asupra cauzei de faţă, constată următoarele:
I. Circumstanţele cauzei
1. Decizia ce formează obiectul recursului
Prin Decizia nr. 6446 din 2 decembrie 2020 pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia de contencios administrativ şi fiscal a fost respinsă cererea de repunere pe rol formulată de contestatorul A. şi s-a constatat perimată contestaţia în anulare formulată de această parte împotriva Deciziei nr. 1424 din 14 martie 2019, pronunţate de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia de contencios administrativ şi fiscal în dosarul nr. x/2014.
2. Recursul declarat în cauză
Împotriva deciziei menţionate la pct. 1, contestatorul A. a declarat recurs, dosarul fiind înregistrat pe rolul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie - Completul de 5 judecători.
Prin cererea de recurs, recurentul a solicitat repunerea în termenul de declarare a căii de atac. În motivarea acestei cereri, a arătat că, din motive medicale, deschide aleatoriu poşta electronică şi a luat cunoştinţă de termenul de judecată din 2 decembrie 2020 abia la 30 noiembrie 2020, motiv pentru care a solicitat şi amânarea cauzei, cu documente medicale ataşate.
Recurentul a învederat că instanţa nu a ţinut seama de cererea sa şi nici de motivele prezentate în susţinerea amânării şi a pronunţat decizia recurată, prin care a respins şi cererea de repunere pe rol şi a constatat perimarea contestaţiei în anulare.
Or, susţine recurentul, respectiva cerere de repunere pe rol nu era formulată în afara termenului legal şi instanţa avea obligaţia legală de a o admite.
A arătat că instanţa a încălcat prevederile art. 89 din C. proc. civ., deoarece citaţia pentru termenul de judecată din 2 decembrie 2020 a fost emisă la 27 noiembrie 2020; în plus, cauza s-a judecat, deşi părţile au lipsit şi nici nu au solicitat judecarea în lipsă.
3. Apărările părţilor
Intimatul a depus întâmpinare, prin care a invocat excepţia tardivităţii recursului, iar, pe fond, a solicitat respingerea recursului, ca nefondat.
Recurentul a depus răspuns la întâmpinare, prin care a combătut susţinerile din cuprinsul întâmpinării şi a solicitat admiterea cererii de repunere în termen, precum şi admiterea recursului, aşa cum a fost formulat.
II. Considerentele Înaltei Curţi:
Examinând decizia recurată, prin prisma criticilor formulate şi prin raportare la dispoziţiile legale aplicabile, art. 421 alin. (2) raportat la art. 185 alin. (1) din C. proc. civ., Înalta Curte constată următoarele:
Ca o chestiune prealabilă, Înalta Curte reţine că, prin cererea de recurs, recurentul a solicitat repunerea în termenul de declarare a recursului.
În motivarea acestei cereri, a arătat că, din motive medicale, nu s-a putut prezenta la termenul la care instanţa a pronunţat decizia recurată, a susţinut că procedura de citare pentru acel termen a fost viciată, iar cererea sa de amânare a cauzei, dovedită cu înscrisuri medicale, a fost respinsă în mod nelegal.
Totodată, a învederat că este suferind de afecţiuni medicale incurabile şi permanente, care îl pun în imposibilitatea de deplasare la instanţa de judecată.
Recurentul a arătat că respectiva stare, de imposibilitate de deplasare, nu a dispărut şi a fost dovedită cu înscrisurile medicale ataşate, în raport de care cererea de repunere în termenul de declarare a căii de atac este formulată în termen de 15 zile.
Înalta Curte constată că aceste susţineri sunt nefondate, iar cererea de repunere în termenul de declarare a recursului urmează să fie respinsă.
Conform dispoziţiilor art. 185 alin. (1) din C. proc. civ.:
"Când un drept procesual trebuie exercitat într-un anumit termen, nerespectarea acestuia atrage decăderea din exercitarea dreptului, în afară de cazul în care legea dispune altfel. Actul de procedură făcut peste termen este lovit de nulitate.".
Prin urmare, decăderea este o sancţiune legală, în scopul respectării termenelor de procedură, raţiunea şi importanţa decăderii fiind determinate tocmai de necesitatea stabilirii unor termene imperative de natură a disciplina activitatea procesuală.
Potrivit art. 186 alin. (1) din C. proc. civ., "Partea care a pierdut un termen procedural va fi repusă în termen numai dacă dovedeşte că întârzierea se datorează unor motive temeinic justificate", iar, potrivit alin. (2) al aceluiaşi articol, "în acest scop, partea va îndeplini actul de procedură în cel mult 15 zile de la încetarea împiedicării, cerând totodată repunerea sa în termen".
Din analiza prevederilor legale enunţate, reiese că, pentru a beneficia de repunerea în termen, este necesară îndeplinirea cumulativă a mai multor condiţii: partea să nu fi respectat un termen procedural imperativ, nerespectarea termenului să fie cauzată de motive temeinic justificate, dovedite de parte, împrejurarea ce a împiedicat partea să-şi exercite dreptul în termen să se fi produs înăuntrul acestuia, partea să formuleze atât cererea de repunere în termen, cât şi să îndeplinească actul de procedură neexercitat în termen de 15 zile de la încetarea împiedicării.
Analizând cererea de repunere în termen, Înalta Curte constată că recurentul nu prezintă şi nu dovedeşte instanţei care au fost motivele întemeiate, în sensul legii, ce l-au împiedicat să declare calea de atac în termen.
Starea de imposibilitate de deplasare din motive medicale, pe care recurentul o invocă ca fiind motivarea temeinică pentru repunerea sa în termenul de declarare a căii de atac, nu întruneşte condiţiile textului de lege mai sus citat, întrucât formularea unei căi de atac se poate face şi prin alte mijloace recunoscute de lege, cum ar fi expedierea memoriului de recurs prin poşta electronică sau fax, care sunt modalităţi de transmitere a cererilor sau înscrisurilor la distanţă, în condiţiile art. 149 alin. (4) C. proc. civ.
De altfel, recurentul a expediat prezenta cerere de repunere în termenul de declarare a căii de atac împreună cu memoriul de recurs prin poşta electronică şi nu s-a prezentat personal la instanţă pentru a o înregistra.
Se reţine că, în susţinerea cererii de repunere în termenul de declarare a recursului, recurentul critică şi măsurile dispuse de instanţa care a soluţionat contestaţia în anulare, cu privire la respingerea cererii sale de amânare a cauzei şi apreciază că, la termenul de judecată din 2 decembrie 2020, procedura de citare ar fi fost nelegal îndeplinită, în raport de data emiterii citaţiei şi termenul de judecată. Acest susţineri nu pot fi avut în vedere decât în cadrul unui recurs declarat în termen, ceea ce nu este cazul în speţă, şi nu pot servi la fundamentarea cererii de repunere în termen.
În concluzie, Înalta Curte reţine că lipsa de diligenţă a recurentului în conducerea procesului declanşat la iniţiativa sa nu poate fi asimilată unei împrejurari mai presus de voinţa părţii, în sensul textului de lege citat anterior, care să-l fi împiedicat pe acesta să exercite calea de atac înăuntrul termenului definit de lege, partea având la dispoziţie multiple mijloace de a înregistra, pe rolul instanţei, cererea de recurs.
Faţă de aceste considerente, Înalta Curte reţine că aspectele invocate nu pot fi apreciate ca motive temeinice, de natură să-l fi împiedicat pe contestator să exercite recurs în termenul prevăzut de lege, sens în care se va respinge cererea de repunere în termenul căii de atac, formulată de recurentul A..
Cu privire la excepţia tardivităţii recursului, invocată de intimat, Înalta Curte reţine următoarele:
Din cuprinsul dosarului, rezultă că hotărârea atacată a fost pronunţată la 2 decembrie 2020, iar recursul a fost declarat la 19 februarie 2021 de recurentul A., după cum rezultă din e-mailul aflat la dosarul de recurs.
Prin raportare la dispoziţiile art. 421 alin. (2) din C. proc. civ., se constată că recursul declarat la 19 februarie 2021 a fost formulat cu depăşirea termenului "de 5 zile de la pronunţare", prevăzut de dispoziţiile legale citate.
Conform art. 181 alin. (1) pct. 2 cu referire la art. 182 din C. proc. civ., termenul de recurs s-a împlinit la 8 decembrie 2020.
Faţă de aspectele prezentate şi având în vedere respingerea cererii de repunere în termenul de declarare a recursului, în raport de art. 496 cu referire la art. 421 alin. (2) din C. proc. civ., Înalta Curte va respinge, ca tardiv declarat, recursul formulat de A..
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge cererea de repunere în termenul de declarare a recursului, formulată de A..
Respinge, ca tardiv, recursul declarat de A. împotriva Deciziei nr. 6446 din 02 decembrie 2020, pronunţate de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia de contencios administrativ şi fiscal în dosarul nr. x/2019.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 14 iunie 2021.