Ședințe de judecată: Aprilie | | 2024
Sunteți aici: Pagina de început » Detalii jurisprudență

R O M Â N I A
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
Secţia Penală

Decizia nr. 15/A/2022

Şedinţa publică din data de 20 ianuarie 2022

Deliberând, asupra cauzei penale de faţă, în baza actelor şi lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin sentinţa penală nr. 156 din 11 decembrie 2019 pronunţată în dosarul nr. x/2017, Curtea de Apel Ploieşti, secţia penală şi pentru cauze cu minori şi de familie, a hotărât următoarele:

Prin Sentinţa penală nr. 156 din 11 decembrie 2019 pronunţată în Dosarul nr. x/2017, Curtea de Apel Ploieşti, secţia penală şi pentru cauze cu minori, şi de familie a hotărât următoarele:

I. A constatat că legea penală mai favorabilă inculpatului B. este C. pen. în vigoare.

În baza art. 396 alin. (5) C. proc. pen. rap. la art. 16 alin. (1) lit. b) teza I C. proc. pen. l-a achitat pe inculpatul B., pentru săvârşirea infracţiunii de abuz în serviciu având drept consecinţă obţinerea pentru altul a unui folos necuvenit prev. de art. 132 din Legea nr. 78/2000 rap. la art. 297 alin. (1) C. pen., cu referire la art. 309 C. pen., cu aplic. art. 5 alin. (1) C. pen. şi art. 38 alin. (1) C. pen., faptă din perioada iulie - septembrie 2009.

În baza art. 396 alin. (5) C. proc. pen. rap. la art. 16 alin. (1) lit. a) C. proc. pen. l-a achitat pe inculpatul B. pentru săvârşirea infracţiunii de trafic de influenţă, prev. de art. 291 alin. (1) C. pen. rap. la art. 7 lit. a) din Legea nr. 78/2000, cu aplic. art. 5 alin. (1) C. pen. şi art. 38 alin. (1) C. pen., faptă din perioada iunie - august 2012.

În baza art. 396 alin. (5) C. proc. pen. rap. la art. 16 alin. (1) lit. a) C. proc. pen. l-a achitat pe inculpatul B. pentru săvârşirea infracţiunii de trafic de influenţă, prev. de art. 291 alin. (1) C. pen. rap. la art. 7 lit. a) din Legea nr. 78/2000, cu aplic. art. 5 alin. (1) C. pen. şi art. 38 alin. (1) C. pen., faptă din perioada martie - aprilie 2012.

II. A constatat că legea penală mai favorabilă inculpatei C. este C. pen. în vigoare.

În baza art. 396 alin. (5) C. proc. pen. rap. la art. 16 alin. (1) lit. b) teza I C. proc. pen. a achitat-o pe inculpata C., pentru săvârşirea infracţiunii de abuz în serviciu având drept consecinţă obţinerea pentru altul a unui folos necuvenit prev. de art. 132 din Legea nr. 78/2000 rap. la art. 297 alin. (1) C. pen., cu referire la art. 309 C. pen., cu aplic. art. 5 alin. (1) C. pen., faptă din luna septembrie 2009.

A luat act că în cauză nu au fost dispuse măsuri preventive.

În baza art. 397 C. proc. pen. rap la art. 25 alin. (5) C. proc. pen. a lăsat nesoluţionată acţiunea civilă formulată de către partea civilă Unitatea Administrativ Teritorială municipiul Ploieşti împotriva inculpaţilor B. şi C..

În baza art. 397 alin. (5) C. proc. pen. a menţinut sechestrul asigurător instituit prin Ordonanţa nr. x/P/2012 din data de 07.06.2016 a Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Direcţia Naţională Anticorupţie - Serviciul Teritorial Ploieşti asupra bunurilor mobile şi imobile aparţinând inculpaţilor B. şi C..

În baza art. 398 C. proc. pen. rap. la 275 alin. (3) C. proc. pen. cheltuielile judiciare avansate de stat au rămas în sarcina acestuia.

Pentru a hotărî astfel, prima instanţă a reţinut următoarele:

Prin rechizitoriul Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Direcţia Naţională Anticorupţie - Serviciul Teritorial Ploieşti din data de 27.06.2016 întocmit în Dosar nr. x/2012 s-au dispus următoarele:

I. Trimiterea în judecată, în stare de libertate a inculpatului B., pentru săvârşirea infracţiunilor de:

1. abuz în serviciu având drept consecinţă obţinerea pentru altul a unui folos necuvenit, prev. de art. 132 din Legea nr. 78/2000 rap. la art. 297 alin. (1) C. pen., cu referire la art. 309 C. pen., cu aplic. art. 5 alin. (1) C. pen., constând în aceea că, în calitate de primar al municipiului Ploieşti şi ordonator principal de credite, prin îndeplinirea defectuoasă a atribuţiilor în sensul încălcării dispoziţiilor art. 63 alin. (1) lit. c) şi alin. (4) lit. a) din Legea nr. 215/2001 a administraţiei publice locale şi de art. 5 alin. (1), art. 7 alin. (1) lit. a) şi art. 10 alin. (1) din O.G. nr. 119/1999 privind controlul intern şi controlul financiar preventiv, precum şi de art. 21 alin. (2), art. 23 alin. (1) şi art. 24 alin. (1) şi (3) din Legea nr. 273/2006 privind finanţele publice locale, a iniţiat proiectul de hotărâre privind asocierea Municipiului Ploieşti cu SC D. SA Ploieşti în vederea finanţării şi realizării în comun a unor acţiuni, servicii şi proiecte de interes public local - având ca obiectiv principal funcţionarea echipei de fotbal D. şi a semnat contractul de asociere nr. x/03.09.2009 încheiat între Municipiul Ploieşti şi SC D. SA Ploieşti, contract încheiat prin nerespectarea dispoziţiilor art. 36 alin. (7) lit. a) din Legea nr. 215/2001 a administraţiei publice locale şi în afara cadrului legal - în condiţiile în care o instituţie publică nu poate finanţa o activitate lucrativă desfăşurată de un agent economic cu capital privat, fapt ce a determinat prejudicierea bugetului local cu suma totală de 32.577.437,07 RON, reprezentând: 17.842.137,70 RON - plăţi efectuate exclusiv în baza contractului cu încălcarea dispoziţiilor legale privind finanţele publice, 12.955.859,28 RON - chirie datorată de SC E. SA pentru Stadionul F. pus la dispoziţie în baza contractului - cu încălcarea prevederilor legale privind administraţia publică locală, 121.234,19 RON - contravaloare utilităţi datorate de societate şi achitate din bugetul local, 1.658.205,90 RON - debite stabilite prin acte de control ale Curţii de Conturi a României - Camera de Conturi Prahova ca fiind datorate de societate şi care, în evidenţa contabilă a unităţii administrativ teritoriale apar ca achitate prin transferarea sumei respective între conturi ale bugetului local şi nu prin plăţi efectuate de societate, precum şi obţinerea de către SC D. SA Ploieşti a unui folos necuvenit de aceeaşi valoare;

2. trafic de influenţă, prev. de art. 291 alin. (1) C. pen. rap. la art. 7 lit. a) din Legea nr. 78/2000, cu aplic. art. 5 alin. (1) C. pen., constând în aceea că, în calitate de primar al municipiului Ploieşti, în vara anul 2012, în perioada campaniei electorale pentru alegerile locale (la care candida pentru obţinerea unui nou mandat) a pretins denunţătorului G. suma de 80.000 RON pe care a primit-o în trei tranşe, cea de-a doua - în cuantum de 20.000 RON - prin intermediul lui H. - persoană din staff-ul său de campanie, în schimbul intervenţiei la membrii comisiei de achiziţie publică organizată şi desfăşurată de Primăria Ploieşti pentru executarea unei parcări supraterane pe strada x din municipiu, în vederea câştigării acesteia de către SC I. SRL Măneşti, judeţul Prahova, societate de la care denunţătorul urma să obţină lucrări în subantrepriză la obiectivul respectiv;

3. trafic de influenţă, prev. de art. 291 alin. (1) C. pen. rap. la art. 7 lit. a) din Legea nr. 78/2000, cu aplic. art. 5 alin. (1) C. pen., constând în aceea că, în calitate de primar al municipiului Ploieşti, în perioada martie - aprilie 2012, a pretins denunţătorului J. foloase materiale necuvenite constând în susţinerea financiară a campaniei electorale pentru alegerile locale din vara acelui an, la care candida pentru un nou mandat de primar din partea K., constând în închirierea de panouri publicitare, prestarea de servicii de panotaj şi producţia de afişe electorale, cuantificate la valoarea totală de 21.150,12 euro şi asigurate de denunţător în perioada campaniei (mai - iunie 2012), precum şi suma de 20.000 RON achitată de cel din urmă prin intermediul SC L. SRL Ploieşti către SC M. SRL Ploieşti - firmă indicată de edil, în schimbul intervenţiei la funcţionarii primăriei şi la consilierii locali pentru promovarea şi aprobarea unui proiect de hotărâre care să aibă ca obiect prelungirea contractului de asociere încheiat între Municipiul Ploieşti şi SC N. (la care denunţătorul avea calitatea de asociat), vizând exploatarea în comun a unor panouri publicitare aflate pe terenul aparţinând domeniului public de interes local al municipiului;

cu aplicarea finală a art. 38 alin. (1) C. pen.

II. Trimiterea în judecată, în stare de libertate, a inculpatei C., pentru săvârşirea infracţiunii de:

- abuz în serviciu având drept consecinţă obţinerea pentru altul a unui folos necuvenit, prev. de art. 132 din Legea nr. 78/2000 rap. la art. 297 alin. (1) C. pen., cu referire la art. 309 C. pen., cu aplic. art. 5 alin. (1) C. pen., constând în aceea că, în calitate de şef al Serviciului Juridic Contencios şi Legislaţie Specială din cadrul Direcţiei Juridice a Primăriei Municipiului Ploieşti, prin îndeplinirea defectuoasă a atribuţiei de serviciu în sensul încălcării prevederilor cuprinse în fişa postului (pct. 6 din "Atribuţiile şi răspunderile consilierului juridic - Şef Serviciu"), atribuţie corelativă cu dispoziţiile art. 1 şi 4 din Legea nr. 514/2003 privind organizarea şi exercitarea profesiei de consilier juridic şi cu art. 12 pct. 3 din Regulamentul de organizare şi funcţionare al aparatului propriu al primarului municipiului Ploieşti, a vizat de legalitate - semnând în numele directorului Direcţiei Juridice (care avea aceeaşi atribuţie, prevăzută la pct. 2 din "Atribuţiile şi răspunderile consilierului juridic - Director Executiv") - contractul de asociere nr. x/03.09.2009 dintre Municipiul Ploieşti şi SC D. SA Ploieşti în vederea finanţării şi realizării în comun a unor acţiuni, servicii şi proiecte de interes public local, având ca obiectiv principal funcţionarea echipei de fotbal D., contract încheiat prin nerespectarea dispoziţiilor art. 36 alin. (7) lit. a) din Legea nr. 215/2001 a administraţiei publice locale şi în afara cadrului legal - întrucât o instituţie publică nu poate finanţa o activitate lucrativă desfăşurată de un agent economic cu capital privat, contribuind astfel la prejudicierea bugetului local cu suma totală de 30.797.996,98 RON, reprezentând plăţi efectuate exclusiv în baza contractului de asociere cu încălcarea dispoziţiilor legale privind finanţele publice (17.842.137,70 RON) şi chirie datorată de SC E. SA pentru Stadionul F. pus la dispoziţie în baza contractului - cu încălcarea prevederilor legale privind administraţia publică locală (12.955.859,28 Iei), precum şi la obţinerea de către SC D. SA Ploieşti a unui folos necuvenit de aceeaşi valoare.

III. Clasarea cauzei privind comiterea infracţiunilor de dare de mită/cumpărare de influenţă, prev. de art. 290 alin. (1) C. pen. rap. la art. 6 din Legea nr. 78/2000, art. 292 alin. (1) C. pen. rap. la art. 6 din Legea nr. 78/2000, cu referire la pct. 1. din capitolul Alte soluţii, întrucât există o cauză de nepedepsire prevăzută de lege.

IV. Clasarea cauzei privind comiterea infracţiunilor de inducerea în eroare a organelor judiciare, prev. de art. 268 alin. (2) C. pen., respectiv mărturie mincinoasă, prev. de art. 273 alin. (2) lit. a) C. pen., cu referire la pct. 2. din capitolul Alte soluţii, întrucât faptele nu există.

V. Clasarea cauzei sub aspectul săvârşirii infracţiunii de abuz în serviciu, prev. de art. 132 din Legea nr. 78/2000 rap. la art. 297 alin. (1) C. pen., cu referire la pct. 3. din capitolul Alte soluţii, întrucât faptele nu au fost comise cu vinovăţia prevăzută de lege.

VI. Disjungerea cauzei în vederea efectuării urmăririi penale, la nivelul unităţii de parchet faţă de:

- inculpata O., pentru săvârşirea infracţiunii de abuz în serviciu având drept consecinţă obţinerea pentru altul a unui folos necuvenit, prev. de art. 132 din Legea nr. 78/2000 rap. la art. 297 alin. (1) C. pen., cu referire la art. 309 C. pen., cu aplic. art. 5 alin. (1) C. pen., constând în aceea că, calitate de secretar al municipiului Ploieşti, prin îndeplinirea defectuoasă a atribuţiei în sensul încălcării dispoziţiilor art. 117 alin. (1) lit. a) şi g) din Legea nr. 215/2001 a administraţiei publice locale a avizat pentru legalitate Hotărârea Consiliului Local Ploieşti nr. 264 din 24.08.2009, prin care s-a aprobat încheierea contractului de asociere între municipiul Ploieşti şi SC D. SA Ploieşti în vederea finanţării şi realizării în comun a unor acţiuni, servicii şi proiecte de interes public local - având ca obiectiv principal funcţionarea echipei de fotbal D., hotărâre adoptată în lipsa referatului compartimentului de resort din cadrul aparatului de specialitate al primarului (Direcţia Economică) cu încălcarea dispoziţiilor legale (art. 44 alin. (1) şi art. 48 alin. (1) din Legea nr. 215/2001 privind administraţia publică locală, art. 14 alin. (2) şi (3) din Legea nr. 273/2006 privind finanţele publice locale), în concret aprobând angajamente bugetare fără bază legală, cu invocarea în mod vădit eronat a dispoziţiilor art. 36 alin. (7) lit. a) din Legea nr. 215/2001 a administraţiei publice locale - în condiţiile în care o instituţie publică nu poate finanţa o activitate lucrativă desfăşurată de un agent economic cu capital privat, contribuind astfel la prejudicierea bugetului local cu suma totală de 30.797.996,98 Iei, reprezentând plăţi efectuate exclusiv în baza contractului de asociere cu încălcarea dispoziţiilor legale privind finanţele publice (17.842.137,70 RON) şi chirie datorată de SC E. SA pentru Stadionul F. pus la dispoziţie în baza contractului - cu încălcarea prevederilor legale privind administraţia publică locală (12.955.859,28 Iei), precum şi la obţinerea de către SC D. SA Ploieşti a unui folos necuvenit de aceeaşi valoare,

- suspecta H. cu privire la săvârşirea complicităţii la infracţiunea de trafic de influenţă, prev. de art. 48 alin. (1) C. pen. rap. la art. 291 alin. (1) C. pen. corob. cu art. 7 lit. a) din Legea nr. 78/2000, cu aplic, art. 5 alin. (1) C. pen., constând în aceea că, în calitate de membră a echipei de campanie electorală a primarului B., în vara anul 2012, în perioada alegerilor locale - la care acesta din urmă candida pentru obţinerea unui nou mandat - l-a ajutat cu intenţie să intre în posesia sumei de 20.000 RON, din totalul celei de 80.000 RON pretinse anterior de la denunţătorul G., în schimbul intervenţiei la membrii comisiei de achiziţie publică organizată şi desfăşurată de Primăria Ploieşti pentru executarea unei parcări supraterane pe strada x din municipiu, în vederea câştigării acesteia de către SC I. SRL Măneşti, judeţul Prahova (societate de la care denunţătorul urma să obţină lucrări în subantrepriză la obiectivul respectiv), primind suma respectivă de la G., pentru B..

Pentru a dispune în acest sens, Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie Direcţia Naţională Anticorupţie Serviciul Teritorial Ploieşti a reţinut, în esenţă, următoarele:

Asocierea Municipiului Ploieşti cu SC D. SA Ploieşti, în vederea finanţării şi realizării în comun a unor acţiuni, servicii şi proiecte de interes public local, având ca obiectiv principal funcţionarea echipei de fotbal D..

Constituirea unei echipe de fotbal ploieştene, care să aparţină municipalităţii şi care sa ducă mai departe palmaresul şi performanţele D. (deţinută din anul 1999 de o societate comercială - SC D. SA Ploieşti) a fost o preocupare a mai multor edili ai municipiului.

Astfel, în mandatul primarului P., predecesor al lui B., a fost adoptată - la data de 18.12.2006 - Hotărârea Consiliului Local al Municipiului Ploieşti nr. 311 privind susţinerea fotbalului de performanţă în cadrul Clubului Sportiv Municipal Ploieşti, prin care s-a aprobat constituirea unei comisii care să analizeze şi să supună spre aprobare Consiliului Local posibilitatea constituirii unei echipe de fotbal, precum şi strategia pe termen scurt, mediu şi lung, obiectivele de performanţă şi sursele necesare de finanţare ale acesteia.

Totodată, s-a hotărât ca Clubul Sportiv Municipal Ploieşti să efectueze demersurile necesare pentru ca numele D. să se înscrie în patrimoniul municipiului.

Ulterior, prin Hotărârea nr. 67/28.03.2007 privind înfiinţarea echipei de fotbal Q., Consiliul Local al Municipiului Ploieşti a hotărât înfiinţarea în cadrul Clubului Sportiv Municipal Ploieşti a echipei de fotbal Q. şi afilierea Clubului Sportiv Municipal Ploieşti la Federaţia Română de Fotbal, aprobând transmiterea stadionului municipal "F.", după finalizarea lucrărilor de reabilitare aflate în curs de desfăşurare, în administrarea Clubului Sportiv Municipal Ploieşti.

Aceste demersuri nu au reuşit să atingă scopurile pentru care au fost iniţiate, întrucât la nivelul de salarizare ce putea fi acordat personalului angajat în cadrul Clubului Sportiv Municipal, entitate din subordinea Consiliului Local Ploieşti, nu era posibilă atragerea de jucători şi antrenori care să asigure nivelul competiţional pentru promovare şi menţinere în Liga I.

Astfel, inculpatul B. - care a ocupat fotoliul de primar în perioada 2008 - 2012, şi-a propus preluarea şi finanţarea echipei de fotbal locale D. de către Consiliul Local Ploieşti. De fapt, acest deziderat a fost exprimat de inculpat încă din perioada campaniei sale electorale, constituind cu certitudine, împreună cu intenţia manifestă de a finaliza lucrările de renovare demarate la stadionul F. din Ploieşti (pe care echipa se antrena şi îşi disputa partidele în campionat), unul din motivele care i-au asigurat reuşita în alegeri.

Forma juridică pe care trebuia să o îmbrace această preluare a fost, însă, subiect al mai multor dezbateri între inculpatul B. - primarul în funcţie - şi inculpata O. - secretarul unităţii administrativ teritoriale, inculpata C. - pe atunci şef al Serviciului Juridic în cadrul Direcţiei Juridice a Primăriei Municipiului Ploieşti, martora R. - director al Direcţiei Juridice, martora S. - consilier în cadrul acestei Direcţii, alţi consilieri locali, reprezentanţi ai SC D. - societatea deţinătoare a echipei de fotbal şi avocaţi ai acesteia.

Aspectul reiese din discuţiile purtate pe marginea acestei teme de persoanele sus-menţionate, conform înregistrărilor efectuate cu mijloace proprii la nivelul Primăriei Municipiului Ploieşti, redate şi depuse la dosarul cauzei, în urma solicitării organelor de anchetă.

Consultările s-au soldat cu adoptarea de către Consiliul Local Ploieşti a Hotărârii nr. 65/05.03.2009. în expunerea de motive la proiectul de hotărâre iniţiat de primarul B., precum şi în raportul de specialitate s-a menţionat că "există o permanentă preocupare a autorităţii publice locale de a promova sportul, în general, şi fotbalul, în special, având în vedere aprecierea de care se bucură această ramură sportivă la nivelul comunităţii ploieştene, în vederea continuării tradiţiei în această disciplină şi atingerea unor performanţe sportive de care să fie legat numele Ploieştiului, municipalitatea şi-a propus să identifice soluţii viabile pentru conturarea unei echipe de fotbal reprezentativă", sens în care era necesară constituirea unei comisii speciale de analiză în vederea preluării SC D..

În aceste împrejurări, prin hotărârea adoptată s-a numit această comisie specială cu atribuţii de funcţionare pe o perioadă de 6 luni, ce urma să îşi desfăşoare activitatea împreună cu consilierul pe probleme de sport din aparatul propriu al primarului, martorul T. şi căruia i-au fost desemnate ca obiective:

- analizarea intenţiei autorităţii administraţiei publice locale de preluare a SC D. SA;

- analizarea condiţiilor din oferta SC D. SA;

- modalitatea şi condiţiile de preluare a SC D. SA;

- analizarea influenţelor financiare pentru municipiul Ploieşti a preluării SC D. SA;

- asigurarea negocierilor cu reprezentanţii SC D. SA pentru preluare şi emiterea de propuneri către Consiliul Local, în consecinţă;

- analizarea şi emiterea de propuneri asupra altor aspecte ce ar rezulta din preluarea SC D. SA şi asupra modalităţii de organizare şi funcţionare pentru viitor.

De precizat în acest context că, la solicitarea organelor de anchetă, unitatea administrativ-teritorială - Municipiul Ploieşti nu a putut pune la dispoziţie nici oferta SC D. SA, nici Raportul acestei comisii din care ar fi trebuit să rezulte modalitatea în care au fost îndeplinite de către membrii săi obiectivele stabilite prin hotărâre de consiliu local.

Prin aceeaşi H.C.L. nr. 65/05.03.2009 s-a mai aprobat completarea obiectului de activitate la SC UUUU. SA, societate comercială înfiinţată prin Hotărârea Consiliului Local nr. 116/2002, având ca acţionar unic Municipiul Ploieşti, cu "activităţi sportive", cu intenţia ca pe viitor această societate să preia acţiunile SC D. SA.

Ulterior, prin Hotărârea Consiliului Local nr. 220/13.07.2009, s-a aprobat preluarea prin cesiune de către Municipiul Ploieşti a mărcilor deţinute de Federaţia Sindicatelor Libere din Petrol, respectiv "D.", "D.", "D.", "E.", "U.", "V.".

În expunerea de motive întocmită de inculpatul B. - primar al municipiului Ploieşti, s-a precizat că "implicarea municipiului Ploieşti în susţinerea fotbalului de performanţă se impune pentru asigurarea continuării tradiţiei şi performanţelor care leagă numele oraşului de sportul cu balonul rotund. în acest context există preocuparea autorităţii locale ca municipiul Ploieşti să fie reprezentat de o echipă de fotbal care să evolueze la Ploieşti, pe stadionul F., pentru toţi ploieştenii şi prahovenii care iubesc acest sport (...) Dobândirea dreptului de proprietate asupra mărcilor cu sigla E. de către municipiul Ploieşti reprezintă soluţia optimă de protejare a palmaresului obţinut în decursul timpului de către echipa fanion a petroliştilor ploieşteni".

În raportul de specialitate la proiectul de hotărâre s-a prevăzut că acesta cuprinde şi un protocol prin care SC D. SA Ploieşti şi SC UUUU. SA Ploieşti convin să cesioneze/preia în viitor acţiunile deţinute de echipa de fotbal, în situaţia în care aspectele de natură financiară cu care se confrunta la acel moment SC D. SA Ploieşti căpătau o rezolvare definitivă.

Ca atare, prin H.C.L. nr. 220/13.07.2009 s-a aprobat şi protocolul dintre acţionarii SC D. SA Ploieşti şi SC UUUU. SA Ploieşti, având ca obiect promisiunea bilaterală de vânzare-cumpărare şi transferul dreptului de proprietate de Ia acţionarii SC D. către SC UUUU. SA Ploieşti asupra acţiunilor de vânzare însumând un număr de acţiuni cu o valoare nominală - rezultată în urma diminuării - de 1,2 RON ce reprezenta cel puţin 98% din capitalul social al societăţii.

Potrivit celor stipulate în Protocol, în baza înţelegerii părţilor, contractul de vânzare-cumpărare a acţiunilor urma a se încheia:

- în termen de 90 de zile de la data finalizării controlului A.N.A.F. (ce se afla în desfăşurare la SC D.), dar nu mai devreme de 30.08.2010, în condiţiile în care prin actul de control nu s-ar fi stabilit în sarcina SC D. obligaţii de plată către bugetul de stat/asigurărilor sociale;

- în termen de 90 zile de la data obţinerii de către societate a unei hotărâri judecătoreşti definitive şi irevocabile prin care s-ar fi dispus admiterea contestaţiei Societăţii împotriva măsurii luate de către Controlul A.N.A.F. privind obligarea Societăţii Ia plata sumelor reprezentând obligaţii bugetare, dar nu mai devreme de 30.08.2010;

- în termen 90 de zile, dar nu mai devreme de 30.08.2010, ca urmare a îndeplinirii oricăreia dintre Condiţiile prevăzute la punctele anterioare şi ca urmare a:

- prezentării de către societate a situaţiilor sale financiare întocmite conform legii aplicabile până la data încheierii Protocolului;

- efectuării/finalizării de către UUUU. sau de către acţionarul său - Municipiul Ploieşti a auditului financiar, aflat în curs de desfăşurare la data încheierii Protocolului, audit din care să rezulte faptul că la data încheierii Protocolului, societatea nu înregistra datorii faţă de bugetul de stat şi/sau terţe persoane fizice sau juridice, sau în cazul existenţei unor datorii, acestea au fost achitate de către Acţionari conform solicitării societăţii.

- cu condiţia numirii de către Acţionari a membrilor Consiliului de Administraţie în baza propunerilor Consiliului Local al Municipiului Ploieşti;

- cu condiţia majorării numărului de membri ai Consiliului de Administraţie a Societăţii de la 3 la 7, numiţi la propunerea Consiliului Local al Municipiului Ploieşti cu condiţia ca acţionarii societăţii să nu schimbe numărul şi/sau componenţa Consiliului de Administraţie fără acordul prealabil al Consiliului Local al Municipiului Ploieşti.

Tot prin H.C.L. nr. 220/13.07.2009 s-au emis propunerile Consiliului Local Ploieşti pentru componenţa Consiliului de Administraţie al SC D. SA Ploieşti, fiind desemnaţi în acest sens trei dintre consilierii municipali.

Discuţiile purtate la nivelul municipalităţii între datele de 19.03.2009 şi 13.07.2009, în perioada adoptării celor două hotărâri ale consiliului local, discuţii la care s-a făcut referire în cele ce preced, relevă încercări ale inculpaţilor şi ale celorlalte persoane implicate de a găsi un cadru legal care să permită finanţarea echipei de fotbal - proprietatea SC D., concentrate în jurul aplicabilităţii Legii nr. 350/2005, privind regimul finanţărilor nerambursabile din fonduri publice alocate pentru activităţi nonprofit de interes general, care să asigure susţinerea activităţii echipei până la încheierea contractului sus-menţionat.

Însă, dispoziţiile acestei legi, aşa cum arată şi titlul său, se aplică exclusiv activităţilor nonprofit, de interes general, ceea ce în mod evident nu era cazul SC D., societate înfiinţată în baza Legii nr. 31/1990, cu scop lucrativ. Ceea ce se putea finanţa era o activitate sportivă practicată exclusiv pentru obţinerea de performanţă, fără realizarea de câştiguri băneşti, altele decât premii. Ca exemplu, se puteau finanţa evenimente sportive organizate cu prilejul diferitelor sărbători sau în scopuri caritabile.

Din aceleaşi discuţii a mai reieşit, potrivit acuzării, faptul că s-a cunoscut de la început împrejurarea că această finanţare nu se putea acorda către un agent economic înfiinţat în scopul obţinerii de profit şi cu toate acestea s-au căutat soluţii pentru acordarea ei, iar identificarea unui cadru în care să se poată realiza această susţinere financiară nu a reprezentat decât o pură formalitate pentru cei chemaţi să aplice legea şi să urmărească interesele patrimoniale ale unităţii administrativ teritoriale.

Încheierea şi derularea contractului de asociere:

După data de 13 iulie 2009 - când a fost adoptată H.C.L. nr. 220, discuţiile care s-au purtat la nivelul municipalităţii ploieştene (şi în legătură cu care nu s-au mai găsit înregistrări) au vizat promovarea unui proiect de hotărâre având ca obiect asocierea dintre aceasta şi SC D., în vederea susţinerii echipei de fotbal D., deziderat considerat de interes local.

În aceste împrejurări, la nivelul unităţii administrativ teritoriale s-a întocmit un draft de contract conţinând informaţii privitoare la obiectul asocierii, aportul asociaţilor, distribuirea veniturilor (art. 2.3 din modelul contractului prevedea că aceasta se va realiza în conformitate cu aporturile fiecărui asociat) şi obligaţiile părţilor, document care a fost avut în vedere - ca reper - de martora S.) S. - consilier în cadrul Direcţiei Juridice a Primăriei Municipiului Ploieşti (şi înlocuitor al directorului Direcţiei Juridice - R., în perioadele de concediu şi absenţă de la serviciu ale acesteia) cu prilejul redactării expunerii de motive la proiectul de hotărâre privind asocierea Municipiului Ploieşti cu SC D. SA, în vederea finanţării şi realizării în comun a unor acţiuni, servicii şi proiecte de interes public local, având ca obiectiv principal funcţionarea echipei de fotbal D..

Expunerea de motive a fost întocmită în numele primarului B., iniţiator al proiectului, care a şi semnat-o. Acestui document i-a urmat Raportul de specialitate elaborat de aceeaşi martoră S. - conform competenţelor sale profesionale şi semnat de ea, în locul şefului direct, care în perioada respectivă s-a aflat în concediu legal de odihnă, în aceeaşi modalitate a fost redactat şi proiectul de hotărâre.

Ca temei legal al asocierii, invocat în documentele întocmite, a fost indicat art. 36 alin. (7) lit. a) din Legea nr. 215/2001 a administraţiei publice locale, care stipulează că în exercitarea atribuţiilor privind cooperarea interinstituţională pe plan intern şi extern, Consiliul local hotărăşte, în condiţiile legii, cooperarea sau asocierea cu persoane juridice române sau străine, în vederea finanţării şi realizării în comun a unor acţiuni, lucrări, servicii sau proiecte de interes public local.

În declaraţia dată în faţa organelor de urmărire penală, martora S. a relatat: "Temeiul legal pe care l-am invocat în proiectul de hotărâre, precum şi în expunerea de motive şi raportul de specialitate l-am preluat din contractul de asociere. Având în vedere că dispoziţia de întocmire a acestora a venit de la secretarul municipiului, pe măsura redactării lor - aşa cum făceam de obicei - m-am consultat cu O. asupra lor şi cred că aceasta mi-a dat indicaţii cu privire la conţinutul documentelor".

Conform proiectului contractului de asociere, obiectul contractului era asocierea arătată, fără a se constitui o nouă persoană juridică, pentru finanţarea şi realizarea în comun de activităţi, servicii, proiecte, care să conducă la funcţionarea în condiţii optime a echipei de fotbal E., în scopul menţinerii şi/sau promovării în liga superioară, precum şi pentru susţinerea în vederea promovării ca profesionişti a copiilor şi juniorilor.

La data la care fusese programată şedinţa Consiliului Local al Municipiului Ploieşti în care trebuia să se analizeze proiectul de hotărâre, însă anterior începerii acesteia, Comisia de Buget Finanţe, Control, Administrarea Domeniului Public şi Privat, Studii, Strategii şi Prognoze a acordat aviz favorabil proiectului de hotărâre, cu toate ca o parte din consilieri s-a opus asocierii.

"În ceea ce mă priveşte, din punct de vedere tehnic vorbind, am considerat că nu este corect ca municipiul Ploieşti să se asocieze cu o societate privată pentru susţinerea intereselor acesteia din urma. Îmi amintesc că punctul meu de vedere a fost împărtăşit şi de colegul meu, W.. Astfel, am votat împotriva acestei asocieri. Cu toate acestea, fiind şi voturi pentru, avizul comisiei noastre a fost favorabil" - a susţinut martorul VVVV., consilier în cadrul Consiliului Local al Municipiului Ploieşti.

La rândul său, martorul W. a declarat: "în cadrul şedinţei comisiei de specialitate în care s-a analizat legalitatea asocierii Primăriei Municipiului Ploieşti cu SC D., eu, împreună cu VVVV.. ne-am opus acestei asocieri, invocând argumente de natură financiară şi legală, în sensul că asocierea între o autoritate publică şi o societate comercială (pentru susţinerea activităţii acesteia din urmă) nu este legală. Astfel, nu poţi să cheltuieşti banul public pentru un interes privat".

Aceeaşi opinie a fost împărtăşită şi de către consilierul Y., care, în depoziţia sa formulată la sediul Direcţiei Naţionale Anticorupţie - Serviciul Teritorial Ploieşti a precizat: "în legătură cu asocierea dintre municipiul Ploieşti şi SC D. SA Ploieşti arăt că încă din perioada mandatului 2004 - 2008 m-am implicat ca fost sportiv în cadrul echipei D., dar şi în calitate de consilier local în identificarea unei soluţii astfel încât echipa de fotbal să poată fi sprijinită de către Consiliul Local. Acest sprijin putea fi materializat pe trei paliere, respectiv implicarea Consiliului Local în construirea unui nou stadion, obţinerea mărcii E. şi ai treilea -finanţarea echipei. Personal, m-am documentat în ţară la alte consilii locale (Iaşi şi Piatra-Neamţ) cu privire la finanţarea echipelor de fotbal, constatând că hotărârile adoptate de consiliile locale în sensul acordării de bani de la bugetul local fuseseră atacate în contencios administrativ de către Instituţia Prefectului, cum ar fi Municipiul Iaşi.

Aceste aspecte le-am discutat cu secretarul municipiului Ploieşti - O. în contextul găsirii unei soluţii astfel încât asocierea să fie legală. Secretarul a finalizat discuţia spunând că finanţarea unei echipe de fotbal din bugetul local nu este legală. Aceste discuţii se purtau, aşa cum am arătat, în perioada 2004 - 2008, în cel de-al doilea mandat al primarului P., care niciodată nu a fost de acord cu finanţarea unei echipe private de fotbal.

Cu toate acestea, în luna august 2009, în mandatul primarului A., a fost propus proiectul de hotărâre vizând încheierea unui contract de asociere între Municipiul Ploieşti şi SC D. SA Ploieşti, care presupunea şi finanţarea echipei de fotbal de la bugetul local.

Ca regulă generală, anterior şedinţei Consiliului Local aveau loc şedinţe ale consilierilor locali Z., în care erau analizate toate proiectele de hotărâri ce urmau a fi supuse dezbaterilor. Cu privire la acest proiect de hotărâre, în şedinţa respectivă noi toţi consilierii locali Z. ne-am hotărât să ne abţinem de la exprimarea votului favorabil întrucât am considerat că nu este legală finanţarea echipei de fotbal ce aparţinea unei societăţi comerciale cu scop lucrativ.

Mai mult decât atât, în şedinţa Consiliului Local care a avut loc la 24.08.2009, am luat cuvântul şi am solicitat secretarului municipiului - O., anumite explicaţii/lămuriri prin care să ne comunice dacă acest tip de acţiune este legal sau nu.

La întrebările mele repetate, secretarul municipiului a răspuns de fiecare dată că asocierea se va realiza în cadrul unui contract administrativ, prevăzut de Legea nr. 215/2001 şi că este legal şi în plus s-a consultat şi cu conducerea Curţii de Conturi.

M-am abţinut să votez acel proiect de hotărâre întrucât din punctul meu de vedere am considerat că nu este legal ca din bugetul local să fie finanţată o echipă de fotbal ce aparţinea unei societăţi comerciale şi aceeaşi atitudine am adoptat-o şi ulterior, când s-au votat proiectele de hotărâri prin care s-au acordat efectiv sumele de bani către SC D. SA Ploieşti".

În literatura de specialitate, contractele administrative sunt definite ca acte juridice pe care le încheie organele administraţiei publice cu cei administraţi, împrejurare care excede speţei analizate, întrucât SC D. SA Ploieşti nu se afla în administrarea unităţii administrativ teritoriale.

Mai mult decât atât, la încheierea contractelor administrative, clauzele cele mai importante sunt stabilite în mod unilateral de administraţie, prin caietul de sarcini, iar particularul - persoană fizică sau juridică - cu care se încheie acest tip de contract, este cel care a fost declarat adjudecat în urma unei licitaţii publice organizate şi finalizate cu un proces-verbal de licitaţie şi o hotărâre de adjudecare a comisiei de licitaţie.

Licitaţia publică reprezintă, de fapt, condiţia de valabilitate a contractului administrativ. Ori, în speţa de faţă, această procedură nu s-a aplicat, astfel încât, susţinerile secretarului municipiului sunt eronate.

Referitor la consultarea municipalităţii cu conducerea Curţii de Conturi, deosebit de relevantă este înregistrarea la care s-a făcut referire în cele ce preced, dar şi declaraţiile martorului AA. - director în cadrul Curţii de Conturi a României - Camera de Conturi Prahova, care a precizat: "Arăt că în momentul la care m-am prezentat la această întâlnire la Primăria Municipiului Ploieşti într-o sală de şedinţe (eu fiind în Primărie cu alte probleme profesionale), văzând că sunt prezente 7 - 8 persoane şi spunându-mi-se subiectul întâlnirii poate chiar de către primarul B., respectiv găsirea unei modalităţi de preluare şi finanţare a echipei E. de către Consiliul Local Ploieşti, am avut în intenţie să nu intru, dar le-am făcut totuşi precizarea să considere că nu sunt în calitate oficială, ci doar ca o simplă persoană fizică, suporter al echipei fanion al judeţului. De altfel, mai târziu, pe parcursul discuţiei, după cum rezultă şi din înregistrare, am reîntărit această afirmaţie.

Subiectul principal al discuţiei a fost cum poate Primăria Municipiului Ploieşti să finanţeze clubul de fotbal E.. Au fost emise mai multe păreri: să se preia echipa la SC UUUU. SA (care este sub autoritatea Consiliului Local Ploieşti); cineva a zis şi despre asocierea dintre Unitatea Administrativ Teritorială Ploieşti şi SC D. SA Ploieşti, dar eu am spus că asocierile au un regim strict reglementat de Legea nr. 215/2001 şi nu pot fi făcute în orice condiţii şi nu cu o societate comercială privată; s-a vehiculat şi ideea cumpărării clubului de către U.A.T.M. Ploieşti, dar alţii au motivat că se pierde locul din ligă întrucât regulamentul F.R.F. nu permite înscrierea în Liga I a unor echipe din subordinea municipalităţii sau finanţate integral din bugetul local." - declaraţia din 14.04.2016.

"Eu mi-am exprimat dezacordul cu privire la modalitatea de asociere sau orice altă forma de finanţare a clubului privat de către Primăria Municipiului Ploieşti, atât faţă de primarul din acea perioadă A., cât şi faţă de alte persoane din primărie. Ei au susţinut că noi, ca şi Curte de Conturi, ne opunem, în condiţiile în care Primăria Otopeni finanţa clubul de fotbal local. Eu însă am precizat că în această situaţie clubul de fotbal la care se făcea referire era înfiinţat de către Consiliul Local Otopeni şi funcţiona sub autoritatea acestuia, ceea ce era cu totul altceva decât situaţia de la Ploieşti. (...)

În urma controalelor efectuate de Camera de Conturi Prahova ulterior asocierii, pe parcursul a doi - trei ani, au fost reţinute o serie de prejudicii în legătură cu finanţarea, acestea au fost contestate, ele fiind soluţionate de o comisie de la nivelul Curţii de Conturi, conform procedurii.

Au fost emise de fiecare dată încheieri prin care au fost respinse contestaţiile formulate, într-una dintre acestea menţionându-se în mod expres că asocierea dintre municipalitate şi clubul de fotbal nu se încadrează în niciuna din formele de asociere prevăzute de legea finanţelor publice locale" - declaraţia din 18.02.2016.

În concret, martorul a făcut referire la Încheierea nr. VI 31 din 01.02.2011 a Curţii de Conturi a României - Departamentul de coordonare a verificării bugetelor unităţilor administrativ teritoriale, prin care Comisia de soluţionare a contestaţiei înregistrată la Camera de Conturi Prahova sub nr. x/14.10.2010 formulată de primarul municipiului Ploieşti - B., a constatat că obiectul contractului de asociere încheiat între municipiul Ploieşti şi SC D. îl constituie asocierea fără a constitui o nouă persoană juridică, formă de asociere care nu se regăseşte printre cele reglementate de art. 35 din Legea nr. 273/2006 privind finanţele publice locale,

Potrivit prevederilor contractuale, municipiul Ploieşti avea obligaţia de a susţine financiar echipa de fotbal şi nu întreaga activitate a societăţii comerciale, respectiv cheltuielile generate de funcţionarea SC D. - aşa după cum s-a procedat în realitate şi se va prezenta în cele ce urmează.

"Am participat în şedinţa Consiliului Local Ploieşti din 24.08.2009 în care s-a dezbătut şi proiectul de hotărâre ce avea ca obiect asocierea dintre Municipiul Ploieşti şi SC D. SA Ploieşti şi care presupunea finanţarea din bugetul local a echipei de fotbal E..

M-am abţinut să votez favorabil acest proiect de hotărâre întrucât, din punctul meu de vedere, nu am avut încredere că este legală această finanţare din bugetul local a unei echipe de fotbal ce aparţinea unei societăţi comerciale de tip lucrativ" - a declarat un alt consilier local, martorul BB..

Hotărârea nr. 264/24.08.2009 a fost adoptată de Consiliul Local Ploieşti, vizată pentru legalitate şi contrasemnată de secretarul municipiului - inculpata O., însă consilierii prezenţi care au votat "pentru" au declarat în faţa organelor de anchetă că poziţia pe care au adoptat-o s-a raportat la existenţa documentelor premergătoare proiectului de hotărâre şi la semnarea lor de către persoane avizate din punct de vedere juridic din partea aparatului de specialitate al primarului, care le-a format convingerea că asocierea are Ia bază cadrul legal adecvat.

Actul administrativ (hotărârea) a fost verificat sub aspectul legalităţii de către martora CC. - consilier juridic în cadrul Direcţiei Controlul Legalităţii Actelor Administrative şi contencios administrativ de la nivelul Prefecturii Judeţului Prahova, care a constatat că a fost adoptat cu respectarea prevederilor legale în materie, însă ceea ce a urmărit aceasta a fost doar dacă hotărârea "a fost adoptată cu cvorumul necesar, dacă a fost însoţită de toate documentele necesare în vederea adoptării sale, respectiv raportul de specialitate, avizul comisiei de specialitate, dacă a fost avizată de secretarul unităţii administrativ-teritoriale şi contrasemnată de acesta şi dacă Consiliul Local avea competenţa să adopte o astfel de hotărâre, adică dacă putea să hotărască cu privire la o asociere".

Astfel, între municipiul Ploieşti, prin primarul B., pe de o parte, şi SC D. SA Ploieşti, prin reprezentantul legal, martorul DD., pe de altă parte, s-a încheiat contractul de asociere înregistrat sub nr. x/03.09.2009. Contractul poartă semnătura primarului sus-menţionat, a martorei EE. (şef Serviciu Buget din cadrul Direcţiei Economice a Primăriei Municipiului Ploieşti) - în locul şefei sale directe FF., aflată în concediu de odihnă şi a şefului Serviciului Juridic - inculpata C. - din partea Direcţiei Administraţie Publică, Juridic, Contencios, în locul martorei R. (ce figura la data menţionată pe contract în concediu de odihnă). Totodată, pe contract există şi semnătura secretarului unităţii administrativ teritoriale - inculpata O..

În legătură cu împrejurările semnării acestui contract de asociere, martora R. a susţinut: "îmi amintesc că pe la jumătatea lunii august 2009 am plecat în concediul legal de odihnă, chiar am fost plecată din ţară, revenind în jur de 10 septembrie 2009. În prima zi când m-am întors din concediu, şefa Serviciului Juridic din subordinea mea - C. - care era şi înlocuitorul meu de drept pe partea juridică (pe parte de hotărâri de consiliu fiind S.) a venit la mine în birou cu contractul de asociere dintre Municipiul Ploieşti şi SC D. SA Ploieşti, în formă scrisă şi înregistrată la ambele părţi, însă nesemnat din partea instituţiei, cerându-mi să îmi aplic semnătura pe el la rubrica "Direcţia Administraţie Publică, Juridic, Contencios".

Eu, parcurgându-l rapid şi văzând că este vorba de un contract de asociere între unitatea administrativ-teritorială şi o societate comercială privată, prin care se dădeau bani din bugetul local acesteia din urmă, am refuzat categoric să semnez aşa ceva, pe de o parte din cauza faptului că actul fusese adoptat în perioada în care eu mă aflam în concediul legal de odihnă şi pe de altă parte pentru că nu am considerat legală această asociere.

Legat de acest ultim aspect, precizez că în anii anteriori (2007 sau 2008) fuseseră discuţii la nivelul Primăriei Municipiului Ploieşti în sensul de a se promova o echipă fanion a oraşului care să poată fi finanţată din bugetul local însă de fiecare dată s-a constatat că nu exista o soluţie legală. Ar fi existat o posibilitate să se înfiinţeze o echipă de fotbal în cadrul Clubului Sportiv Municipal Ploieşti, instituţie subordonată Consiliului Local Ploieşti, iar finanţările să se acorde prin bugetul alocat clubului. Acest lucru nu s-a putut realiza. S-a înfiinţat o ramură de fotbal, însă nu s-a ajuns la o echipă de performanţă. Din punct de vedere juridic nu exista cadrul legal care să reglementeze posibilitatea finanţării din bugetul local a unui agent economic privat cu scop lucrativ.

Mai mult decât atât, articolul 36 alin. (7) din Legea nr. 215/2001 a administraţiei publice locale, care a fost invocat ca temei legal în contractul de asociere, prevedea ca asocierea sau cooperarea dintre municipiu şi o altă persoană juridică să se realizeze doar în interes public. Or, asocierea cu o societate comercială deţinătoare a unei echipe de fotbal având ca scop finanţarea cheltuielilor acesteia nu reprezintă un interes public.

Revenind la momentul petrecut în biroul meu, în care mi s-a solicitat semnarea contractului, arăt că a venit şi secretarul municipiului - O., căreia eu mă subordonam şi am întrebat-o cum s-a putut adopta o hotărâre de consiliu care să aprobe o astfel de asociere şi că există posibilitatea să fim traşi la răspundere de Camera de Conturi. Secretarul municipiului mi-a răspuns că se consultase cu Curtea de Conturi.

Pe parcursul discuţiei cu cele două a intrat la un moment dat şi primarul municipiului - A., care a spus că trebuie să se semneze contractul.

Eu am refuzat în continuare să-l semnez, împrejurare în care în locul meu a semnat C., iar secretarul O. şi-a aplicat semnătura pe ultima pagină a contractului".

Faţă de atitudinea procesuală adoptată de inculpata C., de negare a celor declarate de martora R. cu privire la împrejurările semnării contractului de asociere, inclusiv cu prilejul confruntării cu aceasta, organele de anchetă au dispus, pentru formarea convingerii asupra sincerităţii celor două, testarea lor cu tehnica de detecţie a comportamentului simulat. Rezultatele testului au relevat modificări ale reacţiilor emoţionale specifice comportamentului simulat doar la inculpata C., martora R. neprezentând astfel de tulburări, ceea ce a indicat o atitudine sinceră la întrebările relevante ale testului, spre deosebire de inculpată, care s-a situat la polul opus.

Argumentele martorei R. au fost susţinute şi de martora FF., care, la nivelul anului 2009 a îndeplinit funcţia de director economic în cadrul Primăriei Municipiului Ploieşti. Astfel, în faţa organelor de anchetă, aceasta a declarat: "îmi amintesc că printre obiectivele primarului din acea perioadă - A., s-a aflat şi acela al construirii stadionului "F." din Ploieşti şi al finanţării clubului de fotbal E. Astfel, acesta a iniţiat un proiect de hotărâre pentru asocierea între unitatea administrativ-teritorială Ploieşti şi SC D. SA, în scopul susţinerii echipei de fotbal E..

În baza acestui proiect de hotărâre se întocmea un raport de specialitate de către direcţiile/serviciile de specialitate din cadrul aparatului primarului, raport care era pus la dispoziţia Comisiei/comisiilor de specialitate din cadrul Consiliului Local Ploieşti pentru a primi aviz.

Îmi amintesc faptul că din partea Direcţiei Juridice raportul de specialitate a fost întocmit şi semnat de C. deoarece directorul direcţiei - R. se afla în concediu de odihnă. Cunosc de la aceasta din urmă că nu a fost de acord cu proiectul iniţiat de primarul A., având în vedere un precedent iniţiat anterior în mandatul lui P., care nu s-a finalizat întrucât hotărârea a fost atacată în contencios administrativ de către Prefectura Prahova, cu motivaţia că nu este legală.

Fac precizarea că Direcţia Economică din care făceam parte nu a fost solicitată să întocmească un raport de specialitate în legătură cu proiectul de hotărâre privind asocierea dintre Primăria Municipiului Ploieşti şi SC D. SA Ploieşti şi nici nu mi s-a solicitat avizarea din punct de vedere economic a raportului de specialitate întocmit de Direcţia Juridică.

În perioada respectivă R. se afla în concediu, iar după ce s-a întors i s-a solicitat în mod expres de către secretarul municipiului - O. semnarea contractului de asociere încheiat la 03.09.2009, însă aceasta a refuzat, împrejurare în care contractul a fost semnat de C. - şef Serviciu Juridic.

Totodată, pe contract trebuia să existe şi semnătura directorului economic, însă arăt că acest contract de asociere nu a fost semnat de către mine, ci de către colega mea - EE. - şef serviciu buget. Personal am ales să nu semnez acest contract de asociere sau să particip la semnarea lui (n.a.: plecând în concediu) deoarece, aşa cum am arătat mai sus, aveam o părere de specialitate în ceea ce priveşte legalitatea sa, obţinută de la R. - şefa Direcţiei Juridice, în sensul că această asociere este nelegală, existând chiar şi un precedent pe care l-am expus şi pe care îl cunoşteam de la aceeaşi R..

Eu mi-am făcut cunoscută opinia în ceea ce priveşte nelegalitatea contractuală a acestei asocieri, personal şi faţă de B., verbal, în cadrul unei şedinţe operative, opinie pe care mi-am menţinut-o chiar şi în faţa autorităţii Camerei de Conturi Prahova, în prezenţa administratorului public GG., cu ocazia controlului efectuat în cursul anului 2010, când s-a verificat exerciţiul financiar pe anul 2009. De altfel, din câte cunosc, Curtea de Conturi nici nu a acordat descărcare de gestiune pe anul 2009."

Contractul nu a fost vizat pentru control financiar preventiv propriu.

Privitor la aportul în asociere al Municipiului Ploieşti (Asociatul 1) Ia art. 2.1 din contract se menţionează punerea la dispoziţia SC D. SA Ploieşti a dotărilor sportive ale Municipiului Ploieşti, inclusiv Stadionul "F.", precum şi de fonduri băneşti din bugetul local şi/sau sponsorizări. Art. 2.2 precizează că fondurile alocate de Asociatul 1 vor completa veniturile realizate în cadrul asocierii.

Aportul SC D. SA (Asociatul 2) este prevăzut în art. 2.3 din contract şi constă în fonduri băneşti din veniturile societăţii (din dreptul de televiziune, din vânzare bilete şi abonamente, din publicitate, din alte venituri proprii).

Termenul de valabilitate al contractului de asociere a fost de 1 an de Ia data semnării, cu drept de prelungire (art. 3).

Conform art. 5 alin. (4) din contract, Municipiul Ploieşti avea obligaţia "să susţină financiar, împreună cu Asociatul 2, conform sumelor existente cu această destinaţie în buget, cheltuielile necesare funcţionării echipei I E. pentru - cantonamente, echipamente, deplasări, organizări meciuri, salarii, medicamente, cheltuieli pentru jucătorii din echipa a II-a, cheltuieli cu copiii şi juniorii care au încheiate convenţii/contracte cu clubul, taxe FRF, alte cheltuieli de aceeaşi natură".

Prevederile art. 6 din contract conţin obligaţiile corespunzătoare ale SC D. SA, la alin. (7) menţionându-se că SC D. SA avea obligaţia să prezinte Asociatului 1 până la data de 5 ale lunii justificarea veniturilor şi cheltuielilor pentru luna precedentă.

De remarcat că, în forma semnată a contractului, lipsesc prevederile privind împărţirea veniturilor asociaţiei, obiect al art. 2.3 din proiectul de contract aprobat prin H.C.L. nr. 264/24.08.2009. în schimb, art. 14 din contract prevede distribuirea veniturilor realizate ca efect al asocierii, de către Consiliul de Administraţie al SC D. SA.

Prin Regulamentul privind modul de decontare şi justificare a cheltuielilor angajate în baza contractului de asociere nr. x/03.09.2009, înregistrat sub nr. x/30.09.2010, document nesupus aprobării Consiliului Local, sunt stabilite, inclusiv:

- documentele utilizate de SC D. SA pentru solicitarea şi justificarea finanţărilor;

- obligaţia agentului economic de a depune semestrial la Primăria Municipiului Ploieşti un raport de activitate al asocierii.

Ulterior, contractul a fost prelungit şi modificat prin acte adiţionale după cum urmează:

- act adiţional nr. x, aprobat prin H.C.L. nr. 377/24.11.2009 prin care termenul prevăzut pentru justificarea veniturilor şi cheltuielilor pentru luna precedentă devenea data de 25 a lunii următoare;

- act adiţional nr. x, aprobat prin H.C.L. nr. 283/30.08.2010, prin care termenul contractului a fost prelungit cu un an, până la data de 04.09.2011, document nevizat pentru control financiar preventiv propriu;

- act adiţional nr. x, aprobat prin H.C.L. nr. 108/29.03.2011, prin care termenul contractului a fost prelungit cu un an, până la data de 05.09.2012, document vizat pentru control financiar preventiv propriu cu sigiliul personal nr. 2;

- act adiţional nr. x, aprobat prin H.C.L. nr. 135/26.03.2012, prin care termenul contractului a fost prelungit cu un an, până la data de 05.09.2013, document nevizat pentru control financiar preventiv propriu.

Contractul de asociere nr. x/03.09.2009, angajament legal [art. 2 alin. (1) pct. 3 din Legea nr. 273/2006] prin care se prevede, în fapt, finanţarea nerambursabilă, cu o sumă neprecizată, a activităţii de bază, lucrative, desfăşurate de SC D. SA a fost încheiat cu încălcarea dispoziţiilor:

- art. 1 din H.C.L. nr. 264/24.08.2009 - contractul de asociere nu prevede repartizarea veniturilor asociaţiei în conformitate cu aportul fiecărui asociat, clauză prevăzută în proiectul de contract aprobat de organul deliberativ;

- art. 17 din Legea nr. 213/1998 - au fost date în folosinţă cu titlu gratuit unei persoane juridice cu scop lucrativ dotările sportive ale Municipiului Ploieşti, inclusiv Stadionul "F."

- art. 36 alin. (2) lit. e), respectiv art. 36 alin. (7) lit. a) din Legea nr. 215/2001 coroborat cu dispoziţiile art. 35 alin. (1) din Legea nr. 273/2006 - SC D. SA nu este o instituţie/autoritate a administraţiei publice şi cheltuielile activităţii de bază desfăşurată de agentul economic (cantonamente, echipamente, deplasări, organizări meciuri, salarii, medicamente, cheltuieli pentru jucătorii din echipa a II-a, cheltuieli cu copiii şi juniorii care au încheiate convenţii/contracte cu clubul, taxe FRF, alte cheltuieli de aceeaşi natură) - lucrativă, nu reprezintă acţiuni, lucrări, servicii sau proiecte de interes public local;

- art. 14 alin. (3) teza a II-a din Legea nr. 273/2006 - nu exista baza legală pentru angajarea de cheltuieli din bugetul local pentru acoperirea costurilor activităţii lucrative desfăşurate de un agent economic;

- art. 24 alin. (1) din Legea nr. 273/2006 cu referire la art. 10 alin. (1) din O.G. nr. 119/1999 - nu a fost exercitat controlul financiar preventiv propriu asupra operaţiunii care afecta fondurile publice, cu consecinţa sustragerii contractului de la controlul de legalitate şi regularitate prevăzut de dispoziţiile art. 7 lit. a) din O.G. nr. 119/1999;

- art. 3 alin. (4) din Legea nr. 350/2005 - cheltuielile prevăzute a se finanţa nerambursabil din bugetul local erau desfăşurate de agentul economic pentru obţinerea de venituri (din dreptul de televiziune, din vânzare de bilete şi abonamente, din publicitate şi alte venituri proprii), în scopul obţinerii de profit;

- art. 69 alin. (1) din Legea nr. 69/2000 - SC D. SA, beneficiara sumelor plătite de la bugetul local nu este o structură sportivă fără scop patrimonial;

- art. 9 alin. (i) din Legea nr. 21/1996 - punerea la dispoziţie cu titlu gratuit a structurilor sportive municipale şi finanţarea nerambursabilă acordată unei echipe de fotbal denaturează în mod vădit concurenţa privind achiziţionarea drepturilor de joc ale fotbaliştilor cu calităţi deosebite, condiţiile de antrenament (inclusiv atragerea antrenorilor), condiţiile pentru desfăşurarea întrecerilor sportive, cu consecinţe directe asupra performanţelor sportive înregistrate şi a veniturilor obţinute.

Prin H.C.L. nr. 72/31.03.2009 a fost aprobat bugetul de venituri şi cheltuieli pe anul 2009 al Clubului Sportiv Municipal, parte a bugetului local, care, conform Raportului de Specialitate întocmit de Club, includea şi suma de 1.489,00 mii RON ce reprezenta "...resursa financiară pentru finanţarea echipei de fotbal a Municipiului Ploieşti, la momentul când această echipă va fi sub autoritatea şi administrarea Consiliului Local al Municipiului Ploieşti".

În acelaşi Raport de specialitate, privitor la finanţarea nerambursabilă, Legea nr. 350/2005, se arată că "(...) în cadrul Municipiului Ploieşti desfăşoară activităţi sportive cluburi şi asociaţii sportive de drept privat care conform prevederilor legale pot accesa fonduri publice pentru finanţarea nerambursabilă pentru proiecte care cuprind programele: promovarea sportului de performanţă, sportul pentru toţi, întreţinerea şi dezvoltarea bazei materiale sportive."

În data de 29.07.2009 (H.C.L. nr. 221 art. 1) Consiliul Local aprobă virarea de credite bugetare în sumă de 1.489,00 mii RON de la programul finanţare secţia de fotbal la programul finanţare nerambursabilă din fonduri publice conform prevederilor Legii nr. 350/2005.

Bugetul local a fost rectificat prin H.C.L. nr. 282/07.09.2009, interesând cauza preluarea din bugetul Clubului Sportiv Municipal la bugetul local a sumei de 1.489,00 RON, care, potrivit Expunerii de motive la proiectul de hotărâre şi Raportului de Specialitate al Direcţiei Economice, avea ca destinaţie finanţarea "(...) unor servicii şi proiecte de interes public local, având ca obiectiv principal funcţionarea echipei de fotbal D., conform H.C.L. nr. 221/29.07.2009 şi 264/24.08.2009...plăţile se vor face pe bază de decont de cheltuieli conform documentelor justificative din evidenţa contabilă a D (...)."

În aceeaşi dată (07.09.2009) a fost adoptată şi H.C.L. nr. 283 privind rectificarea bugetului de venituri şi cheltuieli pe anul 2009 al Clubului Sportiv Municipal Ploieşti, în baza Expunerii de motive şi a Raportului de specialitate, hotărâre contrasemnată de secretarul unităţii administrativ teritoriale, inculpata O..

În raportul de Specialitate întocmit de Clubul Sportiv Municipal Ploieşti se arată că suma de 1.489,00 mii RON a fost prevăzută la titlul Bunuri şi servicii, fără a se face nicio menţiune cu privire la dispoziţiile Legii nr. 350/2005.

Din cele de mai sus rezultă modul cum a fost prevăzută în bugetul local suma de 1.489,00 mii RON pentru finanţarea cheltuielilor SC D. SA şi anume: suma arătată a fost înscrisă iniţial în bugetul Clubului Sportiv Municipal pentru finanţarea unei viitoare structuri a Consiliului Local, iar ulterior a fost transferată pentru finanţare, potrivit Legii nr. 350/2005 privind regimul finanţărilor nerambursabile din fonduri publice alocate pentru activităţi nonprofit de interes general, şi în final direct către SC D. SA, agent economic care, în mod evident, nu putea beneficia de dispoziţiile Legii nr. 350/2005.

Cuantumul sumei alocată pentru Asociatul SC D. SA nu este fundamentat, neavând la bază nici o justificare.

Având în vedere cele de mai sus, inclusiv data încheierii contractului de asociere, 03.09.2009, anterior aprobării H.C.L. nr. 282/07.09.2009, rezultă înscrierea în bugetul local a poziţiei Asociatul SC D. SA şi încheierea contractului de asociere şi cu încălcarea dispoziţiilor art. 14 alin. (2) şi alin. (3) teza ala, respectiv suma nu era precis determinată şi nu exista o dispoziţie legală pentru finanţarea de la bugetul local a unei activităţi lucrative.

În plus, Normele metodologice privind angajarea, lichidarea, ordonanţarea şi plata cheltuielilor instituţiilor publice, precum şi organizarea, evidenţa şi raportarea angajamentelor bugetare şi legale, aprobate prin O.M.F.P. nr. 1792/2002 prevăd că: "Este interzis ordonatorilor de credite aprobarea unor angajamente legale fără asigurarea că au fost rezervate şi fondurile publice necesare plăţii acestora în exerciţiul bugetar, cu excepţia acţiunilor multianuale".

Mai mult, proiectul H.C.L. 264/24.08.2009 având obiectul arătat, care stabilea obligaţii de plată pe seama bugetului local, a fost dezbătut şi adoptat de Consiliul Local cu încălcarea dispoziţiilor art. 44 alin. (1) din Legea nr. 215/2001, respectiv în lipsa referatului compartimentului de resort din cadrul aparatului de specialitate al Primarului (Direcţia Economică).

În perioada 2009-2012, pentru derularea contractului de asociere nr. x/03.09.2009, printr-un număr de 12 hotărâri de Consiliul Local, din care trei hotărâri (H.C.L. nr. 245/2010, H.C.L. nr. 347/2010, H.C.L. nr. 445/2010) adoptate în condiţiile diminuării veniturilor bugetare, în situaţia în care Primăria avea contractate credite bancare de la bănci comerciale în valoare de 27.545.550,14 RON (Proces-verbal Camera de Conturi Prahova din data de 24.09.2012) au fost alocate de la bugetul local către SC D. SA fonduri băneşti în sumă totală de 20.683.000 RON, valoare care include şi suma 1.489 mii RON arătată mai sus.

H.C.L. nr. 245/02.08.2010 prevedea rectificarea bugetului local al municipiului Ploieşti pe anul 2010 - majorarea sumei prevăzute (1.500,00 mii RON) cu 3.000,00 mii RON şi a fost contrasemnată de secretarul municipiului, inculpata O..

Hotărârea a fost adoptată văzând Expunerea de motive întocmită de Primar -inculpatul B., având în vedere inclusiv dispoziţiile O.U.G. nr. 55/2010, privind unele măsuri de reducere a cheltuielilor publice şi Legii nr. 118/2010 privind unele măsuri necesare în vederea restabilirii echilibrului bugetar.

Astfel, deşi expunerea de motive precizează că rectificarea este impusă inclusiv de măsurile de austeritate bugetară instituite de guvern în anul 2010, paradoxal, prin anexa la hotărâre privind rectificarea bugetară asociatului SC D. SA i se alocă în plus sume de bani.

H.C.L. nr. 347/28.10.2010 privind rectificarea bugetului local al municipiului Ploieşti pe anul 2010 a vizat majorarea sumei prevăzute pentru HH. cu 500,00 mii RON, fiind contrasemnată de inculpata O. - secretar al municipiului Ploieşti.

Hotărârea a fost adoptată văzând Expunerea de motive a Primarului B. şi având în vedere inclusiv Decizia Directorului Executiv al D.G.F.P. Prahova emisă în baza dispoziţiilor O.U.G. nr. 18/2010 prin care sunt comunicate diminuări în cadrul surselor de finanţare, precum şi Hotărârea Consiliului Judeţean Prahova nr. 155/28.09.2010 prin care se comunică diminuarea sumelor defalcate din unele venituri ale bugetului de stat, prevăzute anterior.

În aceleaşi condiţii de austeritate bugetară, invocându-se dispoziţiile de mai sus având ca obiect reducerea cheltuielilor publice, prin anexa la expunerea de motive cuprinzând rectificarea bugetară propusă, Asociatului SC D. SA i se suplimentează fondurile alocate, îl loc să i se reducă.

Prin H.C.L. nr. 445/23.12.2010, privind rectificarea bugetului local al municipiului Ploieşti pe anul 2010, contrasemnată de inculpata O. - secretar al municipiului Ploieşti, s-a aprobat majorarea sumei prevăzute cu 430,00 mii RON.

Hotărârea a fost adoptată văzând Expunerea de motive a inculpatului B. - primarul municipiului Ploieşti, şi Raportul de specialitate al Direcţiei Management Financiar - Contabil, în care se precizează efectuarea unei diminuări în sumă de 11.653,20 RON, atât la partea de venituri cât şi la partea de cheltuieli.

Nici de această dată în Expunerea de motive nu se precizează alocarea către asociatul SC D. SA a unei sume de bani suplimentare, însă, prin anexa la hotărâre cuprinzând modificările bugetare se majorează fondurile alocate acestuia.

Anterior aprobării bugetului local pentru anul respectiv au fost efectuate plăţi către SC D. SA în baza prevederilor bugetului pe anul anterior.

Prin bugetul local a fost alocată suma totală de 20.683.000 RON pentru Asociat. SC D. SA a depus un număr de 31 de cereri de finanţare, aprobate de primarul municipiului Ploieşti - inculpatul B., prin care a solicitat suma totală de 18.443.000 RON.

Din sumele alocate prin buget a fost utilizată de către Primărie suma totală de 19.621.577,79 RON după cum urmează:

- 17.842.137,70 RON, viramente bancare către SC D. SA;

- 1.779.440,09 RON, transferuri din contul de disponibil pentru finanţarea asociaţiei, în alte conturi de disponibil ale Primăriei Municipiului Ploieşti.

Cererile de finanţare depuse de agentul economic arată cheltuielile avute în vedere pentru a fi achitate din finanţarea solicitată, fără a face nicio referire, cu o singura excepţie, la veniturile realizate în cadrul asocierii şi la cheltuielile achitate din aceste venituri, precizări obligatorii pentru determinarea sumei de plată de către Municipiul Ploieşti, potrivit prevederilor art. 2.2 din contract.

Prin adresa nr. x/28.01.2010, SC D. SA comunică Primăriei Municipiului Ploieşti că, în perioada 23.12.2009 - 28.01.2010, societatea a realizat venituri în sumă totală de 41.178 RON care au fost folosite la acoperirea altor cheltuieli, ce nu au fost cuprinse în decontul justificativ al sumei primite la data de 23.12.2009.

În legătură cu cererile de finanţare depuse de SC D. SA se observă şi că societatea declara (anterior datei de 20.07.2010) că are cunoştinţă de prevederile art. 12 din Legea nr. 489/2006, (n.a. privind libertatea religioasă şi regimul general al cultelor) şi că este de acord ca utilizarea sumelor să fie verificată de reprezentanţii autorităţii locale.

În cererea nr. x/14.09.2009, agentul economic îşi asuma obligaţia justificării sumelor primite şi a restituirii sumelor neutilizate "...potrivit procedurii operaţionale PO - 50 "Acordarea de sprijin financiar din bugetul Municipiului Ploieşti unităţilor de cult (...)"

Invocarea în cererile de finanţare depuse de SC D. SA la Primăria Municipiului Ploieşti a acestor acte normative, fără nicio legătură cu situaţia sa reală, demonstrează solicitarea cu ştiinţă a plăţilor, în afara cadrului legal.

În cererile de finanţare depuse de SC D. SA nu au fost identificate sume solicitate pentru activităţi nelucrative de interes general (de exemplu meciuri în scop caritabil, meciuri sau întreceri sportive demonstrative, acţiuni de promovare a sportului de masă, etc.), solicitări care, în mod evident, trebuiau aprobate cu respectarea dispoziţiilor Legii nr. 350/2005.

Alocarea şi suplimentarea fondurilor bugetare pentru susţinerea echipei de fotbal D., deţinută (drepturile federative, de joc) de SC D. SA, exclusiv pe baza cererilor depuse de societate şi plata sumelor solicitate de agentul economic, a debitelor stabilite în urma controalelor Camerei de Conturi Prahova, de majorări şi penalităţi de întârziere, inclusiv a costului utilităţilor datorate de acesta bugetului local, au fost efectuate cu încălcarea dispoziţiilor art. 5 alin. (3), art. 14 alin. (2) teza a II-a şi alin. (3) teza a II-a din Legea nr. 273/2006, respectiv:

- în afara atribuţiilor ce revin administraţiei publice locale, funcţionarea unei echipe de fotbal neconstituind o prioritate care poate fi stabilită de o autoritate publică, întrucât nu priveşte funcţionarea autorităţii şi nu este în interesul colectivităţilor locale;

- fără existenţa unei baze legale care să permită angajarea şi plata de cheltuieli din bugetul local pentru acoperirea costurilor activităţii lucrative desfăşurate de un agent economic înfiinţat în baza Legii nr. 31/1990, a debitelor şi majorărilor datorate de acesta bugetului local şi a utilităţilor consumate de el.

În prezenta cauză penală s-a dispus efectuarea de către un specialist din cadrul Direcţiei Naţionale Anticorupţie - Serviciul Specialişti a unui raport de constatare vizând verificarea plăţilor efectuate de Municipiul Ploieşti către SC D. în cadrul contractului menţionat şi a actelor adiţionale.

Astfel, prin raportul din 15.12.2014 s-a stabilit că Municipiul Ploieşti a efectuat în perioada 17.09.2009 - 11.05.2012 plăţi, viramente efective, în beneficiul SC D. SA în valoare totală de 17.842.137,70 RON.

Suma respectivă a fost virată cu încălcarea dispoziţiilor Legii nr. 273/2006, după cum urmează:

- art. 22 alin. (1) - fără o analiză efectuată de ordonatorul principal de credite privind modul de utilizare a creditelor bugetare aprobate şi fără existenţa unor dispoziţii legale privind plăţi bugetare pentru susţinerea activităţii lucrative desfăşurată de un agent economic privat;

- art. 23 alin. (1) - finanţarea activităţii unui agent economic privat nu este o cheltuială legată de activitatea instituţiei publice şi încalcă dispoziţiile legale;

- art. 51 alin. (1) teza a IV-a şi alin. (3) - fără existenţa unui cadrul legal care să permită plăţi de la bugetul local pentru susţinerea activităţii lucrative desfăşurată de un agent economic (17.842.137,70 RON), respectiv pentru recuperarea prejudiciului stabilit de Camera de Conturi, a majorărilor calculate şi a sumelor datorate de agentul economic bugetului local (1.779.440,09 RON) prin virarea sumelor între capitole bugetare;

- art. 54 alin. (5) şi (6) - documentele de plată nu au fost însoţite de documente justificative care să confirme exactitatea sumelor de plată ("cu excepţia plăţilor în sumă de 1.779.440.09 RON arătate mai sus); în mod evident cererile de finanţare a unei activităţi lucrative nu sunt acte justificative legale pentru plăţi bugetare;

- art. 54 alin. (8) - plăţile efectuate către SC D. SA (17.842.137,70 RON) cu obligaţia justificării ulterioare a sumelor primite sunt evident plăţi în avans, pentru acoperirea unor cheltuieli viitoare pentru care legea (H.G. nr. 264/2003, privind stabilirea acţiunilor şi categoriilor de cheltuieli, criteriilor, procedurilor şi limitelor pentru efectuarea de plăţi în avans din fonduri publice) nu prevede posibilitatea acordării lor din fonduri publice.

Un număr de două plăţi în sumă totală de 965.000 RON (OP nr. x/27.11.2009 -600.000 RON; OP 1784/11.08.2010 - 365.000 RON) au fost efectuate fără viza de control financiar preventiv propriu, cu încălcarea dispoziţiilor art. 24 alin. (1) din Legea nr. 273/2006.

Prin raportul de constatare se concluzionează că, urmare încheierii contractului de asociere nr. x/03.09.2009, a punerii la dispoziţie cu titlu gratuit a dotărilor sportive ale Municipiului Ploieşti şi a plăţilor arătate mai sus, bugetul Municipiului Ploieşti a fost prejudiciat cu suma totală de 32.577.437,07 RON reprezentând:

- 17.842.137,70 RON, plăţi efectuate în afara cadrului legal, aşa cum s-a arătat mai sus;

- 12.955.859,28 RON, chirie datorată de SC E. SA pentru Stadionul F.;

- 121.234,19 Iei, contravaloare utilităţi datorate de societate şi achitate din bugetul local;

- 1.658.205,90 RON, sumă reprezentând debite stabilite prin acte de control ca fiind datorate de societate şi care, în evidenţa contabilă a unităţii administrativ teritoriale apar ca achitate prin transferarea sumei respective între conturi ale bugetului local şi nu prin plăţi efectuate de societate.

Din prejudiciul arătat a fost recuperată suma de 987,37 RON, plătită efectiv de către SC D. SA.

Referitor la suma de 12.955.859.28 RON, reprezentând chirie datorată de SC D. SA bugetului local, facem următoarele precizări:

- cu adresele cu nr. x/2012 din datele de 11.03.2014, 14.03.2014, 24.03.2014 şi 31.03.2014, Direcţia Naţională Anticorupţie - Serviciul Teritorial Ploieşti a solicitat Primăriei Municipiului Ploieşti stabilirea cuantumului chiriei datorată bugetului local de către SC D. SA pentru dotările sportive puse la dispoziţie conform tarifelor în vigoare în perioada respectivă, fără a primi răspuns;

- prin H.C.L. nr. 257/14.07.2012 a fost stabilit tariful de închiriere - dacă D. nu are activităţi - a stadionului F. la suma, echivalent RON, de 11.700 euro/zi;

- stadionul F. a fost inaugurat, urmare lucrărilor de modernizare, în data de 23.09.2011;

- în conformitate cu cele de mai sus, specialistul din cadrul Serviciului Specialişti a calculat chiria datorată bugetului local de către SC D. SA pentru stadionul F., în perioada 01.10.2011 - 10.06.2012 (data alegerilor locale) în sumă de 2.971.800 euro (254 x 11.700), respectiv 12.955.859,28 RON, utilizând cursul mediu Ron/euro pentru perioada 10.2011 - 05.2012 (4,3596 Ron/euro).

În legătură cu prejudicierea bugetului local prin punerea la dispoziţia SC D. SA cu titlu gratuit a Stadionului F. cu încălcarea dispoziţiilor legale, inclusiv calculul cuantumului prejudiciului arătat, s-au avut în vedere şi constatările Camerei de Conturi Prahova cuprinse în Raportul de Control încheiat la data de 24.09.2012, respectiv: "Finanţarea asigurată de U.A.T.M. Ploieşti trebuie luată în calcul şi valoarea de închiriere a stadionului F. stabilită prin H.C.L. nr. 257 din 14.07.2012 de 11.700 euro/zi fără TVA, care reprezintă venituri nerealizate de entitate. Menţionăm că, deşi stadionul nu a fost dat legal în administrarea SC D. SA, în fapt acesta administrează baza materială pe care o utilizează după voinţa proprie."

În ceea ce priveşte suma de 121.234,19 RON, aceasta reprezintă valoarea utilităţilor datorate de SC D. SA Ploieşti pentru spaţiul utilizat (Stadionul F.) şi achitate de Primăria Ploieşti, sumă ce rezultă din evidenţa contabilă a unităţii administrativ teritoriale şi care se compune din 116.718,04 RON - utilităţi (curent, încălzire) şi 4.516,15 RON - consumul de apă.

Pentru a crea aparenţa achitării de către Asociat a debitelor stabilite de Camera de Conturi Prahova, a majorărilor şi penalităţilor calculate, inclusiv plata de utilităţi în sumă de 121.234,19 RON, Primăria Municipiului Ploieşti a efectuat transferuri din contul de disponibil pentru finanţarea Asociaţiei în alte conturi de disponibil ale sale (recuperări din finanţări ani precedenţi), astfel încât aceste debite apar ca achitate - (recuperate), aspect nereal - întrucât SC D. SA Ploieşti nu a efectuat plăţi, iar diminuarea alocaţiei bugetare nu poate fi avută în vedere drept plată, atâta timp cât Consiliul Local al Municipiului Ploieşti suplimenta fondurile alocate la simpla cerere a agentului economic.

Calculul sumei de 1.658.205,90 RON a fost realizat de specialistul Direcţiei Naţionale Anticorupţie prin examinarea evidenţei contabile a Primăriei Municipiului Ploieşti şi a explicaţiilor înscrise pe documentele întocmite pentru efectuarea plăţilor, din care rezultă că plata reprezintă o recuperare a debitelor stabilite de Curtea de Conturi, dobânzile şi majorările aferente şi care trebuia realizată prin încasarea sumelor respective de la SC D. SA Ploieşti. Ori, această încasare s-a făcut între conturile primăriei şi nu prin virament de Ia SC D. SA Ploieşti.

Astfel, Contractul de asociere nr. x din 03.09.2009 dintre Municipiul Ploieşti şi SC D., inclusiv actele adiţionale la acesta, au fost încheiate şi s-au derulat cu încălcarea dispoziţiilor Legii nr. 213/1998, Legii nr. 215/2001, Legii nr. 273/2006, Legii nr. 350/2005, Legii nr. 69/2000, Legii nr. 21/1996, H.C.L. nr. 264/24.08.2009 şi a prevederilor contractuale.

Proiectul H.C.L. nr. 264/24.08.2009 prin care a fost aprobată asocierea dintre Municipiul Ploieşti şi SC D. a fost dezbătut şi adoptat de Consiliul Local cu încălcarea dispoziţiilor art. 44 alin. (1) din Legea nr. 215/2001.

Sumele de bani au fost virate de către Primăria municipiului Ploieşti fără ca agentul economic să depună justificări ale sumelor primite anterior, conform prevederilor contractuale.

Municipiul Ploieşti a plătit prin viramente efective către SC D. SA. Ploieşti în cadrul contractului de asociere nr. x din 03.09.2009 şi actelor adiţionale la acesta suma de 17.842.137,70 RON cu încălcarea dispoziţiilor Legii nr. 273/2006.

Bugetul local al Municipiului Ploieşti a fost prejudiciat cu suma totală de 32.577.437.07 RON, reprezentând:

- 17.842.137,70 RON, plăţi efectuate în afara cadrului legal;

- 12.955.859,28, RON, chirie datorată de SC D. SA pentru dotările sportive ale Municipiului Ploieşti puse la dispoziţie cu titlu gratuit, cu încălcarea dispoziţiilor legale;

- 121.234,19 RON (116.718,04+4.516,15), sumă datorată bugetului local de SC D. SA cu titlu de utilităţi, neachitate în fapt;

- 1.658.205,90 Iei, sume reprezentând debite stabilite prin acte de control ca fiind datorate de societate şi apărând ca achitate prin transferarea sumei respective între conturi ale bugetului local, aşa cum s-a arătat mai sus.

Din prejudiciul menţionat a fost recuperată doar suma de 987,37 RON - prin plata efectivă efectuată de SC D. SA.

Suma de 32,577.437,07 RON reprezintă - totodată - folosul necuvenit obţinut de SC D. SA Ploieşti urmare derulării contractului de asociere nr. x din 03.09.2009 încheiat cu Municipiul Ploieşti şi a modului în care Primăria Municipiului Ploieşti a adus la îndeplinire măsurile stabilite de Camera de Conturi Prahova privind recuperarea plăţilor nelegale constatate, a penalităţilor şi majorărilor corespunzătoare.

Potrivit art. 128 din Legea nr. 215/2001 şi a dispoziţiilor actelor normative speciale arătate mai jos, răspunderea pentru încălcarea prevederilor legale cu consecinţa prejudicierii bugetului local cu suma de 32,577.437,07 RON şi a creării unui folos necuvenit pentru SC D. SA de aceeaşi valoare revine primarului şi secretarului Municipiului Ploieşti, precum şi şefului Serviciului Juridic Contencios, respectiv:

B. - primar al Municipiului Ploieşti anterior datei de 21.06.2012, persoană care asigură punerea în aplicare a cadrului legal [art. 61 alin. (2) din Legea nr. 215/2001], ordonator principal de credite [art. 63 alin. (4) lit. a) din Legea nr. 215/2001, art. 21 alin. (2) din Legea nr. 273/2006], care are obligaţia gestionării fondurilor publice [art. 63 alin. (1) lit. c din Legea nr. 215/2001] şi patrimoniul public cu asigurarea legalităţii [art. 5 alin. (1) din O.G. nr. 119/1999], care a iniţiat proiectul de hotărâre, semnând expunerea de motive iar ulterior a semnat, cu încălcarea dispoziţiilor art. 23 alin. (1) şi art. 24 alin. (1) şi (3) din Legea nr. 273/2006 cu referire la dispoziţiile art. 10 alin. (1) din O.G. nr. 119/1999 contractul de asociere nr. x/03.09.2009 [angajament legal conform art. 2 alin. (1) pct. 3 din Legea nr. 273/2006], document prin care erau stabilite obligaţii de plată pe seama bugetului local, în lipsa vizei de control financiar preventiv propriu, sustrăgând operaţiunea arătată de la controlul de legalitate şi regularitate prevăzut de dispoziţiile art. 7 alin. (1) lit. a) din O.G. nr. 119/1999 şi care a fost încheiat prin invocarea vădit eronată a dispoziţiilor art. 36 alin. (7) lit. a) din Legea nr. 215/2001 a administraţiei publice locale.

O. - secretar al Municipiului Ploieşti, în perioada 24.08.2009 - 23.12.2010, persoană care avizează pentru legalitate hotărârile Consiliului local, pregăteşte lucrările Consiliului local şi ale comisiilor de specialitate (art. 117 lit. a) şi g) din Legea nr. 215/2001), care a supus dezbaterii Consiliului Local propuneri de hotărâri în lipsa referatului compartimentului de resort din cadrul aparatului de specialitate al Primarului (Direcţia Economică), cu încălcarea dispoziţiilor art. 44 alin. (1) din Legea nr. 215/2001 şi a avizat pentru legalitate, cu încălcarea dispoziţiilor art. 48 alin. (1) din Legea nr. 215/2001 şi ale art. 14 alin. (2) şi (3) din Legea nr. 273/2006, Hotărârea Consiliului Local nr. 264/24.08.2009 - adoptată cu încălcarea dispoziţiilor legale arătate (în concret - aprobând angajamente bugetare fără bază legală cu invocarea în mod vădit eronat a dispoziţiilor art. 36 alin. (7) lit. a) din Legea nr. 215/2001 a administraţiei publice locale), pentru un prejudiciu în sumă de 30.797.996,98 RON, reprezentând plăţi efectuate în baza contractului de asociere (17.842.137,70 RON) şi chirie pentru bunurile puse la dispoziţie prin contractul de asociere unui agent economic pentru desfăşurarea unei activităţi lucrative (12.955.859,28 RON), parte a prejudiciului arătat.

C. - şef al Serviciului Juridic Contencios şi Legislaţie Specială din cadrul Direcţiei Juridice a Primăriei Municipiului Ploieşti, care -prin încălcarea atribuţiei de serviciu prevăzută în fişa postului (pct. 6 din "Atribuţiile şi răspunderile consilierului juridic - Şef Serviciu"), a dispoziţiilor cuprinse în Regulamentul de organizare şi funcţionare al aparatului propriu al primarului municipiului Ploieşti (art. 12.1 pct. 1) şi a art. 1 şi 4 din Legea nr. 514/2003 privind organizarea şi exercitarea profesiei de consilier juridic, în condiţiile în care cunoştea că asocierea dintre municipalitate şi SC D. SA Ploieşti s-a realizat prin nerespectarea dispoziţiilor art. 36 alin. (7) lit. a) din Legea nr. 215/2001 a administraţiei publice locale - întrucât o instituţie publică nu poate finanţa o activitate lucrativă desfăşurată de un agent economic cu capital privat - a vizat de legalitate contractul de asociere nr. x/03.09.2009, semnându-l în numele directorului Direcţiei Juridice - care avea aceeaşi atribuţie (pct. 2 din "Atribuţiile şi răspunderile consilierului juridic - Director Executiv", menţiunea finală) contract încheiat în afara cadrului legal, pentru un prejudiciu de 30.797.996,98 Iei, reprezentând: 17.842.137,70 RON - plăţi efectuate exclusiv în baza contractului de asociere cu încălcarea dispoziţiilor legale privind finanţele publice, respectiv 12.955.859,28 RON - chirie datorată de SC E. SA pentru Stadionul F. pus la dispoziţie în baza contractului - cu încălcarea prevederilor legale privind administraţia publică locală, parte a prejudiciului arătat.

Cu privire la apărările formulate de inculpaţi, procurorul a reţinut următoarele:

În declaraţiile date în faţa organelor de urmărire penală, în memoriile depuse la dosarul cauzei în apărare, precum şi în cererile de probe sau obiecţiunile formulate în legătură cu raportul de constatare întocmit în cauză de specialistul Direcţiei Naţionale Anticorupţie - Serviciul Specialişti la data de 15.12.2014, inculpaţii au încercat, în esenţă, să acrediteze ideea că temeiul de drept avut în vedere la încheierea contractului între Municipiul Ploieşti şi SC D. SA Ploieşti, respectiv art. 36 alin. (7) lit. a) din Legea nr. 215/2001 a fost corect invocat şi că asocierea dintre cele două entităţi era posibilă şi legală şi s-a realizat după consultări la nivelul Curţii de Conturi a României - Camera de Conturi Prahova, iar cu prilejul controalelor efectuate de acest din urmă organism la unitatea administrativ teritorială nu s-a semnalat niciodată nelegalitatea contractului de asociere.

În atribuţiile auditorilor Curţii de Conturi, reglementate în secţiunile 1 şi 2 ale Capitolului III din Legea nr. 94/1992 privind organizarea şi funcţionarea Curţii de Conturi, precum şi în regulamentele de funcţionare a acesteia - în vigoare la data săvârşirii faptei de abuz în serviciu, respectiv la nivelul anului 2009 - nu se prevedea în mod expres că,.auditorii au obligaţia să facă verificări cu privire la legalitatea angajării, lichidării, ordonanţării şi plăţii cheltuielilor bugetare, având obligaţia să consemneze încălcarea normelor legale privind angajarea şi utilizarea fondurilor publice" - aşa cum a susţinut inculpata C., într-una din declaraţiile sale formulate în cauză.

Aceste dispoziţii legale au fost introduse de-abia în anul 2014, prin adoptarea noului Regulament privind organizarea şi desfăşurarea activităţilor specifice Curţii de conturi, precum şi valorificare actelor rezultate din aceste activităţi, astfel încât nu se poate reţine vreo culpă reprezentanţilor Camerei de Conturi Prahova în desfăşurarea acţiunilor de control la unitatea administrativ teritorială municipiul Ploieşti.

Mai mult decât atât, aşa cum s-a mai arătat în cele ce preced, prin Încheierea nr. VI 31 din 01.02.2011 a Curţii de Conturi a României - Departamentul de coordonarea verificării bugetelor unităţilor administrativ teritoriale, Comisia de soluţionare a contestaţiei înregistrată la Camera de Conturi Prahova sub nr. x/14.10.2010 (formulată de primarul municipiului Ploieşti - B.) a menţionat în mod expres că obiectul contractului de asociere încheiat între municipiul Ploieşti şi SC D. îl constituie asocierea fără a constitui o nouă persoană juridică, iar această formă de asociere nu se regăseşte printre cele reglementate de art. 35 din Legea nr. 273/2006 privind finanţele publice locale, ceea ce echivalează cu constatarea încheierii unei forme de asociere între Municipiul Ploieşti şi SC D. SA în afara cadrului legal.

În plus, în declaraţia martorului AA. - director al Camerei de Conturi Prahova se menţionează că "în mai - iunie 2010 Camera de Conturi Prahova a efectuat o acţiune de audit al performanţei la U.A.T.M. Ploieşti dispusă de un departament de specialitate al Curţii de Conturi a României, care viza cheltuielile cu caracter social, cultural şi sportiv, acţiune care cred că s-a desfăşurat la nivelul tuturor judeţelor din ţara.

Cu ocazia acestei acţiuni de audit al performanţei am luat cunoştinţă de faptul că, în anul precedent, Consiliul Local Ploieşti a aprobat, iar Primăria a încheiat un contract de asociere cu SC D. SA Ploieşti. Acest lucru a fost aflat de auditorii implicaţi în această acţiune, iar eu am aflat de la ei cu ocazia întâlnirilor de lucru pe care le-am avut (şedinţă de deschidere, şedinţe pe parcurs, şedinţe de conciliere).

Contractul respectiv ne-a creat nouă ca instituţie suspiciuni asupra legalităţii unei asemenea asocieri şi în timpul acţiunii am solicitat, printr-o adresă nr. 1300/21.06.2010, pe care o depun astăzi în copie la dosar (01 file), Curţii de Conturi a României - Departamentul Juridic, un punct de vedere asupra legalităţii invocării în cuprinsul contractului de asociere dintre Municipalitate şi SC D. SA Ploieşti a art. 36 alin. (7) lit. a) din Legea nr. 215/2001. La această adresă nu am primit răspuns nici până în prezent, deşi a fost transmisă cu poşta specială.

Acest document demonstrează că eu, personal, atunci am luat cunoştinţă despre încheierea acelui contract şi neştiind cum să soluţionăm această constatare, ne-am adresat Curţii de Conturi a României cerând un punct de vedere".

Inculpatul B. a susţinut că, în ceea ce priveşte executarea contractului, a delegat atribuţia de ordonator principal de credite către viceprimarul din perioada respectivă, II.. însă, potrivit documentelor transmise de Primăria Municipiului Ploieşti, cerute chiar de către el, în apărare, rezultă că ceea ce a delegat, de fapt, către această martoră au fost atribuţiile referitoare la bugetul local şi la coordonarea activităţii Direcţiei Economice din cadrul Primăriei, împrejurare în care II. a semnat majoritatea ordinelor de plată aferente derulării contractului. Semnarea ordinelor de plată s-a realizat în condiţiile existenţei contractului de asociere încheiat de primar, pe baza unui proiect de hotărâre iniţiat de acesta şi pentru că, la momentul plăţii, existau fonduri cu această destinaţie în bugetul local.

În aceste împrejurări, nici ea, nici ceilalţi semnatari ai documentelor de plată nu aveau temei să se opună efectuării plăţilor, întrucât pentru ei contractul reprezenta un angajament legal şi temei de plată, nefiind în atribuţiile lor să verifice legalitatea acestuia.

Inculpatul B. a mai susţinut, în apărare, că demersul său în a iniţia proiectul de hotărâre de consiliu local şi de a încheia asocierea dintre municipalitate şi SC D. SA Ploieşti a fost generat de existenţa la nivelul Primăriei Ploieşti a unei liste cuprinzând aproximativ 15.000 de semnături ale ploieştenilor pentru susţinerea echipei de fotbal locale, însă acela era un proiect iniţiat la nivelul anului 2006 şi prin care se urmărea înfiinţarea unei echipe care să aparţină ploieştenilor şi să fie susţinută financiar de primărie - consiliul local, proiect mediatizat în cadrul campaniei "E. e al nostru". În urma acestei campanii, au fost adoptate în luna decembrie 2006 şi martie 2007 două hotărâri ale Consiliului Local Ploieşti vizând înfiinţarea unei echipe de fotbal în cadrul Clubului Sportiv Municipal Ploieşti (CSM), care să poarte denumirea JJ. şi să fie susţinută de municipalitate prin transmiterea în administrarea Clubului Sportiv Municipal Ploieşti a stadionului F. - aşa cum s-a detaliat în cele ce preced.

Deci, cele 15.000 semnături nu au fost strânse în scopul susţinerii financiare a unei societăţi comerciale, în speţă SC D. SA Ploieşti.

Inculpata C. a depus, în apărare, la dosarul cauzei, Hotărârea nr. 9/2012 a Curţii de Conturi a României, arătând: "Pornind de la această ultimă hotărâre doresc să precizez că, în concluzii, Comisia pentru aplicarea unitară a prevederilor legii în activitatea Curţii de Conturi şi-a întemeiat punctul de vedere exact pe acelaşi articol invocat de noi, care spun ei că dă dreptul la asociere însă fondurile trebuie cheltuite potrivit condiţiilor stabilite prin contractele încheiate între părţi chiar dacă fondurile transferate trec din sectorul bugetar în cel privat.

Privitor la Raportul Comisiei de Aplicare Unitară a Prevederilor Legale Aplicabile în Activitatea Curţilor de Conturi nr. 9/25.07.2012, aprobat prin Hotărârea Curţii de Conturi din aceeaşi dată, arătăm că acestui organism i-a fost solicitat de Camera de Conturi Sălaj (Adresa nr. x/11.10.2011 pct. a) un punct de vedere în legătură cu legalitatea asocierii autorităţilor publice locale pentru finanţarea activităţilor sportive desfăşurate de unităţi cu personalitate juridică, de drept privat, ca acţiuni de interes public.

Comisia a analizat solicitarea prin prisma dispoziţiilor Legii nr. 215/2001 a administraţiei publice locale şi a Legii nr. 69/2000 a educaţiei fizice şi sportului, invocând în argumentare art. 36 alin. (6) lit. a), art. 91 alin. (5) lit. a), art. 36 alin. (7) lit. a) şi art. 91 alin. (6) lit. a) din prima reglementare, precum şi art. 22 alin. (1), art. 28 alin. (1) şi art. 67 alin. (2) lit. b) din cea de-a doua, pe care le-a coroborat.

Concluzia formulată de Curtea de Conturi a României a fost în sensul că Legea nr. 215/2001 şi Legea nr. 69/2000 dau dreptul la asocierea arătată, însă, în conformitate cu aceste dispoziţii legale sus-citate. Ori, în art. 67 alin. (2) lit. b) din Legea nr. 69/2000 se menţionează, iar Comisia a inserat în extras că: "Administrarea bugetului anual de venituri şi cheltuieli se face potrivit condiţiilor stabilite prin contractele încheiate între părţi, pentru sumele acordate de organele administraţiei publice centrale şi locale, pentru finanţarea programelor structurilor sportive de drept privat, fără scop lucrativ, de utilitate publică".

Astfel, şi Curtea de Conturi a României şi-a exprimat aceeaşi opinie a legalităţii asocierii autorităţilor publice doar cu structuri sportive de drept privat, fără scop lucrativ, de utilitate publică, clarificând aspectul, însă nu în sensul interpretării date de către inculpată, ci al acuzării.

Inculpata C. a mai susţinut: "în ceea ce priveşte acuzaţia care mi se aduce legat de încălcarea atribuţiei de serviciu prevăzută în fişa postului la pct. 6 şi anume "întocmeşte şi vizează de legalitate contracte încheiate de instituţie cu diverse persoane fizice şi juridice", susţin în continuare următoarele:

Împrejurarea concretă în care eu am semnat contractul de asociere nu are legătură cu această atribuţie de serviciu. Aplicarea semnăturii mele pe contract reprezenta o obligaţie de serviciu privitoare la aducerea la îndeplinire a unei hotărâri de consiliu, moment la care aceasta nu mai putea fi verificată sub aspectul legalităţii de către mine; aceasta întrucât, potrivit prevederilor Legii nr. 24/2000 privind normele de tehnică legislativă în elaborarea actelor normative, H.C.L. prin care a fost aprobat contractul de asociere are valoare de lege, astfel încât semnarea acestui contract nu a presupus decât executarea, aducerea la îndeplinire a unui act normativ.

Orice fel de aprecieri din partea mea cu privire la legalitatea unei H.C.L. după ce aceasta a fost vizată de legalitate, adoptată în Consiliu Local şi contrasemnată de secretar ar fi însemnat o încălcare a atribuţiilor de serviciu, în condiţiile în care consilierii juridici sunt obligaţi să apere actele emise şi adoptate de autorităţile publice locale".

Invocarea de către inculpată în contextul declaraţiei date a prevederilor Legii nr. 24/2000 privind normele de tehnică legislativă în elaborarea actelor normative este eronată, întrucât dispoziţiile acesteia nu arată decât că: "Reglementările cuprinse în hotărârile consiliilor locale şi ale consiliilor judeţene, precum şi cele cuprinse în ordinele prefecţilor sau în dispoziţiile primarilor nu pot contraveni Constituţiei României şi reglementărilor din actele normative de nivel superior ", adică stipulează, pentru speţa dată, că o hotărâre de consiliu local nu poate fi adoptată din punct de vedere tehnic cu încălcarea unor norme prevăzute în legea fundamentală a statului sau în legi organice.

Acesta nu echivalează cu "ridicarea" la rang de lege a unei hotărâri de consiliu local, aşa cum inculpata încearcă să justifice demersul său de a semna contractul încheiat în urma adoptării unei hotărâri de consiliu cu încălcarea dispoziţiilor legale.

Legat de încălcarea atribuţiei de serviciu care i se reţine în sarcină, s-a arătat că viza de legalitate la care aceasta era obligată nu se referă la existenţa sau nu a unei hotărâri de consiliu, ci, la respectarea de către actul vizat a dispoziţiilor legale care reglementează obiectul contractului. Ceea ce se acordă de către inculpată este viza de legalitate şi nu de conformitate cu hotărârea de consiliu.

De altfel, prin Legea nr. 514/2005 privind organizarea şi exercitarea profesiei de consilier juridic, la art. 1 se stipulează că: "consilierul juridic asigură apărarea drepturilor şi intereselor legitime ale statului, ale autorităţilor publice centrale şi locale, ale instituţiilor publice şi de interes public... în slujba cărora se află şi în conformitate cu Constituţia şi legile ţării."

Astfel, consilierul juridic este chemat să cenzureze actele prezentate la viză şi nu să le semneze de luare la cunoştinţă. în ceea ce priveşte menţiunea inculpatei legat de apărarea de către consilierii juridici a actelor emise şi adoptate de autorităţile publice locale, precizăm că art. 4 din actul normativ evocat stabileşte consilierului juridic obligaţia de a apăra drepturile şi interesele legitime ale autorităţii publice în serviciul căreia se află, în raporturile cu orice persoană juridică, deci şi cu SC D. SA Ploieşti, precum şi de a aviza şi contrasemna actele cu caracter juridic, în condiţiile legii şi ale regulamentului specific autorităţii.

Acest din urmă regulament prevede la capitolul destinat atribuţiilor Direcţiei Administraţie Publică, Juridic, Contencios, Achiziţii Publice, Contracte, răspunderea prin Compartimentele de specialitate ale acesteia de activitatea de elaborare, verificare şi adoptare a hotărârilor consiliului local şi dispoziţiilor primarului, precum şi a tuturor celorlalte acte emise în numele consiliului local şi primarului şi verifică legalitatea acestora, în ceea ce priveşte conţinutul şi forma proiectului prezentat pentru adoptare sau semnare.

Rezumând răspunderea inculpatei - aşa cum este susţinută de ea - doar la simpla verificare a respectării concordanţei dintre draft-ul de contract - anexă la hotărârea de consiliu şi forma finală a contractului pe care 1-a avizat prin semnătură şi care a produs consecinţe juridice, se constată că şi această obligaţie a fost încălcată, întrucât dreptul primăriei de a încasa venituri din asociere în conformitate cu aportul adus - prevăzut în draft la art. 2 pct. 2.3 - a fost eliminat, în contractul încheiat stabilindu-se dreptul Consiliul de Administraţie al SC D. SA Ploieşti de a dispune asupra veniturilor realizate (art. 14), fără a mai fi prevăzută în sarcina societăţii vreo obligaţie de natură pecuniară către primărie.

O altă susţinere a inculpatei legată de atribuţia încălcată la semnarea contractului de asociere a fost aceea că semnătura sa nu a fost aplicată în calitate de şef al Serviciului juridic contencios, ci în calitate de înlocuitor al directorului executiv al Direcţiei juridice. însă, din verificare fişelor postului aferente celor două funcţii se constată că ambele prevăd - în mod identic - obligaţia de a întocmi şi viza de legalitate contractele încheiate de instituţie cu diverse persoane juridice şi fizice.

Inculpata a susţinut, contrar probelor administrate în cauză, faptul că a semnat contractul de asociere în perioada în care directorul Direcţiei Juridice era în concediu şi în calitate de înlocuitor legal al acestuia, respectiv la data de 03.09.2009, sens în care a propus a fi audiată ca martor fosta angajată a primăriei EE., care l-a semnat în locul directorului economic. Deşi, în declaraţia sa iniţială, martora nu a putut oferi detalii legate de împrejurările semnării contractului, ulterior, ca martor propus în apărare de inculpată, a depus la dosarul cauzei o copie a contractului de asociere, despre care a susţinut că reprezintă forma la care se prezenta acesta în momentul semnării de către ea.

Această formă, însă, nu poate fi luată în considerare, întrucât data de 03.09.2009 a fost aplicată potrivit propriei declaraţii chiar de către martoră, şi pentru a-i servi personal la stabilirea momentului la care l-ar fi semnat, aspect neverosimil în raport cu împrejurarea că aceasta şi-a încetat raporturile de muncă cu primăria încă din anul 2012, nu a prezentat de prima dată organelor de anchetă acest înscris pe care ulterior a afirmat că l-a deţinut în tot acest timp, dar şi prin prisma faptului că nu există o explicaţie logică şi pertinentă pentru care ar fi păstrat acest contract după plecarea din instituţie.

În plus, forma prezentată de martoră a contractului de asociere, deşi conţine pe prima pagină însemnările olografe ale unei persoane vizând numărul şi data hotărârii consiliului local şi a hotărârii consiliului de administraţie al SC D. SA Ploieşti, nu conţine şi data de 03.09.2009 pe ultima pagină, existentă pe forma oficială a contractului, executată de acelaşi scriptor.

Traficul de influenţă

1. La data de 29.01.2016 a fost înregistrat la unitatea de parchet denunţul formulat de G. din municipiul Ploieşti, judeţul Prahova, din care rezulta că, în primăvara-vara anului 2012, primarul din acea perioadă al municipiului Ploieşti - B., i-ar fi pretins suma de 80.000 RON, care i-a şi fost remisă în perioada campaniei electorale pentru alegerile locale (la care edilul în funcţie candida pentru obţinerea unui nou mandat), în schimbul facilitării câştigării de către SC I. SRL Măneşti, judeţul Prahova, a unei proceduri de achiziţie publică organizată şi desfăşurată la nivelul unităţii administrativ teritoriale, pentru executarea unei parcări pe strada x din municipiu, societate de la care denunţătorul urma să obţină lucrări în subantrepriză la obiectivul respectiv.

Din actul de sesizare rezultă că, în primăvara anului 2012, în perioada campaniei electorale premergătoare alegerilor locale pentru funcţia de primar al municipiului Ploieşti, la care edilul în funcţie - inculpatul B., candida din partea K. pentru obţinerea unui nou mandat, la nivelul unităţii administrativ teritoriale s-a organizat o procedură de achiziţie publică având ca obiect executarea unei parcări supraterane pe strada x.

În cadrul procedurii respective, pe locul I s-a clasat SC KK. SRL Ploieşti, din partea căreia documentaţia a fost întocmită de martora LL. - angajată a firmei şi colaboratoare a denunţătorului G., iar pe locul II - SC I. SRL Măneşti - reprezentată de MM., de la care denunţătorul urma să preia în subantrepriză o parte din lucrări în situaţia în care aceasta ar fi câştigat licitaţia.

Martora LL. a precizat că SC KK. SRL Ploieşti nu avea nicio şansă de câştig, "însă am participat în urma unei discuţii purtată cu G., aşa cum obişnuiam între noi".

Din denunţ a mai rezultă că în aceeaşi perioadă G. a fost contactat de primarul municipiul Ploieşti - inculpatul B., pentru a-i solicita sprijin în campania electorală, prin prisma faptului că şi în campania din anul 2008 - când acesta din urmă câştigase portofoliu de primar - mai apelase la ajutorul denunţătorului.

În cadrul întâlnirii respective, la care a participat şi o altă persoană - audiată în cauză ca martor cu identitate protejată - denunţătorul a abordat subiectul licitaţiei organizată pentru parcarea supraterană.

Referitor la întâlnirea cu B., martorul denunţător G. a precizat următoarele:

"(...) am abordat discuţia despre licitaţie, iar el a spus că-i sunt necesare câteva zile ca să se uite pe documente şi că o să mă contacteze pentru o discuţie ulterioară, Tot la această discuţie mi-a spus că dacă vreau să câştig o lucrare de peste 70 miliarde RON vechi trebuie să-l ajut cu bani în campania electorală, ca să poată câştiga alegerile şi să poată încredinţa firmei I. SRL lucrarea respectivă, întrucât procedura era în curs de derulare, iar atribuirea lucrării depăşea data fixată pentru alegeri. Am fost de acord şi A. m-a contactat după 3 zile de la acest moment şi ne-am întâlnit din nou în aceeaşi locaţie, prezentă fiind din nou acea cunoştinţă comună.

Cu această ocazie, A. mi-a spus că poate să mă ajute cu atribuirea lucrării către SC I. SRL Măneşti, însă trebuie să-i dau suma de 20.000 euro, reprezentând echivalentul a 80.000 RON, bani care îi trebuiau în campania electorală pentru câştigarea acesteia.

La această întâlnire eu venisem pregătit cu suma de 40.000 RON, considerând că era suficientă şi i-am remis-o cu acea ocazie, urmând să-i mai dau ulterior restul până la 80.000 RON unei persoane care făcea parte din staff-ul său de campanie, care urma să mă contacteze".

În perioada imediat următoare, martorul denunţător G. a mai înmânat suma de 20.000 RON unei persoane de sex feminin din staff-ul de campanie al primarului - identificată ulterior ca fiind suspecta H. - la biroul său din comuna (...), în fostul sediu al Vămii Ploieşti, suma respectivă fiind adusă de secretara sa - martora NN., din seiful aflat în secretariatul firmei. Martor ocular al acestei remiteri a fost şi OO., o cunoştinţă de-a denunţătorului, care se afla la momentul respectiv la biroul său.

Conform înţelegerii cu inculpatul B., denunţătorul a remis ultima tranşă de 20.000 RON unui bărbat de etnie rromă, pentru a determina comunitatea respectivă să-l ajute în câştigarea alegerilor.

Cele două întâlniri dintre martorul denunţător G. şi inculpatul B., discuţiile purtate în cadrul acestora şi remiterea sumei de 40.000 RON, dar şi scopul în care a fost remisă sunt confirmate de cea de-a treia persoană prezentă la acestea - audiată în cauză ca martor cu identitate protejată - QQ..

Denunţătorul G. a depus la dosarul cauzei şi o înregistrare audio-video, pe un suport optic de tip CD, conţinând scene ale unei întâlniri dintre el şi inculpatul B., despre care a susţinut că reprezintă una din întâlnirile menţionate în denunţ.

Remiterea celei de-a doua tranşe de 20.000 RON către persoana de sex feminin din staff-ul de campanie al inculpatului B., în biroul denunţătorului G., este confirmată de martora NN. - asistent manager în cadrul SC RR. SRL Ploieşti care a pus-o la dispoziţia celui din urmă - din seiful firmei - la solicitarea lui, martora menţionând în depoziţia sa că a înţeles din discuţiile purtate cu G. faptul că banii erau destinaţi primarului A. în vederea obţinerii unei lucrări la Primăria Municipiului Ploieşti.

Aspectul rezultă şi din depoziţia martorului OO., prezent la momentul remiterii.

Celor trei martori G., OO. şi NN. le-a fost prezentată spre recunoaştere persoana de gen feminin, din staff-ul de campanie al inculpatului, prin intermediul căreia s-au înmânat bani acestuia din urmă, torţi indicând-o pe suspecta H..

Despre împrejurarea că inculpatul B. ar fi primit o sumă de bani în perioada campaniei electorale din vara anului 2012, corespunzătoare alegerilor locale, de la denunţătorul G., au relatat şi martorii SS. şi TT., cel din urmă declarând că auzit acest aspect din mediul politic şi de afaceri pe care îl frecventa.

De altfel, acest martor a recunoscut în înregistrarea depusă la dosarul cauzei de către denunţătorul G., locaţia în care acesta din urmă şi inculpatul B. s-au întâlnit, ca fiind cea descrisă în denunţ.

Menţiunile cu privire la sumele de bani remise inculpatului B. se regăsesc pe mai multe înscrisuri/notiţe stocate pe un stick de memorie identificat cu ocazia unei percheziţii domiciliare la martora LL., cu ocazia cercetărilor efectuate în Dosarul nr. x/2013 al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Ploieşti.

Aceste înscrisuri au fost folosite ca mijloace de probă în Dosarul nr. x/2013 al unităţii noastre de parchet, soluţionat prin rechizitoriu la data 10.04.2014, din care s-au disjuns cercetările formându-se Dosarul nr. x/2014 şi confirmă existenţa unor înţelegeri cu privire la împărţirea sumelor - obiect al infracţiunilor de corupţie cercetate în acele cauze.

Având în vedere că înscrisurile respective conţin şi sumele ce fac obiectul denunţului formulat de G., sume consemnate alături de numele "B.", prin ordonanţa din 29.01.2016 s-a dispus ridicarea lor în fotocopie, în vederea folosirii ca mijloace de probă în prezenta cauză.

Aceste menţiuni despre care denunţătorul a precizat că le întocmea personal sau le dicta martorei LL. - colaboratoarea sa, în legătură cu activitatea desfăşurată în perioada 2012-2013, relevă faptul că în cursul anului 2013 întreaga sumă trebuia restituită de B. având în vedere că acesta, pierzând alegerile, nu a mai putut întreprinde demersuri pentru acordarea lucrării către SC I. SRL Măneşti.

Printre aceste înscrisuri s-a regăsit şi un altul sub formă de tabel intitulat "Parcare supraterană strada x" ce reprezintă clasamentul firmelor participante la licitaţia respectivă şi în care SC I. SRL este plasată pe locul 2. Acest înscris conţine menţiuni cu privire la suma ce trebuia a fi încasată de martorul denunţător G. de la SC I. SRL Măneşti (300.000 RON), stabilită prin înţelegerea dintre acesta din urmă şi administratorul respectivei firme, în situaţia în care s-ar fi obţinut lucrarea, înţelegere confirmată de martorul MM..

Parte din aceste menţiuni au fost realizate de martora LL. care, în depoziţia sa, a precizat că le-a consemnat după dictarea lui G..

Martorul UU. - fost administrator al SC VV. SRL Ploieşti - deţinătoare a unei tipografii în municipiul Ploieşti, care s-a ocupat de realizarea materialelor electorale pentru formaţiunile politice ai căror reprezentanţi au candidat la funcţia de primar al municipiului Ploieşti, a declarat că intenţionând să sisteze producţia materialelor destinate candidatului K. B. din cauza unor restanţe la plată, G. i-a solicitat continuarea livrării lor, garantând personal plata acestora.

Aşa cum rezultă din denunţul lui G., această discuţie s-a purtat în perioada în care i-a remis inculpatului B. prima tranşă de 40.000 RON.

Documentaţia transmisă unităţii noastre de parchet în baza ordonanţei de predare înscrisuri, referitoare la organizarea şi desfăşurarea procedurii de achiziţie publică pentru realizarea parcării supraterane a relevat următoarele:

Prin referatul nr. x din 06.03.2012, Serviciul Reparaţii şi Investiţii Drumuri din cadrul Direcţiei Tehnic Investiţii a Municipiului Ploieşti a propus aprobarea iniţierii procedurii de achiziţie publică pentru atribuirea contractului "parcare supraterană strada x (proiectare şi execuţie)", valoarea lucrărilor de construcţii, montaj, utilaje, echipamente tehnologice şi funcţionale cu montaj fiind de 10.328.959 RON (fără TVA), pe criteriul de atribuire "preţul cel mai scăzut".

Referatul a fost vizat de directorul Direcţiei Management Financiar Contabil şi aprobat de viceprimarul II. - din aceeaşi formaţiune politică cu primarul în funcţie şi anume K..

La data de 07.03.2012 au fost emise sub numerele AP 367; AP 368 şi AP 369 de către Serviciul Achiziţii Publice şi Contracte, Nota privind justificarea cerinţelor minime, Nota justificativă privind alegerea procedurii de cerere de oferte şi Nota justificativă privind determinarea valorii estimate, toate aprobate de viceprimarul menţionat.

La data de 24.04.2012 a fost publicată în SEAP invitaţia de participare la procedura de achiziţie publică "cerere de ofertă" având ca obiect atribuirea contractului de lucrări " parcare supraterană strada x (proiectare + execuţie)" în valoare totală estimată de 10.679.143 RON, criteriul de atribuire fiind preţul cel mai scăzut.

Prin dispoziţia nr. 1424 din 09.05.2012 emisă de primar s-a constituit comisia de evaluare a ofertelor pentru atribuirea contractului de lucrări.

La data de 10.05.2012 a fost încheiat procesul-verbal al şedinţei de deschidere a ofertelor, comisia de evaluare constatând depunerea în termenul limită a ofertelor de către toate societăţile participante la procedură, printre care şi SC I. SRL şi Asocierea SC KK. SRL - SC WW. SA.

Din punct de vedere al criteriului de atribuire (preţul cel mai scăzut), din analiza documentelor s-a constatat că cel mai mic preţ a fost oferit de asocierea SC KK. SRL - SC WW. SA, respectiv 6.311.411,18 RON - care s-a clasat astfel pe locul I, urmată de SC I. SRL, cu preţul de 7.309.769,24 RON - poziţionată pe locul II. însă ambele oferte au fost respinse la data de 28.06.2012 (dată la care noul primar al municipiului Ploieşti era XX.), cu ocazia analizării lor constatându-se că nu îndeplinesc cerinţele de calificare impuse prin fişa de date a achiziţiei.

Audiaţi fiind în calitate de martor, ca membrii au comisiei de evaluare a ofertelor depuse în cadrul procedurii de achiziţie publică vizând atribuirea lucrării"Parcarea supraterană strada x" din municipiul Ploieşti, YY., II., ZZ., AAA. şi BBB. au declarat că nu au fost influenţaţi în vreun mod de către primarul B. pentru a desemna câştigătoare oferta SC I. SRL, aspect care - însă - nu prezintă nicio relevanţă juridică asupra existenţei infracţiunii de trafic de influenţă reţinută în sarcina acestuia din urmă.

Inculpatul B. nu a recunoscut pretinderea, respectiv primirea vreunei sume de bani de la denunţătorul G., personal sau prin intermediul altor persoane, în scopul arătat. La confruntarea realizată între cei doi, fiecare şi-a menţinut poziţia procesuală, convingerea organelor de anchetă fiind în sensul că martorul G. a fost cel care a spus adevărul, cu atât mai mult cu cât, fiind supus testării poligraf (testare pe care inculpatul B. a refuzat-o), a reieşit că nu a prezentat modificări specifice comportamentului simulat.

La aceeaşi testare, martorul ameninţat QQ. a fost apreciat ca sincer la întrebările relevante ale testului, de către specialistul în tehnica de detecţie a comportamentului simulat.

2. La data de 11.05.2016, a fost înregistrat la Direcţia Naţională Anticorupţie - Serviciul Teritorial Ploieşti, denunţul formulat de J. prin care a sesizat că, la sfârşitul lunii martie - începutul lunii aprilie 2012, primarul municipiului Ploieşti - B., i-a pretins foloase materiale necuvenite constând în susţinerea financiară a campaniei electorale pentru alegerile locale din vara acelui an, la care acesta candida pentru un nou mandat de primar, respectiv prestarea de servicii de panotaj şi producţie de afişe electorale, estimate la aproximativ 30.000 euro, pe care denunţătorul i le-a asigurat în perioada campaniei (mai - iunie 2012), în schimbul promisiunii efectuării demersurilor necesare promovării şi aprobării de către Consiliul Local Ploieşti a unui proiect de hotărâre care să aibă ca obiect prelungirea contractului de asociere încheiat între municipiul Ploieşti şi SC N. (la care denunţătorul avea calitatea de asociat), vizând exploatarea în comun a unor panouri publicitare aflate pe terenul aparţinând domeniului public de interes local al municipiului, contract încheiat în anul 2006, pentru o perioadă de 7 ani.

În denunţul şi declaraţia dată în calitate de martor la unitatea noastră de parchet, J. a susţinut că SC N. SRL Ploieşti (la care era asociat) derula la nivelul anului 2012 un contract de asociere cu municipiul Ploieşti, încheiat în anul 2006, având ca obiect exploatarea în comun a unui număr de 103 panouri publicitare pe terenul aparţinând domeniului public de interes local al municipiului Ploieşti, contractul fiind valabil pe o perioadă de 7 ani, urmând, astfel, să expire în luna aprilie 2013.

În contextul în care în luna mai 2012 urma să se desfăşoare campania electorală pentru alegerile locale şi existând posibilitatea ca primarul în funcţie al municipiului Ploieşti - B., care candida pentru un nou mandat din partea K. - să nu câştige alegerile şi implicit riscul de a nu mai fi prelungit contractul de asociere în anul 2013, J. i-a solicitat celui din urmă, în perioada martie - aprilie 2012, prelungirea contractului pentru încă 10 ani.

În schimbul efectuării demersurilor necesare prelungirii contractului care presupuneau promovarea unui proiect de hotărâre în şedinţa Consiliului Local al municipiului Ploieşti, adică pentru intervenţia la consilierii locali K. în sensul avizării favorabile şi votării proiectului, B. a pretins denunţătorului susţinerea financiară a campaniei sale electorale, prin prestarea serviciilor de panotaj şi producţia de afişe electorale, în mod gratuit.

În plus, i-a solicitat denunţătorului să achite către SC M. SRL Ploieşti (firmă care se ocupa cu organizarea de evenimente, spectacole, produse publicitare) suma de 20.000 RON reprezentând "un serviciu de campanie electorală (cred că un spectacol)", împrejurare în care societatea respectivă a emis facturi ce atestau nereal prestarea de servicii către SC CCC. SRL Ploieşti (la care mama denunţătorului era asociat).

Pentru ca înţelegerea frauduloasă să îmbrace o aparenţă de legalitate, a fost încheiat contractul de închiriere a panourilor publicitare nr. 98 din 01.05.2012 între SC N. SRL Ploieşti - reprezentată de martorul EEE. în calitate de administrator şi K. (din partea căruia s-a semnat indescifrabil fără a se preciza reprezentantul acestei formaţiuni) pentru perioada campaniei electorale, adică până la data de 10.06.2012, având ca obiect 75 panouri publicitare, preţul chiriei fiind stabilit - la solicitarea primarului B. - la 30 euro/panou/lună adică aproximativ egal cu cel plătit Primăriei Municipiului Ploieşti de către SC N. SRL Ploieşti în cadrul contractului de asociere, în condiţiile în care această societate practica în raporturile cu alţi beneficiari preţuri de 100-150 euro/panou, aşa cum rezultă şi din contractele depuse de martorul denunţător la dosar.

Acesta din urmă a mai declarat că, dincolo de obiectul acestui contract reprezentat de închirierea a 75 panouri publicitare, a asigurat producţia afişelor electorale şi mesh-urilor, precum şi montarea lor cu angajaţii SC N. SRL Ploieşti din banii acestei societăţi şi din banii personali.

Aspectele denunţate de J. sunt susţinute şi de albumele cu fotografii (predate organelor de anchetă) din care rezultă că, în perioada campaniei electorale pentru alegerile locale din 2012, au fost amplasate pe panouri publicitare stradale materiale electorale de diferite dimensiuni în care sunt prezentaţi candidaţii K. la Primăria Municipiului Ploieşti - B. şi la Consiliul Judeţean Prahova - FFF., atât împreună cât şi separat.

La data de 05.04.2012, a fost înregistrată la Registratura Municipiului Ploieşti, sub numărul x, adresa SC N. SRL Ploieşti prin care se solicita Primăriei Municipiului Ploieşti prelungirea contractului de asociere pe o perioadă de 10 ani, societatea asumându-şi obligaţia de a investi gradual în mobilierul urban şi în înlocuirea panourilor publicitare, suma de 350.000 euro.

Solicitarea conţinută în adresa respectivă a fost discutată de martorul GGG. - director al Direcţiei Gestiune Patrimoniu "cu primarul B. care mi-a spus că ştie despre ce este vorba şi să dau drumul la hârtii".

Martorul a mai susţinut că "la momentul discuţiei cu B., i-am adus la cunoştinţă acestuia că, contractul încheiat de Primăria Ploieşti cu societatea comercială care avea panourile publicitare, SC N. SRL expiră în anul 2013 şi potrivit unei clauze contractuale acesta putea fi prelungit cu 60 de zile înainte de împlinirea termenului. Cu toate acestea, B. mi-a spus în mod explicit să iniţiez procedura.(...) Mi-am dat seama ulterior de ce s-a realizat acea înţelegere între B. şi J. când am văzut că pe panourile publicitare aparţinând N. montate prin oraş s-a făcut campanie publicitară primarului B. în perioada alegerilor locale din vara anului 2012".

La data de 23.04.2012, solicitarea SC N. SRL Ploieşti a fost analizată în şedinţa Comisiei de specialitate nr. 4 - Urbanism din cadrul Consiliului Local Ploieşti, unde a primit aviz favorabil.

În şedinţa Comisiei de specialitate nr. 2 (Valorificarea Patrimoniului, Servicii către Populaţie, Comerţ, Turism, Agricultură şi Promovare Operaţiuni Comerciale), care a avut loc la data de 24.04.2012, a fost prezentată solicitarea SC N. SRL Ploieşti dar şi situaţia derulării contractului de asociere dintre aceasta şi municipiul Ploieşti din care rezulta: neîndeplinirea obligaţiilor asumate prin contract şi existenţa unui litigiu civil aflat pe rolul instanţei de judecată având acest obiect, faptul că din 103 locaţii pentru panouri publicitare, societatea deţinea doar pentru 17 autorizaţii de construire, nerespectarea unor prevederi din regulamentul privind publicitatea stradală în Municipiul Ploieşti.

Cu toate acestea, aşa cum rezultă din procesul-verbal al şedinţei respective, membrii Comisiei de specialitate nr. 4 au avizat favorabil solicitarea SC N. SRL Ploieşti.

După obţinerea acestor avize a fost elaborată expunerea de motive în numele membrilor Comisiei Urbanism care au şi semnat-o, cu excepţia consilierului local VVVV. care, din cauza situaţiei neclare a datoriilor înregistrate de societatea respectivă către Municipiul Ploieşti, a refuzat să fie menţionat ca autor al expunerii.

Raportul de specialitate a fost întocmit la nivelul Direcţiei de Gestiune Patrimoniu, semnat de directorul acesteia - GGG. şi avizat de Direcţia Management Financiar Contabil, de Direcţia Administraţie Publică Juridic - Contencios - Achiziţii Publice, Contracte, de Direcţia Generală de Dezvoltare Urbană şi aprobat de viceprimar.

Referitor la împrejurările semnării raportului, martora HHH. - director executiv la Direcţia Management Financiar Contabil, a precizat că "acest raport de specialitate mi-a fost prezentat pentru a-l semna, de către GGG. - director executiv la Direcţia de Gestiune Patrimoniu, spunându-mi să-l semnez repede pentru că trebuie să intre în şedinţa Consiliului Local spre aprobare (...). Când am examinat documentaţia aferentă proiectului de hotărâre ce fusese elaborat de Direcţia de Gestiune Patrimoniu am constatat că exista un proces civil pe rolul instanţei de judecată din cauza faptului că SC N. SRL Ploieşti nu-şi respectase obligaţiile asumate prin contractul încheiat în anul 2006, aspect constatat de Direcţia de Gestiune Patrimoniu care solicitase Direcţiei Juridice formularea unei acţiuni civile împotriva SC N. SRL Ploieşti.

În aceste împrejurări, am luat legătura cu doamna C. - director executiv al Direcţiei Administraţie Public Juridic Contencios Achiziţii Publice Contracte, pentru lămurirea stadiului în care Primăria Ploieşti se afla cu procesul civil. Aceasta mi-a comunicat faptul că Direcţia Gestiune Patrimoniu a întocmit un referat adresat Direcţiei Juridice, prin care solicita sistarea litigiului existent cu motivarea că societatea respectivă îşi îndeplinise obligaţiile contractuale.

Doar în aceste condiţii eu am fost de acord să semnez raportul de specialitate şi aceasta a fost singura mea implicare în promovarea proiectului de hotărâre care a stat la baza prelungirii contractului de asociere dintre municipiul Ploieşti şi SC N. SRL Ploieşti".

La rândul său martora III. - director la Direcţia Generală de Dezvoltare Urbană a declarat: "Raportul respectiv a fost întocmit integral de Direcţia de Gestiune Patrimoniu şi semnat de directorul acesteia - GGG., care mi l-a adus pentru a-l semna şi eu, spunându-mi că au zis şefii, referindu-se la primarul municipiului Ploieşti - B., să-l semnăm. Am verificat rapid conţinutul raportului de specialitate, înţelegând de la GGG., că trebuie demarată cât mai repede procedura de prezentare a unui proiect de hotărâre în Consiliul Local. Am constatat că se supunea aprobării prelungirea contractului de asociere dintre municipiul Ploieşti cu SC N. SRL cu un an înainte de expirarea acestuia şi am înţeles că exista un interes pentru folosirea panourilor publicitare deţinute de această societate în campania electorală pentru alegerile locale care se apropiau şi în care candida şi B. pentru un nou mandat de primar."

În şedinţa Consiliului Local Ploieşti din 27.04.2012, proiectul de hotărâre privind aprobarea modificării prin act adiţional a contractului de asociere nr. x/01.04.2006, încheiat între municipiul Ploieşti şi SC N. SRL Ploieşti a fost introdus pe ordinea de zi pe o listă suplimentară, alături de alte două proiecte şi a fost votat în unanimitate de toţi consilierii locali prezenţi, adoptându-se Hotărârea nr. 208 din aceeaşi dată.

La data de 04.05.2012 a fost încheiat actul adiţional nr. x la contractul de asociere nr. x/01.04.2006 în care s-a prevăzut, printre altele, că durata asocierii este până la 31.03.2023.

În cauză, s-a dispus efectuarea de către specialistul din cadrul Direcţiei Naţionale Anticorupţie a unui raport de constatare care să determine valoarea prestaţiilor efectuate de SC N. SRL Ploieşti către candidaţii K. la alegerile locale din vara anului 2012 şi modul în care acestea se reflectă în evidenţa contabilă a respectivei societăţi.

Prin raportul de constatare întocmit la data de 09.09.2016 de către specialistul antifraudă al Direcţiei Naţionale Anticorupţie s-a stabilit că SC N. SRL nu a emis către K. nici un document (factură) care să reflecte prestaţia asumată prin contractul nr. x/01.05.2012; beneficiarul (K.) nu a achitat nici o sumă de bani către prestator cu privire la acest contract.

Specialistul a avut în vedere şi cele trei albume foto depuse la dosar (realizate de societatea prestatoare) din care rezultă că în mai multe locaţii din municipiul Ploieşti, în perioada aferentă campaniei electorale pentru alegerile locale din 2012, au fost amplasate pe diferite tipuri de panouri publicitare stradale materiale electorale de diferite dimensiuni, în care sunt prezentaţi candidaţii K., respectiv B., candidat pentru funcţia de primar al municipiului Ploieşti şi FFF., candidat la funcţia de preşedinte al Consiliului Judeţean Prahova, reprezentarea candidaţilor pe panourile publicitare fiind realizată atât împreună cât şi separat.

Totodată, în evidenţa contabilă a prestatorului au fost identificate elemente de cheltuieli (facturi de achiziţie) cu privire la confecţionarea materialelor publicitare precum şi facturi de livrare cu privire la nivelul chiriei perceput de prestator către alţi beneficiari în aceeaşi perioadă de timp, în principiu nivelul real al valorii întregii prestaţii fiind compus din trei elemente, respectiv costul de achiziţie pe unitatea de măsură (mp) al materialului publicitar, manopera efectivă de montaj pe unitatea de măsură şi un nivel rezonabil al chiriei percepute pentru utilizarea panourilor publicitare, nivel de preţ comparativ cu preţurile practicate în aceiaşi perioadă către alţi beneficiari.

Analizând toate aceste elemente, specialistul a concluzionat că valoarea minimă a prestaţiilor SC N. SRL către K. (B. şi FFF.), ar fi trebuit să fie de 93.866,35 RON inclusiv TVA, respectiv echivalentul a 21.150,12 euro inclusiv TVA, reprezentând contravaloarea materialelor şi chiriei pe întreaga perioadă de valabilitate a contractului, contravaloarea manoperei neputând fi cuantificată din lipsa documentelor justificative.

În acest context trebuie subliniat şi faptul că în urma solicitării de predare a tuturor documentelor referitoare la relaţiile comerciale derulate cu SC N. SRL şi SC L. SRL, Organizaţia Judeţeană Prahova a K. a pus la dispoziţia organelor de anchetă doar contractul de închiriere panouri publicitare încheiat cu prima societate şi anexa acestuia, fără a putea prezenta facturi emise de societatea prestatoare şi documente de plată.

Despre modul de prelungire a contractului dintre SC N. SRL al cărei reprezentant legal figura şi Primăria Municipiului Ploieşti, martorul EEE. a relatat: "De relaţia contractuală cu Primăria municipiului Ploieşti s-a ocupat J., care cunoştea foarte bine situaţia derulării contractului, el fiind cel care l-a şi încheiat în anul 2006.

În primăvara anului 2012, cred că prin luna aprilie 2012, J. mi-a cerut să întocmesc, în numele SC N. SRL Ploieşti, documentaţia necesară pentru a solicita Primăriei municipiului Ploieşti prelungirea contractului de asociere. (...)

Precizez că documentele transmise Primăriei au fost concepute de J., care cunoştea situaţia exactă a contractului cu Primăria, eu şi fratele meu doar redactându-le şi semnându-le în calitate de administrator, respectiv director.

Din câte îmi amintesc, eu am fost cel care a depus solicitarea N. SRL Ploieşti la Registratura Primăriei municipiului Ploieşti, dar din discuţiile purtate cu J., am înţeles că acesta discutase deja despre prelungirea contractului şi urma să şi obţină acest lucru cu un an înainte de expirarea contractului.

La scurt timp după acest demers, în baza unei hotărâri a Consiliului Local Ploieşti, a fost prelungit contractul de asociere cu încă 10 ani şi a fost încheiat un act adiţional, care din partea N. SRL Ploieşti a fost semnat de fratele meu S. Sorin. Acest act adiţional a fost încheiat în perioada campaniei electorale pentru alegerile locale sau cu foarte puţin timp înainte.

Cert este că, în campanie J. mi-a spus că trebuie să afişăm pe panourile publicitare pe care le deţineam în municipiul Ploieşti, bannere electorale cu primarul B., care candida pentru un nou mandat de primar.

Am înţeles din discuţia cu J. că acest serviciu trebuia prestat gratuit, în schimbul faptului că primarul B. fusese de acord cu prelungirea contractului de asociere încheiat între SC N. SRL Ploieşti şi municipiul Ploieşti.

Astfel, în campania respectivă au fost montate afişe electorale pe majoritatea panourilor publicitare cu candidatul KKK. B., dar şi cu FFF. - candidat K..

Afişele au fost produse de către furnizorii noştri de astfel de servicii, cum ar fi SC LLL. SRL, SC MMM. SRL sau au fost aduse de J..

Reţin că în perioada respectivă, J. a ridicat din firmă o sumă de bani de ordinul zecilor de mii de RON, nu reţin cuantumul acesteia, însă pot preciza că era destul mult de mare, întrucât am întâmpinat dificultăţi financiare în achitarea unor rate de leasing şi furnizori de servicii. Legat de acest aspect, J. a spus că avea nevoie de acei bani pentru a plăti afişele electorale pentru candidatul B..

Astăzi, cu ocazia audierii, mi-a fost prezentat în fotocopie, contactul de închiriere panouri publicitare dintre SC N. SRL Ploieşti şi K. nr. 98 din 01.05.2012 şi anexa acestuia, ambele fiind semnate de mine ca administrator al SC N. SRL Ploieşti, la solicitarea lui J., care mi l-a prezentat în acest scop.

Deşi a fost încheiat acest contract, SC N. SRL Ploieşti nu a încasat nicio sumă de bani de la K., înţelegând că şi închirierea acestor panouri publicitare s-a realizat în mod gratuit tot în schimbul prelungirii contractului de asociere."

În ceea ce priveşte suma de 20.000 RON despre care J. a precizat că a achitat-o în numerar administratorului SC M. SRL Ploieşti - martorul NNN., specialistul antifraudă a identificat în contabilitatea SC L. SRL Ploieşti facturile nr. x din 26.04.2012, nr. x1 din 27.04.2012, nr. x2 din 30.04.2012 şi nr. x3 din 07.05.2012, toate având ca obiect contravaloare prestări servicii conform contract.

Deşi i s-a solicitat prin ordonanţă predarea înscrisurilor referitoare la respectiva relaţie comercială, societatea emitentă nu a putut prezenta - cu excepţia facturilor şi chitanţelor menţionate - pretinsul contract încheiat cu SC L. SRL Ploieşti şi nici documente din care să rezulte în ce au constat serviciile prestate, existând suspiciunea rezonabilă a nerealităţii obiectului facturilor.

În declaraţia formulată la unitatea noastră de parchet, în calitate de martor, NNN. - administrator al SC M. SRL Ploieşti a precizat: "în primăvara anului 2012 am avut o discuţie cu A. - primarul din acea perioadă al municipiului Ploieşti, în care acesta m-a întrebat dacă mai deţin scena pe care -- prin prisma obiectului de activitate al societăţii - o deţineam. Noi ne-am întâlnit în Primărie, unde eu eram prezent ca ziarist. B. m-a întrebat dacă mai deţin scena şi dacă o mai închiriez. Răspunsul meu a fost afirmativ la ambele întrebări. Nu am intrat în alte amănunte.

Ulterior acestei discuţii, cam prin luna aprilie 2012, am fost contactat de J. care mi-a spus că a fost trimis de A. şi că are 20.000 RON pe care el o va plăti pentru închirierea scenei. Am înţeles că această sumă de bani urma a fi plătită de SC CCC., însă eu cu J. în relaţiile comerciale pe care le-am avut de-a lungul timpului am întâmpinat dificultăţi în încasarea banilor, în sensul că acesta nu era un bun platnic.

În aceste împrejurări i-am spus acestuia să îmi plătească suma în avans, adică înainte de închirierea scenei şi de încheierea unui contract, întrucât acesta nu cunoştea exact datele evenimentelor. Eu intuiesc că era vorba despre campania electorală din luna mai 2012. Astfel, am primit cash suma de 20.000 RON, probabil de la J., nu îmi amintesc exact sau de la cineva de la firma sa, sumă în schimbul căreia SC M. SRL Ploieşti a emis patru facturi şi patru chitanţe, respectiv cele pe care le-am furnizat organelor de urmărire penală în prezenta cauză.

După acest moment J. nu m-a mai contactat, astfel încât nu am mai încheiat nici un contract între cele două firme. Serviciile de închiriere a scenei nu au mai fost prestate, iar suma de 20.000 RON a fost evidenţiată în registrul Contabil al societăţii mele, în aşteptarea contractului cu care ar fi trebuit să vină J..

Nu am mai discutat legat de acest aspect cu B. şi nici cu J.. (...) Această sumă (...) - aşa cum am arătat - J. mi-a spus că este pentru A., aspect pe care intuitiv l-am legat cu discuţia anterioară pe care eu personal am avut-o cu A.".

Inculpatul nu a recunoscut promisiunea implicării sale în prelungirea contractului de asociere între primărie şi SC N. SRL, marşând, ca şi în cazul anterior prezentat, pe declaraţiile consilierilor locali, care nu au confirmat vreo astfel de intervenţie din partea sa.

Parchetul a apreciat că faptele descrise mai sus sunt probate cu mijloacele de probă aflate la filele x ale rechizitoriului (înscrisuri, declaraţii de suspecţi şi inculpaţi, de martori, de parte civilă).

CAMERA PRELIMINARĂ

Prin Încheierea nr. 946 din data de 17 octombrie 2016 pronunţată de către Judecătorul de cameră preliminară din cadrul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie s-au respins, ca nefondate, cererile şi excepţiile invocate de inculpaţii B. şi C..

S-a constatat legalitatea sesizării Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie cu Rechizitoriul nr. x/2012 din 27 iunie 2016 al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Direcţia Naţională Anticorupţie - Serviciul Teritorial Ploieşti privind pe inculpaţii B. şi C., legalitatea administrării probelor şi a efectuării actelor de urmărire penală şi s-a dispus începerea judecăţii.

Prin Încheierea nr. 200 din data de 16 decembrie 2016 pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie s-a respins, ca nefondată, contestaţia formulată de inculpatul B. împotriva Încheierii nr. 946 din 17 octombrie 2016 pronunţată de Judecătorul de cameră preliminară în Dosarul nr. x/2016 al Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia penală.

În esenţă, s-a constat că organul de urmărire penală a respectat dispoziţiile art. 305 C. proc. pen., actele de urmărire penală fiind întocmite în succesiunea prevăzută de lege, fiind respectate cu stricteţe dispoziţiile procedurale, nefiind identificate motive care să determine invalidarea lor

De asemenea, în exercitarea prerogativei conferite judecătorului de cameră preliminară prin dispoziţiile art. 54 C. proc. pen. şi art. 242 - 348 C. proc. pen., s-a apreciat că, în cauza de faţă, întregul probatoriu pe care se întemeiază actul de dispoziţie al trimiterii în judecată a inculpatului A. Iulian a fost administrat cu respectarea dispoziţiilor legale incidente în materie, legalitatea probelor şi a mijloacelor de probă strânse în cauză, în cursul urmăririi penale nefiind afectată de motive de nulitate absolută, astfel încât nu se pune problema înlăturării vreunora dintre acestea.

În consecinţă, s-a constatat că au fost respectate condiţiile de fond şi formă ale rechizitoriului, motiv pentru care s-a constatat de către judecătorul fondului legalitatea sesizării instanţei, legalitatea administrării probelor şi a efectuării actelor de urmărire penală şi s-a dispus începerea judecăţii în cauză privindu-l pe inculpatul B..

Prin Sentinţa penală nr. 25 din data de 18 ianuarie 2017 pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie s-a trimis cauza privind pe inculpaţii B. şi C. la Tribunalul Prahova, spre competentă soluţionare, având în vedere că inculpatul B. a deţinut calitatea de senator în Parlamentul României în perioada 2012 - 2016, calitate pe care a pierdut-o la sfârşitul anului 2016, nefiind ales pentru un nou mandat în Parlamentul României pentru legislatura 2016 - 2020, care ar fi atras, potrivit art. 40 alin. (1) C. proc. pen., competenţa instanţei supreme.

Prin Sentinţa penală nr. 63 pronunţată la data de 20 februarie 2017 de Tribunalul Prahova, în baza art. 47 alin. (1) rap. la art. 38 alin. (1). lit. d) C. proc. pen. s-a admis excepţia de necompetenţă după calitatea persoanei şi în consecinţă, în baza art. 50 alin. (1) C. proc. pen. s-a declinat competenţa de soluţionare a cauzei înregistrate la Tribunalul Prahova sub nr. x/2016 privind pe inculpaţii B. şi C., în favoarea Curţii de Apel Ploieşti, având în vedere că, potrivit adresei înaintate de Baroul Prahova, inculpatul B. este înscris în acest barou din data de 03.01.2000, conform Deciziei nr. 4/27.01.2000, iar la data de 07.11.2012 a revenit în profesia de avocat.

CERCETAREA JUDECĂTOREASCĂ ÎN FAŢA PRIMEI INSTANŢE

Ca urmare a rămânerii definitive a încheierii pronunţate de către Judecătorul de cameră preliminară din cadrul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, Curtea a acordat termen în vederea începerii judecăţii şi a procedat, ulterior, la data de 06.06.2017, la aplicarea dispoziţiilor art. 374 C. proc. pen.

În acest sens, s-a dat citire actului de sesizare al instanţei, au fost încunoştinţaţi inculpaţii prezenţi cu privire la dreptul de a nu face nicio declaraţie, atrăgându-li-se atenţia că ceea ce declară poate fi folosit şi împotriva lor, precum şi la dreptul de a pune întrebări martorilor şi de a da explicaţii în tot cursul cercetării judecătoreşti, când socotesc necesar.

De asemenea, li s-a adus la cunoştinţă inculpaţilor că pot solicita ca judecata să aibă loc numai pe baza probelor administrate în cursul urmăririi penale şi a înscrisurilor prezentate, dacă recunosc în totalitate faptele reţinute în sarcina lor, aducându-li-se la cunoştinţă dispoziţiile art. 396 alin. (10) C. proc. pen.

Niciunul dintre inculpaţi, la termenul respectiv sau la termenele următoare, nu a consimţit să opteze pentru procedura recunoaşterii învinuirii, motiv pentru care s-a procedat la administrarea de probatorii.

În prezenta cauză au fost administrate mijloace de probă constând în: declaraţii inculpaţi, declaraţii martori, înscrisuri.

În cauză a fost formulată cerere de constituire ca parte civilă de către persoana vătămată Unitatea Administrativ Teritorială municipiul Ploieşti (dosar urmărire penală).

ANALIZA PROBATORIULUI ŞI STABILIREA SITUAŢIEI DE FAPT

Ca situaţie premisă, Curtea a constatat că legea penală mai favorabilă atât inculpatul B., cât şi inculpatei C., pentru toate infracţiunile deduse judecăţii, este C. pen. în vigoare, dispoziţiile respective fiind coroborate, desigur, cu cele ale legii speciale - Legea nr. 78/2000 - de la data pronunţării prezentei sentinţe.

Într-adevăr, în ceea ce priveşte infracţiunea de abuz în serviciu având drept consecinţă obţinerea pentru altul a unui folos necuvenit, prev. de art. 132 din Legea nr. 78/2000 rap. la art. 297 alin. (1) C. pen., cu referire la art. 309 C. pen., aceasta se sancţionează în prezent cu o pedeapsă cu închisoarea cuprinsă între 4 şi 14 ani; în timp ce în conformitate cu încadrarea prevăzută la data săvârşirii presupuselor infracţiuni - art. 132 din Legea nr. 78/2000 raportat la art. 2481 din vechiul C. pen., pentru vara - toamna anului 2009 - sancţiunea era cuprinsă între 3 şi 15 ani închisoare, criteriul limitei maxime a intervalului sancţionator fiind decisiv în sensul aprecierii asupra legii penale mai favorabile inculpaţilor B. şi C..

De asemenea, în ceea ce priveşte infracţiunea de trafic de influenţă, prev. de art. 291 alin. (1) C. pen. rap. la art. 7 lit. a) din Legea nr. 78/2000, aceasta se sancţionează în prezent cu o pedeapsă cu închisoarea cuprinsă între 2 ani şi 8 luni şi 9 ani şi 4 luni închisoare în timp ce în conformitate cu încadrarea juridică la data săvârşirii presupuselor infracţiuni - art. 257 vechiul C. pen. raportat la art. 7 alin. (3) din Legea nr. 78/2000, primăvara - vara 2012 - sancţiunea era cuprinsă între 2 şi 12 ani închisoare, şi în acest caz criteriul limite maxime a intervalului sancţionator fiind hotărâtor pentru aplicarea legii penale mai favorabile inculpatului B..

În ceea ce priveşte infracţiunea de abuz în serviciu având drept consecinţă obţinerea pentru altul a unui folos necuvenit prev. de art. 132 din Legea nr. 78/2000 raportat la art. 297 alin. (1) C. pen. cu referire la art. 309 C. pen. cu aplicarea art. 5 alin. (1) C. pen. şi art. 38 alin. (1) C. pen. pretins săvârşită de către inculpatul B. în perioada iulie - septembrie 2009.

Referitor la această faptă, pe parcursul cercetării judecătoreşti a fost readministrat probatoriul cu martorii audiaţi în faza de urmărire penală, a fost administrată proba testimonială cu martori noi şi a fost efectuat raport de expertiză contabilă judiciară, fiind luată şi declaraţie expertei OOO.

Raportul de expertiză contabilă a avut ca obiective:

Verificarea legalităţii încheierii şi executării contractului de asociere nr. x/03.09.2009 dintre Unitatea Administrativ Teritorială Ploieşti şi SC D., inclusiv a actelor adiţionale ale acestuia.

Verificarea modului în care au fost respectate regulile bugetare şi legalitatea plăţilor efectuate de către Unitatea Administrativ Teritorială Ploieşti către SC D., în cadrul contractului de asociere dintre Unitatea Administrativ Teritorială Ploieşti şi SC D., inclusiv a actelor adiţionale ale acestuia, potrivit legislaţiei în materie.

Calcularea cheltuielilor efectuate de Unitatea Administrativ Teritorială Ploieşti în baza contractului de asociere din 3 septembrie 2009 şi a actelor adiţionale ale acestuia, în mod defalcat pe fiecare act în parte şi stabilirea existenţei vreunui prejudiciu adus PPP..

Măsurile stabilite de Curtea de Conturi - Camera de Conturi Prahova şi modul de îndeplinire a acestor măsuri pentru recuperarea plăţilor nelegale şi înlăturarea deficienţelor constatate cu privire la contractul de asociere cu Unitatea Administrativ Teritorială Ploieşti şi SC E. SA, inclusiv a actelor adiţionale ale acestuia.

În ceea ce priveşte martorii audiaţi, aceştia au fost: R., FF., S., EE., CC., VVVV., QQQ., BB., W., RRR., SSS., TTT., Y., UUU., VVV., WWW., XXX., YYY., ZZZ., AAAA., BBBB., CCCC., DDDD., EEEE., DD., FFFF., GGGG., HHHH., IIII., JJJJ. şi KKKK..

De menţionat că probele indicate mai sus, sunt comune şi infracţiunii de abuz în serviciu având drept consecinţă obţinerea pentru altul a unui folos necuvenit prev. de art. 132 din Legea nr. 78/2000 rap. la art. 297 alin. (1) C. pen., cu referire la art. 309 C. pen. şi cu aplic. art. 5 alin. (1) C. pen. pretins săvârşite de către inculpata C..

De la început, Curtea a observat că acuzaţia adusă inculpatului B. de săvârşire a infracţiunii prev. de art. 132 din Legea nr. 78/2000 rap. la art. 297 alin. (1) C. pen., cu referire la art. 309 C. pen. - constând în aceea că în calitate de primar al municipiului Ploieşti şi ordonator principal de credite, prin îndeplinirea defectuoasă a atribuţiilor în sensul încălcării dispoziţiilor art. 63 alin. (1) lit. c) şi alin. (4) lit. a) din Legea nr. 215/2001 a administraţiei publice locale şi de art. 5 alin. (1), art. 7 alin. (1) lit. a) şi art. 10 alin. (1) din O.G. nr. 119/1999 privind controlul intern şi controlul financiar preventiv, precum şi de art. 21 alin. (2), art. 23 alin. (1) şi art. 24 alin. (1) şi (3) din Legea nr. 273/2006 privind finanţele publice locale, a iniţiat proiectul de hotărâre privind asocierea Municipiului Ploieşti cu SC D. SA Ploieşti în vederea finanţării şi realizării în comun a unor acţiuni, servicii şi proiecte de interes public local - având ca obiectiv principal funcţionarea echipei de fotbal D. şi a semnat contractul de asociere nr. x/03.09.2009 încheiat între Municipiul Ploieşti şi SC D. SA Ploieşti, contract încheiat prin nerespectarea dispoziţiilor art. 36 alin. (7) lit. a) din Legea nr. 215/2001 a administraţiei publice locale şi în afara cadrului legal - în condiţiile în care o instituţie publică nu poate finanţa o activitate lucrativă desfăşurată de un agent economic cu capital privat, fapt ce a determinat prejudicierea bugetului local cu suma totală de 32.577.437,07 RON, reprezentând: 17.842.137,70 RON - plăţi efectuate exclusiv în baza contractului cu încălcarea dispoziţiilor legale privind finanţele publice, 12.955.859,28 Iei - chirie datorată de SC E. SA pentru Stadionul F. pus la dispoziţie în baza contractului - cu încălcarea prevederilor legale privind administraţia publică locală, 121.234,19 RON - contravaloare utilităţi datorate de societate şi achitate din bugetul local, 1.658.205,90 RON - debite stabilite prin acte de control ale Curţii de Conturi a României - Camera de Conturi Prahova ca fiind datorate de societate şi care, în evidenţa contabilă a unităţii administrativ teritoriale apar ca achitate prin transferarea sumei respective între conturi ale bugetului local şi nu prin plăţi efectuate de societate, precum şi obţinerea de către SC D. SA Ploieşti a unui folos necuvenit de aceeaşi valoare - nu poate fi susţinută din punctul de vedere al tragerii la răspundere penală a acestei persoane.

Astfel, raportat la dispoziţiile art. 328 alin. (1) C. proc. pen., potrivit căruia "rechizitoriul se limitează la fapta şi persoana pentru care s-a efectuat urmărirea penală şi cuprinde în mod corespunzător (...) dispoziţia de trimitere în judecată (...)", prima instanţă a reţinut că analiza acuzaţiilor va viza exclusiv faptele descrise în cadrul parag. III - ÎN DREPT (pag. 121 - 123), care reprezintă încadrarea juridică, şi paragrafului destinat dispoziţiei de trimitere în judecată (pag. 184 - 186), cu neluarea în considerare a altor afirmaţii cuprinse în rechizitoriu privitoare la asocierea între UAT Ploieşti şi clubul de fotbal D..

Din paragraful referitor la descrierea faptei de abuz în serviciu şi cel referitor la dispoziţia de trimitere în judecată, care sunt redactate în mod similar, Curtea a apreciat că inculpatul B. a fost trimis în judecată pentru că "a iniţiat proiectul de hotărâre privind asocierea Municipiului Ploieşti cu SC D. SA Ploieşti în vederea realizării şi finanţării în comun a unor acţiuni, servicii şi proiecte de interes public local având ca obiectiv principal funcţionarea echipei de fotbal D. şi pentru că a semnat contractul de asociere nr. x/03.09.2009 încheiat între Municipiul Ploieşti şi SC D. SA Ploieşti, contract încheiat prin nerespectarea dispoziţiilor art. 36 alin. (7) lit. a) din Legea nr. 215/2001, iar nu şi pentru încheierea actelor adiţionale la acest contract ori pentru alte acte sau fapte menţionate în rechizitoriu.

În ceea ce priveşte prima dintre aceste acţiuni imputate inculpatului B., Curtea a observat că iniţierea proiectului de hotărâre privind asocierea Municipiului Ploieşti cu SC D. SA Ploieşti nu a fost altceva decât concretizarea unei promisiuni pe care inculpatul B. o făcuse în timpul campaniei electorale din anul 2008. Aşa cum se recunoaşte în actul de sesizare, inculpatul B. a luat act de dorinţa cetăţenilor municipiului Ploieşti de preluare de către municipalitate a echipei de fotbal D. şi de finanţare a acesteia de către Unitatea Administrativ Teritorială Ploieşti.

Exista o listă cu peste 15.000 de semnături, pe care cetăţeni din municipiul Ploieşti au înaintat-o primăriei şi prin care semnatarii solicitau preluarea şi finanţarea echipei de către autorităţile locale.

La începutul primăverii anului 2009 inculpatul B. a ridicat problema la nivelul Consiliului Local Ploieşti, iar în urma unei hotărâri a Consiliului Local Ploieşti a fost desemnată o comisie cuprinzând membri din fiecare partid politic şi din executivul primăriei, care a fost abilitată să înceapă discuţiile cu societatea D. în vederea stabilirii condiţiilor referitoare la sprijinirea acesteia de către municipalitate.

Concret, este vorba despre HCL nr. 65/05.03.2009, prin care s-a aprobat completarea obiectului de activitate la SC UUUU. SA cu codul CAEN 931 - Activităţi sportive şi s-a numit Comisia specială compusă din cinci consilieri locali, având următoarele obiective: analizarea intenţiei autorităţii administraţiei publice locale de preluare a SC D. SA; analizarea condiţiilor din oferta SC D. SA; modalitatea şi condiţiile de preluare a SC D. SA; analizarea influenţelor financiare pentru Municipiul Ploieşti; asigurarea negocierilor cu reprezentanţii SC D. SA; analizarea şi elaborarea de propuneri asupra altor aspecte ce ar rezulta din preluarea SC D. SA şi modalitatea de organizare şi funcţionare pe viitor.

Ideea de la care s-a plecat a fost aceea că acordarea sprijinului financiar urma să se realizeze prin cesionarea acţiunilor SC D. către SC UUUU. SA, societate deţinută de Consiliului Local Ploieşti în proporţie de 100%. Ulterior, în urma dezbaterilor şi a verificărilor efectuate de comisie a rezultat că la acel moment exista un audit - control financiar la SC D. - prin care s-a stabilit că societatea ar fi avut obligaţii în cuantum de 600 - 700 mii euro către bugetul de stat. Deoarece situaţia era inacceptabilă, s-a conturat ideea preluării în etape a clubului D..

Într-o primă fază prin Hotărârea Consiliului Local nr. 220/13.07.2009 s-au preluat de către municipiul Ploieşti drepturile de proprietate intelectuală, cu obligaţia ca municipiul Ploieşti să nu se asocieze cu o altă entitate sportivă decât SC D. SA.

Prin H.C.L. nr. 220/13.07.2009 s-a aprobat şi protocolul dintre acţionarii SC D. SA Ploieşti şi SC UUUU. SA Ploieşti, având ca obiect promisiunea bilaterală de vânzare-cumpărare şi transferul dreptului de proprietate de la acţionarii SC D. către SC UUUU. SA Ploieşti asupra acţiunilor de vânzare însumând un număr de acţiuni cu o valoare nominală - rezultată în urma diminuării - de 1,2 RON ce reprezenta cel puţin 98% din capitalul social al societăţii.

Potrivit celor stipulate în Protocol, în baza înţelegerii părţilor, contractul de vânzare-cumpărare a acţiunilor urma a se încheia:

- în termen de 90 de zile de la data finalizării controlului A.N.A.F. (ce se afla în desfăşurare la SC D.), dar nu mai devreme de 30.08.2010, în condiţiile în care prin actul de control nu s-ar fi stabilit în sarcina SC D. obligaţii de plată către bugetul de stat/asigurărilor sociale;

- în termen de 90 zile de la data obţinerii de către Societate a unei hotărâri judecătoreşti definitive şi irevocabile prin care s-ar fi dispus admiterea contestaţiei Societăţii împotriva măsurii luate de către Controlul A.N.A.F. privind obligarea Societăţii Ia plata sumelor reprezentând obligaţii bugetare, dar nu mai devreme de 30.08.2010;

- în termen 90 de zile, dar nu mai devreme de 30.08.2010 ca urmare a îndeplinirii oricăreia dintre condiţiile prevăzute la punctele anterioare şi ca urmare a:

- prezentării de către Societate a situaţiilor sale financiare întocmite conform legii aplicabile până la data încheierii Protocolului;

- efectuării/finalizării de către UUUU. sau de către acţionarul său - Municipiul Ploieşti a Auditului financiar, aflat în curs de desfăşurare la data încheierii Protocolului, audit din care să rezulte faptul că la data încheierii Protocolului Societatea nu înregistra datorii faţă de bugetul de stat şi/sau terţe persoane fizice sau juridice, sau în cazul existenţei unor datorii, acestea au fost achitate de către acţionari conform solicitării Societăţii.

- cu condiţia numirii de către Acţionari a membrilor Consiliului de Administraţie în baza propunerilor Consiliului Local al Municipiului Ploieşti; - cu condiţia majorării numărului de membri ai Consiliului de Administraţie a Societăţii de la 3 la 7, numiţi la propunerea Consiliului Local al Municipiului Ploieşti;

- cu condiţia ca Acţionarii Societăţii să nu schimbe numărul şi/sau componenţa Consiliului de Administraţie fără acordul prealabil al Consiliului Local al Municipiului Ploieşti.

Tot prin H.C.L. nr. 220/13.07.2009 s-au emis propunerile Consiliului Local Ploieşti pentru componenţa Consiliului de Administraţie al SC D. SA Ploieşti, fiind desemnaţi în acest sens trei dintre consilierii municipali.

Drept urmare, s-a urmărit ca asocierea să aibă loc cu o societate aflată, de fapt, sub controlul Consiliului Local Ploieşti.

Ulterior adoptării HCL 220/2009, în perioada iulie - august 2009, au existat o serie de alte discuţii cu persoane de specialitate din cadrul a diverse instituţii, precum O., în calitate de secretar UAT Ploieşti, S., funcţionar în cadrul secţiei juridice din cadrul Biroului de relaţii cu Consiliul Local, consilieri locali, preşedintele Camerei de Conturi AA., etc.

Din stenogramele întocmite, cu prilejul discuţiilor de mai sus şi prezentate în rechizitoriu, a rezultat faptul că martora R. s-a exprimat în sensul că este legală o asociere între UAT Ploieşti şi D. SA, în temeiul Legii nr. 215/2001 a administraţiei publice locale.

După finalizarea discuţiilor, întrucât rezultatul acestora a fost favorabil asocierii, în luna august 2009, inculpatul B. a iniţiat, în calitate de primar, proiectul de hotărâre privind asocierea mun. Ploieşti cu D. în vederea finanţării activităţii sportive, ca urmare firească a întregii proceduri începute şi desfăşurate conform celor arătate. De altfel, nimeni dintre cei implicaţi în discuţii sau cei cu atribuţii de verificare a legalităţii nu şi-a exprimat părerea privind nelegalitatea unui atare demers.

Din momentul iniţierii acestui proiect inculpatul B. nu a mai avut niciun fel de atribuţii legate de adoptarea în consiliul local a respectivului act, proiectul de hotărâre urmându-şi drumul firesc. Direcţia Administraţie Publică Juridic Contencios, prin dna. S., a întocmit un raport de specialitate, obligatoriu din punct de vedere juridic, care stă practic la baza introducerii discutării proiectului în cadrul forului deliberativ local. Raportul menţionează expres că "având în vedere interesul comun al celor două entităţi: Municipiul Ploieşti şi SC D. SA, de funcţionare şi afirmare a echipei de fotbal, reprezentativă pentru Municipiul Ploieşti, este necesară încheierea unui contract de asociere, ce are ca obiectiv principal finanţarea şi realizarea în comun de acţiuni, servicii şi proiecte de interes public local". De asemenea, se prevede expres temeiul legal al asocierii - art. 36 alin. (7) lit. a) din Legea nr. 215/2001.

Cu ocazia dezbaterii proiectului de hotărâre în şedinţa Consiliului Local Ploieşti, secretarul Municipiului Ploieşti, O., a fost interpelată de către consilierul Y. cu privire la legalitatea acestui proiect, iar O. a confirmat încă o dată că asocierea este legală.

Din toate probele administrate a rezultat că inculpatul B. nu a intervenit în vreun fel în procedura de avizare a proiectului, nu a grăbit în nici un fel procedura, care a avut loc în ritmul ei firesc, de la început până la sfârşit, când proiectul a fost aprobat de organul deliberativ.

După adoptarea şi redactarea hotărârii de consiliu, secretarul Municipiul Ploieşti a vizat legalitatea acesteia.

Ulterior, hotărârea a fost trimisă la Prefectura judeţului Prahova în vederea verificării legalităţii, astfel că şi această instituţie a putut să-şi exprime punctul de vedere cu privire la legalitatea asocierii, care, de altfel, a şi confirmat-o.

Curtea a mai reţinut, în legătură strict cu acţiunea inculpatului B. de a iniţia respectivul proiect al hotărârii de consiliu local, că aceasta nu poate îmbrăca sub nicio formă şi în nicio situaţie caracter penal, fiind o activitate permisă de lege.

Într-adevăr, art. 45 alin. (6) teza I din Legea administraţiei publice locale nr. 215/2002 - lege nepenală, în redactarea de la momentul săvârşirii presupusei infracţiuni de către inculpatul B., menţionează în mod expres că "proiectele de hotărâri pot fi propuse de consilierii locali, de primar sau de cetăţeni".

Prin urmare, prima instanţă a apreciat că nu i se poate imputa unei persoane care deţine calitatea de primar că ar fi iniţiat un proiect de hotărâre - activitate care este permisă chiar şi simplilor cetăţeni - fie că acesta are sau nu pregătire juridică. Dacă respectivul proiect îmbracă sau nu o haină legală reprezintă un aspect distinct şi ulterior verificabil potrivit prevederilor legale care reglementează parcursul administrativ al unei asemenea iniţiative indiferent cui a aparţinut aceasta.

Aşadar, Curtea a apreciat că reiese în mod vădit, raportat la toate cele arătate anterior, că iniţierea unui proiect de hotărâre de consiliu local nu poate prezenta, în sine, un caracter penal, fiind o faptă neprevăzută de legea penală.

În ceea ce priveşte semnarea contractului de asociere, plecând tot de la aspectele învederate în cele ce preced cu privire la contextul în care această operaţiune a avut loc, Curtea a observat că verificarea legalităţii acestuia nu este de competenţa primarului.

Astfel, a reţinut că acuzaţia procurorului se bazează, în mod exclusiv, pe premisa unei pretinse nelegalităţi a contractului de asociere încheiat între Municipiul Ploieşti şi SC E. SA Ploieşti şi, implicit, a nelegalităţii hotărârii de Consiliu Local prin care această asociere a fost decisă.

În opinia judecătorului fondului, actul de sesizare acreditează idea că asocierea decisă de Consiliul Local Ploieşti ar fi nelegală, contractul fiind încheiat cu nerespectarea dispoziţiilor art. 36 alin. (7) lit. a) din Legea nr. 215/2001. Aceste dispoziţii au următorul cuprins:

"în exercitarea atribuţiilor prevăzute la alin. (2) lit. e) (atribuţii privind cooperarea interinstituţională pe plan intern şi extern - n.n.) consiliul local; a) hotărăşte, în condiţiile legii, cooperarea sau asocierea cu persoane juridice române sau străine (indiferent deci de natura sau scopul acestora - n.n.), în vederea finanţării şi realizării în comun a unor acţiuni, lucrări, servicii sau proiecte de interes public local."

O primă observaţie evidentă este aceea că textul legal se referă la o atribuţie a consiliului local (autoritatea deliberativă), iar nu a primarului (autoritatea executivă).

O a doua observaţie este aceea că temeiul asocierii a fost menţionat ca atare în HCL nr. 264/24.08.2009.

Drept urmare, Curtea a considerat că o pretinsă nelegalitate a contractului nu poate fi disociată de o pretinsă nelegalitate a HCL (contractul a fost prevăzut ca anexă a acestei hotărâri, iar încheierea sa semnifică punerea în executare a hotărârii).

Pretinsa nelegalitate a HCL, nu poate în niciun caz să fie imputată persoanei care a iniţiat proiectul de act normativ, căci nu acesteia îi revine atribuţia verificării legalităţii unei hotărâri a Consiliului Local.

În realitate, Curtea subliniază că nu numai că legea nu prevede atribuţia primarului de a cenzura această legalitate, dar chiar o interzice.

În acest sens, printr-o decizie cu caracter obligatoriu (nr. 12/2015) prin care se analizează dispoziţiile Legii 215/2001- a administraţiei publice locale, ale Legii nr. 340/2004 - privind instituţia prefectului şi ale Legii nr. 554/2004 - a contenciosului administrativ, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept concluzionează că unitatea administrativ-teritorială, prin autoritatea sa executivă, respectiv primarul, nu are dreptul de a ataca în faţa instanţei de contencios administrativ hotărârile adoptate de autoritatea sa deliberativă, respectiv consiliul local sau, după caz, Consiliul General al Municipiului Bucureşti.

De asemenea, Curtea Constituţională a României a subliniat în Decizia nr. 356/2002:

"Din prevederile art. 67 din Legea nr. 215/2001 reiese ca primarul este abilitat sa reprezinte în justiţie unitatea administrativ-teritorială, dar aceasta dispoziţie vizează numai raporturile colectivităţii locale cu terţii, nu şi pe cele cu consiliul local, care este un organ al unităţii administrativ-teritoriale ca şi primarul şi are aceeaşi legitimitate cu acesta.

Având aceeaşi legitimitate, cele doua autorităţi locale emit acte cu efecte similare. Astfel, potrivit art. 46 şi, respectiv, art. 71 alin. (1) din Legea nr. 215/2001, atât hotărârile consiliului local, cai şi dispoziţiile primarului sunt fie acte cu caracter normativ, fie cu caracter individual. Aceste acte sunt supuse unui control judecătoresc simetric, nici una dintre cele doua autorităţi neputând ataca, în mod direct, în contencios administrativ, actele emise de cealaltă. Autoritatea căreia îi incumba sarcina de a veghea la respectarea legii în desfăşurarea activităţilor aferente exercitării autonomiei locale este prefectul, care acţionează în calitate de reprezentant al Guvernului în teritoriu, în vederea sesizării instanţei judecătoreşti cu privire la pretinsa ilegalitate a unui act al consiliului local. Aceasta competenta este, de altfel, prevăzută de art. 27 alin. (1) din lege, potrivit căruia: "Prefectul poate ataca, în total sau în parte, în fata instanţei de contencios administrativ, hotărârile adoptate de consiliul local sau de consiliul judeţean, precum şi dispoziţiile emise de primar sau de preşedintele consiliului judeţean, în cazul în care considera aceste acte sau prevederi din eh ca fiind ilegale (...)."

Faptul ca primarul nu dispune de o câte de atac directă împotriva hotărârilor consiliului local pe care le considera ilegale nu echivalează însă cu excluderea posibilităţii ca aceste acte sa fie deduse controlului instanţelor de judecată. Pe lângă posibilitatea generală a prefectului de a ataca asemenea acte în contencios administrativ, exista şi situaţii specifice în care controlul judecătoresc poate fi declanşat la iniţiativa altor persoane, spre exemplu, în cazul prevăzut la art. 47 din Legea nr. 215/2001, când "acţiunea poate fi introdusă de orice persoana interesată".

Practic, în speţa de faţă, deşi inculpatului B. i se impută faptul că ar fi încălcat o serie întreagă de prevederi legale - art. 5 alin. (1), art. 7 alin. (1) lit. a) şi art. 10 alin. (1) din O.G. nr. 119/1999; art. 63 alin. (1) lit. c) şi alin. (4) lit. a) din Legea nr. 215/2001; art. 21 alin. (2), art. 23 alin. (1), art. 24 alin. (1) şi art. 24 alin. (3) din Legea nr. 273/2006 - prin încheierea contractului de asociere nr. x/03.09.2009 dintre Unitatea Administrativ Teritorială Ploieşti şi SC E. SA, s-au parcurs toate etapele posibile pentru verificarea legalităţii unui astfel de act juridic bilateral, astfel:

Primul nivel de verificare a legalităţii s-a realizat în cauză de către Direcţia Administraţie Publică Juridic Contencios.

De asemenea, orice proiect de hotărâre este însoţit de un raport de specialitate şi de avizul comisiilor de specialitate. în speţă, proiectul de hotărâre a fost însoţit atât de avizul comisiilor de specialitate, cât şi de raportul de specialitate elaborat de către Direcţia Administraţie Publică, Juridic-Contencios. Raportul de specialitate prevedea expres temeiul legal al asocierii - art. 36 alin. (7) lit. a) din Legea nr. 215/2001.

Raportul de specialitate a fost întocmit de către martora S.. Este surprinzător că parchetul a considerat că persoana cu atribuţii de serviciu pe linia asigurării legalităţii are doar calitatea de martor. Spre deosebire de această martoră, inculpatul - care nu avea nicio atribuţie de serviciu legată de verificare legalităţii - a fost trimis în judecată.

Al doilea nivel de verificare a legalităţii s-a realizat de către Secretarul Municipiului Ploieşti, în conformitate cu prevederile art. 117 din Legea nr. 215/2001.

În plus, art. 48 alin. (1) din Legea nr. 215/2001 prevede că Secretarul unităţii administrativ-teritoriale nu va contrasemna hotărârea în cazul în care consideră că aceasta este ilegală. în acest caz, va depune în scris şi va expune consiliului local opinia sa motivată, care va fi consemnată în procesul-verbal al şedinţei.

Faptul că în cauză secretarul unităţii administrativ-teritoriale a constatat legalitatea asocierii decisă prin hotărâre a consiliului local, în opinia Curţii, a rezultat şi din declaraţia martorei II., care declară: "Îmi amintesc că în timpul şedinţei de consiliu local doamna secretar O. a menţionat că acest contract este legal şi că a fost încheiat în baza Legii nr. 215 a administraţiei locale şi că de asemenea s-a consultat privind viziunea şi legalitatea asocierii şi cu conducerea Curţii de Conturi, fapt dovedit ulterior deoarece în nici unul din rapoartele Curţii de Conturi încheiat cu ocazia controalelor efectuate nu se face referire la ilegalitatea acestui contract".

De asemenea, prima instanţă reţine că interpelarea secretarului municipiului Ploieşti cu privire la legalitatea asocierii a fost confirmată de către martorii audiaţi în cauză şi care aveau la acel moment calitatea de consilieri locali.

Al treilea nivel de verificare a legalităţii este asigurat de către Prefect, în temeiul atribuţiilor sale de tutelă administrativă. Conform art. 3 din Legea nr. 554/2004, prefectul poate ataca direct în faţa instanţei de contencios administrativ actele emise de autorităţile administraţiei publice locale, dacă le considera nelegale.

Or, în cauză, prin adresa nr. x/31.08.2009 a Instituţiei Prefectului Judeţului Prahova către Consiliul Local al Municipiului Ploieşti se învederează că în urma verificării legalităţii Hotărârii nr. 264/24.08.2009 privind Asocierea Municipiului Ploieşti cu SC D. SA în vederea finanţării şi realizării în comun a unor acţiuni, servicii şi proiecte de interes local având ca obiect principal funcţionarea echipei de fotbal D., s-a constat că acest act administrativ a fost adoptat cu respectarea prevederilor legale în materie.

În acest sens, martora CC. a declarat în faţa instanţei.

"Aşa cum am menţionat şi în declaraţia data în urmă cu aproximativ 2 ani în faţa organelor de urmărire penală, la momentul verificării Hotărârii nr. 264/24.08.2009 a Consiliului Local al Municipiului Ploieşti am constatat că acesta întrunea toate condiţiile de legalitate inclusiv sub aspectul art. 36 din Legea nr. 215/2001, pentru a nu fi atacată la instanţa de contencios administrativ întrucât fusese adoptată cu cvorumul necesar, fusese însoţită de toate documentele necesare în vederea adoptării, fusese avizată de secretarul unităţii administrativ teritoriale, iar emitentul acestei hotărâri avea competenţa să adopte o astfel de hotărâre, privind o asociere a municipiului Ploieşti cu SC E. SA Ploieşti în vederea finanţării şi realizării în comun a unor acţiuni, servicii şi proiecte de interes local având ca obiectiv principal funcţionarea SC E. SA.

În cazul de faţă constând că în urma aprecierilor mele de specialitate că hotărârea apare ca fiind întru totul legală, procedura de atacare a acesteia la instanţa de contencios administrativ nu a avut loc, nimeni altcineva după persoana mea nefiind necesar să supra-vizeze poziţia pe care am exprimat-o.

(...) Este adevărat că atunci când verific legalitatea facem şi judecăţi de valoare pe fondul actului respectiv deoarece este de specialitatea pe care o deţin şi este adevărat că opinia pe care am exprimat-o atunci în sensul că încheierea contractului nu conţine nici un fel de viciu de legalitate se află în contradicţie cu opinia procurorului exprimată în rechizitoriu. Cu toate acestea, eu menţin punctul de vedere justificat de împrejurarea că Legea nr. 215/2001 a administraţiei publice locale nu distinge cu privire la natura persoanelor fizice sau juridice, dacă acestea sunt de drept privat sau de drept public.

A considerat legală alocarea de fonduri bugetare pentru ca o societate comercială să realizeze profit în propriul interes?

Îmi menţin punctul de vedere. Am considerat că asocierea este legală atât timp cât consiliul local poate să aprobe asocierea sau cooperarea cu persoane juridice sau fizice".

Curtea a apreciat că în mod corect a observat inculpatul B. că parchetul nu a efectuat cercetări faţă de această persoană cu atribuţii de serviciu exprese pe linie de asigurare a legalităţii asocierii, doamna CC. având calitatea de martor în cauză. Parchetul este cel care a stabilit că aceasta, deşi avea atribuţii de serviciu de verificare a legalităţii, are calitatea de martor, dar în acelaşi timp a trimis în judecată autoritatea executivă care nu avea astfel de atribuţii de serviciu.

Al patrulea nivel de legalitate este asigurat de Curtea de Conturi.

Raportul comisiei de aplicare unitară a Curţii de Conturi din 25 iulie 2012, aprobat prin Hotărârea Curţii de Conturi nr. 202/11.10.2012, stabileşte că atât Legea nr. 215/2001, cât şi Legea nr. 69/2000 dau dreptul autorităţii locale să se asocieze, pentru finanţarea activităţilor sportive, cu entităţi de drept privat, chiar dacă acest lucru presupune ca fondurile să fie transferate din sectorul bugetar în sectorul privat.

Mai mult decât cele arătate anterior, Curtea a mai observat şi că semnarea contractului de asociere nu constituie decât o punere în aplicare a Hotărârii de Consiliu Local.

Potrivit dispoziţiilor art. 61 alin. (2) din Legea nr. 215/2001, în forma în vigoare la momentul faptelor, "Primarul asigură respectarea drepturilor şi libertăţilor fundamentale ale cetăţenilor, a prevederilor Constituţiei, precum şi punerea în aplicare a legilor, a decretelor Preşedintelui României, a hotărârilor şi ordonanţelor Guvernului, a hotărârilor consiliului local."

Hotărârile Consiliului Local se comunică primarului tocmai pentru ca acesta să îşi poată executa această obligaţia legală.

În acest sens sunt şi considerentele Deciziei privind pronunţarea asupra unei chestiuni de drept nr. 12/2015 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie: "Hotărârile consiliului local se comunică primarului, fără precizarea că scopul unei astfel de comunicări este limitat la încunoştinţarea autorităţii executive pentru ducerea la îndeplinire a hotărârilor respective. Deşi acest scop nu este prevăzut expres de lege, el rezultă pe cale de interpretare. în mod evident, comunicarea hotărârilor consiliului local este realizată pentru a se asigura exercitarea atribuţiilor ce revin celor două autorităţi publice. Astfel, prefectului îi sunt comunicate hotărârile respective pentru a aprecia cu privire la exercitarea dreptului de tutelă administrativă prevăzut de art. 123 alin. (5) din Constituţie, art. 115. alin. (7) din Legea nr. 215/2001, art. 19 alin. (1) lit. a) şi e) din Legea nr. 340/2004 şi art. 3 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, în timp ce primarului îi sunt comunicate pentru ducerea la îndeplinire a atribuţiei de punere în aplicare prevăzută de art. 61 alin. (2) din Legea nr. 215/2001".

Totodată, Curtea a considerat că neaducerea la îndeplinire a unei hotărâri de consiliu local atrage răspunderea contravenţională a primarului, conform art. 118 alin. (1) lit. a) din Legea nr. 215/2001 (Constituie contravenţii şi se sancţionează cu amendă de la 1.000 RON la 5.000 RON următoarele fapte: a) nepunerea în aplicare, cu rea-credinţă, a hotărârilor consiliului local de către primar).

Prin urmare, după cum a sesizat şi inculpatul B., poziţia martorei FF. - care opinează în sensul că primarul ar putea să refuze punerea în executare a unei hotărâri a consiliului local, chiar şi în situaţia în care aceasta nu ar fi fost atacată de prefect, în opinia Curţii se află în afara cadrului legal.

Raportat la toate cele învederate anterior, Curtea a mai constatat şi LLLL. care nasc semne de întrebare referitoare la efectele şi consecinţele pe care procurorul le-a acordat unor situaţii de fapt evidente.

1. Astfel, ideea acreditată de reprezentantul Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Direcţia Naţională Anticorupţie - Serviciul Teritorial Ploieşti, cum că asocierea cu o societate comercială deţinătoare a unei echipe de fotbal în vederea finanţării unor activităţi sau proiecte nu poate fi considerată ca reprezentând un interes public local este complet eronată.

Curtea a subliniat că interesele colectivităţilor locale sunt diverse şi ele rezultă pe de o parte din contextul în care acestea îşi desfăşoară traiul zilnic, iar pe de altă parte din caracterul divers al naturii umane însăşi. Astfel, ceea ce pentru un om sau pentru o colectivitate poate fi de un interes major, pentru alt om sau alte colectivităţi poate fi lipsit de orice interes.

Este un lucru de notorietate că sportul în general şi fotbalul în particular reprezintă activităţi care absorb atenţia şi preocuparea unui număr însemnat de persoane, caracteristică valabilă la nivel mondial.

Împărţirea unor activităţi sau servicii publice care se desfăşoară în sânul unei comunităţi locale într-unele care sunt prioritare şi altele care nu sunt prioritare ţine, pe lângă caracterul uneori evident al naturii acestora, şi de opţiunea aleşilor locali de la nivelul acelei comunităţi.

Nu se poate spune prin urmare, că desfăşurarea activităţii echipei de fotbal E. - simbol şi portstindard al oraşului Ploieşti de-a lungul a zeci de ani de activitate - nu trebuie să fie considerată ca fiind de interes public local, ci din contră, atâta timp cât modul în care se prezintă respectiva entitate sportivă suscită interesul unei părţi însemnate a cetăţenilor oraşului Ploieşti.

De altfel, chiar în primul alineat al expunerii de motive al proiectului de hotărâre prin asocierea Unităţii Administrativ Teritorială Ploieşti cu SC E. SA se menţionează explicit că implicarea municipiului Ploieşti în susţinerea fotbalului de performanţă se impune, pentru asigurarea continuării tradiţiei şi performanţelor care leagă numele oraşului de sportul cu balonul rotund. În acest context, există preocuparea autorităţii locale ca municipiul Ploieşti să fie reprezentat de o echipă de fotbal care să evolueze la Ploieşti pe stadionul "F.", pentru toţi ploieştenii care iubesc acest sport.

2. Nu se înţelege mecanismul logico-juridic prin care persoanele care au decis asocierea într-o modalitate pretins nelegală - consilieri locali - au fost absolviţi de răspunderea penală, considerându-se că ar fi acţionat fără vinovăţia prevăzută de lege, în timp ce persoana care doar a pus în executare hotărârea organului deliberativ - primarul B. - în condiţiile prezentate pe larg anterior, a fost aleasă să fie trasă la răspundere penală.

3. Din lecturarea Hotărârii Consiliului Local nr. 264 din 24.08.2009 se observă că la art. 2 se prevede în mod expres că Împuterniceşte Primarul mun. Ploieşti să negocieze şi să semneze contractul de asociere cu SC D. SA, după ce Consiliul de Administraţie al societăţii se va pronunţa prin hotărâre, ceea ce s-a şi întâmplat; la art. 6 al respectivului contract fiind prevăzute în mod explicit, şi obligaţiile SC D. SA Ploieşti şi anume:

- să folosească dotările sportive prevăzute de art. 2.1 numai potrivit destinatei şi a scopului pentru care a fost încheiat prezentul contract.

- să susţină financiar, împreună cu Asociatul 1 conform veniturilor obţinute şi a fondurilor proprii cheltuielile prevăzute la art. 5 alin. (4).

- societatea are obligaţia să efectueze, conform legii, plata taxelor şi impozitelor aferente veniturilor realizate de societate în urma asocierii şi cheltuielilor efectuate de aceasta;

- societatea se obligă, la cererea Asociatului 1 şi a organelor îndreptăţite de lege, să depună rapoarte, informări, privind modul de utilizare a banilor primiţi în baza prezentului contract;

- să înştiinţeze în maxim 24 ore Asociatul 1 despre orice acţiune a unei terţe persoane care îi tulbură folosinţa;

- să ţină separat de contabilitatea proprie, contabilitatea veniturilor şi cheltuielilor, realizate ca efect al asocierii.

- să prezinte până la data de 5 ale lunii în curs Asociatului 1 justificarea veniturilor şi cheltuielilor pentru luna precedentă.

- să nu folosească fondurile destinate asociaţiei pentru achitarea obligaţiilor fiscale/comerciale anterioare încheierii prezentului contract.

Tocmai de aceea, în opinia judecătorului fondului a apărut ca lipsită de fundament critica că în forma semnată a contractului ar lipsi prevederile privind împărţirea veniturilor asociaţiei, obiect al art. 2.3 din proiectul de contract aprobat prin HCC nr. 264/24.08.2009.

În continuare, Curtea a mai constatat că se pune semnul egalităţii între o pretinsă nelegalitate a contractului (implicit a HCL nr. 264/24.08.20109) şi exercitarea atribuţiilor de serviciu cu încălcarea legii. Parchetul deduce existenţa elementului material al laturii obiective a infracţiunii de abuz în serviciu dintr-o pretinsă nelegalitate a contractului de asociere în discuţie, deşi ultima (chiar reală de ar fi) nu o implică în mod necesar pe prima.

Dispoziţiile art. 36 alin. (7) lit. a) din Legea nr. 215/2001, pretins nerespectate, au următorul cuprins:

"În exercitarea atribuţiilor prevăzute de art. 6 alin. (2), lit. e) (atribuţii privind cooperarea interinstituţională pe plan intern şi extern) consiliul local: a) hotărăşte, în condiţiile legii, cooperarea sau asocierea cu persoane juridice române sau străine, în vederea finanţării şi realizării în comun a unor acţiuni, lucrări, servicii sau proiecte de interes public local." Legea nu face nicio distincţie între tipul persoanelor juridice cu care se poate realiza o asociere, ceea ce determină concluzia că asocierea este posibilă indiferent deci de natura sau scopul persoanelor juridice în discuţie (unde legea nu distinge, nici interpretul nu trebuie să distingă).

De altfel, Curtea a considerat că este redundant a discuta despre pretinsa nelegalitate a unui act juridic bilateral în condiţiile în care toate pârghiile de verificare a acestui aspect au demonstrat contrariul - aşa cum s-a arătat anterior.

Acesta fiind, de altfel şi motivul pentru care Curtea nu a avut în vedere concluziile Raportului de expertiză contabilă cu privire strict la obiectul nr. 1 stabilit, acela de a se verifica legalitatea încheierii şi executării contractului de asociere încheiat, a actelor adiţionale ale acestuia, obiectiv la care expertul OOO. a răspuns:

"contractul de asociere nr. x/03.09.2009 dintre U.A.T. Ploieşti şi SC D. SA Ploieşti, inclusiv actele adiţionale ale acestuia, precum şi Regulamentul privind modul de decontare şi justificare a cheltuielilor angajate în baza Contractului de asociere-angajamente legale intre cei doi asociaţi - au fost încheiate şi s-au executat fără a respecta dispoziţiile legale reglementate de: Legea nr. 213/1998, Legea nr. 215/2001 Legea nr. 273/2006, Legea nr. 350/2005, Legea nr. 69/2000, Legea nr. 21/1996, O.G. nr. 119/1999 şi H.C.L. nr. 264/24.08.2009".

Concluzionând, raportat la aspectele evidenţiate în cele ce preced, Curtea a constatat că fapta inculpatului B., în calitate de primar al mun. Ploieşti, de a iniţia proiectul de hotărâre privind asocierea mun. Ploieşti cu SC D. în vederea finanţării şi realizării în comun a unor activităţi, servicii şi proiecte de interes public local şi de a semna contractul de asociere nr. x/03.09.2009 încheiat între Unitatea Administrativ Teritorială Ploieşti şi SC E. SA nu este prevăzută de legea penală.

Drept urmare, în baza art. 396 alin. (5) C. proc. pen. rap. la art. 16 alin. (1) lit. b) teza I procedură penală l-a achitat inculpatul B., pentru săvârşirea infracţiunii de abuz în serviciu având drept consecinţă obţinerea pentru altul a unui folos necuvenit prev. de art. 132 din Legea nr. 78/2000 rap. la art. 297 alin. (1) C. pen., cu referire la art. 309 C. pen., cu aplic. art. 5 alin. (1) C. pen. şi art. 38 alin. (1) C. pen., faptă din perioada iulie- septembrie 2009.

În ceea ce priveşte infracţiunea de abuz în serviciu având drept consecinţă obţinerea pentru altul a unui folos necuvenit, prev. de art. 132 din Legea nr. 78/2000 rap. la art. 297 alin. (1) C. pen., cu referire la art. 309 C. pen., cu aplic. art. 5 alin. (1) C. pen., pretins săvârşită de către inculpata C. în luna septembrie 2009.

Curtea a considerat că o parte dintre aspectele învederate anterior şi care fundamentează soluţia achitării inculpatului B. pentru săvârşirea infracţiunii de abuz în serviciu având drept consecinţă obţinerea pentru altul a unui folos necuvenit, prev. de art. 132 din Legea nr. 78/2000 rap. la art. 297 alin. (1) C. pen., cu referire la art. 309 C. pen., cu aplic. art. 5 alin. (1) C. pen., deoarece fapta nu este prevăzută de legea penală, au stat la baza constatării exact a aceleiaşi soluţii şi în ceea ce o priveşte pe inculpata C..

Astfel,

- inculpata C. a semnat contractul de asociere doar după ce hotărârea Consiliului local a făcut obiectul analizei Prefectului Prahova, acesta înţelegând să nu o atace în contencios-administrativ.

- inculpata C. nu a fost implicată în elaborarea documentelor care au stat la baza adoptării hotărârii de consiliu, întrucât aceasta nu avea atribuţii în acest sens.

- încheierea contractului de asociere a urmat toate procedurile legale, după o perioadă prealabilă de consultări, inclusiv cu un reprezentant al Curţii de Conturi Ploieşti;

În plus, Curtea a mai observat că, raportat la acuzaţia ce i se aduce inculpatei C. - că în calitate de şef al Serviciului Juridic Contencios şi Legislaţie Specială din cadrul Direcţiei Juridice a Primăriei Municipiului Ploieşti, prin îndeplinirea defectuoasă a atribuţiei de serviciu în sensul încălcării prevederilor cuprinse în fişa postului (pct. 6 din "Atribuţiile şi răspunderile consilierului juridic - Şef Serviciu"), atribuţie corelativă cu dispoziţiile art. 1 şi 4 din Legea nr. 514/2003 privind organizarea şi exercitarea profesiei de consilier juridic şi cu art. 12 pct. 3 din Regulamentul de organizare şi funcţionare al aparatului propriu al primarului municipiului Ploieşti, a vizat de legalitate - semnând în numele directorului Direcţiei Juridice (care avea aceeaşi atribuţie, prevăzută la pct. 2 din "Atribuţiile şi răspunderile consilierului juridic - Director Executiv") - contractul de asociere nr. x/03.09.2009 dintre Municipiul Ploieşti şi SC D. SA Ploieşti în vederea finanţării şi realizării în comun a unor acţiuni, servicii şi proiecte de interes public local, având ca obiectiv principal funcţionarea echipei de fotbal D., contract încheiat prin nerespectarea dispoziţiilor art. 36 alin. (7) lit. a) din Legea nr. 215/2001 a administraţiei publice locale şi în afara cadrului legal - întrucât o instituţie publică nu poate finanţa o activitate lucrativă desfăşurată de un agent economic cu capital privat, contribuind astfel la prejudicierea bugetului local cu suma totală de 30.797.996,98 RON, reprezentând plăţi efectuate exclusiv în baza contractului de asociere cu încălcarea dispoziţiilor legale privind finanţele publice (17.842.137,70 RON) şi chirie datorată de SC E. SA pentru Stadionul F. pus la dispoziţie în baza contractului - cu încălcarea prevederilor legale privind administraţia publică locală (12.955.859,28 Iei), precum şi la obţinerea de către SC D. SA Ploieşti a unui folos necuvenit de aceeaşi valoare - fapta sa nu poate îmbrăca în realitate caracter penal.

Într-adevăr, prin Decizia nr. 405 din data de 15 iunie 2017 a Curţii Constituţionale, s-au introdus două condiţii ce trebuie îndeplinite cumulativ în ceea ce priveşte latura obiectiva a infracţiunii, pentru a fi întrunite condiţiile de tipicitate în cazul infracţiunii de abuz în serviciu prev. de art. 246 din C. pen. din 1969 şi art. 297 alin. (1) din C. pen.

O primă condiţie este că atribuţia de serviciu în exercitarea căreia se află făptuitorul şi pe care acesta o încalcă sau nu o îndeplineşte, trebuie să fie prevăzută expres de «lege», noţiune înţeleasă ca act adoptat de Parlamentul României, sau ordonanţă (simplă sau de urgenţă emisă de Guvernul României).

O a doua condiţie este ca actul îndeplinit în exercitarea atribuţiilor de serviciu sa încalce o dispoziţie cuprinsă în legislaţia primară (care cuprinde legi adoptate de Parlamentul României sau ordonanţe, simple sau de urgentă, emise de Guvernul României).

Numai în măsura în care ar fi întrunite cumulativ aceste două condiţii impuse prin Decizia Curţii Constituţionale nr. 405/2016 s-ar putea supune analizei întrunirea celorlalte elemente constitutive ale infracţiuni de abuz în serviciu (spre exemplu: existenta formei de vinovăţie cerute de lege, producerea unei pagube ori unei vătămări drepturilor şi libertăţilor legitime ale unei persoane fizice sau juridice).

În cauză, Curtea a constatat că nu sunt îndeplinite cele două condiţii ce trebuie îndeplinite cumulativ în ceea ce priveşte latura obiectivă a infracţiunii, respectiv atribuţia de serviciu să fie prevăzută de lege, iar actul să fie săvârşit cu încălcarea legii.

În opinia Curţii, atribuţiile de serviciu ale inculpatei C. sunt stabilite printr-o normă de legislaţie secundară, şi anume fişa postului şi Regulamentul de organizare şi funcţionare a aparatului propriu al primarului, iar nu primară.

Procurorul a invocat în rechizitoriu atât legislaţia primară - art. 1 şi 4 din Legea nr. 514/2003 -, cât şi legislaţia secundară - fişa postului şi Regulamentul de organizare şi funcţionare a aparatului propriu al primarului.

În conformitate cu prevederile art. 1, "consilierul juridic asigură apărarea drepturilor şi intereselor legitime ale statului, ale autorităţilor publice centrale şi locale, ale instituţiilor publice şi de interes public, ale celorlalte persoane juridice de drept public, precum şi ale persoanelor juridice de drept privat, în slujba cărora se află şi în conformitate cu Constituţia şi legile ţării".

Art. 4 prevede: "consilierul juridic în activitatea sa asigură consultantă şi reprezentarea autorităţii sau instituţiei publice în serviciul căreia se află ori a persoanei juridice cu care are raporturi de muncă, apără drepturile şi interesele legitime ale acestora în raporturile lor cu autorităţile publice, instituţiile de orice natură, precum şi cu orice persoană juridică sau fizică, română sau străină; în condiţiile legii şi ale regulamentelor specifice unităţii, avizează şi contrasemnează actele cu caracter juridic".

Cele două norme reglementează cadrul general în care un consilier juridic trebuie să-şi exercite profesia, ele neinstituind nişte atribuţii de serviciu în sensul restrâns al noţiunii. Or, aşa cum rezultă şi din titulatura actului normativ, Legea nr. 514/2003 priveşte organizarea şi exercitarea profesiei, iar nu stabilirea unor atribuţii de serviciu.

Atribuţiile consilierului juridic se regăsesc în fişa postului şi în Regulamentul de organizare şi funcţionare (ROF), aşa cum acestea sunt şi reproduse la pag. 73 şi 74 din rechizitoriu. De altfel, caracterul general al dispoziţiilor legii sus-menţionate rezultă şi din împrejurarea că autoritatea locala - Primăria Ploieşti - a emis o legislaţie secundară pentru a fixa în concret atribuţiile de serviciu ale consilierului juridic. Acesta este şi motivul pentru care, la descrierea infracţiunii (pag. 124 din rechizitoriu), procurorul precizează că pct. 6 din fişa postului şi art. 12 pct. 3 din ROF sunt corelative dispoziţiilor art. 1 şi art. 4 din Legea nr. 514/2003.

În ceea ce priveşte semnarea contractului de asociere nr. x din 03.09.2009, procurorul precizează ca aceasta s-a făcut în temeiul pct. 6 din fişa postului, neindicând şi o dispoziţie dintr-o legislaţie primară.

Prin urmare, Curtea a apreciat că inculpata C. nu a încălcat nicio normă de legislaţie primară prin semnarea contractului de asociere.

Totodată, Curtea nu a reţinut depoziţia martorei R. în elementele ei esenţiale în sensul că "în prima zi de lucru pe data de 10.09.2009 am fost abordată de către şefa serviciului juridic de la acea vreme chiar la mine în birou, este vorba despre inculpata C., care mi-a cerut să semnez contractul de asociere. Atunci a fost primul moment în care am aflat de existenţa acestuia dar nu am văzut decât prima pagină. Până să apuc să termin de citit actul respectiv din care am parcurs doar prima pagină, aproximativ, în biroul meu au venit şi doamna secretar O. şi ulterior dl. primar B..

Am reuşit să-mi dau seama despre ce contract este vorba chiar dacă l-am parcurs doar parţial, aşa cum am declarat şi am refuzat să-l semnez, afirmând în mod explicit faţă de doamna secretar O. «cum aţi adoptat o astfel de hotărâre în Consiliul Local, nu vă gândiţi că vine Curtea de Conturi?», răspunsul dumneaei fiind «ne-am consultat deja cu Curtea de Conturi» sau ceva de genul acesta.

Ca urmare a insistenţelor de a semna contractul respectiv învederez că nu am dat curs acestora, iar dl. primar B. a decretat «să se semneze contractul» imediat după aceea dna C. luând contractul de pe biroul meu şi semnându-l dumneaei. De asemenea contractul a fost semnat şi de secretarul primăriei. (...) Am mai avut de a face practic o singură dată cu contractul respectiv când am semnat un act adiţional al acestuia, prin care se insera o prevedere conţinând termenele până la care societatea beneficiară avea obligaţia să prezinte justificarea cheltuielilor efectuate.

Am considerat ca nu era nimic anormal şi nelegal în fraza care a reprezentat practic acel act adiţional.

În primul rând nu am fost de acord să semnez contractul pentru că acesta era înregistrat şi întocmit în perioada în care eu mă aflam în concediu de odihnă, în al doilea rând nu mi s-a părut firesc ca respectivul act să fie înregistrat mai înainte ca el să fie semnat de către toate persoanele responsabile. Am tras această concluzie doar pe baza faptului că eu şi cu secretarul primăriei cel puţin, ar fi trebuit să-l semnăm înainte de a fi înregistrat. De asemenea, în legătură cu acest ultim aspect am constatat că secretarul primăriei a semnat contractul deşi nu a existat o rubrică special creată în acest scop."

Aceasta deoarece nu se coroborează cu depoziţiile martorilor EE., O. şi DDDD. din care nu reiese că respectivul contract de asociere ar fi fost semnat de către inculpata C. în data de 10.09.2009, după revenirea din concediu a martorei R..

În plus, nu reiese din nicio probă administrată în cauză că actul respectiv ar fi fost semnat la o altă dată decât cea cuprinsă în chiar conţinutul acestuia - 03.09.2009.

În altă ordine de idei, menţiunile din raportul de expertiză financiar-contabilă şi din precizările depuse de experta OOO. la termenul de judecată din 14.09.2018, potrivit cărora inculpata C. este, între alte persoane, responsabilă de prejudicierea părţii civile, nu pot fi luate în considerare întrucât expertul nu este îndrituit să stabilească persoanele responsabile de producerea unui prejudiciu într-o cauză penală, o astfel de competenţă revenind exclusiv judecătorului, în faza de judecată.

Raportat la cele astfel învederate, Curtea a constatat că fapta inculpatei C. reţinută în actul de trimitere în judecată nu este prevăzută de legea penală.

În consecinţă, în baza art. 396 alin. (5) C. proc. pen. rap. la art. 16 alin. (1) lit. b) teza I C. proc. pen. a achitat-o pe inculpata C., pentru săvârşirea infracţiunii de abuz în serviciu având drept consecinţă obţinerea pentru altul a unui folos necuvenit prev. de art. 132 din Legea nr. 78/2000 rap. la art. 297 alin. (1) C. pen., cu referire la art. 309 C. pen., cu aplic. art. 5 alin. (1) C. pen., faptă din luna septembrie 2009.

În ceea ce priveşte infracţiunea de trafic de influenţă prev. de art. 291 alin. (1) C. pen. rap. la art. 7 lit. a) din Legea nr. 78/2000, cu aplic. art. 5 alin. (1) C. pen., şi art. 38 alin. (1) C. pen., pretins săvârşită de către inculpatul B. în perioada iunie - august 2012.

Referitor la această faptă, pe parcursul cercetării judecătoreşti a fost readministrată proba testimonială cu martorii audiaţi în faza de urmărire penală: H., MM., NN., LL., YY., ZZ., AAA., TT., BBB., G., SS., OO., dar şi proba cu înscrisuri.

A fost depusă la dosar ordonanţa Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Direcţia Naţională Anticorupţie - Serviciul Teritorial Ploieşti de încetare a acordării statutului de martor protejat martorului QQ..

Acuzaţia adusă inculpatului B. constă în aceea că în calitate de primar al municipiului Ploieşti, în vara anul 2012, în perioada campaniei electorale pentru alegerile locale (la care candida pentru obţinerea unui nou mandat) a pretins denunţătorului G. suma de 80.000 RON pe care a primit-o în trei tranşe, cea de-a doua - în cuantum de 20.000 RON - prin intermediul lui H. - persoană din staff-ul său de campanie, în schimbul intervenţiei la membrii comisiei de achiziţie publică organizată şi desfăşurată de Primăria Ploieşti pentru executarea unei parcări supraterane pe strada x din municipiu, în vederea câştigării acesteia de către SC I. SRL Măneşti, judeţul Prahova, societate de la care denunţătorul urma să obţină lucrări în subantrepriză la obiectivul respectiv.

Aceasta s-ar susţine - arată procurorul - prin următoarele mijloace de probă administrate în faza de urmărire penală:

- declaraţia dată în calitate de martor de către denunţătorul G. în care şi-a menţinut denunţul, detaliind împrejurările în care au avut loc întâlnirile şi discuţiile purtate cu B. - voi. 31, filele x; fila x;

- suportul optic depus în susţinerea denunţului de către G. ce conţine înregistrarea audio video a uneia dintre întâlnirile cu B., în perioada campaniei electorale din vara anului 2012, într-o clădire de birouri situată în municipiul Ploieşti;

- procesul-verbal întocmit de organele de urmărire penală din cadrul Direcţiei Naţionale Anticorupţie - Serviciul Teritorial Ploieşti prin care s-a redat în formă scrisă conţinutul discuţiei purtate în mediul ambiental între G. şi B., aflată pe suportul optic depus în susţinerea denunţului de către primul;

- declaraţia martorului cu identitate protejată QQ. care confirmă susţinerile denunţătorului G. prin relatarea întâlnirilor dintre acesta şi B., remiterea sumei de 40.000 RON de către primul celui de-al doilea şi scopul în care a fost dată;

- declaraţiile martorei NN. din care rezultă remiterea sumei de 20.000 RON de către G. unei persoane de sex feminin din staff-ul de campanie al candidatului B., identificată ulterior ca fiind H.;

- declaraţiile martorului OO. - care a fost prezent în biroul lui G. la momentul în care acesta i-a remis persoanei de sex feminin din staff-ul de campanie al lui B. (identificată ulterior ca fiind H.) un plic, înţelegând ulterior că acesta conţinea o sumă de bani;

- declaraţia martorului TT. - fost administrator al SC WWWW. SA Ploieşti, care a recunoscut locaţia din înregistrarea depusă la dosar de G. ca fiind o încăpere de la parterul unei clădiri de birouri din municipiul Ploieşti, deţinută în coproprietate indiviză de societatea respectivă, şi a auzit în mediul pe care-l frecventa că acesta ar fi remis o sumă de bani către B., în perioada campaniei electorale pentru funcţia de primar, din vara anului 2012;

- declaraţia martorei LL. care a consemnat la solicitarea lui G. într-o serie de înscrisuri sub semnătură privată stocate pe un stick de memorie descoperit ulterior la locuinţa sa cu prilejul efectuării unei percheziţii (într-o altă cauză penală) sumele de bani remise de acesta lui B.;

- înscrisuri în formă olografă conţinând însemnări personale ale denunţătorului G. privind sumele de bani remise către B., stocate pe un stick de memorie descoperit ulterior la locuinţa martorei LL., (care a făcut unele consemnări, la solicitarea denunţătorului) cu prilejul efectuării unei percheziţii într-o altă cauză penală;

- declaraţia martorului MM. - administrator al SC I. SRL Măneşti care a confirmat înţelegerea avută cu G. referitor Ia acordarea unor lucrări în subantrepriză în cazul obţinerii contractului de executare a parcării supraterane;

- documentaţia transmisă de Primăria Municipiului Ploieşti referitoare la organizarea şi desfăşurarea procedurii de achiziţie publică pentru atribuirea contractului de executare a parcării supraterane pe strada x;

- declaraţiile martorilor YY., II., ZZ., AAA., BBB. - propuşi în apărare de B.,

- declaraţiile suspectei H., care a adoptat o atitudine procesuală de nerecunoaştere a faptei reţinute în sarcina sa - filele x din care rezultă că în calitate de membrii au comisiei de evaluare a ofertelor depuse în cadrul procedurii de achiziţie publică vizând atribuirea lucrării "Parcarea supraterană strada x" din municipiul Ploieşti nu au fost influenţaţi în vreun mod de către primarul B. pentru a desemna câştigătoare oferta SC I. SRL;

- declaraţia martorului SS., care a confirmat susţinerea financiară de către G. a campaniei electorale din vara anului 2012, pentru alegerile locale, a primarului în funcţie B.;

- proces-verbal de confruntare între martorul G. şi B. din care a reieşit că primarul în funcţie a promis denunţătorului intervenţia Ia comisia de achiziţie publică, în vederea declarării câştigătoare a firmei dorite de acesta;

- procesele-verbale de identificare după planşa fotografică de către martorii OO., G. şi NN. a persoanei de sex feminin care făcea parte din staff-ul de campanie al lui B. şi care a primit pentru acesta suma de 20.000 RON, ca fiind H.;

- declaraţiile suspectei H. care a adoptat o atitudine procesuală de nerecunoaştere a faptei reţinute în sarcina sa.

Curtea a constatat însă că în faza de judecată depoziţiile testimoniale (G., SS., LL., NN., OO., TT.), care reprezintă, de fapt, osatura acuzaţiei aduse inculpatului B. referitor la infracţiunea de trafic de influenţă pretins comisă în vara anului 2012 au fost modificate ori reformulate.

La rândul ei, martora H. a relatat faptul că nu cunoaşte nimic legat de presupusa infracţiune de trafic de influenţă. Martora a explicat contextul în care a avut întâlniri cu G., iar cea de la sediul societăţii acestuia a avut loc după alegerile locale şi a avut un cu totul alt subiect, respectiv colegiul din partea căruia inculpatul urma să candideze pentru alegerile parlamentare din toamna acelui an.

Legat de recunoaşterea martorei H. de către martora NN., aceasta din urmă arată clar contextul în care s-a făcut, respectiv descrierea unei persoane indicate de către procuror într-o fotografie, motiv pentru care Curtea nu a avut-o în vedere.

Legat de a treia tranşă de bani, Curtea a observat că acuzarea nu face nicio menţiune, decât că ar fi fost predată unui cetăţean de etnie rommă, fără a se preocupa vreun moment să elucideze împrejurările în care ar fi avut loc această presupusă predare şi identitatea persoanei.

Potrivit rechizitoriului, pretinderea/primirea sumei de bani ar fi avut loc în schimbul unei presupuse intervenţii la membrii comisiei de licitaţie.

Audiaţi fiind, membrii comisiei de evaluare a ofertelor depuse în cadrul procedurii de achiziţie publică vizând atribuirea lucrării "Parcarea subterană strada x din Mun. Ploieşti" - martorii YY., II., ZZ., AAA. şi BBB. - au declarat că nu au fost influenţaţi în vreun mod de către inculpat pentru a desemna oferta câştigătoare.

În opinia Curţii, aceste depoziţii coroborate, furnizate în condiţii de publicitate şi contradictorialitate, au pus într-o cu totul altă lumină desfăşurarea evenimentelor care au condus la tragerea la răspundere penală a inculpatului B., iar din analiza acestora nu s-a putut desprinde, în niciun caz, concluzia că acuzaţia adusă inculpatului B. s-ar putea susţine probator, nici în ceea ce priveşte presupusa acţiune de pretindere a sumei de bani, nici în ceea ce priveşte pretinsa acţiune de primire a banilor şi nici în ceea ce priveşte presupusa intervenţie la membrii comisiei de licitaţie publică.

Astfel, instanţa de fond a reţinut că, potrivit jurisprudenţei, Curtea Europeană a Drepturilor Omului a precizat chiar într-o cauză pronunţată împotriva României (cauza S. şi Stoian) din 29.12.2009, pct. 61, faptul că nu se poate trece cu vederea că depoziţiile unui martor în şedinţă publică şi sub jurământ ar trebui întotdeauna să fie prioritare altor declaraţii făcute de acelaşi martor în cursul urmăririi penale, nici măcar atunci când cele două sunt contradictorii.

În aceeaşi hotărâre împotriva României, Curtea a investigaţiile insuficiente ale instanţei naţionale pentru a justifica prioritatea acordată probelor obţinute de procuror (pct. 64).

Prin urmare, Curtea a dat prevalenţă mijloacelor de probă administrate în cursul judecăţii - apreciind că acestea reflectă adevărul faptic - şi le va înlătura pe cele obţinute în cursul urmăririi penale în ceea ce priveşte această acuzaţie în temeiul art. 403 alin. (1) lit. c) C. proc. pen., constând, aşa cum s-a învederat anterior, că nu se poate stabili, dincolo de orice îndoială rezonabilă, că fapta există, constituie infracţiune şi a fost săvârşită de inculpatul B..

Drept urmare, în baza art. 396 alin. (5) C. proc. pen. rap. la art. 16 alin. (1) lit. a) C. proc. pen. l-a achitat pe inculpatul B. pentru săvârşirea infracţiunii de trafic de influenţă, prev. de art. 291 alin. (1) C. pen. rap. la art. 7 lit. a) din Legea nr. 78/2000, cu aplic. art. 5 alin. (1) C. pen. şi art. 38 alin. (1) C. pen., faptă din perioada iunie - august 2012.

În ceea ce priveşte infracţiunea de trafic de influenţă prev. de art. 291 alin. (1) C. pen. rap. la art. 7 lit. a) din Legea nr. 78/2000, cu aplic. art. 5 alin. (1) C. pen. şi art. 38 alin. (1) C. pen., pretins săvârşită de inculpatul B. în perioada martie - aprilie 2012.

Referitor la această faptă, pe parcursul cercetării judecătoreşti a fost readministrată proba testimonială cu martorii audiaţi în faza de urmărire penală şi a fost administrată proba testimonială cu martori noi: NNN., MMMM., NNNN., EEE., III., HHH., GGG., J., OOOO., PPPP., QQQQ., RRRR., EEE., UU., FFF., SSSS..

Acuzaţia adusă inculpatului B. constă în aceea că în calitate de primar al municipiului Ploieşti, în perioada martie - aprilie 2012, a pretins denunţătorului J. foloase materiale necuvenite constând în susţinerea financiară a campaniei electorale pentru alegerile locale din vara acelui an, la care candida pentru un nou mandat de primar din partea K., constând în închirierea de panouri publicitare, prestarea de servicii de panotaj şi producţia de afişe electorale, cuantificate la valoarea totală de 21.150,12 euro şi asigurate de denunţător în perioada campaniei (mai - iunie 2012), precum şi suma de 20.000 RON achitată de cel din urmă prin intermediul SC L. SRL Ploieşti către SC M. SRL Ploieşti - firmă indicată de edil, în schimbul intervenţiei la funcţionarii primăriei şi la consilierii locali pentru promovarea şi aprobarea unui proiect de hotărâre care să aibă ca obiect prelungirea contractului de asociere încheiat între Municipiul Ploieşti şi SC N. (la care denunţătorul avea calitatea de asociat), vizând exploatarea în comun a unor panouri publicitare aflate pe terenul aparţinând domeniului public de interes local al municipiului.

Aceasta s-ar susţine, potrivit acuzării, prin următoarele mijloace de probă administrate în faza de urmărire penală:

- declaraţia martorului UU. - fost administrator al SC VV. SRL Ploieşti din care rezultă că în perioada campaniei electorale pentru alegerile locale din anul 2012 i s-a solicitat de către G. să continue livrarea;

- contractul de asociere nr. x/01.04.2006 încheiat între Municipiul Ploieşti şi SC N. SRL Ploieşti;

- adresa din 05.04.2012 prin care SC N. SRL Ploieşti a solicitat Primăriei Municipiului Ploieşti prelungirea contractului de asociere;

- adresa nr. x/24.04.2012 a SC N. SRL Ploieşti - referitoare Ia cererea de chemare în judecată formulată de Primăria Municipiului Ploieşti, înregistrată la Judecătoria Ploieşti sub nr. x/2011, în cuprinsul căreia se apreciază că societatea şi-a îndeplinit obligaţiile contractuale, astfel că litigiul poate fi stins pe cale amiabilă;

- procesul-verbal de şedinţă al Comisiei de specialitate nr. 4 - Urbanism în care s-a avizat favorabil solicitarea SC N. SRL Ploieşti de prelungire a contractului de asociere;

- procesul-verbal de şedinţă al Comisiei de specialitate nr. 2 - Patrimoniu în care s-a avizat favorabil solicitarea SC N. SRL Ploieşti de prelungire a contractului de asociere;

- expunerea de motive pentru iniţierea proiectului de hotărâre ce poartă semnăturile consilierilor YYY., FFFF. şi ZZZ. şi viceprimarului EEE. - membrii ai Comisiei Urbanism;

- raportul de specialitate întocmit de Direcţia Gestiune Patrimoniu;

- procesul-verbal al şedinţei Consiliului Local Ploieşti din 27.04.2012 în care s-a aprobat proiectul de hotărâre privind aprobarea modificării prin act adiţional a contractului de asociere nr. x/01.04.2006 încheiat între municipiul Ploieşti şi SC N. SRL Ploieşti;

- hotărârea Consiliului Local nr. 208 din 27.04.2012;

- actul adiţional nr. x Ia contractul de asociere nr. x/01.04.2006 prin care s-a prelungit durata acestuia până la 31.03.2023;

- contractul de închiriere panouri publicitare nr. 98 din 01.05.2012 dintre SC N. SRL Ploieşti şi K. şi anexa acestuia;

- 3 albume cu fotografii ale panourilor publicitare deţinute de SC N. SRL Ploieşti din perioada alegerilor locale din anul 2012 care îi reprezintă şi pe candidaţii K., respectiv B. pentru funcţia de primar şi FFF. pentru funcţia de preşedinte al Consiliului Judeţean Prahova;

- facturile emise de SC M. SRL Ploieşti către SC L. SRL Ploieşti în valoare totală de 20.000 Iei şi chitanţele aferente, având ca obiect contravaloare prestări servicii conform contract;

- raportul de constatare din 09.06.2016 întocmit de specialistul antifraudă al Direcţiei Naţionale Anticorupţie prin care au fost stabilite şi calculate serviciile prestate candidatului K. - Prahova - B. la funcţia de primar al municipiului Ploieşti;

- declaraţia martorului J. prin care şi-a menţinut denunţul formulat la data de 11.05.2016 şi a relatat pe larg împrejurările în care primarul B. i-a pretins foloase necuvenite constând în susţinerea financiară a campaniei sale electorale, pentru a-i facilita prelungirea contractului de asociere dintre municipalitate şi firma la care era asociat, pentru încă 10 ani;

- declaraţia martorului EEE. - administrator al SC N. SRL Ploieşti, care confirmă susţinerile denunţătorului în legăturile cu serviciile prestate în mod gratuit candidatului B. în perioada campaniei electorale pentru alegerile locale din vara anului 2012;

- declaraţia martorului OOOO. - fost angajat al SC N. SRL Ploieşti care a montat pe panourile publicitare deţinute de societate în municipiul Ploieşti, din dispoziţia Iui J. şi a lui EEE. afişe electorale cu candidaţii K.;

- declaraţia martorului GGG. - director al Direcţiei Gestiune Patrimoniu în legătură cu demersurile efectuate la solicitarea primarului B. pentru iniţierea proiectului de hotărâre vizând prelungirea contractului de asociere;

- declaraţia martorei HHH. - director executiv al Direcţiei Management Financiar Contabil cu privire la împrejurările şi discuţiile purtate cu ocazia avizării raportului de specialitate întocmit de Direcţia de Gestiune Patrimoniu;

- declaraţia martorei III. - director executiv al Direcţiei Administraţie Publică Juridic - Contencios - Achiziţii Publice, Contracte care a relatat împrejurările în care şi-a aplicat viza pe raportul de specialitate întocmit de Direcţia de Gestiune Patrimoniu;

- declaraţiile martorilor MMMM., QQQQ., WWW., NNNN., VVVV., ZZZ., FFFF., EEE. şi YYY. - membrii ai Comisiilor de specialitate nr. 2 -Patrimoniu şi nr. 4 - Urbanism referitoare la împrejurările în care au acordat avizul favorabil solicitării de prelungire a contractului de asociere şi au semnat expunerea de motive;

- declaraţia martorului NNN. care confirmă susţinerile lui J. legat de suma de 20.000 Iei pe care a primit-o de la acesta, pentru a-i presta un serviciu inculpatului B., aspect discutat şi cu cel din urmă;

- declaraţiile inculpatei C. din care rezultă - în esenţă - că a semnat contractul de asociere în perioada în care directorul Direcţiei Juridice -R. se afla în concediul de odihnă, ca înlocuitor al acesteia, anterior înregistrării (03.09.2009), semnătura sa reprezentând o formalitate în condiţiile în care draft-ul contractului fusese aprobat de Consiliul Local Ploieşti;

- declaraţiile inculpatei O. care nu a recunoscut acuzaţia, susţinând legalitatea contractului de asociere;

- declaraţiile inculpatului B. care a negat toate acuzaţiile aduse.

Curtea a constatat că, de fapt, dintre toate mijloacele de probă enumerate anterior, doar depoziţiile martorilor J., EEE. şi, parţial, ale lui NNN. ar avea aptitudinea de a face credinţă asupra realităţii celor menţionate în cuprinsul acestora, celelalte mijloace de probă nereprezentând argumente pertinente în sprijinul acuzaţiilor care i se aduc inculpatului B., acestea constând fie în înscrisuri cu caracter pur administrativ, fie în acte bilaterale cu caracter oneros, fie în alte acte cu caracter contabil şi care nu confirmă, nici direct, nici indirect, respectiva acuzaţie. În opinia judecătorului fondului, nici celelalte depoziţii de martor nu au confirmat sub nicio formă pretinsa faptă cu caracter penal ce i se impută acestuia.

Totuşi, la fel ca şi în cazul infracţiunii de trafic de influenţă analizată anterior, Curtea a constatat că în faza de judecată depoziţiile martorilor esenţiali pentru tragerea la răspundere penală a inculpatului B., este vorba despre J. şi EEE. au fost, în mare parte, retractate.

Doar martorul NNN., dintre cei ale căror depoziţii sunt relevante, şi-a menţinut depoziţia furnizată la parchet, arătând că "este adevărat că atunci când numitul J., înainte de a-mi remite suma respectivă de bani, m-a sunat şi mi-a spus că, în urma unei discuţii pe care a avut-o în acea perioadă cu primarul A., doreşte închirierea unei scene pentru patru evenimente, urmând a-mi preciza ulterior datele acestor evenimente şi bineînţeles că îmi va achita o anume sumă de bani pentru această prestaţie".

Acest ultim aspect apare însă ca fiind insuficient pentru a putea proba, de unul singur, acuzaţia adusă inculpatului B.. Curtea a acordat prevalenţă mijloacelor de probă administrate în cursul judecăţii, apreciind că acestea reflectă adevărul faptic, fiind administrate în condiţii de publicitate şi contradictorialitate, comparativ cu actele administrare în faza de urmărire penală, acestea ultime urmând a fi înlăturate în temeiul art. 403 alin. (1) lit. c) C. proc. pen.

Într-adevăr, referitor la presupusa acţiune de pretindere a foloaselor, aceasta, practic, a fost probată de către organul de urmărire penală exclusiv prin denunţul şi declaraţia de martor a lui J. şi pe care în prezent nu şi le-a mai menţinut.

De asemenea, Curtea a reţinut că nici celelalte probe administrate în cauză nu susţin o astfel de acuzare, neexistând probe directe care să facă dovada existenţei unor discuţii cu acest conţinut între inculpat şi denunţător. A se observa că, de altfel, nici în cursul urmăririi penale nu au fost administrate astfel de probe, declaraţiile tuturor martorilor reproducând doar cele relatate sau înţelese din discuţiile cu denunţătorul.

Referitor la pretinsa susţinere financiară a campaniei electorale a inculpatului B. prin prestarea unor servicii de panotaj şi de publicare de afişe electorale în mod gratuit, Curtea a reţinut din depoziţiile martorilor SSSS., RRRR. şi FFF. că în timpul campaniei electorale din anul 2012 inculpatul nu avea nicio atribuţie legată de asigurarea suportului logistic al campaniei electorale (desemnare societăţi de consultanţă electorală, închiriere spaţii panotaj, etc.), acesta fiind atributul preşedintelui organizaţiei judeţene, SSSS..

A existat un contract încheiat între organizaţia judeţeană a K., prin preşedinte SSSS. şi N. SRL, aşa cum confirmă martorul EEE.. Astfel de contracte au fost încheiate de N. SRL cu mai multe partide politice.

Deşi procurorul susţine că închirierea panourilor la un preţ de doar 30 euro/panou/lună ar fi o dovadă a faptului că K. ar fi beneficiat de condiţii comerciale preferenţiale din partea societăţii N. SRL, în cursul judecăţii, martorul J. a învederat că într-o campanie electorală se practică preţuri mai mici decât cele pe care aceeaşi societate le primeşte ca urmare a unor contracte comerciale.

Referitor la pretinsa achitare a sumei de 20.000 RON de către denunţător prin intermediul L. SRL Ploieşti către SC M. SRL, în realitate, facturile emise de L. SRL Ploieşti poartă menţiunea "contravaloare prestări servicii conform contract", iar contractul nu se regăseşte în arhiva emitentului (aşa cum rezultă din adresa SC M. SRL 29/9.06.2016).

În legătură cu plata acestei sume, martorul J. a afirmat în cursul judecăţii că nu are cunoştinţe despre motivul acesteia, dar bănuieşte că era vorba de o relaţie contractuală normală, firească, pentru plata unui eveniment. Martorul a arătat că nu sunt adevărate afirmaţiile din cursul urmăririi penale în sensul că aceste documente au fost întocmite doar pentru a justifica plata reprezentând o parte din solicitările inculpatului.

Ceea ce este verificabil şi chiar reţinut în rechizitoriu este că în cursul campaniei electorale din vara anului 2012 firma M. SRL nu a prestat niciun serviciu de organizare evenimente constând în închirierea vreunei scene pentru K..

În fine, toate declaraţiile martorilor care deţineau funcţia de consilier local confirmă faptul că nu a fost exercitată nicio intervenţie din partea inculpatului pentru promovarea şi aprobarea unui proiect de hotărâre în şedinţa Consiliului Local al mun. Ploieşti.

Hotărârea de Consiliu Local a fost votată în unanimitate, de toate partidele politice, fapt, de altfel, reţinut şi în rechizitoriu.

Nu numai că inculpatul nu a intervenit la consilierii locali K., dar tot probatoriul este în sensul că nu a efectuat nicio presiune asupra vreunui funcţionar al Primăriei sau vreunui ales local pentru a determina prelungirea contractului de asociere.

Martorul EEE. a arătat în cursul judecăţii că motivul pentru care solicitarea de prelungire a fost depusă cu un an înainte de expirarea contractului a fost unul pur economic, explicat prin faptul că societăţii i se cerea din partea unei unităţi bancare dovada faptului că are încheiat un astfel de contract pe o perioadă mai mare de 5 ani.

Din declaraţiile consilierilor locali care făceau parte din comisiile de specialitate nr. 4 Urbanism şi nr. 3 Patrimoniu reiese că inculpatul A. nu a discutat, nu a influenţat şi nu a intervenit în vreun fel în procesul decizional.

Aşadar, Curtea a concluzionat că se desprinde cu claritate concluzia, din cele ce preced, că nici în cazul acestei infracţiuni de trafic de influenţă nu se poate stabili, dincolo de orice dubiu rezonabil, că fapta există, constituie infracţiune şi a fost comisă de către inculpatul B..

Drept urmare, în baza art. 396 alin. (5) C. proc. pen. rap. la art. 16 alin. (1) lit. a) C. proc. pen. l-a achitat pe inculpatul B. pentru săvârşirea infracţiunii de trafic de influenţă, prev. de art. 291 alin. (1) C. pen. rap. la art. 7 lit. a) din Legea nr. 78/2000, cu aplic. art. 5 alin. (1) C. pen. şi art. 38 alin. (1) C. pen., faptă din perioada martie - aprilie 2012.

LLLL.

Referitor la soluţionarea laturii civile a cauzei, Curtea a constatat că, prin hotărârea Consiliului Local al Municipiului Ploieşti nr. 152 din 10.05.2016 transmisă Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Direcţia Naţională Anticorupţie - Serviciul Teritorial Ploieşti cu adresa nr. x/10.05.2016 a Primăriei Municipiului Ploieşti, unitatea administrativ teritorială s-a constituit parte civilă în cauză cu suma de 32.577.437,07 RON.

Având în vedere temeiul achitării inculpaţilor B. şi C. pentru săvârşirea infracţiunilor prev. de art. 132 din Legea nr. 78/2000 rap. la art. 297 alin. (1) C. pen. cu referire la art. 309 C. pen., cu aplicarea art. 5 alin. (1) C. pen. - art. 16 alin. (1) lit. b) teza I C. proc. pen., în baza art. 397 C. proc. pen. rap. la art. 25 alin. (5) C. proc. pen., Curtea a lăsat nesoluţionată acţiunea civilă formulată de către partea civilă Unitatea Administrativ Teritorială mun. Ploieşti împotriva inculpaţilor B. şi C., urmând ca concluziile raportului de expertiză contabilă efectuat în prezenta cauză cu privire la presupusul prejudiciu adus părţii civile Unitatea Administrativ Teritorială a mun. Ploieşti să poată fi, eventual, valorificat într-un viitor cadru procesual civil, potrivit art. 397 alin. (5) teza a II-a C. proc. pen.

În baza art. 397 alin. (5) C C. proc. pen. a menţinut sechestrul asigurător instituit prin Ordonanţa nr. x/P/2012 din data de 07.06.2016 a Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Direcţia Naţională Anticorupţie - Serviciul Teritorial Ploieşti asupra bunurilor mobile şi imobile aparţinând inculpaţilor B. şi C..

Împotriva acestei sentinţe au declarat apel, în termen legal, Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Direcţia Naţională Anticorupţie - Serviciul Teritorial Ploieşti şi partea civilă Unitatea Administrativ-Teritorială Municipiul Ploieşti.

Cauza a fost înregistrată pe rolul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia penală la data de 7 februarie 2020, sub nr. x/2017, fiind repartizată Completului nr. 6.

Motive de apel

Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Direcţia Naţională Anticorupţie - Serviciul Teritorial Ploieşti a criticat hotărârea atacată pentru nelegalitate şi netemeinicie.

Un prim motiv de apel se referă la faptul că prima instanţă, deşi a efectuat o analiză exhaustivă a apărărilor prezentate de inculpaţi, întemeindu-şi, în mare parte, soluţia pronunţată pe acestea, nu a efectuat şi analiza considerentelor prezentate de parchet prin concluziile scrise depuse la dosarul cauzei, în temeiul art. 390 C. proc. pen. (lucrare nr. X/HI-13/2019 din data de 27.11.2019, înregistrată la Curtea de Apel Ploieşti sub numărul x/27.11.2019), ceea ce, în mod evident, a adus atingere principiilor contradictorialităţii şi "egalităţii armelor", ambele fiind componente ale dreptului la un proces echitabil, consacrat inclusiv prin dispoziţiile art. 6 din Convenţia Europeană a Drepturilor Omului.

Cel de-al doilea motiv de apel îl constituie aspectul că instanţa de fond nu a precizat motivele ce au stat la baza înlăturării mijloacelor de probă administrate în cursul urmăririi penale, fiind astfel încălcate, în opinia parchetului, dispoziţiile art. 103 alin. (1) şi (2), art. 403 alin. (1) lit. c) din C. proc. pen.

Un al treilea motiv de apel constă în faptul că iniţierea proiectului de hotărâre a Consiliului Local este analizată separat de semnarea contractului de asociere, cât priveşte caracterul penal al faptei.

De asemenea, parchetul a mai formulat motive de apel, în mod punctual, cu privire la infracţiunile reţinute în sarcina inculpaţilor B. şi C., prin care a arătat că materialul probator administrat atât în faza de urmărire penală, cât şi în faţa primei instanţe de judecată, demonstrează vinovăţia inculpaţilor.

Totodată, parchetul a indicat jurisprudenţă considerată ca fiind relevantă pentru soluţionarea apelului formulat, menţionând şi consideraţii suplimentare legate de probatoriul administrat în cauză.

A solicitat admiterea apelului şi, pe cale de consecinţă, condamnarea celor doi inculpaţi pentru infracţiunile prezentate în rechizitoriu, aplicarea pedepselor accesorii şi complementare prevăzute de art. 66 lit. a), b) şi g) din C. pen. în privinţa fiecăruia dintre cei doi inculpaţi, menţinerea sechestrului asigurător luat asupra bunurilor inculpatului B. prin Ordonanţa nr. x/P/2012 emisă de parchet la data de 07.06.2012, astfel cum se precizează şi la filele x din actul de sesizare al instanţei, admiterea acţiunii civile exercitate de partea civilă U.A.T. Ploieşti, conform celor prezentate prin H.C.L. Ploieşti, nr. y/10.05.2016, transmisă cu adresa nr. x/10.05.2016.

Pentru a dispune o atare soluţie, parchetul, în temeiul art. 421 pct. 2 lit. a) teza a II-a C. proc. pen., prin motivele de apel, a solicitat instanţei de control judiciar să readministreze probele testimoniale, constând în declaraţiile pe care prima instanţă şi-a întemeiat soluţia de achitare, respectiv audierea martorilor FF., R., VVVV., W., RRR., BB., Y., S., EE., CC., AA., G., SS., NN., OO., TT., LL., UU., J., FFF., EEE., OOOO., GGG., cu privire la care a indicat şi teza probatorie.

Partea civilă Unitatea Administrativ-Teritorială Municipiul Ploieşti, prin reprezentant legal - primar, a criticat sentinţa pentru nelegalitate şi netemeinicie, solicitând admiterea apelului formulat şi pronunţarea unei hotărâri legale şi temeinice, însă nu a dezvoltat motivele de apel.

În cursul cercetării judecătoreşti, în faza procesuală a apelului, prin încheierea de şedinţă din data de 28 mai 2020 s-a luat act că intimaţii inculpaţi, în raport cu dispoziţiile art. 420 alin. (4) din C. proc. pen., respectiv art. 83 lit. a) din C. proc. pen., au precizat că nu doresc să dea declaraţie în faţa instanţei de apel, însă în momentul în care apar elemente noi în timpul cercetării judecătoreşti, vor face completări.

La acelaşi termen de judecată, Înalta Curte a apreciat ca întemeiată, în parte, în conformitate cu prevederile art. 100 alin. (2) C. proc. pen., cererea de probatorii formulată de către parchet, în sensul că, a apreciat utilă soluţionării cauzei, în ceea ce priveşte prima infracţiune, de abuz în serviciu, audierea martorilor FF., R., Y., precum şi a martorilor S., EE., CC., AA. şi II..

De asemenea, în conformitate cu prevederile art. 100 alin. (4) lit. a) C. proc. pen., a apreciat ca nefiind utilă soluţionării cauzei audierea martorului expert care a întocmit expertiza în cauză, OOO., în raport cu elementele probatorii ce se tind a fi demonstrate şi anume, precizări cu privire la raportul de expertiză.

În ceea ce priveşte infracţiunea de trafic de influenţă, prima parte, din vara anului 2012, a admis cererea de probe, constând în audierea martorilor G., SS., NN., OO., TT., LL. şi H., apreciind ca utilă proba testimonială în soluţionarea cauzei.

Totodată a luat act de renunţarea la audierea martorului UU., propus de către parchet.

În ceea ce priveşte fapta de trafic de influenţă din martie - aprilie 2012, a admis, în parte, cererea parchetului, apreciind ca utilă soluţionării cauzei audierea, în calitate de martori, a numiţilor J. şi EEE..

A apreciat ca nerelevantă, raportat la susţinerile parchetului, reaudierea martorei III., despre care se face vorbire la fila x din motivarea hotărârii apelate.

În faza căii de atac a apelului, au fost audiaţi următorii martori:

- la termenul din 25.06.2020 - FF., R. şi Y.;

- la termenul din 17.09.2020 - S., AA. şi II.;

- la termenul 08.04.2021 - J., CC., EEE. şi EE.;

- la termenul 07.10.2021 - SS., H. şi NN.;

- la termenul 18.11.2021 - TT. şi LL.

- la termenul de judecată din data de 18.11.2021 s-a constatat imposibilitatea audierii martorilor G. şi OO..

De asemenea, au fost depuse note de concluzii de către:

- intimatul inculpat B., prin care a solicitat respingerea apelurilor declarate şi menţinerea sentinţei penale apelate, considerând că hotărârea primei instanţe este legală şi temeinică. De asemenea, a mai formulat şi o cerere, în temeiul art. 281 rap. la art. 101 şi 102 C. proc. pen., prin care a solicitat să se constate nulitatea absolută, cu efectul excluderii următoarelor mijloace de probă administrate în faza de urmărire penală: denunţul şi declaraţiile martorului G., declaraţiile martorei LL., declaraţiile martorei NN., declaraţiile martorului SS. (inclusiv cele date sub identitatea QQ.), declaraţiile martorului OO., denunţul şi declaraţiile martorului J., declaraţiile martorului GGG., declaraţiile martorului EEE.;

- intimata inculpată C., prin care a solicitat, de asemenea, respingerea apelurilor declarate şi menţinerea sentinţei penale apelate, considerând că hotărârea primei instanţe este legală şi temeinică;

- apelantul Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Direcţia Naţională Anticorupţie, prin care a reiterat, în esenţă, motivele de apel.

Examinând legalitatea şi temeinicia sentinţei penale apelate, prin prisma motivelor de apel invocate, cât şi din oficiu, sub toate aspectele de fapt şi de drept, conform art. 417 alin. (2) din C. proc. pen., Înalta Curte, secţia penală, constată următoarele:

I. În ceea ce priveşte apelul formulat de Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Direcţia Naţională Anticorupţie - Serviciul Teritorial Ploieşti, reţine următoarele:

Prealabil, în ceea ce priveşte legea penală mai favorabilă aplicabilă inculpaţilor B. şi C., Înalta Curte, în acord cu judecătorul fondului, constată că aceasta este, într-adevăr, legea penală în vigoare, având în vedere limitele de pedeapsă pentru toate infracţiunile deduse judecăţii.

Primul motiv de apel se referă la faptul că prima instanţă, deşi a efectuat o analiză exhaustivă a apărărilor prezentate de inculpaţi, întemeindu-şi, în mare parte, soluţia pronunţată pe acestea, nu a efectuat şi analiza considerentelor prezentate de parchet prin concluziile scrise depuse la dosarul cauzei, în temeiul art. 390 C. proc. pen. (lucrare nr. X/HI-13/2019 din data de 27.11.2019, înregistrată la Curtea de Apel Ploieşti sub numărul x/27.11.2019), ceea ce, în mod evident, ar fi adus atingere principiilor contradictorialităţii şi "egalităţii armelor", ambele fiind componente ale dreptului la un proces echitabil, consacrat inclusiv prin dispoziţiile art. 6 din Convenţia Europeană a Drepturilor Omului.

Înalta Curte constată că motivul de apel este nefondat, pentru următoarele considerente:

Pe de o parte, concluziile formulate verbal, în cadrul dezbaterilor din data de 18.11.2019, şi în scris, de către Ministerul Public, constau în enumerarea şi interpretarea probelor administrate, a dispoziţiilor legale incidente, care ar fundamenta o soluţie de condamnare, precum şi a unei jurisprudenţe în susţinerea acesteia, argumentele fiind reluate şi în conţinutul motivelor de apel formulate de Ministerul Public, aşa cum se menţionează, de altfel, expres, şi la fila nr. x din aceste motive.

Pe de altă parte, instanţa de fond a realizat o analiză în detaliu a împrejurărilor de fapt şi de drept apreciate ca fiind relevante în soluţionarea acţiunilor penale, rezultând, din argumentaţia primei instanţe, de ce motivele Ministerului Public sunt nefondate sau, după caz, nepertinente, analizarea lor nefiind necesară în raport cu dezlegarea dată de instanţă anumitor probleme de drept incidente.

Spre exemplu, concluzionând, în urma analizei dispoziţiilor legale expuse, că iniţierea unui proiect de hotărâre de consiliu local constituie o activitate permisă de lege inclusiv primarului (se invocă art. 45 alin. (6), teza I din Legea nr. 215/2002), autorilor proiectelor de hotărâri de consiliu local neputându-li-se imputa eventuala nelegalitate a hotărârii adoptate, precum şi că semnarea contractului de asociere a reprezentat o obligaţie legală a inculpatului B., în calitate de primar (autoritate executivă), căruia îi era interzis să cenzureze, sub aspectul legalităţii, o hotărâre a consiliului local pe care este chemat să o pună în executare, devine nenecesară analiza legalităţii hotărârii consiliului local puse în executare prin contractul de asociere.

Cu toate acestea, prima instanţă a făcut aprecieri şi cu privire la aceste aspecte.

De asemenea, în cazul soluţionării acţiunii penale exercitate împotriva inculpatei C., în condiţiile în care prima instanţă a argumentat că atribuţiile de serviciu în exercitarea cărora inculpata a desfăşurat activitatea dedusă judecăţii, nu erau prevăzute în legislaţia primară (legi, ordonanţe, simple sau de urgenţă), devine nepertinentă analiza legalităţii activităţilor reţinute a fi fost desfăşurate de către inculpată în legătură cu semnarea contractului de asociere nr. x/03.09.2009.

În ceea ce priveşte cele două infracţiuni de trafic de influenţă pentru care s-a dispus trimiterea în judecată a inculpatului B., prima instanţă, după prezentarea principalelor elemente de fapt reţinute de Ministerul Public în susţinerea acuzaţiilor, precum şi a modificărilor survenite în faza judecăţii, în cazul principalelor declaraţii pe care s-a fundamentat acuzaţia, a argumentat faptul nereţinerii, ca probată, a săvârşirii, de către inculpat, a faptelor deduse judecăţii.

Înalta Curte reţine că, potrivit jurisprudenţei Curţii Europene a Drepturilor Omului, dreptul la un proces echitabil nu poate fi considerat efectiv decât dacă cererile şi observaţiile părţilor sunt într-adevăr "auzite", adică examinate conform normelor de procedură de către tribunalul sesizat. Altfel spus, art. 6 impune "tribunalului" obligaţia de a proceda la o examinare efectivă a motivelor, argumentelor şi a cererilor de probatoriu ale părţilor, cu excepţia aprecierii pertinenţei (Cauza Van de Hurk împotriva Olandei, Hotărârea din 19 aprilie 1994, seria x nr. x, p. 19, parag. 59, şi Cauza Dulaurans împotriva Franţei, Hotărârea din 21 martie 2000, Cererea nr. 34.553/1997, parag. 33).

Pe de altă parte, aşa cum se arată şi în considerentele Hotărârii Buzescu împotriva României, deşi art. 6 alin. (1) din Convenţie obligă instanţele să îşi motiveze hotărârile, nu poate fi interpretat în sensul impunerii unui răspuns detaliat pentru fiecare argument (Hotărârea Van de Hurk împotriva Olandei din 19 aprilie 1994, Seria x nr. x, pag. 20, parag. 59 şi 61; Decizia Burg împotriva Franţei, Cererea nr. 34.763/02, CEDO 2003-II). Întinderea obligaţiei de a motiva poate varia în funcţie de natura hotărârii şi trebuie stabilită în lumina circumstanţelor cauzei (în acest sens sunt hotărârile Ruiz Torija împotriva Spaniei şi TTTT. împotriva Spaniei).

Faţă de jurisprudenţa constantă a Curţii Europene a Drepturilor Omului, având în vedere aspectele sus-menţionate cu privire la modul în care prima instanţă a analizat argumentele Ministerului Public, Înalta Curte apreciază că nu se poate invoca o încălcare a dispoziţiilor art. 6 din Convenţia Europeană a Drepturilor Omului.

Nici argumentul că ar fi fost încălcat principiul contradictorialităţii nu poate fi primit, având în vedere faptul că, din lecturarea încheierii în care au fost consemnate dezbaterile, în condiţii de contradictorialitate şi oralitate, procurorul a avut posibilitatea de a formula concluzii şi de a aduce contraargumente cu privire la apărările formulate de către inculpaţi, arătând că nu solicită cuvântul în replică, întrucât va depune concluzii scrise.

Cel de-al doilea motiv de apel îl constituie aspectul că instanţa de fond nu ar fi precizat motivele ce au stat la baza înlăturării mijloacelor de probă administrate în cursul urmăririi penale, fiind astfel încălcate, în opinia Ministerului Public, dispoziţiile art. 103 alin. (1) şi (2), art. 403 alin. (1) lit. c) din C. proc. pen.

Prealabil, deşi nu se menţionează expres în conţinutul motivelor de apel, critica se referă la modul în care prima instanţă a argumentat forţa probantă a declaraţiilor administrate cu privire la cele două infracţiuni de trafic de influenţă. Astfel, martorii care şi-au modificat radical poziţia în faza judecăţii şi ale căror declaraţii date în această fază procesuală au fost reţinute de către prima instanţă, pretins nemotivat, ca reflectând adevărul faptic, au declarat cu privire la infracţiunile de trafic de influenţă.

În acelaşi sens, paragrafele din considerentele sentinţei penale citate de Ministerul Public în susţinerea acestui motiv de nelegalitate, se regăsesc în argumentaţia primei instanţe cu privire la modul de soluţionare a acţiunii penale referitor la cele două infracţiuni de trafic de influenţă.

Într-adevăr, potrivit art. 403 alin. (1) lit. c) din C. proc. pen., instanţei îi revine obligaţia de a analiza probele care au servit ca temei pentru soluţionarea laturii penale a cauzei şi a celor care au fost înlăturate.

Înalta Curte constată că prima instanţă, după ce a făcut o scurtă recapitulare a mijloacelor de probă pe care Ministerul Public şi-a fundamentat acuzaţia şi a principalelor elemente de fapt rezultând din aceste mijloace de probă, aceasta a redat, într-adevăr, pasaje întregi din declaraţiile luate în cursul cercetării judecătoreşti şi, ulterior unele referiri la alte mijloace de probă care, de asemenea, au concurat la formarea convingerii instanţei, care a concluzionat că mijloacele de probă administrate în cursul cercetării judecătoreşti reflectă adevărul faptic, având prevalenţă faţă de cele obţinute în cursul urmăririi penale, pe care le-a înlăturat, constatând, totodată, că nu se poate stabili, dincolo de orice îndoială rezonabilă, că fapta există, constituie infracţiune şi a fost săvârşită de inculpat.

Aceasta în contextul în care, în partea de început a considerentelor, este prezentată amplu analiza probatoriului din conţinutul rechizitoriului, astfel încât, nu se poate vorbi despre o reflectare neechilibrată a ansamblului probator care s-a finalizat cu o soluţie de achitare, comparativ cu cea care a fundamentat dispoziţia de trimitere în judecată, aşa cum se susţine în motivele de apel ale Ministerului Public.

Astfel, potrivit art. 103 alin. (1) C. proc. pen., probele nu au o valoare dinainte stabilită prin lege şi sunt supuse liberei aprecieri a organelor judiciare în urma evaluării tuturor probelor administrate în cauză. Or, din acest text de lege rezultă că nu se poate concluziona că un mijloc de probă este apt de a forma convingerea judecătorului doar pentru faptul că a fost administrat în condiţiile de oralitate şi contradictorialitate specifice doar fazei judecăţii. În egală măsură, însă, nu se poate susţine nici că o declaraţie de martor este, în mare măsură, aptă să prezinte veridic situaţia de fapt, dacă este dată la un moment mai apropiat de cel al evenimentelor vizate de audiere, aşa cum se arată în motivele de apel ale Ministerului Public, mai ales dacă se pune problema unei neloialităţi în administrarea probatoriului.

Pe de altă parte, nu se poate susţine că prima instanţă a avut în vedere, ca unic argument în a da prioritate declaraţiilor din faza judecăţii, faptul că acestea au fost administrate în condiţii de oralitate şi contradictorialitate. Astfel, prima instanţă a avut în vedere faptul că aceste depoziţii date în cursul cercetării judecătoreşti se coroborează, dar şi LLLL. la care a făcut în mod expres referire, după cum urmează:

În cazul infracţiunii de trafic de influenţă prevăzută de art. 291 alin. (1) C. pen. rap. la art. 7 lit. a) din Legea nr. 78/2000, cu aplic. art. 5 alin. (1) C. pen., şi art. 38 alin. (1) C. pen., pretins săvârşită de către inculpatul B., în perioada iunie - august 2012, prima instanţă a avut în vedere faptul că nucleul probatoriului în acuzare este reprezentat tocmai de declaraţiile martorilor care şi-au modificat radical poziţia în faza judecăţii, faptul că martora H. a negat, în mod constant, implicarea în remiterea celei de-a doua tranşă din suma pretins remisă inculpatului, împrejurările în care, potrivit menţiunilor făcute în faza de judecată, martora NN. ar fi recunoscut-o pe martora H. dintr-o fotografie, lipsa unui probatoriu legat de primirea celei de-a treia tranşă din suma ce face obiectul material al infracţiunii de trafic de influenţă.

În cazul infracţiunii de trafic de influenţă prevăzută de art. 291 alin. (1) C. pen. rap. la art. 7 lit. a) din Legea nr. 78/2000, cu aplic. art. 5 alin. (1) C. pen. şi art. 38 alin. (1) C. pen., pretins săvârşită de inculpatul B., în perioada martie - aprilie 2012, prima instanţă a reţinut că, de fapt, dintre toate mijloacele de probă enumerate pe care Ministerul Public şi-a fundamentat acuzaţia, doar depoziţiile martorilor J. şi EEE., care au fost în mare parte retractate, şi, parţial, ale martorului NNN., ar avea aptitudinea de a face credibilă realitatea celor menţionate în cuprinsul acestora. Celelalte mijloace de probă nu au prezentat argumente pertinente în sprijinul acuzaţiilor care i se aduc inculpatului, acestea constând fie în înscrisuri cu caracter pur administrativ, fie în acte bilaterale cu caracter oneros, fie în alte acte cu caracter contabil şi care nu confirmă, nici direct, nici indirect, respectiva acuzaţie.

Faţă de cele de mai sus, Înalta Curte apreciază că nu se poate reţine inexistenţa unei argumentări a faptului că probatoriul administrat nu este apt să fundamenteze concluzia săvârşirii faptelor deduse judecăţii mai presus de orice îndoială rezonabilă, standard al probaţiunii impus de art. 103 alin. (2) şi art. 396 alin. (2) C. proc. pen., pentru pronunţarea unei soluţii de condamnare.

La momentul analizei criticilor de netemeinicie a soluţiilor de achitare sub aspectul celor două infracţiuni de trafic de influenţă, Înalta Curte constată caracterul suficient al argumentelor primei instanţe.

Un al treilea motiv de apel constă în faptul că iniţierea proiectului de hotărâre a Consiliului Local este analizată separat de semnarea contractului de asociere, cât priveşte caracterul penal al faptei. Înalta Curte apreciază că este nefondat şi acest motiv de apel.

Astfel, se constată că trimiterea în judecată a inculpatului sub aspectul infracţiunii de abuz în serviciu a avut loc faţă de acţiunile de a iniţia proiectul de hotărâre a Consiliului Local şi de a semna contractul de asociere.

Prima instanţă, la momentul analizării limitelor învestirii sale sub aspectul acestei infracţiuni, a remarcat că, din paragraful referitor la descrierea faptei de abuz în serviciu şi cel referitor la dispoziţia de trimitere în judecată, care sunt redactate în mod similar, inculpatul B. a fost trimis în judecată pentru că "a iniţiat proiectul de hotărâre privind asocierea Municipiului Ploieşti cu SC D. SA Ploieşti în vederea realizării şi finanţării în comun a unor acţiuni, servicii şi proiecte de interes public local având ca obiectiv principal funcţionarea echipei de fotbal D. şi pentru că a semnat contractul de asociere nr. x/03.09.2009 încheiat între Municipiul Ploieşti şi SC D. SA Ploieşti, contract încheiat prin nerespectarea dispoziţiilor art. 36 alin. (7) lit. a) din Legea nr. 215/2001, iar nu şi pentru încheierea actelor adiţionale la acest contract ori pentru alte acte sau fapte menţionate în rechizitoriu".

Înalta Curte constată că Ministerul Public nu a criticat sentinţa penală sub aspectul limitelor învestirii menţionate de prima instanţă.

În mod firesc, analiza probatoriului şi legislaţiei incidente efectuate de către prima instanţă a vizat cele două acţiuni (iniţiere proiect de hotărâre şi semnare contract de asociere) pretins infracţionale deduse judecăţii, apreciate de procurorul de caz ca reprezentând elementul material al laturii obiective al unei infracţiuni unice în formă simplă de abuz în serviciu.

Se observă că prima instanţă a prezentat şi contextul desfăşurării celor două acţiuni, însă aceste aspecte, care excedează limitelor învestirii, nu pot produce efecte juridice în prezenta cauză.

Pe de altă parte, Ministerul Public nu argumentează în ce modalitate ar fi trebuit să fie privite cele două acţiuni, astfel încât să se ajungă la o concluzie diferită de cea la care a ajuns prima instanţă.

În concluzie, nu au fost identificate elemente în sentinţa apelată, care să conducă la ideea că judecătorul de la prima instanţă ar fi analizat şi s-ar fi pronunţat cu privire la două infracţiuni de abuz în serviciu, aflate în concurs real (pe de o parte, iniţierea proiectului de hotărâre a Consiliului Local, iar, pe de altă parte, semnarea contractului de asociere).

În ceea ce priveşte temeinicia soluţiei de achitare sub aspectul săvârşirii infracţiunii de abuz în serviciu având drept consecinţă obţinerea pentru altul a unui folos necuvenit prev. de art. 132 din Legea nr. 78/2000 raportat la art. 297 alin. (1) C. pen., cu referire la art. 309 C. pen., cu aplicarea art. 5 alin. (1) C. pen. şi art. 38 alin. (1) C. pen., pretins săvârşită de către inculpatul B. în perioada iulie- septembrie 2009, Înalta Curte constată următoarele:

În sarcina inculpatului B. s-a reţinut săvârşirea infracţiunii prevăzută de art. 132 din Legea nr. 78/2000 rap. la art. 297 alin. (1) C. pen., cu referire la art. 309 C. pen., constând în aceea că, în calitate de primar al municipiului Ploieşti şi ordonator principal de credite, prin îndeplinirea defectuoasă a atribuţiilor în sensul încălcării dispoziţiilor art. 63 alin. (1) lit. c) şi alin. (4) lit. a) din Legea nr. 215/2001 a administraţiei publice locale şi de art. 5 alin. (1), art. 7 alin. (1) lit. a) şi art. 10 alin. (1) din O.G. nr. 119/1999 privind controlul intern şi controlul financiar preventiv, precum şi de art. 21 alin. (2), art. 23 alin. (1) şi art. 24 alin. (1) şi (3) din Legea nr. 273/2006 privind finanţele publice locale, a iniţiat proiectul de hotărâre privind asocierea Municipiului Ploieşti cu SC D. SA Ploieşti în vederea finanţării şi realizării în comun a unor acţiuni, servicii şi proiecte de interes public local, având ca obiectiv principal funcţionarea echipei de fotbal D., şi a semnat contractul de asociere nr. x/03.09.2009 încheiat între Municipiul Ploieşti şi SC D. SA Ploieşti, contract încheiat prin nerespectarea dispoziţiilor art. 36 alin. (7) lit. a) din Legea nr. 215/2001 a administraţiei publice locale şi în afara cadrului legal - în condiţiile în care o instituţie publică nu poate finanţa o activitate lucrativă desfăşurată de un agent economic cu capital privat, fapt ce a determinat prejudicierea bugetului local cu suma totală de 32.577.437,07 RON, reprezentând:

- 17.842.137,70 RON - plăţi efectuate exclusiv în baza contractului cu încălcarea dispoziţiilor legale privind finanţele publice,

- 12.955.859,28 Iei - chirie datorată de SC E. SA pentru Stadionul F. pus la dispoziţie în baza contractului - cu încălcarea prevederilor legale privind administraţia publică locală,

- 121.234,19 RON - contravaloare utilităţi datorate de societate şi achitate din bugetul local,

- 1.658.205,90 RON - debite stabilite prin acte de control ale Curţii de Conturi a României - Camera de Conturi Prahova ca fiind datorate de societate şi care, în evidenţa contabilă a unităţii administrativ teritoriale apar ca achitate prin transferarea sumei respective între conturi ale bugetului local şi nu prin plăţi efectuate de societate, precum şi obţinerea de către SC D. SA Ploieşti a unui folos necuvenit de aceeaşi valoare.

Înalta Curte apreciază ca fiind legală şi temeinică soluţia de achitare pronunţată de prima instanţă sub aspectul infracţiunii de abuz în serviciu pretins comise de inculpatul B. şi îşi însuşeşte argumentaţia soluţiei de achitare, pentru considerentele ce vor fi expuse în continuare.

Astfel, în ceea ce priveşte acuzaţia de a fi iniţiat proiectul de hotărâre privind asocierea Municipiului Ploieşti cu SC D. SA Ploieşti în vederea finanţării şi realizării în comun a unor acţiuni, servicii şi proiecte de interes public local, Înalta Curte constată că legislaţia în vigoare în perioada relevantă (art. 45 alin. (6) teza I din Legea administraţiei publice locale nr. 215/2002) prevedea expres, pentru primar, şi nu numai, posibilitatea propunerii de proiecte de hotărâri a căror adoptare intra în competenţa consiliului local. Răspunderea, inclusiv penală, cu privire la legalitatea hotărârii de consiliu local adoptate în urma unei astfel de propuneri, nu poate aparţine persoanei care a formulat propunerea, persoană care putea fi inclusiv una lipsită de pregătire juridică - art. 45 alin. (6) teza I din Legea administraţiei publice locale nr. 215/2002 prevede inclusiv pentru simpli cetăţeni posibilitatea sesizării consiliului local cu proiecte de hotărâri -, ci eventual celor competenţi să adopte hotărârea în cauză şi să efectueze verificări asupra legalităţii în etapele administrative specifice adoptării unei astfel de hotărâri. De altfel, nici Ministerul Public nu combate această argumentaţie a primei instanţe.

Dispoziţiile art. 36 alin. (7) lit. a) din Legea administraţiei publice locale nr. 215/2002, pretins încălcate prin adoptarea HCL nr. 264 din 24.08.2009 şi care figurează şi ca temei al asocierii expres menţionat în această hotărâre, fac referire la o atribuţie a cărei exercitare aparţine Consiliului Local, şi anume de a hotărî, în condiţiile legii, cooperarea cu persoanele juridice române şi străine în vederea realizării în comun a unor acţiuni, lucrări sau servicii sau proiecte de interes public local.

Deşi, faţă de considerentele de mai sus, sunt lipsite de relevanţă juridică aspectele care au determinat iniţierea proiectului de hotărâre, Înalta Curte apreciază ca fiind eronate argumentele prezentate în motivele de apel cu privire la aptitudinea listei "cu peste 15.000 de semnături" ale cetăţenilor Municipiului Ploieşti de a justifica demersul primarului de a iniţia proiectul de hotărâre în cauză. Este incert faptul că semnatarii acestei liste au fost în deplină cunoştinţă de cauză cu privire la modalitatea juridică în care autorităţile locale ar urma să susţină fotbalul ploieştean. Vechimea proiectului nu prezintă relevanţă atât timp cât nu s-a contestat că, inclusiv la momentul iniţierii proiectului de hotărâre, interesul cetăţenilor Municipiului Ploieşti subzista.

De altfel, în conţinutul rechizitoriului s-a învederat că dezideratul exprimat de către inculpat în sensul preluării şi finanţării echipei locale, adus de către acesta la cunoştinţa publicului inclusiv în perioada campaniei sale electorale, a constituit unul dintre motivele care i-au asigurat reuşita în alegeri. Numărul de 15.000 de semnături este însemnat, nu atât faţă de ponderea pe care 15.000 de cetăţeni o reprezintă din totalul populaţiei Municipiului Ploieşti din anul 2009 (nu rezultă dacă cifra de 228.378, reţinută în motivele de apel, este reprezentată de toate persoanele înregistrate în evidenţele Municipiului Ploieşti, indiferent de vârstă, drept de vot, etc.), ci prin faptul că este de notorietate dificultatea cu care un astfel de număr de semnături se poate obţine în susţinerea unei iniţiative cetăţeneşti.

Pe de altă parte, existenţa altor domenii care s-ar impune a fi finanţate de către autorităţile locale nu exclude un interes concret ridicat al membrilor unei anumite comunităţi locale pentru susţinerea unei echipe de fotbal de tradiţie.

Înalta Curte apreciază că eventuala nelegalitate a hotărârii consiliului local nu poate atrage răspunderea penală a primarului care, în calitatea sa de autoritate executivă, avea obligaţia legală de a pune în executare hotărârile consiliului local, fără posibilitatea de a le contesta, eventual în justiţie, sub aspectul nelegalităţii.

În acest sens, sunt pertinente şi elocvente:

- Decizia nr. 12/2015 pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept în materie civilă (în care s-a statuat: În condiţiile Legii administraţiei publice locale nr. 215/2001, republicată, cu modificările şi completările ulterioare, şi ale Legii contenciosului administrativ nr. 554/2004, cu modificările şi completările ulterioare, unitatea administrativ-teritorială, prin autoritatea sa executivă, respectiv primarul, nu are dreptul de a ataca în faţa instanţei de contencios administrativ hotărârile adoptate de autoritatea sa deliberativă, respectiv consiliul local sau, după caz, Consiliul General al Municipiului Bucureşti) şi

- Decizia nr. 356/2002 pronunţată de Curtea Constituţională, ale căror menţiuni relevante sunt reluate în considerentele sentinţei penale apelate.

Susţinerea Ministerului Public potrivit căreia aplicarea Deciziei nr. 12/2015 în cauza de faţă ar echivala cu încălcarea principiului neretroactivităţii legii este neîntemeiată, în condiţiile în care, deciziile pronunţate în dezlegarea unor chestiuni de drept nu fac decât să furnizeze interpretarea corectă a unor dispoziţii legale în vigoare, pe care acele texte de lege ar fi trebuit să o primească încă de la momentul intrării lor în vigoare, nu să genereze o modificare legislativă cu privire la care să se pună problema asigurării neretroactivităţii.

De altfel, sesizarea Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie în vederea pronunţării unei hotărâri prealabile pentru dezlegarea unor chestiuni de drept nu poate avea loc decât în cursul judecării unei cauze care vizează un raport juridic anterior momentului sesizării, ceea ce nu constituie o piedică în aplicarea în cauza respectivă a dezlegării date chestiunii de drept, dimpotrivă, existând o obligaţie în acest sens.

Argumentul Ministerului Public, în susţinerea nepertinenţei celor două decizii, potrivit căruia infracţiunea de abuz în serviciu constă atât în "iniţierea (...) cât şi semnarea", neavând vreo legătură cu controlul judecătoresc ulterior "cu privire la pretinsa ilegalitate a unui act al consiliului local", apare ca vădit nefondat, în condiţiile în care, chestiunea controlului judecătoresc ulterior este necesară în contextul analizei posibilităţilor pe care primarul, ca autoritate executivă, îl avea, de a nu pune în executare o hotărâre a consiliului local în pofida obligaţiei sale expres prevăzute în acest sens [art. 61 alin. (2) din Legea nr. 215/2001].

Chiar dacă, aşa cum susţine Ministerul Public în motivele de apel, inculpatul dorea să se ajungă la încheierea contractului de asociere, din moment ce acesta a iniţiat proiectul de hotărâre de consiliu local, acest aspect nu semnifică faptul că, legal, avea posibilitatea să nu pună în executare hotărârea consiliului local şi, prin urmare, să nu încheie contractul de asociere.

De asemenea, Înalta Curte apreciază că prevederile art. 63 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 215/2001, potrivit cărora primarul are atribuţii referitoare la bugetul local, nu introduc o derogare de la prevederile art. 61 alin. (2) din acelaşi act normativ.

Lipsa referatului Compartimentului de resort din cadrul aparatului de specialitate al primarului (Direcţia Economică), în absenţa căruia, potrivit art. 44 alin. (1) din Legea nr. 215/2001, proiectele de hotărâri înscrise pe ordinea de zi a consiliului local nu puteau fi dezbătute, nu este imputabilă inculpatului, eventuala nelegalitate a hotărârii adoptate în aceste condiţii, neputând constitui, faţă de aspectele menţionate anterior, un temei al refuzului primarului de încheiere a contractului de asociere.

În ceea ce priveşte argumentul potrivit căruia, deşi prima instanţă a precizat că verificarea contractului de asociere nu este de competenţa primarului, totuşi, în privinţa inculpatei C. care, prin semnătură, şi-a asumat verificarea legalităţii contractului în discuţie, a dispus achitarea, Înalta Curte învederează că temeiul achitării inculpatei C. nu a fost acela că nu ar fi avut atribuţii de verificare a legalităţii contractului, în concret, asumându-şi, prin semnătură, verificarea legalităţii acestuia, ci că atribuţiile în exercitarea cărora a efectuat şi şi-a asumat verificarea legalităţii contractului nu sunt prevăzute în legislaţia primară.

De asemenea, nu poate fi reţinut nici argumentul Ministerului Public referitor la cel de-al doilea nivel de verificare a legalităţii contractului de asociere, şi anume că, în cursul urmăririi penale, faţă de secretarul unităţii administrativ-teritoriale Municipiul Ploieşti, O., în prezent decedat, s-a pus în mişcare acţiunea penală sub aspectul infracţiunii de abuz în serviciu, situaţie faţă de care nu se poate concluziona că s-a realizat al doilea nivel de verificare. Înalta Curte reţine că verificarea legalităţii contractului s-a efectuat de către O. care, în mod constant, a adoptat o poziţie în sensul legalităţii acestui contract, iar în privinţa corectitudinii acestei poziţii nu a fost răsturnată prezumţia de nevinovăţie.

Referitor la controlul de legalitate efectuat de către instituţia prefectului, este adevărat că neatacarea în contenciosul administrativ a hotărârii consiliului local nu echivalează cu legalitatea actului, însă, în prezenta cauză, poziţia prefecturii în sensul neatacării actului a fost invocată în susţinerea ideii că niciuna dintre autorităţile care erau îndreptăţite să se pronunţe asupra legalităţii hotărârii consiliului local nu a adoptat o poziţie care să creeze dubii cu privire la legalitatea actului. Înalta Curte constată şi faptul că, în faza judecăţii, martora CC. a revenit asupra declaraţiei date în cursul urmăririi penale, în sensul că, avizul prefecturii viza doar procedura adoptării actului.

Având în vedere că Ministerul Public a invocat în defavoarea inculpatului răspunsul dat de acesta în faţa instanţei, la întrebarea adresată de reprezentantul Ministerului Public: "poate primarul să încheie, să semneze un contract în mod vădit cu încălcarea legii?" şi anume, "În mod vădit, cu încălcarea legii, categoric nu", Înalta Curte apreciază că nu se poate reţine caracterul vădit nelegal al asocierii între Municipiul Ploieşti şi SC D. SA Ploieşti, în condiţiile în care, din declaraţia martorului AA., director al Camerei de Conturi Prahova, dată în faza urmăririi penale, pentru lămurirea legalităţii unei astfel de asocieri, s-a simţit nevoia de a se solicita Curţii de Conturi a României - Departamentul Juridic un punct de vedere. Or, dacă nelegalitatea unei astfel de asocieri era vădită pentru orice practician care activează în domeniul dreptului administrativ, o astfel de lămurire nu ar fi fost necesară.

Chiar dacă nu prezintă importanţă pentru stabilirea condiţiilor angajării răspunderii penale a inculpatului, sub aspectul infracţiunii de abuz în serviciu, dacă asocierea între Municipiul Ploieşti şi SC D. SA Ploieşti era permisă de lege, Înalta Curte apreciază că dispoziţiile art. 36 alin. (7) lit. a) din Legea administraţiei publice locale nr. 215/2002 permit asocierea între o unitate administrativ-teritorială şi o persoană juridică de drept privat cu scop lucrativ, cu condiţia ca, scopul acestei asocieri să reprezinte satisfacerea unui interes public local, condiţie îndeplinită în cazul de faţă.

În fine, concluziile expertului contabil sau opinia unor persoane audiate în calitate de martor cu privire la interpretarea unor dispoziţii legale nu sunt obligatorii pentru instanţă, aceasta fiind singura îndreptăţită să tranşeze cu privire la acest aspect.

În ceea ce priveşte temeinicia soluţiei de achitare sub aspectul săvârşirii infracţiunii de abuz în serviciu având drept consecinţă obţinerea pentru altul a unui folos necuvenit, prev. de art. 132 din Legea nr. 78/2000 rap. la art. 297 alin. (1) C. pen., cu referire la art. 309 C. pen., cu aplic. art. 5 alin. (1) C. pen., pretins săvârşită de către inculpata C. în luna septembrie 2009, Înalta Curte constată următoarele:

Acuzaţia în cazul inculpatei C., constă în aceea că, în calitate de şef al Serviciului Juridic Contencios şi Legislaţie Specială din cadrul Direcţiei Juridice a Primăriei Municipiului Ploieşti, prin îndeplinirea defectuoasă a atribuţiei de serviciu în sensul încălcării prevederilor cuprinse în fişa postului (pct. 6 din "Atribuţiile şi răspunderile consilierului juridic - Şef Serviciu"), atribuţie corelativă cu dispoziţiile art. 1 şi 4 din Legea nr. 514/2003 privind organizarea şi exercitarea profesiei de consilier juridic şi cu art. 12 pct. 3 din Regulamentul de organizare şi funcţionare al aparatului propriu al primarului municipiului Ploieşti, a vizat de legalitate - semnând în numele directorului Direcţiei Juridice (care avea aceeaşi atribuţie, prevăzută la pct. 2 din "Atribuţiile şi răspunderile consilierului juridic - Director Executiv") - contractul de asociere nr. x/03.09.2009 dintre Municipiul Ploieşti şi SC D. SA Ploieşti în vederea finanţării şi realizării în comun a unor acţiuni, servicii şi proiecte de interes public local, având ca obiectiv principal funcţionarea echipei de fotbal D., contract încheiat prin nerespectarea dispoziţiilor art. 36 alin. (7) lit. a) din Legea nr. 215/2001 a administraţiei publice locale şi în afara cadrului legal - întrucât o instituţie publică nu poate finanţa o activitate lucrativă desfăşurată de un agent economic cu capital privat, contribuind, astfel, la prejudicierea bugetului local cu suma totală de 30.797.996,98 RON, reprezentând plăţi efectuate exclusiv în baza contractului de asociere cu încălcarea dispoziţiilor legale privind finanţele publice (17.842.137,70 RON) şi chirie datorată de SC E. SA pentru Stadionul F. pus la dispoziţie în baza contractului - cu încălcarea prevederilor legale privind administraţia publică locală (12.955.859,28 RON), precum şi la obţinerea de către SC D. SA Ploieşti a unui folos necuvenit de aceeaşi valoare.

Înalta Curte apreciază ca fiind legală şi temeinică soluţia de achitare pronunţată de prima instanţă, reţinând, în acest sens, că, prin Decizia nr. 405/2016 Curtea Constituţională a României a introdus două condiţii ce trebuie îndeplinite cumulativ în ceea ce priveşte latura obiectiva a infracţiunii de abuz în serviciu prevăzut de art. 246 din C. pen. din 1969 şi art. 297 alin. (1) din C. pen.

Astfel, o prima condiţie ce intră în conţinutul laturii obiective a infracţiunii de abuz în serviciu este că atribuţia de serviciu în exercitarea căreia se află făptuitorul şi pe care acesta o încalcă sau nu o îndeplineşte, trebuie să fie prevăzută expres de "lege", noţiune înţeleasă ca act adoptat de Parlamentul României, sau ordonanţă simplă ori de urgenţă emisă de Guvernul României.

O a doua condiţie ce intră în conţinutul laturii obiective a infracţiunii de abuz în serviciu este ca actul îndeplinit în exercitarea atribuţiilor de serviciu să încalce o dispoziţie cuprinsă în legislaţia primară, care cuprinde legi adoptate de Parlamentul României sau ordonanţe, simple sau de urgentă, emise de Guvernul României.

Prin urmare, doar în măsura în care sunt întrunite cumulativ aceste două condiţii impuse prin Decizia nr. 405/2016 a Curţii Constituţionale a României s-ar putea supune analizei întrunirea celorlalte elemente constitutive ale infracţiuni de abuz în serviciu.

În acord cu prima instanţă, Înalta Curte apreciază că textele aparţinând legislaţiei primare reţinute în conţinutul acuzaţiei privind-o pe inculpata C. au un caracter general, având scopul de a contura cadrul în care trebuie să-şi exercite profesia un consilier juridic, nereglementând atribuţii de serviciu concrete ale acestuia în exercitarea cărora să se reţină că inculpata ar fi săvârşit fapta dedusă judecăţii. În realitate, aceste atribuţii de serviciu se regăsesc în legislaţia secundară, şi anume fişa postului şi Regulamentul de organizare şi funcţionare al aparatului propriu al primarului municipiului Ploieşti.

Având în vedere modalitatea în care a fost reconfigurată infracţiunea de abuz în serviciu prin Decizia nr. 405/206 a Curţii Constituţionale, Înalta Curte apreciază ca fiind corectă concluzia primei instanţe, şi anume că fapta imputată, aşa cum a fost reţinută în actul de sesizare a instanţei, nu este tipică în raport cu prevederile art. 132 din Legea nr. 78/2000 rap. la art. 297 alin. (1) C. pen., cu referire la art. 309 C. pen.. Chiar în ipoteza în care s-ar reţine ca fiind conformă cu realitatea susţinerea acuzării în sensul caracterului nelegal al contractului de asociere, semnarea contractului de asociere de către inculpată nu s-a realizat în exercitarea unei atribuţii prevăzute de legislaţia primară, această faptă nefiind, prin urmare, în concordanţă cu tiparul prevăzut de infracţiunea reţinută în sarcina sa.

În ceea ce priveşte temeinicia soluţiei de achitare sub aspectul săvârşirii infracţiunii de trafic de influenţă prev. de art. 291 alin. (1) C. pen. rap. la art. 7 lit. a) din Legea nr. 78/2000, cu aplic. art. 5 alin. (1) C. pen. şi art. 38 alin. (1) C. pen., pretins săvârşită de către inculpatul B. în perioada iunie - august 2012, Înalta Curte constată următoarele:

Acuzaţia adusă inculpatului B. constă în aceea că, în calitate de primar al municipiului Ploieşti, în vara anul 2012, în perioada campaniei electorale pentru alegerile locale (la care candida pentru obţinerea unui nou mandat) a pretins denunţătorului G. suma de 80.000 RON pe care a primit-o în trei tranşe, cea de-a doua - în cuantum de 20.000 RON - prin intermediul lui H. - persoană din staff-ul său de campanie, în schimbul intervenţiei la membrii comisiei de achiziţie publică organizată şi desfăşurată de Primăria Ploieşti pentru executarea unei parcări supraterane pe strada x din municipiu, în vederea câştigării acesteia de către SC I. SRL Măneşti, judeţul Prahova, societate de la care denunţătorul urma să obţină lucrări în subantrepriză la obiectivul respectiv.

Şi în privinţa acestei acuzaţii, Înalta Curte apreciază ca fiind legală şi temeinică soluţia de achitare pronunţată de prima instanţă sub aspectul săvârşirii infracţiunii de trafic de influenţă.

Din acest punct de vedere, Înalta Curte reţine că, în faza judecăţii, a intervenit o modificare radicală sub aspectele esenţiale ale situaţiei de fapt reţinute în rechizitoriu, a declaraţiilor care au constituit nucleul probatoriului pe care s-a fundamentat acuzaţia. În acest sens, Înalta Curte are în vedere declaraţiile martorilor G., SS. (acesta în faza judecăţii a renunţat la identitatea protejată, şi anume, QQ., care îi fusese atribuită în faza de urmărire penală), LL., NN. şi OO..

Este neîntemeiată susţinerea Ministerului Public în sensul că martorii nu au prezentat o justificare cu privire la diferenţele evidente dintre declaraţiile date în cele două faze ale procesului, întrucât în declaraţiile martorilor G., SS., LL. şi NN. se fac precizări exprese cu privire la presiunea pe care au resimţit-o cu ocazia audierilor din faza de urmărire penală, exercitate de organele judiciare înseşi.

În ceea ce-l priveşte pe martorul OO., deşi acesta menţionează în faţa instanţei că îşi menţine în totalitate declaraţia dată în faţa procurorului, prezintă, în mod vizibil, diferit, detalii ale evenimentelor relevante la care a participat. Este suficient a se menţiona că, după ce în faza de urmărire penală martorul declarase în mod categoric că a asistat la remiterea de către numitul G. a unui plic către o doamnă care îl vizitase, în faza judecăţii menţionează că nu îşi mai aminteşte să fi văzut faptul remiterii acestui plic către doamna respectivă, fiind posibil ca G. să-i fi povestit ulterior că i-ar fi dat un astfel de plic.

Înalta Curte constată că declaraţiile date în faza judecăţii cu privire la aspecte de neloialitate ale conduitei organului judiciar, se coroborează. Un exemplu în acest sens, îl furnizează declaraţiile martorilor SS. şi G., ambii relatând că au fost audiaţi simultan, unul în prezenţa celuilalt, pentru a se înlătura eventualele neconcordanţe dintre declaraţiile acestora.

Înalta Curte apreciază că aspectele prezentate anterior, deşi insuficiente pentru a conduce la o concluzie categorică în sensul conformităţii cu realitatea a versiunilor prezentate în faza judecăţii şi a încălcării principiului loialităţii în administrarea probelor (se face referire de către martorul SS. la existenţa unei anchete penale în derulare cu privire la aceste aspecte în cadrul căreia se administrează proba cu înregistrări efectuate cu ocazia administrării probatoriului în faza de urmărire penală şi se efectuează percheziţii informatice asupra calculatoarelor la care ar fi fost consemnate simultan declaraţia sa, în calitate de martor cu identitate protejată, şi a martorului G.), sunt de natură să conducă la concluzia neasigurării în prezenta cauză a standardului de probaţiune prevăzut de art. 396 alin. (2) C. proc. pen., necesar pronunţării unei soluţii de condamnare, neputându-se reţine că săvârşirea de către inculpat a faptei deduse judecăţii este probată mai presus de orice îndoială rezonabilă.

De altfel, nici probatoriul administrat în faza de urmărire penală nu susţine, în integralitatea sa, condamnarea, pe lângă poziţia inculpatului de negare a săvârşirii faptei, Înalta Curte identificând şi declaraţia martorei H., care a negat în mod constat implicarea sa în pretinsa primire a unei tranşe de bani din cei 80.000 de RON, pe care inculpatul i-ar fi pretins-o în schimbul exercitării influenţei sale.

În acelaşi sens, se remarcă faptul că, în legătură cu remiterea celei de-a treia tranşă din suma pretinsă, nu este administrat niciun mijloc de probă, în afară de declaraţia denunţătorului G..

În plus, deşi este invocat în rechizitoriu suportul optic depus în susţinerea denunţului de către G. şi care ar conţine înregistrarea video a uneia dintre cele două întâlniri pe care acesta le-ar fi avut cu inculpatul în perioada campaniei electorale din vara anului 2012, într-o clădire de birouri situată în Municipiul Ploieşti, analizând conţinutul procesului-verbal de redare în formă scrisă de către organele de urmărire penală a conţinutului discuţiei purtate în mediul ambiental între G. şi inculpat, a cărei înregistrare este stocată pe acest suport optic, se constată lipsa oricăror replici care să poată fi folosite în susţinerea acuzaţiei.

Mai mult decât atât, în cadrul acestei discuţii înregistrate şi redate în scris, apare o referire la existenţa unor colegii (G.: "nu ştiu eu discuţiile, pentru că eu sunt pe colegiul celălalt"), inculpatul învederând în concluziile scrise depuse la dosar că se face referire la colegiile electorale, noţiune specifică strict alegerilor parlamentare, care în anul 2012 s-au desfăşurat la un moment ulterior celui când se reţine că s-ar fi desfăşurat activitatea pretins infracţională, şi anume în toamna anului 2012.

Înalta Curte mai reţine că, nici acest proces-verbal de redare şi nici declaraţia martorului TT., căruia i-a fost prezentată în faza de urmărire penală această înregistrare şi care a recunoscut locaţia unde s-ar fi întâlnit inculpatul şi denunţătorul, recunoscuţi, de asemenea, de martor în înregistrarea vizionată, nu confirmă prezenţa la această întâlnire a unei a treia persoane (audiată în faza de urmărire penală cu identitatea protejată de QQ.).

În faza judecăţii, martorul SS. a negat că ar fi participat la cele două întâlniri ale denunţătorului cu inculpatul în cadrul cărora s-ar fi desfăşurat activitatea de pretindere a sumei de 80.000 RON, respectiv de primire a unei prime tranşe de 40.000 RON.

Înalta Curte remarcă şi lipsa unei analize în conţinutul motivelor de apel formulate de Ministerul Public cu privire la elementele noi de fapt prezentate de martori în faza judecăţii, inclusiv în ceea ce priveşte respectarea principiului loialităţii în administrarea probatoriului în faza de urmărire penală, limitându-se a aduce la cunoştinţă faptul sesizării din oficiu cu privire la săvârşirea de către martori a unor infracţiuni contra înfăptuirii justiţiei.

În ceea ce priveşte solicitarea formulată de către inculpatul B., de constatare a nulităţii absolute, cu consecinţa excluderii mijloacelor de probă pretins administrate cu încălcarea principiului loialităţii, Înalta Curte învederează că, deşi o astfel de solicitare poate fi formulată în acest stadiu al procesului, relevante în acest sens fiind şi considerentele Deciziei nr. 802/2017 a Curţii Constituţionale, invocată de către inculpat, în concret aceasta este neîntemeiată, ca urmare a insuficienţei probatoriului, aşa cum s-a menţionat anterior.

În ceea ce priveşte temeinicia soluţiei de achitare sub aspectul săvârşirii infracţiunii de trafic de influenţă prevăzută de art. 291 alin. (1) C. pen. rap. la art. 7 lit. a) din Legea nr. 78/2000, cu aplic. art. 5 alin. (1) C. pen. şi art. 38 alin. (1) C. pen., pretins săvârşită de inculpatul B. în perioada martie - aprilie 2012, Înalta Curte constată următoarele:

Acuzaţia adusă inculpatului B. constă în aceea că, în calitate de primar al municipiului Ploieşti, în perioada martie - aprilie 2012, a pretins denunţătorului J. foloase materiale necuvenite constând în susţinerea financiară a campaniei electorale pentru alegerile locale din vara acelui an, la care candida pentru un nou mandat de primar din partea K., constând în închirierea de panouri publicitare, prestarea de servicii de panotaj şi producţia de afişe electorale, cuantificate la valoarea totală de 21.150,12 euro şi asigurate de denunţător în perioada campaniei (mai- iunie 2012), precum şi suma de 20.000 RON achitată de cel din urmă prin intermediul SC L. SRL Ploieşti către SC M. SRL Ploieşti - firmă indicată de edil, în schimbul intervenţiei la funcţionarii primăriei şi la consilierii locali pentru promovarea şi aprobarea unui proiect de hotărâre care să aibă ca obiect prelungirea contractului de asociere încheiat între Municipiul Ploieşti şi SC N. (la care denunţătorul avea calitatea de asociat), vizând exploatarea în comun a unor panouri publicitare aflate pe terenul aparţinând domeniului public de interes local al municipiului.

Şi în privinţa acestei acuzaţii, Înalta Curte apreciază ca fiind legală şi temeinică soluţia de achitare pronunţată de prima instanţă.

În primul rând, se constată că martorii J. şi EEE., ale căror declaraţii din faza de urmărire penală au constituit nucleul probator în susţinerea acuzaţiei de trafic de influenţă, şi-au modificat radical poziţia în faza judecăţii, prezentând o versiune care nu implică pretinderea şi primirea de către inculpat de foloase materiale necuvenite în schimbul intervenirii la funcţionarii primăriei şi la consilierii locali pentru promovarea şi aprobarea unui proiect de hotărâre care să aibă ca obiect prelungirea contractului de asociere încheiat între Municipiul Ploieşti şi SC N., vizând exploatarea în comun a unor panouri publicitare aflate pe terenul aparţinând domeniului public de interes local al municipiului.

Cei doi martori sus menţionaţi au invocat aspecte ţinând de încălcarea principiului loialităţii cu ocazia audierilor de către organele de urmărire penală. Înalta Curte subliniind că denunţătorul J. era cercetat în perioada respectivă într-un dosar aflat pe rolul aceleiaşi unităţi de parchet.

Totodată, se observă că singura probă directă a acţiunii de pretindere de foloase materiale necuvenite imputată inculpatului a fost reprezentată de declaraţia martorului J.. Se remarcă faptul că denunţătorul, pe lângă faptul că nu a menţionat nicio altă persoană care să fi asistat la astfel de discuţii, nu a dat niciun detaliu cu privire la locul, data şi împrejurările în care a avut loc pretinsa discuţie, credibilitatea susţinerilor sale neputând fi verificată prin administrarea altor mijloace de probă.

De asemenea, Înalta Curte reţine că, aşa cum rezultă din declaraţiile martorilor SSSS., FFF. şi RRRR., inculpatul nu avea nicio atribuţie legată de asigurarea suportului logistic al campaniei electorale desfăşurate în anul 2012 cu ocazia alegerilor locale, acesta fiind atributul preşedintelui organizaţiei judeţene, SSSS..

În ceea ce priveşte achitarea sumei de 20.000 RON de către denunţătorul J. prin intermediul SC L. SRL Ploieşti către SC M. SRL Ploieşti, despre care se susţine că s-a făcut la solicitarea inculpatului, din faptul că nu s-a reuşit identificarea contractului în temeiul căruia s-au emis facturi şi chitanţe de către SC M. SRL Ploieşti şi că în conţinutul facturilor se regăsesc formulări cu caracter general de tipul "contravaloare prestări servicii conform contract", nu rezultă cu necesitate că ar fi existat o legătură între relaţia comercială dintre aceste societăţi comerciale şi inculpatul B..

Martorul EEE. a prezentat o explicaţie cu privire la formularea din partea SC N. SRL Ploieşti a unei solicitări de prelungire a contractului de asociere între această societate comercială şi Municipiul Ploieşti, cu aproximativ un an înainte de expirarea acestuia, diferită de cea avută în vedere de Ministerul Public. Astfel, martorul a învederat că societăţii i se cerea din partea unei unităţi bancare dovada că a încheiat un asemenea contract pe o perioadă mai mare de 5 ani, iniţierea demersului fiind necesară. De asemenea, martorul a contestat susţinerea Ministerului Public, în sensul că motivaţia depunerii cererii de prelungire ar fi reprezentat-o riscul ca, în cazul în care inculpatul nu ar fi câştigat alegerile, contractul să nu mai fie prelungit.

Faptul că martorul GGG., directorul Direcţiei Gestiune şi Patrimoniu, a fost condamnat definitiv pentru săvârşirea infracţiunii de primire de foloase necuvenite prin Decizia nr. 1212 din 12.12.2018, pronunţată de către Curtea de Apel Ploieşti în dosarul x/2016, pentru foloase materiale necuvenite primite de la SC CCC. SRL Ploieşti, firma denunţătorului J. "în legătură cu efectuarea cu celeritate a demersurilor necesare promovării şi supunerii aprobării Consiliului Local Ploieşti a unui proiect de hotărâre pentru prelungirea contractului de asociere încheiat între Municipiul Ploieşti şi SC N. (la care denunţătorul avea calitatea de asociat), vizând exploatarea în comun a unor panouri publicitare aflate pe terenul aparţinând domeniului public de interes local al municipiului, precum şi pentru stingerea unui litigiu civil dintre cele două entităţi aflat pe rolul instanţei, sens în care a semnat raportul de specialitate la proiectul de hotărâre, referatul nr. x/25.04.2012 cu propunere de renunţare la continuarea acţiunii civile în instanţă împotriva societăţii menţionate şi actul adiţional nr. x din 04.05.2012 de prelungire a contractului de asociere", nu constituie un argument că, şi alţi funcţionari publici, spre exemplu primarul Municipiului Ploieşti, ar fi desfăşurat o activitate infracţională în legătură cu prelungirea contractului de asociere sus-menţionat.

Explicaţia pe care martorul denunţător J. o dă cu privire la infracţiunea de evaziune fiscală în formă continuată, sub aspectul căreia a fost trimis în judecată prin rechizitoriul nr. x/2015 al Direcţiei Naţionale Anticorupţie - Serviciul Teritorial Ploieşti, citată în conţinutul motivelor de apel formulate de Ministerul Public, nu poate fi avută în vedere în susţinerea unei soluţii de condamnare a inculpatului B. sub aspectul infracţiunii de trafic de influenţă, în condiţiile în care acesta nu a fost menţionat expres de către J., ca fiind unul dintre beneficiarii serviciilor menţionate în declaraţia citată, iar în cauză nu s-a pronunţat o hotărâre definitivă, dosarul aflându-se pe rolul Tribunalului Prahova, în primă instanţă.

Faţă de toate aceste aspecte, Înalta Curte apreciază că nu a intervenit răsturnarea prezumţiei de nevinovăţie de care se bucură inculpatul.

Considerentele expuse cu ocazia analizării cererii apărării de excludere a unor mijloace de probă avute în vedere la trimiterea în judecată a inculpatului B. sub aspectul pretinsei infracţiunii de trafic de influenţă denunţate de martorul G. îşi păstrează valabilitatea şi cu privire la cererea formulată de apărare, de excludere a unor mijloace de probă avute în vedere la trimiterea în judecată a aceluiaşi inculpat pentru comiterea pretinsei infracţiuni de trafic de influenţă denunţate de martorul J..

II. În ceea ce priveşte apelul părţii civile Unitatea Administrativ-Teritorială Municipiul Ploieşti, Înalta Curte reţine următoarele:

Prin hotărârea Consiliului Local al Municipiului Ploieşti nr. 152 din 10.05.2016 transmisă Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Direcţia Naţională Anticorupţie - Serviciul Teritorial Ploieşti cu adresa nr. x/10.05.2016 a Primăriei Municipiului Ploieşti, unitatea administrativ-teritorială s-a constituit parte civilă în cauză cu suma de 32.577.437,07 RON.

Prin cererea înregistrată la Curtea de Apel Ploieşti sub nr. x din 31 decembrie 2019, Municipiul Ploieşti, prin reprezentant legal, a formulat apel împotriva Sentinţei penale nr. 156 din 11 decembrie 2019.

În speţă, după înregistrarea dosarului la Înalta Curte, a fost introdusă în cauză şi Primăria Municipiului Ploieşti, în calitate de apelantă parte civilă, figurând, de asemenea, în cauză, şi Unitatea Administrativ-Teritorială Municipiul Ploieşti, însă în calitate de intimată parte civilă.

În ceea ce priveşte admisibilitatea prezentului apel, Înalta Curte constată că, potrivit Codului administrativ:

- art. 96 alin. (3) - Unităţile administrativ-teritoriale sunt titulare ale drepturilor şi obligaţiilor ce decurg din contractele privind administrarea bunurilor care aparţin domeniului public şi privat în care acestea sunt parte, precum şi din raporturile cu alte persoane fizice sau juridice, în condiţiile legii;

- art. 100 alin. (1) - Municipiul este unitatea administrativ-teritorială declarată ca atare prin lege, pe baza îndeplinirii criteriilor prevăzute de lege;

- art. 109 alin. (1) - Reprezentarea în justiţie a unităţilor administrativ- teritoriale se asigură de către primar sau de către preşedintele consiliului judeţean;

- art. 109 alin. (2) - Primarul sau preşedintele consiliului judeţean stă în judecată în calitate de reprezentant legal al unităţii administrativ- teritoriale, pentru apărarea drepturilor şi intereselor legitime ale acesteia, şi nu în nume personal;

- art. 109 alin. (3) - Atribuţia de reprezentare în justiţie poate fi exercitată în numele primarului sau, după caz, al preşedintelui consiliului judeţean de către consilierul juridic din aparatul de specialitate ori de către un avocat angajat în condiţiile legii.

Într-adevăr, potrivit textelor de lege mai sus redate, Primăria Municipiului Ploieşti nu putea avea calitatea de parte civilă în prezenta cauză, însă din cererea de apel formulată se constată, fără dubiu că, de fapt, apelul a fost declarat de către Municipiul Ploieşti, prin primar, ca reprezentant legal al acestuia. Or, potrivit art. 100 alin. (1) din Codul administrativ, Municipiul Ploieşti este unitate administrativ-teritorială.

Menţionarea Primăriei Municipiului Ploieşti în cauză, în calitate de apelantă parte civilă, nu este decât consecinţa unei erori strecurate la momentul conceptării părţilor în aplicaţia informatică ECRIS, aspect care nu poate conduce la inadmisibilitatea căii de atac formulate de Municipiul Ploieşti. Citarea în calitate de intimată parte civilă a Municipiului Ploieşti care, în realitate, are calitate de apelantă parte civilă, nu este de natură să producă o vătămare acesteia, în condiţiile în care a beneficiat de reprezentare convenţională (de către acelaşi consilier juridic, care a asigurat şi reprezentarea Primăriei Municipiului Ploieşti).

Prin urmare, Înalta Curte va analiza, în cele ce urmează, caracterul fondat sau nefondat al apelului declarat de partea civilă Unitatea Administrativ-Teritorială Municipiul Ploieşti.

Din acest punct de vedere, se constată că este criticată soluţia primei instanţei sub aspectul lăsării nesoluţionate a laturii civile, cu consecinţa încălcării termenului rezonabil de soluţionare a acţiunii civile, întrucât ar fi pusă în situaţia de a se adresa instanţelor civile.

Înalta Curte constată că soluţia primei instanţe este temeinică şi legală, în raport cu temeiul achitării inculpaţilor B. şi C., pentru săvârşirea infracţiunilor prev. de art. 132 din Legea nr. 78/2000 rap. la art. 297 alin. (1) C. pen. cu referire la art. 309 C. pen., cu aplicarea art. 5 alin. (1) C. pen., respectiv, art. 16 alin. (1) lit. b) teza I C. proc. pen.

Astfel, potrivit art. 25 alin. (5) C. proc. pen., în cazul în care se dispune achitarea inculpatului în baza acestui temei, instanţa este obligată să lase nesoluţionată latura civilă.

Văzând soluţia de respingere a apelului declarat de Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Direcţia Naţională Anticorupţie - Serviciul Teritorial Ploieşti, pe care Înalta Curte urmează să o pronunţe, consecinţa legală este cea de respingere a apelului părţii civile, ca nefondat.

III. Pentru aceste considerente, în baza art. 421 pct. 1 lit. b) din C. proc. pen., Înalta Curte va respinge, ca nefondate, apelurile declarate de Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Direcţia Naţională Anticorupţie - Serviciul Teritorial Ploieşti şi de partea civilă Unitatea Administrativ-Teritorială Municipiului Ploieşti împotriva Sentinţei penale nr. 156 din 11 decembrie 2019 a Curţii de Apel Ploieşti, secţia penală şi pentru cauze cu minori, şi de familie.

În baza art. 275 alin. (3) din C. proc. pen., cheltuielile judiciare ocazionate de soluţionarea apelului declarat de Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Direcţia Naţională Anticorupţie - Serviciul Teritorial Ploieşti vor rămâne în sarcina statului.

În baza art. 275 alin. (2) din C. proc. pen. va obliga apelanta parte civilă Unitatea Administrativ-Teritorială Municipiul Ploieşti la plata sumei de 200 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondate, apelurile declarate de Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Direcţia Naţională Anticorupţie - Serviciul Teritorial Ploieşti şi de partea civilă Unitatea Administrativ-Teritorială Municipiul Ploieşti împotriva Sentinţei penale nr. 156 din 11 decembrie 2019 a Curţii de Apel Ploieşti, secţia penală şi pentru cauze cu minori, şi de familie.

Cheltuielile judiciare ocazionate de soluţionarea apelului declarat de Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Direcţia Naţională Anticorupţie - Serviciul Teritorial Ploieşti rămân în sarcina statului.

Obligă apelanta parte civilă Unitatea Administrativ-Teritorială Municipiul Ploieşti la plata sumei de 200 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 20 ianuarie 2022.

GGC - GV