Şedinţa publică din data de 14 septembrie 2021
Asupra conflictului negativ de competenţă de faţă, constată următoarele:
I. Circumstanţele cauzei
1. Cererea de chemare în judecată
Prin cererea înregistrată la 6 septembrie 2019 pe rolul Judecătoriei Galaţi, reclamanta A., prin curator B. a solicitat, în contradictoriu cu pârâta C. S.R.L., constatarea nulităţii contractului de mandat pentru obţinerea de despăgubiri nr. x din 15 iunie 2018 şi obligarea pârâtei la restituirea comisionului de 32% plus TVA pe care aceasta l-a încasat din suma de bani primită de reclamanta de la S.C. Asigurare Românească D. S.A., în valoare de aproximativ 16.000 RON.
În drept, au fost invocate dispoziţiile art. 1251 C. civ.
2. Hotărârile care au generat conflictul de competenţă
Judecătoria Galaţi, prin sentinţa civilă nr. 6784 din 27 noiembrie 2020 a admis excepţia necompetenţei teritoriale, invocată din oficiu şi a declinat competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Judecătoriei Sectorului 1 Bucureşti.
Pentru a hotărî astfel, instanţa a reţinut că, potrivit art. VIII pct. 6 din contractul de mandat pentru urmărirea obţinerii de despăgubiri nr. x din 15 iunie 2018, instanţa competentă să soluţioneze litigiile apărute în urma nerespectării prevederilor acestuia este instanţa competentă material şi teritorial de la sediul CEDE.
În raport de dispoziţiile art. 126 alin. (1) C. proc. civ. care prevăd că părţile pot conveni ca procesele privitoare la bunuri şi la alte drepturi de care acestea pot să dispună să fie judecate de alte instanţe decât acelea care, potrivit legii, ar fi competente teritorial să le judece, instanţa a reţinut că părţile, în mod valabil, au derogat, prin propria voinţă, de la aplicarea normelor generale privind competenţa, iar aceasta derogare dă naştere unei competenţe exclusive a instanţei alese de părţi.
Prin sentinţa civilă nr. 4333 din 14 mai 2021, Judecătoria Sectorului 1 Bucureşti a admis excepţia necompetenţei teritoriale, invocată de instanţă, din oficiu, a declinat competenţa de soluţionare a pricinii în favoarea Judecătoriei Galaţi, a constatat ivit conflictul negativ de competenţă şi a înaintat cauza Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie pentru soluţionarea acestuia.
Pentru a pronunţa soluţia de declinare a competenţei, Judecătoria Sectorului 1 Bucureşti a reţinut că, obiectul litigiului este reprezentat de anularea unui contract de mandat încheiat între o persoana fizică-consumator şi un profesionist, fiind vorba de o acţiune personală, în realizare reglementată din perspectiva competenţei prin norme de ordine privată .
Totodată, Judecătoria Sectorului 1 Bucureşti a reţinut că, potrivit art. 126 alin. (2) C. proc. civ., în litigiile referitoare la protecţia consumatorului, părţile pot conveni alegerea instanţei competente, numai după naşterea dreptului la despăgubire.
Astfel, instanţa a reţinut că, în speţă, în ceea ce priveşte competenţa teritorială, sunt aplicabile dispoziţiile art. 107, art. 113 alin. (1) pct. 8 şi art. 116 C. proc. civ. şi fiind vorba de o competenţă teritorială alternativă, Judecătoria Galaţi nu putea invoca, din oficiu, necompetenţa teritorială.
II. Considerentele Înaltei Curţi
Analizând conflictul de competenţă, în temeiul dispoziţiilor art. 135 alin. (1) din C. proc. civ., raportat la art. 133 alin. (2) C. proc. civ., Înalta Curte reţine următoarele:
Potrivit art. 129 alin. (1) C. proc. civ., "Necompetenţa este de ordine publică sau privată." Alin. 2 al acestui articol prevede că necompetenţa este de ordine publică: (pct. 1) "în cazul încălcării competenţei generale, când procesul nu este de competenţa instanţelor judecătoreşti; (pct. 2) în cazul încălcării competenţei materiale, când procesul este de competenţa unei instanţe de alt grad sau de competenţa unei alte secţii sau altui complet specializat; (pct. 3) în cazul încălcării competenţei teritoriale exclusive, când procesul este de competenţa unei alte instanţe de acelaşi grad şi părţile nu o pot înlătura."
Conform art. 129 alin. (3) C. proc. civ., "În toate celelalte cazuri, necompetenţa este de ordine privată."
Cererea de chemare în judecată care a generat dezînvestirile reciproce ale instanţelor este o acţiune în anularea unui contract de mandat încheiat între reclamanta A. şi C. S.R.L..
Înalta Curte reţine că, în materia competenţei teritoriale, regula de drept comun este înscrisă în dispoziţiile art. 107 alin. (1) C. proc. civ., potrivit cărora cererea de chemare în judecată se introduce la instanţa în a cărei circumscripţie domiciliază sau îşi are sediul pârâtul, dacă legea nu dispune astfel.
Potrivit art. VIII pct. 6 din contractul de mandat pentru urmărirea obţinerii de despăgubiri nr. x din 15 iunie 2018, a cărei anulare se solicită, instanţa competentă să soluţioneze litigiile apărute în urma nerespectării prevederilor acestuia este instanţa competentă material şi teritorial de la sediul CEDE.
Însă, în raport de finalitatea urmărită de către ambele părţi, prin semnarea acestui contract, respectiv valorificarea unor drepturi personale, precum şi scopul urmărit de către reclamantă, prin formularea cererii introductive de instanţă, prin prisma dispoziţiilor legale mai sus enunţate, în ceea ce priveşte competenţa, Înalta Curte reţine că aceasta este o competenţă teritorială relativă, de ordine privată.
Conform art. 130 alin. (3) din actul normativ mai sus menţionat, "Necompetenţa de ordine privată poate fi invocată doar de către pârât prin întâmpinare sau, dacă întâmpinarea nu este obligatorie, cel mai târziu la primul termen de judecată la care părţile sunt legal citate în faţa primei instanţe şi pot pune concluzii."
Din interpretarea textului legal mai sus enunţat rezultă că, în cazul necompetenţei de ordine privată, instanţa nu poate să ridice din oficiu excepţia necompetenţei teritoriale, ci aceasta se invocă de pârât, în condiţiile mai sus arătate.
Or, din înscrisurile aflate la dosarul cauzei, Înalta Curte constată că, în cauză, pârâta C. S.R.L. nu a invocat excepţia necompetenţei teritoriale a Judecătoriei Galaţi prin întâmpinare, ci doar excepţia inadmisibilităţii acţiunii.
Astfel, din interpretarea prevederilor art. 130 C. proc. civ. rezultă că neinvocarea, prin întâmpinare a excepţiei de necompetenţă de către pârâtă, are ca efect consolidarea competenţei instanţei iniţial sesizate.
Pentru aceste considerente, în temeiul dispoziţiilor art. 135 alin. (4) C. proc. civ., Înalta Curte va stabili competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Judecătoriei Galaţi.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Stabileşte competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Judecătoriei Galaţi.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică astăzi, 14 septembrie 2021.