Deliberând asupra cauzei penale de faţă, în baza actelor şi lucrărilor din dosar, constată următoarele:
I. Prin Decizia penală nr. 121 din 11 februarie 2021 pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia penală, în Dosarul nr. x/2020 a fost respinsă, ca inadmisibilă, contestaţia formulată de contestatorul A. împotriva Sentinţei penale nr. 107/F din data de 11 decembrie 2020 a Curţii de Apel Braşov, secţia penală.
Pentru a hotărî astfel, în esenţă, s-a reţinut că prin Sentinţa penală nr. 107/F din data de 11 decembrie 2020 pronunţată de Curtea de Apel Braşov, secţia penală, în Dosarul nr. x/2020, a fost respinsă contestaţia la executare formulată de contestatorul A. împotriva Sentinţei penale nr. 98/F din 17.11.2020, pronunţată în Dosarul penal nr. x/2020 al Curţii de Apel Braşov.
În baza art. 275 alin. (2) C. proc. pen., a fost obligat contestatorul la plata sumei de 100 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare avansate de stat.
În esenţă, s-a reţinut că prin Sentinţa penală nr. 98/F din data de 17.11.2020 pronunţată de Curtea de Apel Braşov, a fost respinsă contestaţia la executare formulată de A. împotriva Sentinţei penale nr. 76/F pronunţată la data de 14.09.2020 de Curtea de Apel Braşov în Dosarul penal nr. x/2020
În baza art. 275 alin. (2) C. proc. pen., contestatorul a fost obligat la plata către stat a sumei de 30 de RON, cu titlu de cheltuieli judiciare avansate de stat.
S-a constatat că aspectele invocate în cererea de contestaţie la executare nu se încadrează în niciunul dintre aceste cazuri strict şi limitativ prevăzute de lege. Deopotrivă, s-a reţinut că nu s-a invocat şi nici nu s-a constatat vreo nelămurire cu privire la hotărârea care se execută sau vreo împiedicare la executare şi nu se invocă amnistia, prescripţia, graţierea sau orice altă cauză de stingere ori de micşorare a pedepsei.
II. Împotriva acestei decizii, contestatorul A. a formulat contestaţie.
Prin Decizia penală nr. 279 din data de 01 aprilie 2021 pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia penală, în Dosar nr. x/2021, s-a respins, ca inadmisibilă, contestaţia în anulare formulată de contestatorul A. împotriva Deciziei penale nr. 121 din februarie 2021 pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia penală, în Dosarul nr. x/2020.
Pentru a pronunţa această soluţie, Înalta Curte, secţia penală, a constatat că a fost formulată o cale de atac împotriva unei hotărâri definitive. Or, recunoaşterea unei căi de atac în alte situaţii decât cele prevăzute de legea procesuală constituie o încălcare a principiului legalităţii acesteia, precum şi al principiului constituţional al egalităţii în faţa legii şi autorităţilor şi din acest motiv, apare ca o situaţie inadmisibilă în ordinea de drept.
Înalta Curte, secţia penală, a constatat că prin Decizia penală nr. 121 din 11 februarie 2021 pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia penală, în Dosarul nr. x/2020 a fost respinsă, ca inadmisibilă, contestaţia formulată de contestator împotriva Sentinţei penale nr. 107/F din data de 11 decembrie 2020 a Curţii de Apel Braşov, secţia penală, prin care s-a respins, contestaţia la executare formulată de contestatorul A. împotriva Sentinţei penale nr. 98/F din 17.11.2020, pronunţată în Dosarul penal nr. x/2020 al Curţii de Apel Braşov, prin care a fost respinsă contestaţia la executare formulată de A. împotriva Sentinţei penale nr. 76/F pronunţată la data de 14.09.2020 de Curtea de Apel Braşov în Dosarul penal nr. x/2020.
Prin urmare, s-a reţinut că decizia Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia penală, împotriva căreia contestatorul a formulat contestaţie în anulare, nefiind o hotărâre pronunţată în apel sau o hotărâre prin care s-a soluţionat fondul cauzei (în sensul de soluţionare a acţiunii penale/civile), nu se încadrează în categoriile de hotărâri împotriva cărora se poate exercita, potrivit art. 426 C. proc. pen., această cale extraordinară de atac.
A fost invocată în acest sens şi jurisprudenţa Curţii Constituţionale, mai exact deciziile nr. 501 din 30 iunie 2016 şi nr. 804 din 5 decembrie 2017, prin care instanţa de contencios constituţional a statuat în mod expres că "indiferent de motivul invocat, contestaţia în anulare poate fi exercitată numai împotriva hotărârilor definitive prin care s-a soluţionat fondul cauzei".
Aşadar, s-a constatat că, în cauză, A. a învestit Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie cu soluţionarea unei căi de atac care nu întruneşte cerinţele legale, contestaţia în anulare dedusă judecăţii nefiind admisibilă, întrucât în situaţia contrară s-ar încălca principiul instituit prin art. 129 din Constituţia României, potrivit căruia "împotriva hotărârilor judecătoreşti, părţile pot exercita căile de atac, în condiţiile legii".
III. Împotriva Deciziei penale nr. 279 din data de 01 aprilie 2021, pronunţate de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia penală, în Dosarul nr. x/2021, petentul A. a formulat contestaţie, dosarul fiind înregistrat pe rolul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, Completul de 5 judecători, la data de 4 iunie 2021, sub nr. x/2021, primul termen fiind fixat în mod aleatoriu la data de 28 iunie 2021, dată la care au avut loc şi dezbaterile, susţinerile reprezentantului Ministerului Public fiind consemnate în partea introductivă a prezentei decizii, astfel încât nu vor mai fi reluate.
Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, Completul de 5 judecători, examinând contestaţia formulată, cu prioritate în ceea ce priveşte admisibilitatea acesteia, prin raportare la actele şi lucrările dosarului, constată că este inadmisibilă şi va fi respinsă ca atare, pentru considerentele următoare:
Dându-se eficienţă principiului legalităţii căilor de atac consfinţit prin art. 129 din Constituţia României, precum şi principiului privind liberul acces la justiţie statuat prin art. 21 din legea fundamentală, respectiv exigenţelor determinate prin art. 13 din Convenţia Europeană a Drepturilor Omului, legea procesual penală a stabilit un sistem coerent al căilor de atac, acelaşi pentru persoane aflate în situaţii identice.
Admisibilitatea căilor de atac este condiţionată de exercitarea acestora potrivit dispoziţiilor procesual penale, prin care au fost reglementate hotărârile susceptibile a fi supuse examinării, căile de atac şi ierarhia acestora, termenele de declarare şi motivele pentru care pot fi exercitate.
Conform dispoziţiilor art. 4251 din C. proc. pen., admisibilitatea căii de atac a contestaţiei este condiţionată de exercitarea acesteia potrivit dispoziţiilor legii procesual penale, prin care au fost reglementate hotărârile susceptibile a fi supuse examinării, termenele de declarare şi motivele pentru care se poate cere reformarea hotărârii atacate.
În mod concret, potrivit dispoziţiilor art. 4251 din C. proc. pen., "calea de atac a contestaţiei se poate exercita numai atunci când legea o prevede expres, prevederile prezentului articol fiind aplicabile când legea nu prevede altfel".
Raportând dispoziţiile legale incidente la cauza dedusă judecăţii, Completul de 5 judecători al Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie constată că petentul A. a exercitat calea de atac a contestaţiei împotriva unei hotărâri definitive, respectiv Decizia penală nr. 279 din data de 01 aprilie 2021, pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia penală, în Dosarul nr. x/2021, prin care a fost respinsă, ca inadmisibilă, contestaţia în anulare formulată împotriva Deciziei penale nr. 121 din 11 februarie 2021 pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia penală, în Dosarul nr. x/2020.
Prin urmare, în cauză, petentul A. a exercitat calea de atac a contestaţiei împotriva unei hotărâri definitive, nesusceptibile de a face obiectul unei căi de atac ordinare sau extraordinare, aspect de natură a încălca coerenţa sistemului căilor de atac reglementate de lege.
Împrejurarea că în cuprinsul cererii, contestatorul A. face referire inclusiv la dispoziţia de obligare la cheltuieli judiciare către stat, nu este de natură a modifica această concluzie. De altfel, astfel cum rezultă din prevederile art. 272 şi următoarele din C. proc. pen., dispoziţia privind cheltuielile judiciare ocazionate de rezolvarea unei cereri adresate organelor judiciare în procesul penal este subsecventă soluţiei pronunţate asupra cererii formulate şi dependentă de aceasta, neavând existenţă de sine stătătoare care să reclame reglementarea distinctă a unei căi de atac.
Astfel cum s-a reţinut în mod constant în jurisprudenţa sa, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, Completul de 5 judecători, constată că recunoaşterea unei căi de atac în alte condiţii decât cele prevăzute de legea procesual penală constituie o încălcare a principiului legalităţii acesteia, a principiului unicităţii căilor de atac reglementate de lege şi, din acest motiv, constituie o soluţie inadmisibilă în ordinea de drept.
Faţă de considerentele ce preced, Completul de 5 judecători al Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, va respinge, ca inadmisibilă, contestaţia formulată de petentul A. împotriva Deciziei penale nr. 279 din data de 01 aprilie 2021, pronunţate de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia penală, în Dosarul nr. x/2021.
În baza art. 275 alin. (2) din C. proc. pen., va obliga contestatorul la plata sumei de 200 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge, ca inadmisibilă, contestaţia formulată de petentul A. împotriva Deciziei penale nr. 279 din data de 01 aprilie 2021 pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia penală, în Dosarul nr. x/2021.
În baza art. 275 alin. (2) din C. proc. pen., obligă contestatorul la plata sumei de 200 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 28 iunie 2021.
GGC - GV