Deliberând asupra cauzei penale de faţă, în baza actelor şi lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin Încheierea penală nr. 56 din 02 februarie 2021 pronunţată de Curtea de Apel Suceava, secţia penală şi pentru cauze cu minori, în temeiul art. 4885 C. proc. pen., a fost respinsă, ca inadmisibilă, contestaţia privind durata procesului penal formulată de contestatorul A. cu referire la Sentinţa penală nr. 7 din 07 ianuarie 2020 pronunţată de Tribunalul Suceava, secţia penală, în Dosarul nr. x/2019.
Pentru a se pronunţa astfel, Curtea a reţinut, în esenţă, că A. a formulat contestaţie privind durata procesului penal după pronunţarea sentinţei penală nr. 7 din 07 ianuarie 2020 dată în Dosarul nr. x/2019 al Tribunalului Suceava. Ca urmare, s-a apreciat că nu este îndeplinită condiţia existenţei unui proces penal în curs, aşa cum cer dispoziţiile art. 4881 alin. (3) C. proc. pen.
Împotriva acestei hotărâri, la data de 15 martie 2021, contestatorul A. a formulat "plângere (...) împotriva tuturor soluţiilor pronunţate în cauza ce face obiectul Dosarului nr. x/2021", solicitând, în esenţă, să se constatate, cu celeritate, netemeinicia acuzaţiilor ce îi sunt aduse în mod abuziv şi, totodată, vinovăţia persoanelor care, prin acte de corupţie, au indus în eroare instanţele de judecată, cu consecinţa pronunţării unor hotărâri judecătoreşti nelegale.
Prin Decizia penală nr. 386 din data de 15 aprilie 2021 pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia penală, în Dosarul nr. x/2021, a fost respinsă, ca inadmisibilă, calea de atac formulată de contestatorul A. împotriva Încheierii penale nr. 56 din 02 februarie 2021 pronunţată de Curtea de Apel Suceava, secţia penală şi pentru cauze cu minori.
Pentru a dispune astfel, Înalta Curte, secţia penală, a reţinut, în esenţă, că potrivit art. 4886 alin. (7) din C. proc. pen., încheierea prin care judecătorul de drepturi şi libertăţi sau instanţa soluţionează contestaţia privind durata procesului penal nu este supusă niciunei căi de atac.
Pe de altă parte, în conformitate cu dispoziţiile art. 4251 alin. (1) din C. proc. pen., calea de atac a contestaţiei se poate exercita numai atunci când legea o prevede expres.
Din examinarea actelor şi lucrărilor dosarului, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia penală, a constatat că, în cauză, prin încheierea penală atacată, în baza art. 4885 C. proc. pen., a fost respinsă, ca inadmisibilă, contestaţia privind durata procesului penal vizând Dosarul nr. x/2019 al Tribunalului Suceava, formulată de contestatorul A., astfel încât potrivit prevederilor mai sus menţionate, aceasta nu poate fi supusă niciunei căi de atac (oricare ar fi felul acesteia).
Împrejurarea că în cuprinsul cererii contestatorul a precizat că formulează "plângere" împotriva "tuturor soluţiilor pronunţate în cauză", ceea ce înseamnă că inclusiv a dispoziţiei de obligare la cheltuieli judiciare către stat, nu este de natură a modifica această concluzie, în condiţiile în care textul de lege mai sus menţionat prevede expres că împotriva încheierii pronunţată în procedura contestaţiei privind durata procesului penal nu poate fi promovată nicio cale de atac. Or, atâta timp cât legiuitorul nu a făcut nicio distincţie sub acest aspect, respectiv în funcţie de dispoziţiile cuprinse în minuta/dispozitivul hotărârii, nici instanţa nu poate să o facă. De altfel, aşa cum rezultă din prevederile art. 272 şi urm. C. proc. pen., dispoziţia privind cheltuielile judiciare ocazionate de rezolvarea unei cereri adresate organelor judiciare în procesul penal este subsecventă soluţiei pronunţate asupra cererii formulate şi dependentă de aceasta, neavând o existenţă de sine stătătoare care să reclame reglementarea distinctă a unei căi de atac.
În aceste condiţii, faţă de dispoziţiile art. 4886 alin. (7) din C. proc. pen., Înalta Curte, secţia penală, a constatat că numitul A. a învestit instanţa cu soluţionarea unei căi de atac care nu întruneşte cerinţele legale şi, ca atare, nu este admisibilă potrivit dreptului comun.
Împotriva Deciziei penale nr. 386 din data de 15 aprilie 2021 pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia penală, A. a formulat recurs, dosarul fiind înregistrat pe rolul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, Completul de 5 judecători, la data de 10 mai 2021, sub nr. x/2021, primul termen fiind fixat în mod aleatoriu, la data de 28 iunie 2021, dată la care au avut loc şi dezbaterile, susţinerile reprezentantului Ministerului Public fiind consemnate în partea introductivă a prezentei decizii, astfel încât nu vor mai fi reluate.
Înalta Curte, Completul de 5 judecători, examinând cu prioritate admisibilitatea căii de atac promovată de petentul A., constată că aceasta este inadmisibilă şi va fi respinsă ca atare, pentru următoarele considerente:
Admisibilitatea căilor de atac este condiţionată de exercitarea acestora cu respectarea dispoziţiilor legii procesual penale, prin care au fost reglementate hotărârile susceptibile a fi supuse controlului judiciar, termenele de declarare şi cazurile în care se poate cere reformarea hotărârii atacate.
Potrivit dispoziţiilor art. 3 din Legea nr. 255/2013 pentru punerea în aplicarea a Legii nr. 135/2010 privind C. proc. pen. şi pentru modificarea şi completarea unor acte normative care cuprind dispoziţii procesual penale "Legea nouă se aplică de la data intrării ei în vigoare tuturor cauzelor aflate pe rolul organelor judiciare, cu excepţiile prevăzute în cuprinsul prezentei legi", iar potrivit dispoziţiilor art. 8 din aceeaşi lege "Hotărârile pronunţate în primă instanţă după intrarea în vigoare a legii noi sunt supuse căilor de atac, termenelor şi condiţiilor de exercitare ale acestora, prevăzute de legea nouă".
În prezenta cauză, Completul de 5 judecători al Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie a fost sesizat cu recursul formulat de petentul A. împotriva Deciziei penale nr. 386 din data de 15 aprilie 2021 pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia penală, în Dosarul nr. x/2021 prin care s-a respins, ca inadmisibilă, calea de atac formulată de contestatorul A. împotriva Încheierii penale nr. 56 din 02 februarie 2021 pronunţată de Curtea de Apel Suceava, secţia penală şi pentru cauze cu minori.
Or, hotărârea prin care s-a respins, ca inadmisibilă, calea de atac formulată de către A., are caracter definitiv, nefiind susceptibilă de a face obiectul unei căi de atac ordinare sau extraordinare.
De altfel, potrivit art. 4886 alin. (7) din C. proc. pen., nici Încheierea nr. 56 din 02 februarie 2021 pronunţată de Curtea de Apel Suceava, secţia penală şi pentru cauze cu minori, nu este supusă nici unei căi de atac.
C. proc. pen. reglementează hotărârile susceptibile de a fi supuse examinării, căile de atac care pot fi exercitate împotriva acestora, termenele de declarare şi motivele pentru care se poate cere reformarea hotărârilor.
Inadmisibilitatea reprezintă o sancţiune procedurală care intervine atunci când părţile implicate în proces efectuează un act pe care legea nu îl prevede sau îl exclude, precum şi în situaţia când se încearcă exercitarea unui drept epuizat pe o altă cale procesuală ori chiar printr-un act neprocesual.
Prin urmare, se constată că, în cauză, petentul A. a exercitat calea de atac a recursului, cale de atac care nu mai este prevăzută în actuala reglementare a C. proc. pen., împotriva unei hotărâri definitive, aspect de natură a încălca coerenţa sistemului căilor de atac reglementate de lege.
Astfel cum a reţinut şi secţia penală a Înaltei Curţi, recunoaşterea unei căi de atac în alte situaţii decât cele prevăzute de lege constituie o încălcare a principiului legalităţii, respectiv a principiului unicităţii căilor de atac şi a dispoziţiilor ce stabilesc tipul de hotărâri susceptibile a fi atacate şi, din acest motiv, constituie o soluţie inadmisibilă în ordinea de drept.
Faţă de considerentele ce preced, Completul de 5 judecători al Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie va respinge, ca inadmisibil, recursul formulat de petentul A. împotriva Deciziei penale nr. 386 din data de 15 aprilie 2021 pronunţate de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia penală, în Dosarul nr. x/2021.
În baza art. 275 alin. (2) din C. proc. pen., va obliga recurentul la plata sumei de 200 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge, ca inadmisibil, recursul declarat de petentul A. împotriva Deciziei penale nr. 386 din data de 15 aprilie 2021 pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia penală, în Dosarul nr. x/2021.
În baza art. 275 alin. (2) din C. proc. pen., obligă recurentul la plata sumei de 200 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 28 iunie 2021.
GGC - GV