Ședințe de judecată: Iulie | | 2022
Sunteți aici: Pagina de început » Detalii jurisprudență

R O M Â N I A
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
Secţia I civilă

Decizia nr. 1764/2021

Decizia nr. 1764

Şedinţa publică din data de 23 septembrie 2021

Deliberând asupra cauzei civile de faţă, constată următoarele:

I. Circumstanţele cauzei:

1. Obiectul cauzei:

Prin cererea înregistrată la data de 05.11.2013, pe rolul Judecătoriei Constanţa, reclamantul A. l-a chemat în judecată pe pârâtul B., şi a solicitat instanţei ca, prin hotărârea pe care o va pronunţa, să constate că între reclamant, în calitate de cumpărător, şi pârât, în calitate de vânzător a intervenit vânzarea-cumpărarea apartamentului cu trei camere şi dependinţe, situat în Constanţa, judeţul Constanţa.

Prin încheierea nr. 1804/21.02.2014, Judecătoria Constanţa a admis excepţia necompetenţei materiale şi a declinat competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Tribunalului Constanţa.

2. Sentinţa pronunţată de tribunal:

Prin sentinţa civilă nr. 1081/25.04.2018, Tribunalul Constanţa, secţia I civilă a admis acţiunea şi a constatat că între pârâtul B., în calitate de vânzător, şi reclamantul A., în calitate de cumpărător, a intervenit vânzarea-cumpărarea apartamentului nr. x situat în municipiul Constanţa, judeţul Constanţa, compus din 3 camere şi dependinţe, având nr. cadastral x şi înscris în Cartea funciară nr. x-C1-U6 Constanţa (nr. CF vechi nr. x).

A fost obligat pârâtul la plata sumei de 7.210 RON către reclamant, cu titlu de cheltuieli de judecată, reprezentând taxă de timbru.

3. Decizia pronunţată de curtea de apel:

Prin decizia civilă nr. 24/C/16.03.2020 Curtea de Apel Constanţa, secţia I civilă a admis apelul formulat de pârâtul B. împotriva sentinţei civile nr. 1081/25.04.2018 pronunţată de Tribunalul Constanţa.

Instanţa de apel a schimbat în tot sentinţa civilă apelată, în sensul că a respins ca nefondată cererea reclamantului A..

4. Calea de atac exercitată în cauză:

Reclamantul A. a formulat recurs împotriva deciziei civile nr. 24/C/16.03.2020 pronunţată de Curtea de Apel Constanţa, secţia I civilă.

Cererea de recurs a fost întemeiată în drept pe dispoziţiile art. 488 alin. (1) pct. 5, pct. 6 şi pct. 8 C. proc. civ.

Recurentul-reclamant a susţinut că decizia instanţei de apel este nelegală, întrucât a fost pronunţată cu încălcarea principiului disponibilităţii părţilor, al contradictorialităţii, al oralităţii procesului civil, al nemijlocirii în procesul civil şi cu nesocotirea dreptului la apărare al reclamantului.

Probele administrate în procesul penal (înscrisuri şi martori) nu au fost solicitate de părţi, nu au fost puse în discuţia părţilor şi nici încuviinţate de către instanţă. De asemenea, proba cu martori din dosarul penal nu a fost administrată în cauza civilă dedusă judecăţi, în condiţiile impuse de dispoziţiile art. 311 şi urm. C. proc. civ.

În raport cu temeiul juridic al cauzei, respectiv art. 1073 şi art. 1077 din C. civ. de la 1865, creditorul-beneficiar al promisiunii de vânzare-cumpărare are la dispoziţie toate mijloacele juridice ofensive prevăzute de lege pentru a obţine de la debitor prestaţiile ce i se datorează, inclusiv o acţiune în suplinirea consimţământului promitentului-vânzător la vânzare şi pronunţarea de către instanţe a unei hotărâri judecătoreşti care să ţină loc de act de vânzare-cumpărare.

Recurentul-reclamant a făcut dovada tuturor condiţiilor impuse de textele legale incidente, respectiv a faptului că a existat o promisiune bilaterală de vânzare-cumpărare, a refuzului promitentului-vânzător de a perfecta contractul de vânzare în fata notarului public şi a plăţii preţului vânzării în sumă de 80.000 euro către promitentul-vânzător la data perfectării promisiunii bilaterale în forma scrisă.

Niciuna dintre condiţii nu a fost înlăturată prin materialul probator administrat în cauză.

Recurentul susţine că instanţa de apel şi-a întemeiat motivarea pe soluţia pronunţată de instanţa penală şi pe declaraţiile martorilor administrate în acel dosar, astfel încât curtea de apel şi-a depăşit limitele învestirii, motivarea fiind străină de natura cauzei. În plus, au fost încălcate prevederile art. 425 alin. (1) lit. b) C. proc. civ., instanţa folosind depoziţiile martorilor audiaţi în dosarul penal pentru a înlătura semnătura pârâtului de pe înscrisul sub semnătura privată de recunoaştere a încasării preţului, deşi instanţa nu a fost învestită cu o cerere de constatare a nulităţii promisiunii de vânzare-cumpărare.

Recurentul arată că în motivarea hotărârii se regăsesc elemente străine de natura pricinii, instanţa analizând chestiuni precum: sediului societăţii imobiliare ce ar fi intermediat tranzacţia imobiliară, solvabilitatea recurentului la momentul perfectării actului, precum şi aspecte ce ţin de situaţia personală a recurentului.

5. Apărările formulate în cauză

Intimatul-pârât nu a depus întâmpinare.

6. Procedura de filtru.

Raportul întocmit în cauză, în condiţiile art. 493 alin. (2) şi (3) C. proc. civ. a fost analizat în completul filtru, fiind comunicat părţilor.

Prin încheierea din 10.06.2021, completul de filtru a admis, în principiu, recursul declarat de reclamantul A. împotriva deciziei nr. 24/A/16.03.2020 pronunţată de Curtea de Apel Constanţa, secţia I civilă şi a fixat termen la 23.09.2021, complet C5 noul C. proc. civ., cu citarea părţilor, în şedinţă publică, în vederea soluţionării recursului.

II. Soluţia şi considerentele Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie.

Analizând decizia recurată în limita criticilor formulate prin motivele de recurs, Înalta Curte constată că recursul este fondat, urmând a fi admis, pentru următoarele considerentele:

Una dintre criticile formulate de recurent vizează nelegalitatea hotărârii pronunţate de instanţa de apel pentru încălcarea regulilor de procedură ce trebuie respectate în desfăşurarea procesului civil, cu referire la aplicarea principiului nemijlocirii în administrarea probelor.

Înalta Curte consideră că această critică, întemeiată pe dispoziţiile art. 488 pct. 5 C. proc. civ., este fondată.

Aşa cum rezultă din practicaua deciziei recurate, instanţa de apel a respins "cererea formulată de apărătorul apelantului pârât B., prin care s-a solicitat (…) administrarea probei testimoniale", apreciind că probele administrate deja până la acel moment procesual sunt suficiente pentru lămurirea situaţiei de fapt.

Cu toate acestea, în considerentele hotărârii recurate, curtea de apel stabileşte situaţia de fapt pe baza unui probatoriu în care include declaraţiile martorilor din dosarul penal instrumentat în legătură cu autenticitatea actelor încheiate între părţi.

Astfel, instanţa de apel reţine că:

"Întregul material probator (în special declaraţia persoanelor audiate de organele de cercetare penală în dosarul nr. x/2011 al Parchetului de pe lângă Judecătoria Constanţa) demonstrează că pârâtul B. nu a încheiat cu reclamantul A. o promisiune de vânzare-cumpărare pentru imobilul în discuţie" şi îşi argumentează această concluzie prin referiri ample şi printr-o analiză detaliată a depoziţiilor martorilor audiaţi în cadrul dosarului de urmărire penală.

Or, unul din principiile care trebuie să guverneze desfăşurarea procesului civil este principiul nemijlocirii rezultat din prevederile art. 16 C. proc. civ., potrivit cu care:

"Probele se administrează de către instanţa care judecă procesul, cu excepţia cazurilor în care legea stabileşte altfel".

Astfel reglementat, principiul nemijlocirii este întărit prin dispoziţiile art. 261 alin. (1) C. proc. civ. care prevăd că:

"Administrarea probelor se face în faţa instanţei de judecată sesizate, în şedinţă publică, dacă legea nu dispune altfel" şi presupune obligaţia instanţei de a cerceta în mod direct şi nemediat toate elementele care interesează dezlegarea pricinii.

În consecinţă, în respectarea principiului nemijlocirii, instanţa de apel nu putea să îşi fundamenteze soluţia pe mijloace de probă (depoziţii de martori aflate într-un dosar penal) pe care nu le-a încuviinţat şi nu le-a administrat în mod direct.

Prin urmare, în temeiul art. 497 alin. (1) C. proc. civ., raportat la art. 488 pct. 5 C. proc. civ., Înalta Curte va admite recursul, va casa decizia recurată şi va trimite cauza spre rejudecare aceleiaşi instanţe de apel. Cu ocazia rejudecării, instanţa de apel se va pronunţa asupra cererilor cu care a fost învestită numai pe baza probelor încuviinţate şi administrate în mod direct.

Faţă de motivul de recurs analizat şi de soluţia pronunţată, Înalta Curte nu va mai analiza celelalte critici formulate prin motivele de recurs.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursul declarat de reclamantul A. împotriva deciziei 24/C din 16 martie 2020 pronunţată de Curtea de Apel Constanţa, secţia I civilă.

Casează decizia recurată şi trimite cauza spre rejudecare aceleiaşi instanţe de apel.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 23 septembrie 2021.