Şedinţa publică din data de 6 octombrie 2021
asupra cauzei de faţă, constată următoarele:
I. Circumstanţele cauzei
1. Cererea de chemare în judecată
Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei sectorului 5 Bucureşti la data de 17 februarie 2020, Ministerul Finanţelor Publice a formulat contestaţie la executare împotriva somaţiei nr. x din 27 ianuarie 2020 emisă de Societatea de Executori Judecătoreşti A. în dosarul execuţional nr. x/2019, a executării silite însăşi, precum şi împotriva încheierii nr. 16 din 8 ianuarie 2020 de încuviinţare a executării silite pronunţată de Judecătoria Oradea în dosarul nr. x/2020 în contradictoriu cu intimatele B., C. şi D..
Prin cererea modificatoare (completatoare), Ministerul Finanţelor Publice a arătat că înţelege să formuleze contestaţie la executare şi împotriva somaţiei de plată nr. x din 2 aprilie 2020, a încheierii de stabilire a valorii creanţei urmărite, precum şi a adresei de înfiinţare a popririi emisă la data de 2 aprilie 2020 de Societatea de Executori Judecătoreşti A. în dosarul execuţional nr. x/2019
2. Hotărârile care au generat conflictul de competenţă:
2.1. Prin sentinţa nr. 8146 din 15 decembrie 2020, Judecătoria sectorului 5 Bucureşti, secţia a II-a civilă a admis excepţia necompetenţei teritoriale, invocată din oficiu. A declinat competenţa de soluţionare a contestaţiei la executare în favoarea Judecătoriei Oradea.
S-a constatat prin prisma art. 714 alin. (1) şi art. 651 alin. (1) şi (3) C. proc. civ., că aparţine Judecătoriei Oradea, instanţă care a reţinut calitatea sa de instanţă de executare în momentul pronunţării încheierii de încuviinţare a executării silite, competenţa de soluţionare a contestaţiei la executare.
S-a luat în considerare faptul că executorul judecătoresc, având în vedere pluralitatea de debitori, a înţeles să învestească Judecătoria Oradea cu o cerere de încuviinţare a executării silite pentru toţi debitorii, conform art. 112 alin. (1) C. proc. civ., iar prin încheierea din data de 8 ianuarie 2020 pronunţată de Judecătoria Oradea în dosarul nr. x/2020 a fost încuviinţată executarea silită în dosarul execuţional nr. x/2019
Instanţa a avut în vedere, totodată, şi dispoziţiile art. 116 C. proc. civ., conform cărora alegea instanţei în situaţia în care mai multe instanţe sunt deopotrivă competente aparţine titularului cererii de încuviinţare a executării silite în faza de executare, respectiv executorului judecătoresc, acesta înaintând solicitarea creditorilor de executare silită către una dintre instanţele competente potrivit art. 666 alin. (1) din cod.
În ultimul rând s-a făcut menţiunea mai multor soluţii pronunţate de Înalta Curte în materie prin care competenţa de soluţionare a contestaţiilor la executare a fost stabilită în favoarea instanţelor care au încuviinţat executarea silită în ipoteza în care debitorii aveau sedii în diferite circumscripţii.
2.2. Prin sentinţa nr. 1396 din 15 martie 2021, Judecătoria Oradea, secţia civilă a admis excepţia necompetenţei teritoriale, invocată de intimate, în contradictoriu cu contestatorul Ministerul Finanţelor Publice şi intervenientul Tribunalul Bihor şi, în consecinţă, a declinat, în favoarea Judecătoriei sectorului 5 Bucureşti, competenţa de soluţionare a contestaţiei la executare. A constatat ivit conflictul negativ de competenţă. A suspendat, din oficiu, judecata cauzei şi a înaintat dosarul către Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, pentru soluţionarea conflictului.
S-a constatat ca fiind relevantă, pentru justa soluţionare a excepţiei invocate de intimate, decizia nr. 1443 din 9 iulie 2020 pronunţată de Înalta Curte în dosarul nr. x/2020 pe calea unui regulator de competenţă într-o situaţie identică cu cea din speţa pendinte.
Cum în speţă executarea silită a fost îndreptată împotriva mai multor debitori având sediile în circumscripţiile mai multor instanţe de executare s-a constatat că operează o prorogare legală de competenţă, fiind aplicabile prin analogie, în raport de prevederile art. 5 alin. (3) C. proc. civ., dispoziţiile art. 112 şi art. 116 din cod.
S-a menţionat şi aspectul că prin încheierea din 21 februarie 2020 pronunţată în dosarul nr. x/2020, Judecătoria sectorului 5 Bucureşti s-a declarat competentă şi a soluţionat cererea de suspendare provizorie a executării silite formulată de Ministerul Finanţelor Publice împotriva executării silite demarate în dosarul execuţional nr. x/2019 instrumentat de Societatea de executori Judecătoreşti A., cerere care, potrivit art. 719 C. proc. civ., se soluţionează de instanţa comptentă să soluţioneze contestaţia la executare.
În cauză, prima instanţă învestită a fost Judecătoria sectorului 5 Bucureşti, aceasta fiind instanţa de la sediul unora dintre debitori, astfel încât a fost fixată în mod definitiv competenţa teritorială în favoarea acesteia.
II. Considerentele Înaltei Curţi
Înalta Curte, competentă să soluţioneze conflictul conform art. 133 pct. 2 raportat la art. 135 alin. (1) C. proc. civ., stabileşte competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Judecătoriei Oradea, în considerarea argumentelor ce succed:
Cererea de chemare în judecată care a generat declinările reciproce de competenţă este o contestaţie la executare formulată împotriva actelor emise în dosarul de executare nr. 401/E/2019, precum şi a încheierii de încuviinţare a executării silite din data de 8 ianuarie 2020 a Judecătoriei Oradea pronunţată în dosarul nr. x/2020.
Se observă că instanţele aflate în conflict au determinat în mod diferit competenţa teritorială de soluţionare a cauzei în raport de prevederile art. 651 C. proc. civ., având în vedere situaţia particulară a speţei.
Premisa problemei de drept aflate în divergenţă, care a conturat două orientări jurisprudenţiale la nivelul instanţei supreme, vizează competenţa teritorială de soluţionare a contestaţiei la executare în situaţia în care instanţa de la domiciliul debitorului care formulează contestaţia la executare este o altă instanţă decât cea care a încuviinţat executarea silită.
Ca atare, ceea ce a trebuit lămurit de către instanţa supremă pe calea mecanismului recursului în interesul legii este dacă, după ce a fost încuviinţată executarea silită de către instanţa de executare, competenţa acesteia mai poate fi reevaluată în funcţie de domiciliul/sediul debitorului care a formulat contestaţia la executare.
Conform minutei deciziei nr. 20 din 27 septembrie 2021 pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, Completul pentru soluţionarea recursului în interesul legii în dosarul nr. x/2021, publicată pe site-ul instanţei supreme, obligatorie potrivit art. 517 alin. (4) C. proc. civ., în interpretarea şi aplicarea unitară a dispoziţiilor art. 651 alin. (1), art. 666, art. 712, art. 714 şi art. 112 C. proc. civ., instanţa de executare competentă teritorial să soluţioneze contestaţia la executare propriu-zisă formulată de unul dintre debitorii la care se referă titlul executoriu este judecătoria care a încuviinţat executarea silită a acelui titlu executoriu, în afara cazurilor în care legea dispune altfel.
Or, în speţă, prin încheierea nr. 16 din 8 ianuarie 2020 pronunţată în dosarul nr. x/2020, Judecătoria Oradea a admis cererea formulată de Societatea de Executori Judecătoreşti A. şi a încuviinţat executarea silită în dosarul execuţional nr. x/2019, având ca obiect cererea de executare silită formulată de creditorii urmăritori B., C. şi D. împotriva debitorilor Curtea de Apel Oradea, Tribunalul Bihor, Ministerul Justiţiei, Ministerul Finanţelor Publice şi Administraţia Judeţeană a Finanţelor Publice Bihor.
Faţă de dezlegările obligatorii ale deciziei nr. 20 din 27 septembrie 2021 pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie în recurs în interesul legii şi cum în cauză încheierea de încuviinţare a executării silite a fost pronunţată de Judecătoria Oradea în favoarea acesteia se va stabili competenţa de soluţionare a contestaţiei la executare.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Stabileşte competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Judecătoriei Oradea.
Definitivă.
Pronunţată astăzi, 6 octombrie 2021, prin punerea soluţiei la dispoziţia părţilor, prin mijlocirea grefei, conform art. 402 C. proc. civ.