Ședințe de judecată: August | | 2022
Sunteți aici: Pagina de început » Detalii jurisprudență

R O M Â N I A
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
Secţia I civilă

Decizia nr. 1659/2021

Decizia nr. 1659

Şedinţa publică din data de 16 septembrie 2021

Deliberând asupra conflictului negativ de competenţă, constată următoarele:

1. Cererea

Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Alba Iulia la 28 aprilie 2021, sub nr. x/2021, petentul Biroul Executorului Judecătoresc "A." a solicitat, la cererea creditorului B., încuviinţarea executării silite a debitorului Ministerul Finanţelor Publice, în baza titlului executoriu reprezentat de sentinţa civilă nr. 249 din 19 mai 2008, pronunţată în dosarul nr. x/2007 de Tribunalului Bistriţa Năsăud, secţia civilă, încheierea din 27 iunie 2019, pronunţată de aceeaşi instanţă în acelaşi dosar, ramasă irevocabilă prin decizia nr. 37 din 14 octombrie 2019 a Curţii de Apel Cluj -, secţia a IV-a pentru litigii de muncă şi asigurări sociale, pronunţată în dosarul nr. x/2019.

2. Hotărârea Judecătoriei Alba Iulia

Prin încheierea nr. 1587 din 4 mai 2021, Judecătoria Alba Iulia a admis excepţia necompetenţei teritoriale, invocată din oficiu, şi a declinat competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Judecătoriei Sectorului 5 Bucureşti.

Pentru a dispune astfel, Judecătoria Alba Iulia a reţinut că, în cauză, calitatea de debitor îi aparţine Ministerului Finanţelor Publice, care are sediul în sectorul 5 al Municipiului Bucureşti.

Referitor la noţiunea "instanţă de executare", a apreciat că legea recunoaşte calitatea de instanţă de executare numai judecătoriei în a cărei circumscripţie se află, la data sesizării organului de executare, domiciliul sau, după caz, sediul debitorului, iar împrejurarea că există situaţii de prorogare legală de competenţă, fără aplicabilitate în cauză, care pot genera ipoteze în care asupra unor cereri formulate în materia executării silite să se pronunţe o altă instanţă, nu poate să schimbe concluzia că, pentru fiecare debitor, instanţa de executare este numai judecătoria de la sediul sau domiciliul său.

În legătură cu acest aspect, Judecătoria Alba Iulia a reţinut că problema unei pluralităţi de debitori nu este incidentă în cauză, întrucât cererea ce face obiectul învestirii priveşte un singur debitor, respectiv pe Ministerul Finanţelor Publice, iar împrejurarea că titlul cuprinde şi obligaţii solidare între mai mulţi debitori este lipsită de relevanţă în chestiunea analizată.

Astfel, a considerat că prin raportare la normele de competenţă de ordine publică incidente, care trebuie supuse unei stricte interpretări, se poate concluziona că cererea ce formează obiectul prezentului dosar este de competenţa exclusivă a Judecătoriei Sectorului 5 Bucureşti, în circumscripţia căreia se afla, la data formulării cererii de executare silită, sediul debitorului Ministerul Finanţelor Publice.

3. Hotărârea Judecătoriei Sectorului 5 Bucureşti

Prin sentinţa civilă nr. 4961 din 4 iunie 2021, Judecătoria Sectorului 5 Bucureşti a admis excepţia necompetenţei teritoriale, invocată din oficiu, şi a declinat competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Judecătoriei Alba Iulia. Constatând intervenit conflictul negativ de competenţă, a dispus trimiterea dosarului la Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie în vederea soluţionării acestuia.

Pentru a dispune astfel, Judecătoria Sectorului 5 Bucureşti a constatat că obiectul cererii deduse judecăţii constă în încuviinţarea extinderii executării silite pornite într-un dosar de executare cu privire la un nou debitor, după ce executarea silită a fost încuviinţată de Judecătoria Alba Iulia, în conformitate cu cererea iniţial formulată de debitor.

Întrucât o astfel de cerere nu este reglementată de lege, iar instanţa de executare este competentă să soluţioneze orice alte incidente apărute în cursul executării silite, a apreciat că instanţa de executare care a încuviinţat executarea silită împotriva tuturor debitorilor cu privire la care s-a formulat cererea de executare silită iniţială este Judecătoria Alba Iulia, astfel cum reiese din încheierea din 16 aprilie 2020 pronunţată în dosarul nr. x/2020.

Din acest motiv, a apreciat că Judecătoria Alba Iulia este competentă, din punct de vedere teritorial, să judece cauza, cu atât mai mult cu cât în circumscripţia teritorială a acesteia aveau domiciliul o parte dintre debitori la data sesizării executorului judecătoresc.

4. Soluţia şi considerentele Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie

Înalta Curte constată că, prin titlul executoriu reprezentat de sentinţa nr. 249 din 19 mai 2008, pronunţată în dosarul nr. x/2007, Tribunalul Bistriţa Năsăud, secţia civilă a admis acţiunea formulată de reclamanţii C., B., D., E., F., G., H., I., J., K., L., M., N. şi O., în contradictoriu cu pârâţii Ministerul Justiţiei, Curtea de Apel Cluj, Tribunalul Bistriţa Năsăud, Ministerul Economiilor şi Finanţelor şi Consiliul Naţional pentru Combaterea Discriminării, având ca obiect drepturi salariale.

La solicitarea reclamantului B., sentinţa a fost lămurită prin încheierea din camera de consiliu din 27 iunie 2019, pronunţată de Tribunalul Bistriţa Năsăud, secţia civilă în dosarul nr. x/2007, iar recursul declarat de pârâtul Ministerul Justiţiei împotriva acestei încheieri a fost respins prin decizia nr. 37 din 14 octombrie 2019, pronunţată de Curtea de Apel Cluj, secţia a IV-a pentru litigii de muncă şi asigurări sociale în dosarul nr. x/2019.

Astfel cum reise din actele şi lucrările dosarului, prin încheierea din 16 aprilie 2020, pronunţată în dosarul nr. x/2020, Judecătoria Alba Iulia a admis cererea de încuviinţare a executării silite formulate de Biroul Executorului Judecătoresc "A." privindu-i pe creditorul B. şi pe debitorii Curtea de Apel Cluj, Tribunalul Cluj şi Ministerul Justiţiei, încuviinţând executarea silită în oricare dintre formele prevăzute de lege, în baza titlurilor executorii menţionate.

La 31 martie 2021, creditorul B. a depus la Biroul Executorului Judecătoresc "A." o cerere "completatoare a executării silite" prin care a solicitat obligarea debitorului Ministerul Finanţelor Publice să aloce fondurile necesare plăţii drepturilor salariale stabilite prin titlurile executorii.

În baza acestei cereri, conform art. 666 alin. (1) C. proc. civ., petentul Biroul Executorului Judecătoresc "A." a învestit Judecătoria Alba Iulia cu încuviinţarea executării silite a cererii formulate de creditorul B., solicitând să se ţină cont de încheierea din 16 aprilie 2020, pronunţată în dosarul nr. x/2020, prin care Judecătoria Alba Iulia a încuviinţat cererea de executare silită iniţială.

Potrivit art. 651 alin. (1) C. proc. civ., "Instanţa de executare este judecătoria în a cărei circumscripţie se află, la data sesizării organului de executare, domiciliul sau, după caz, sediul debitorului, în afara cazurilor în care legea dispune altfel (…); (3) Instanţa de executare soluţionează cererile de încuviinţare a executării silite, contestaţiile la executare, precum şi orice alte incidente apărute în cursul executării silite, cu excepţia celor date de lege în competenţa altor instanţe sau organe.

Din coroborarea prevederilor legale enunţate rezultă că, în cazul cererii de încuviinţare a executării silite, competenţa teritorială are caracter exclusiv, astfel încât, în cazul încălcării acesteia, sunt aplicabile dispoziţiile procedurale care reglementează necompetenţa de ordine publică, potrivit art. 129 alin. (2) pct. 3 C. proc. civ.

Înalta Curte constată că cererea de încuviinţare a executării silite supusă analizei are caracter distinct faţă de cea formulată anterior, în baza aceloraşi titluri executorii şi care a fost admisă prin încheierea din camera de consiliu din 16 aprilie 2020, pronunţată de Judecătoria Alba Iulia în dosarul nr. x/2020.

Astfel, cererea pendinte vizează încuviinţarea executării silite a debitorului Ministerul Finanţelor Publice, care nu a executat de bunăvoie obligaţia stabilită în sarcina sa prin titlurile executorii, anume de a aloca fondurile necesare plăţii drepturilor salariale.

Dimpotrivă, cererea de încuviinţare a executării silite care a format obiectul dosarului nr. x/2020 al Judecătoriei Alba Iulia a vizat declanşarea acestei proceduri împotriva debitorilor Curtea de Apel Cluj, Tribunalul Cluj şi Ministerul Justiţiei, pentru aducerea la îndeplinire, în toate formele prevăzute de lege, a obligaţiilor ce le reveneau potrivit titlurilor executorii, respectiv de a achita creditorilor sumele la plata cărora au fost obligaţi şi de a face cuvenitele menţiuni în carnetele de muncă ale acestora.

Astfel, nu poate fi reţinută coparticiparea procesuală, în sensul dispoziţiilor art. 59 C. proc. civ., întrucât debitorii din cele două cereri au obligaţii diferite pentru executarea cărora creditorii au solicitat, în mod distinct încuviinţarea executării silite.

De asemenea, nu se poate reţine că cererea pendinte face parte din categoria incidentelor intervenite în cursul executării silite.

Deşi C. proc. civ. nu conţine o reglementare expresă a acestora, în practica judiciară s-a stabilit că ele reprezintă anumite situaţii care împiedică, sting sau amână executarea silită sau o anumită formă concretă de executare silită (prescripţia dreptului de a cere executarea silită, perimarea, amânarea, suspendarea sau restrângerea executării silite, existenţa proprietăţii comune asupra bunurilor urmărite, beneficiul de discuţiune şi beneficiul de diviziune, încetarea executării silite şi reluarea acesteia).

Împrejurarea că Judecătoria Alba Iulia a pronunţat încheierea de încuviinţare a executării silite din 16 aprilie 2020, în dosarul nr. x/2020, nu este de natură să atragă competenţa acestei instanţe în soluţionarea cererii deduse judecăţii în prezentul dosar, întrucât nu există niciun text de lege care să statueze că, odată ce instanţa a pronunţat o încheiere de încuviinţare a executării silite, ea devine competentă să soluţioneze şi alte cereri de acest fel, deşi există o normă de competenţă care prevede soluţionarea acesteia, în mod exclusiv, de instanţa de la domiciliul sau sediul debitorului.

În raport de aspectele expuse, Înalta Curte constată că art. 651 C. proc. civ. impune ca verificarea competenţei să se raporteze la sediul debitorului, iar nu la alte repere care excedează condiţiilor impuse de această normă.

Cum cererea care face obiectul analizei priveşte un singur debitor, respectiv pe Ministerul Finanţelor Publice, Înalta Curte constată că instanţa de executare competentă să o soluţioneze este, în aplicarea dispoziţiilor art. 651 alin. (1) C. proc. civ., Judecătoria Sectorului 5 Bucureşti, în a cărei rază teritorială se află sediul debitorului.

Pentru considerentele expuse, în baza dispoziţiilor art. 135 alin. (4) C. proc. civ., Înalta Curte va stabili competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Judecătoriei Sectorului 5 Bucureşti.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Stabileşte competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Judecătoriei Sectorului 5 Bucureşti.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică astăzi, 16 septembrie 2021.