Deliberând asupra cauzei de faţă, în baza actelor şi lucrărilor dosarului constată următoarele:
I. Prin decizia penală nr. 301/A din 08 octombrie 2019 pronunţată de Înalta Curte de Casaţie, secţia penală, în dosarul nr. x/2018, în baza art. 421 alin. (1) pct. 2 lit. a) din C. proc. pen. a fost admis, printre altele, apelul declarat de inculpatul apelant A., împotriva sentinţei penale nr. 30/F din data de 14 februarie 2018 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia I Penală, pronunţată în dosarul nr. x/2015, pe care a desfiinţat-o, în parte, în latură penală şi civilă, şi rejudecând, a descontopit pedeapsa rezultantă de 9 ani şi 4 luni închisoare aplicată inculpatului A. prin sentinţa apelată în pedepsele componente pe care le-a repus în individualitatea lor, respectiv:
- 4 ani închisoare pentru infracţiunea de abuz în serviciu, prev. de art. 132 din Legea nr. 78/2000 rap. la art. 297 alin. (1) din C. pen. şi art. 309 din C. pen. cu aplic. art. 35 alin. (1) din C. pen. şi art. 5 din C. pen.
- 8 ani închisoare pentru infracţiunea de luare de mită prev. de art. art. 289 din C. pen. rap. la art. 6 şi 7 lit. a) din Legea nr. 78/2000 cu aplic.art. 35 alin. (1) din C. pen. şi aplic. art. 5 din C. pen.
În baza art. 396 alin. (1) şi (5) raportat la art. 16 alin. (1) lit. b) teza I din C. proc. pen. a achitat pe inculpatul A. pentru infracţiunea de abuz în serviciu, prev. de art. 132 din Legea nr. 78/2000 rap. la art. 297 alin. (1) din C. pen. şi art. 309 din C. pen. cu aplic. art. 35 alin. (1) din C. pen. şi art. 5 din C. pen.
A menţinut pedeapsa de 8 ani închisoare aplicată pentru infracţiunea de luare de mită prev. de art. art. 289 din C. pen. rap. la art. 6 şi 7 lit. a) din Legea nr. 78/2000 cu aplic.art. 35 alin. (1) din C. pen. şi aplic. art. 5 din C. pen.
A menţinut dispoziţiile cu privire la pedeapsa complementară şi accesorie.
În baza art. 72 din C. pen. a dedus reţinerea, arestul preventiv şi arestul la domiciliu de la 26.03.2015 la 19.01.2016 inclusiv.
II. Împotriva acestei decizii a formulat contestatie la executare condamnatul A..
Prin decizia penală nr. 71/A din data de 25 februarie 2021 pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia penală în dosarul nr. x/2021 a fost respinsă, ca nefondată, contestaţia la executare formulată de contestatorul A. împotriva deciziei nr. 301/A din data de 08 octombrie 2019 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia penală, pronunţată în dosarul nr. x/2018.
Pentru a dispune astfel, Înalta Curte, secţia penală a reţinut, în esenţă, următoarele:
Contestaţia la executare este un mijloc procesual cu caracter jurisdicţional prin intermediul căruia se soluţionează anumite incidente limitativ prevăzute de lege, ivite în cursul punerii în executare a hotărârilor penale definitive sau în cursul executării pedepsei, cu scopul de a se asigura conformitatea cu legea penală a executării hotărârilor judecătoreşti, fără însă a se putea schimba sau modifica soluţia care se bucură de autoritate de lucru judecat, întrucât aceasta nu are natura unei căi de atac.
S-a constatat că, în susţinerea contestaţiei la executare întemeiată pe dispoziţiile art. 598 alin. (1) lit. c) teza I din C. proc. pen., contestatorul a menţionat că există o nelămurire cu privire la hotărârea care se execută, în ceea ce priveşte calitatea de subiect activ al infracţiunii de luare de mită vizând cele 24 de acte materiale de primire reţinute. În acest sens, a susţinut că, deoarece a fost reţinută infracţiunea în formă continuată, rezultă că fiecare act material în parte, trebuie să îndeplinească formele de tipicitate ale infracţiunii. Prin urmare, calitatea de subiect activ al infracţiunii (funcţionar public în sensul legii penale) este unul dintre elementele de tipicitate ale infracţiunii de luare de mită, deci trebuie întrunită în cazul fiecărei primiri în parte, motiv pentru care contestatorul a solicitat a se lămuri calitatea de subiect activ al infracţiunii în cazul fiecărui act de primire reţinut (12.05.2009 - 2013).
În aceste condiţii, Înalta Curte, secţia penală a reţinut că nelămurirea cu privire la hotărârea care se execută antamează fondul cauzei, astfel că nu poate fi circumscrisă vreunei nelămuriri cu privire la hotărâre, în înţelesul dat acestei sintagme prin dispoziţiile art. 598 alin. (1) lit. c) teza I din C. proc. pen., în condiţiile în care aspectele invocate de către contestator sunt intrate în puterea de lucru judecat, nefiind susceptibile de a fi modificate prin intermediul contestaţiei la executare.
În consecinţă, Înalta Curte, secţia penală a constatat că prin contestaţia la executare promovată nu au fost relevate nelămuriri cu privire la hotărârea ce se execută, astfel că a respins, ca nefondată, contestaţia la executare formulată de contestatorul A. împotriva deciziei nr. 301/A din data de 08 octombrie 2019 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia Penală, pronunţată în dosarul nr. x/2018.
III. Împotriva deciziei penale nr. 71/A din 25 februarie 2021, contestatorul A. a formulat recurs, dosarul fiind înregistrat pe rolul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie - Completul de 5 Judecători la data de 31 mai 2021, sub nr. x/2021, primul termen fiind fixat în mod aleatoriu, la data de 28 iunie 2021, dată la care au avut loc şi dezbaterile, susţinerile reprezentantului Ministerului Public şi ale apărătorului desemnat din oficiu fiind consemnate în partea introductivă a prezentei decizii, astfel încât nu vor mai fi reluate.
Înalta Curte - Completul de 5 Judecători, examinând cu prioritate admisibilitatea căii de atac promovată de contestatorul A., constată că aceasta este inadmisibilă şi va fi respinsă ca atare, pentru următoarele considerente:
Din perspectiva principiului legalitaţii căilor de atac consfinţit prin art. 129 din Constituţia României, precum şi principiului privind liberul acces la justiţie statuat prin art. 21 din legea fundamentală, respectiv exigenţelor determinate prin art. 13 din Convenţia Europeană a Drepturilor Omului, legea procesual penală a stabilit un sistem coerent al căilor de atac, acelaşi pentru persoane aflate în situaţii identice.
În aceste condiţii, revine părţii interesate obligaţia sesizării instanţelor de judecată în condiţiile legii, prin exercitarea căilor de atac apte a provoca un control judiciar al hotărârii atacate.
Admisibilitatea căilor de atac este condiţionată de exercitarea acestora cu respectarea dispoziţiilor legii procesual penale, prin care au fost reglementate hotărârile susceptibile a fi supuse controlului judiciar, termenele de declarare şi cazurile în care se poate cere reformarea hotărârii atacate.
Potrivit dispoziţiilor art. 3 din Legea nr. 255/2013 pentru punerea în aplicarea a Legii nr. 135/2010 privind C. proc. pen. şi pentru modificarea şi completarea unor acte normative care cuprind dispoziţii procesual penale " Legea nouă se aplică de la data intrării ei în vigoare tuturor cauzelor aflate pe rolul organelor judiciare, cu excepţiile prevăzute în cuprinsul prezentei legi", iar potrivit dispoziţiilor art. 8 din aceeaşi lege "Hotărârile pronunţate în primă instanţă după intrarea în vigoare a legii noi sunt supuse căilor de atac, termenelor şi condiţiilor de exercitare ale acestora, prevăzute de legea nouă".
În prezenta cauză, Completul de 5 Judecători al Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie a fost sesizat cu recursul formulat de contestatorul A. împotriva deciziei penale nr. 71/A din data de 25 februarie 2021 pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia penală în dosarul nr. x/2021 prin care s-a respins, ca nefondată, contestaţia la executare formulată împotriva deciziei penale nr. 301/A din data de 8 octombrie 2019 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia penală pronunţată în dosarul nr. x/2018.
Or, decizia penală prin care s-a respins ca nefondată contestatia la executare formulată de către contestatorul A., are caracter definitiv, nefiind susceptibilă de a face obiectul unei căi de atac ordinare sau extraordinare.
C. proc. pen. reglementează hotărârile susceptibile de a fi supuse examinării, căile de atac care pot fi exercitate împotriva acestora, termenele de declarare şi motivele pentru care se poate cere reformarea hotărârilor. Inadmisibilitatea reprezintă o sancţiune procedurală care intervine atunci când părţile implicate în proces efectuează un act pe care legea nu îl prevede sau îl exclude, precum şi în situaţia când se încearcă exercitarea unui drept epuizat pe o altă cale procesuală ori chiar printr-un act neprocesual.
Prin urmare, se constată că, în cauză, contestatorul A. a exercitat calea de atac a recursului, cale de atac care nu mai este prevăzută în actuala reglementarea C. proc. pen., împotriva unei hotărâri definitive, aspect de natură a încălca coerenţa sistemului căilor de atac reglementate de lege.
Recunoaşterea unei căi de atac în alte situaţii decât cele prevăzute de lege constituie o încălcare a principiului legalităţii, respectiv a principiului unicităţii căilor de atac şi a dispoziţiilor ce stabilesc tipul de hotărâri susceptibile a fi atacate şi, din acest motiv, constituie o soluţie inadmisibilă în ordinea de drept.
Faţă de considerentele ce preced, Completul de 5 Judecători al Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, va respinge, ca inadmisibil, recursul formulat de contestatorul A. împotriva deciziei penale nr. 71/A din data de 25 februarie 2021 pronunţate de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia penală în dosarul nr. x/2021.
În baza art. 275 alin. (2) din C. proc. pen., va obliga recurentul la plata sumei de 200 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.
În baza art. 275 alin. (6) din C. proc. pen., onorariul cuvenit apărătorului desemnat din oficiu pentru recurentul contestator, în cuantum de 313 RON, va rămâne în sarcina statului.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge, ca inadmisibil, recursul formulat de contestatorul A. împotriva deciziei penale nr. 71/A din data de 25 februarie 2021 pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia penală în dosarul nr. x/2021.
În baza art. 275 alin. (2) din C. proc. pen., obligă recurentul la plata sumei de 200 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.
În baza art. 275 alin. (6) din C. proc. pen., onorariul cuvenit apărătorului desemnat din oficiu pentru recurentul contestator, în cuantum de 313 RON, rămâne în sarcina statului.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 28 iunie 2021.