposibilitatea exercitării căilor de atac - de exemplu, contestaţia în anulare ori recursul în casaţie - cauzată de întârzierea redactării (motivării) hotărârii instanţei de apel a lipsit inculpatul de posibilitatea de a formula o cerere de suspendare a hotărârii judecătoreşti. Prin urmare, condamnatului A. i-a fost încălcat dreptul la un proces echitabil din perspectiva accesului la justiţie prevăzut de art. 6 din Convenţia europeană a drepturilor omului. De asemenea, s-a susţinut că, prin punerea în executare a unei hotărâri judecătoreşti definitive la data pronunţării minutei (dispozitivului) cu motivarea în fapt post factum a soluţiei, mai exact, la peste 6 luni de la momentul pronunţării hotărârii, s-a adus atingere demnităţii umane a inculpatului. Practic, un astfel de tratament juridic l-a plasat pe A. într-o situaţie de inferioritate şi a avut sau are ca rezultat desconsiderarea arbitrară a demnităţii sale umane.

În concluzie, apărarea a solicitat să se constatate faptul că termenul rezonabil al procesului penal nu este respectat şi că instanţa de apel nu îşi îndeplineşte obligaţiile impuse de lege şi de prevederile Convenţiei europene a drepturilor omului, sens în care prezenta contestaţie este admisibilă şi se impune obligarea Curţii de Apel Oradea la motivarea hotărârii judecătoreşti într-un termen optim şi rezonabil.

Cu ocazia dezbaterii pe fond a contestaţiei, atât apărătorul ales al contestorului, cât şi reprezentantul Ministerului Public, au solicitat admiterea contestaţiei şi stabilirea de către Înalta Curte a unui termen până la care Curtea de Apel Oradea să redacteze Decizia nr. 246 din 12 aprilie 2021. Argumentele părţilor au fost consemnate, pe larg, în practicaua prezentei decizii.

Examinând cauza, în conformitate cu art. 4881 şi următoarele din C. proc. pen., Înalta Curte reţine următoarele:

Înalta Curte, analizând admisibilitatea contestaţiei, în raport de aspectele invocate de contestator în scris şi reiterate cu ocazia dezbaterilor, reţine că omisiunea redactării hotărârilor judecătoreşti poate fi criticată în cadrul contestaţiei privind durata procesului penal, în temeiul art. 4881 şi următoarele din C. proc. pen.. Doctrina şi jurisprudenţa au stabilit, că este admisibilă o cerere de stabilire a unui termen pentru motivarea hotărârii judecătoreşti pronunţate anterior publicării la data de 17 mai 2021 a Deciziei Curţii Constituţionale nr. 233 din 07 aprilie 2021, având în vedere că sunt îndeplinite condiţiile ca dosarul să se afle în cursul soluţionării cauzei.

Nu au fost indicate excepţii referitoare la admisibilitatea contestaţiei, fiind respectate condiţiile prevăzute de lege cu privire la competenţa de soluţionare, termenul de formulare şi calitatea părţilor.

Cu privire la competenţa de soluţionare a cauzei

Potrivit dispoziţiilor art. 4882 alin. (1) lit. b) din C. proc. pen., competenţa de soluţionare a contestaţiei în cauzele aflate în cursul judecăţii sau în căile de atac, ordinare ori extraordinare, revine instanţei ierarhic superioare celei pe rolul căreia se află cauza.

Înalta Curte este competentă să soluţioneze contestaţia formulată de A., fiind instanţa ierarhic superioară Curţii de Apel Oradea, secţia penală, care a pronunţat Decizia nr. 246 din 12 aprilie 2021, a cărei omisiune a redactării este reclamată de contestator.

Cu privire la condiţiile de formă, termenul de introducere şi calitatea părţilor

Sunt îndeplinite condiţiile prevăzute de art. 4881 alin. (2) din C. proc. pen. (persoana care a formulat contestaţia privind durata procesului penal are calitatea de inculpat în cauză) şi de art. 4883 din C. proc. pen. (contestaţia a fost formulată în scris şi cuprinde: numele, prenumele, domiciliul părţii, precum şi calitatea acesteia în cauză; numele avocatului şi sediul profesional al acestuia; adresa de corespondenţă; denumirea instanţei şi numărul dosarului; motivele de fapt şi de drept pe care se întemeiază contestaţia; data şi semnătura).

În ceea ce priveşte termenul în care poate fi formulată cererea, se observă că, potrivit dispoziţiilor art. 4881 alin. (3) lit. c) din C. proc. pen., contestaţia poate fi formulată după cel puţin 6 luni de la sesizarea instanţei cu o cale de atac, pentru cauzele aflate în căile de atac ordinare sau extraordinare. Dosarul nr. x/2014, cu privire la care a fost formulată prezenta contestaţie a fost înregistrat pe rolul Curţii de Apel Oradea la 02 iunie 2020 şi soluţionat la 12 aprilie 2021, iar contestaţia privind durata procesului penal a fost formulată de contestator la data de 12 octombrie 2021, transmisă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie prin poşta electronică de la adresa de email . . . . . . . . . .ro.

În ceea ce priveşte caracterul întemeiat al prezentei cereri, instanţa constată că în jurisprudenţa Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie şi în doctrina naţională anterioară publicării deciziei Curţii Constituţionale nr. 233 din 07 aprilie 2021, prin durata procesului s-a avut în vedere şi perioada ulterioară pronunţării soluţiei (minutei) până la redactarea hotărârii.

Contestaţia privind durata procesului penal constituie un remediu acceleratoriu, aşa cum rezultă din dispoziţiile art. 4881 alin. (1) din C. proc. pen. care prevăd că:

"(1) Dacă activitatea de urmărire penală sau de judecată nu se îndeplineşte într-o durată rezonabilă, se poate face contestaţie, solicitându-se accelerarea procedurii".

Contestaţia privind durata procesului penal, reglementată de art. 4881 - 4886 din C. proc. pen., reprezintă un remediu instituit de legiuitor în cazul depăşirii duratei rezonabile a procesului penal. Unul dintre criteriile de analiză a caracterului rezonabil al duratei procedurii, prevăzut de dispoziţiile art. 4885 alin. (2) lit. f) din C. proc. pen., este comportamentul autorităţilor, inclusiv în ceea ce priveşte durata redactării hotărârii judecătoreşti, astfel cum rezultă, în interpretarea anterioară datei pronunţării deciziei ce face obiectul prezentei cauze, dată de doctrina naţională, jurisprudenţa Curţii Europene a Drepturilor Omului, jurisprudenţa Curţii Constituţionale a României, jurisprudenţa Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie.

Cu privire la conceptul de durată a procesului, doctrina naţională face trimitere la elementele din art. 4885 alin. (2) lit. f) din C. proc. pen. care includ şi motivarea cu întârziere a hotărârilor judecătoreşti (C. proc. pen. comentat, ed. Hamangiu, Bucureşti 2017, coordonator prof. univ. dr. Nicolae Volonciu, filele x).

Jurisprudenţa Curţii Europene a Drepturilor Omului a stabilit că remediile oferite în scopul asigurării dreptului la un proces echitabil, care presupune soluţionarea cauzelor într-un termen rezonabil, pot fi remedii acceleratorii sau compensatorii [hotărârile din 29 martie 2006, pronunţate în cauzele Scordio (nr. 1) împotriva Italiei, Riccardi Pizzati împotriva Italiei şi Musci împotriva Italiei]. Remediile acceleratorii constau în reglementarea unor mecanisme juridice interne care să aibă ca efect soluţionarea proceselor în termene rezonabile.

Redactarea hotărârii face parte din durata de ansamblu a procedurii, art. 6 parag. 1 din Convenţie garantând şi dreptul părţii de a obţine o hotărâre judecătorească într-un termen rezonabil (cauza Werz contra Elveţiei, nr. 22015/05, 17 decembrie 2009). Astfel, în ceea ce priveşte comportamentul autorităţilor, în jurisprudenţa sa, Curtea Europeană a Drepturilor Omului a analizat perioadele de inactivitate prelungite în cursul urmăririi penale, citarea defectuoasă a părţilor, martorilor, casări sau desfiinţări cu trimitere spre rejudecare succesive, depunerea cu întârziere a rapoartelor de expertiză dispuse în cauză cumulată cu pasivitatea organului judiciar, conexarea sau disjungerea inutilă a cauzelor, motivarea cu întârziere a hotărârilor judecătoreşti, redactarea cu întârziere a rechizitoriului, trimiterea cu întârziere a dosarului către instanţa de control judiciar.

Jurisprudenţa Curţii Europene a fost indicată de Curtea Constituţională încă din anul 2015 ca fiind standardul de evaluare a respectării termenului rezonabil în procedura contestaţiei privind durata procesului penal, care includea, în consecinţă, şi durata redactării hotărârii: "Instituţia contestaţiei privind durata procesului penal a fost reglementată de legiuitor în îndeplinirea obligaţiilor ce decurg în sarcina statului din prevederile art. 6 şi art. 13 din Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale, respectiv de a crea un sistem judiciar eficient, capabil să soluţioneze cauzele penale într-un termen rezonabil şi de a asigura, la nivelul legislaţiei naţionale, un remediu efectiv care să permită valorificarea drepturilor şi libertăţilor consacrate prin Constituţie." (parag. 19 din decizia Curţii Constituţionale nr. 423/2015 referitoare la excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 488 4 alin. (5) din C. proc. pen. şi ale art. 105 din Legea nr. 255/2013 pentru punerea în aplicare a Legii nr. 135/2010 privind C. proc. pen. şi pentru modificarea şi completarea unor acte normative care cuprind dispoziţii procesual penale, Monitorul Oficial nr. 538/20.07.2015).

Jurisprudenţa Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie cu privire la problema de drept pusă în discuţie este concludentă, instanţa supremă pronunţându-se în sensul admisibilităţii contestaţiei privind durata procesului, în cadrul căreia a fost invocată întârzierea în redactarea hotărârilor judecătoreşti (Încheierea nr. 675 din data de 05 decembrie 2017 a Judecătorului de cameră preliminară din cadrul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia penală, în Dosarul nr. x/2017; Încheierea nr. 821 din 28 octombrie 2015, pronunţată în Dosarul nr. x/2015). În susţinerea acestei interpretări Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie a examinat, conform jurisprudenţei sale anterioare deciziei Curţii Constituţionale din 2021, respectarea caracterul fondat al contestaţiei privind durata procesului inclusiv atunci când se pronunţase soluţia (minuta hotărârii), dar lipsea motivarea (considerentele hotărârii). Soluţia instanţei este fără echivoc în ceea ce priveşte includerea motivării hotărârii în conceptul de durată a procesului penal care putea face obiectul contestaţiei reglementate de art. 4881 şi următoarele din C. proc. pen.: judecătorul a constatat că până la termenul din 05.12.2017 hotărârea nu a fost redactată şi a stabilit un termen până la care soluţia să fie motivată şi redactată (Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, Încheierea judecătorului de cameră preliminară nr. 675 din 05 decembrie 2017, pronunţată în Dosarul nr. x/2017, fila x din hotărâre şi parag. ultim din hotărâre).

Interpretare conceptului de durată a procesului a fost confirmată, ulterior anului 2017, de către Curtea Constituţională, prin Decizia nr. 233 din 07 aprilie 2021, publicată în Monitorul Oficial, nr. 508/17.05.2021, deci după pronunţarea soluţiei Curţii de Apel Oradea. Curtea Constituţională a reţinut că soluţionarea unei cauze penale se realizează ca urmare a deliberării judecătorului sau judecătorilor care compun completul de judecată şi pronunţării hotărârii judecătoreşti, după ce s-au închis dezbaterile în cauză (parag. 42). Curtea a mai reţinut că doar motivarea în fapt şi în drept explică şi justifică soluţia (dispozitivul), oferă o imagine clară a rezolvării corecte a conflictului de drept dedus judecăţii şi este cea care convinge în legătură cu justeţea soluţiei (parag. 49). Curtea a constatat că motivarea în fapt şi în drept a soluţiei la data pronunţării conferă legitimitate hotărârii judecătoreşti, atât în plan individual - în ceea ce priveşte părţile la proces, cât şi în plan general - în ochii publicului (parag. 52). Prin urmare, Curtea a constatat că redactarea hotărârii judecătoreşti prin care cauza este soluţionată de prima instanţă de judecată, respectiv a hotărârii judecătoreşti prin care instanţa se pronunţă asupra apelului (motivarea în fapt şi în drept) ulterior pronunţării minutei (soluţiei) dispuse în cauză, "în cel mult 30 de zile de la pronunţare" sau după un interval de timp ce poate depăşi cu mult termenul menţionat, este aptă să lipsească persoana condamnată de garanţiile înfăptuirii actului de justiţie, aduce atingere dreptului de acces la instanţă şi dreptului la un proces echitabil. Totodată, Curtea constată că punerea în executare a unei hotărâri judecătoreşti definitive anterior motivării în fapt şi în drept a acesteia este contrară dispoziţiilor constituţionale şi convenţionale referitoare la libertatea individuală şi siguranţa persoanei şi celor care consacră demnitatea umană şi dreptatea, ca valori supreme în statul de drept (parag. 97).

În consecinţă, cele ce preced indică, anterior anului 2021, atât o interpretare a doctrinei cât şi o interpretare a jurisprudenţei prin care se includea motivarea hotărârii în conceptul de durată a procesului penal care putea face obiectul contestaţiei reglementate de art. 4881 şi următoarele din C. proc. pen., astfel că evaluarea duratei procesului penal, chiar anterior datei de 17 mai 2021, presupune analiza duratei de timp în care este motivată hotărârea. Prin Decizia Curţii Constituţionale nr. 233 din 07 aprilie 2021, publicată în Monitorul Oficial nr. 508/17.05.2021, această interpretare a fost validată în mod explicit.

Potrivit dispoziţiilor legale, durata procedurilor se verifică pe baza lucrărilor şi a materialului din dosarul cauzei, a punctelor de vedere prezentate, luându-se în considerare natura şi obiectul cauzei, inclusiv numărul de participanţi şi a dificultăţilor de administrare a probelor, elemente de extraneitate, durata fazelor procesuale anterioare, faza procesuală în care se află dosarul, comportamentul părţilor, participanţilor în cauză şi a autorităţilor implicate, modificările legislative etc.

Aplicând în cauza de faţă criteriile enunţate, se constată că instanţa de apel a avut de soluţionat apelurile Ministerului Public, a doi inculpaţi şi al unei părţi responsabile civilmente, a unei părţi civile. Conform evidenţei informatizate ECRIS, dosarul a avut un grad de complexitate de 188 de puncte.

Deşi cauza are înregistrate 187 de părţi şi 52 de volume de instanţă şi de urmărire penală, se constată din hotărârea instanţei de fond că numărul mare de păţi rezultă din radierea unei singure persoane juridice şi introducerea în cauză a acţionarilor acesteia, astfel încât complexitatea cauzei nu este de natură să afecteze durata redactării. "În cursul urmăririi penale au participat în calitate de părţi, inculpaţii B. şi A., precum şi partea responsabilă civilmente SC C. SA. Persoanele vătămate şi părţile civile indicate în actul de sesizare au fost SC D. SA şi E.. (...)

Persoana vătămată SC D. SA Oradea la data sesizării instanţei, respectiv, 04.12.2014, apare ca fiind radiată, dar este indicată în rechizitoriu. Cu toate acestea, la termenul de judecata din data de 28.05.2015, fostul lichidator judiciar numitul F. formulează o cerere de constituire de parte civilă în numele şi interesul SC D. SA Oradea, la solicitarea expresă a părţii civile, E.

La termenul de judecata din data de 28.05.2015, la solicitarea Parchetului de pe lângă Tribunalul Bihor şi cu încuviinţarea instanţei de judecată a fost introdusă în faza de judecată persoană responsabilă civilmente SC C. SA.

La termenul de judecata din data de 11.01.2016, din oficiu, instanţa dispune citarea în calitate de persoane vătămate a tuturor foştilor acţionari ai SC D. SA Oradea cu menţiunea că au posibilitatea de a se constitui părţi civile."

În ceea ce priveşte acuzaţiile formulate în cauză asupra cărora au avut a se pronunţa instanţa de fond şi cea de apel, din sentinţa Tribunalului rezultă că în cauză au fost trimişi în judecată doi inculpaţi pentru comiterea unui număr total de cinci infracţiuni şi anume A.., pentru infracţiunile de delapidare, folosirea cu rea-credinţă a creditului sau bunurilor societăţii, spălare de bani, iar B. pentru infracţiunile de delapidare, folosirea cu rea-credinţă a creditului sau bunurilor societăţii: "în actul de acuzare s-a reţinut că faptele inculpatului A. care, în calitate de director general al SC D. SA, în perioada 18 august 2004 - 31 august 2005 a vândut la preţuri subevaluate un număr de 18 imobile (spaţiile comerciale menţionate ca atare în rechizitoriu) aflate în patrimoniul SC D. SA Oradea către diferite persoane fizice şi juridice, cu preţul total de 1.525.084,8 RON, în timp ce valoarea lor reală de piaţă era de 10.651.047,8 RON, declarând în faţa notarilor alte preţuri, în detrimentul SC D. SA şi în favoarea SC C. SA, societate care este acţionarul majoritar al SC D. SA şi la care deţinea calitatea de acţionar majoritar, inculpatul însuşindu-şi în folos propriu diferenţa de valoare de 9.125.963 RON, care reprezintă astfel un bun aflat în proprietatea părţii vătămate SC D. SA Oradea, bun care se afla în administrarea şi gestionarea lui A., întrunesc elementele constitutive ale infracţiunilor de delapidare prev. de art. 295 rap. la art. 308 şi art. 309 C. pen. cu aplicarea art. 35 alin. (1) C. pen. [art. 2151 alin. (1) şi (2) C. pen. 1968 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. 1968] şi folosirea cu rea-credinţă a creditului sau bunurilor societăţii prev. de art. 272 alin. (1) pct. 2 din Legea nr. 31/1990 cu aplicarea art. 35 alin. (1) N. C. pen. cu aplicarea art. 38 alin. (1) C. pen.

Fapta inculpatului A., constând în aceea că, după ce în data de 31 mai 2005 a obţinut din infracţiunea de delapidare suma de 1.939.863.000 ROL, a creditat SC C. SA cu suma de 1.939.863.000 ROL, realizând astfel o operaţiune de disimulare a adevăratei naturi a provenienţei, a situării, a dispoziţiei, a circulaţiei sau a proprietăţii bunurilor ori a drepturilor asupra acestora, cunoscând că bunurile provin din săvârşirea de infracţiuni, întruneşte elementele constitutive ale infracţiunii de spălare de bani prev. de art. 29 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 656/2002.

De asemenea, faptele inculpatei B. care, în calitate de administrator al SC D. SA, în perioada 18 august 2004 - 31 august 2005 a vândut la preţuri subevaluate un număr de 18 imobile (spaţiile comerciale sus-menţionate) aflate în patrimoniul SC D. către diferite persoane fizice şi juridice, cu preţul total de 1.525.084,8 RON, în timp ce valoarea lor reală de piaţă era de 10.651.047,8 RON, în detrimentul SC D. SA şi în favoarea SC C. SA, societate care este acţionarul majoritar al SC D. SA şi la care deţinea calitatea de acţionar majoritar, inculpata şi coinculpatul A., fiul ei, însuşindu-şi în folos propriu diferenţa de valoare de 9.125.963 RON, care reprezintă astfel un bun aflat în proprietatea părţii vătămate SC D., întrunesc elementele constitutive ale infracţiunilor de delapidare prev. de art. 295 rap. la art. 308 şi art. 309 C. pen. cu aplicarea art. 35 alin. (1) C. pen. [art. 2151 alin. (1) şi (2) C. pen. 1968 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. 1968] şi folosirea cu rea-credinţă a creditului sau bunurilor societăţii prev. de art. 272 alin. (1) pct. 2 din Legea nr. 31/1990 cu aplicarea art. 35 alin. (1) N. C. pen. cu aplicarea art. 38 alin. (1) C. pen.."

Conduita procesuală a părţilor nu a influenţat durata de redactare a deciziei pronunţate de instanţa de apel. În apel, cauza a fost amânată la cererea inculpatei B. şi SC C. SRL (un termen), şi s-au acordat termene pentru desfăşurarea cercetării judecătoreşti prin administrarea de probe (13 termene) şi pentru a fi studiat raportul de expertiză de către părţi (un termen).

În cauză, se constată că minuta deciziei Curţii de Apel Oradea, secţia penală (prin care contestatorul A. a fost condamnat definitiv doar pentru săvârşirea infracţiunii de delapidare, în formă continuată-17 acte materiale - pct. 1 - 17 din rechizitoriu, la pedeapsa de 11 ani 6 luni închisoare, iar B. a fost condamnată doar pentru infracţiunea de delapidare, la pedeapsa de trei ani închisoare), a fost pronunţată la 12 aprilie 2021. La Curtea de apel dosarul a avut 17 termene, înainte de a fi acordat termen de dezbateri şi a fost amânată pronunţarea pentru o lună (de la 12 martie 2021 la 12 aprilie 2021). Minuta deciziei priveşte soluţionarea acţiunii penale, respectiv rejudecarea acţiunii penale exercitate împotriva lui A. şi B., precum şi desfiinţarea în totalitate a modului de soluţionare a acţiunii civile de către instanţa de fond şi rejudecarea acesteia. După cum precizam anterior, acţiunea civilă a avut ca sursă prejudiciul creat în dauna unei persoanei fizice şi unei persoane juridice.

Prin comparaţie, hotărârea Tribunalului, evaluată de Curtea de Apel Oradea, a fost pronunţată la data de 24 martie 2020 şi înregistrată la Curtea de apel la data de 02 iunie 2020, astfel că într-un interval de aproximativ 70 de zile, instanţa de fond a pronunţat şi redactat o hotărâre de 90 de pagini. La Tribunalul Bihor, dosarul la a avut 68 de termene înainte de a fi pronunţată soluţia şi un interval de aproximativ 2 luni între pronunţarea soluţiei şi motivarea acesteia. Se constată că, din fişa dosarului din sistemul de evidenţă informatizată ECRIS, rezultă o complexitate a dosarului la instanţa de fond de 181 de puncte, având 187 de părţi şi 48 de volume de instanţă şi de urmărire penală.

Datele analizate de instanţă în prezenta contestaţie provin din evidenţa informatizată ECRIS având în vedere că dosarul nu a fost înaintat Înaltei Curţi şi nici nu au fost transmise alte informaţii care să clarifice durata redactării.

Comparând cele două proceduri, desfăşurate în aceeaşi cauză la Tribunal şi Curtea de apel, este necesară accelerarea procedurii de redactare a deciziei. În raport de principiile prevăzute de art. 6 parag. 1 din Convenţia europeană a drepturilor omului şi de art. 21 alin. (3) din Constituţie, republicată, care prevăd că părţile au dreptul la un proces echitabil şi la soluţionarea cauzelor într-un termen rezonabil, Înalta Curte constată că nu există niciun argument obiectiv pentru a putea justifica întârzierea (de aproximativ 8 luni) în redactarea Deciziei nr. 246 din 12 aprilie 2021 a Curţii de Apel Oradea, secţia penală, fiind depăşită o durată rezonabilă.

Faţă de considerentele anterior expuse, contestaţia privind durata procesului penal cu referire la Dosarul nr. x/2014 al Curţii de Apel Oradea, formulată de contestatorul A., este întemeiată şi urmează a fi admisă.

În consecinţă, în temeiul art. 4886 din C. proc. pen., Înalta Curte va admite contestaţia formulată de contestatorul A. cu referire la Dosarul nr. x/2014 al Curţii de Apel Oradea.

Va stabili termen în vederea redactării Deciziei nr. 246 din 12 aprilie 2021 a Curţii de Apel Oradea, secţia penală până la data de 09 noiembrie 2021.

Cheltuielile judiciare vor rămâne în sarcina statului, potrivit art. 275 alin. (3) C. proc. pen.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

H O T Ă R Ă Ş T E

Admite contestaţia privind durata procesului penal formulată de contestatorul A. cu referire la Dosarul nr. x/2014 al Curţii de Apel Oradea.

Stabileşte termen în vederea redactării Deciziei nr. 246 din 12 aprilie 2021 a Curţii de Apel Oradea, secţia penală până la data de 09 noiembrie 2021.

Cheltuielile judiciare rămân în sarcina statului.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 26 octombrie 2021.

GGC - GV