Ședințe de judecată: Februarie | | 2024
Sunteți aici: Pagina de început » Detalii jurisprudență

R O M Â N I A
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
Secţia I civilă

Decizia nr. 2215/2021

Decizia nr. 2215

Şedinţa publică din data de 26 octombrie 2021

Asupra conflictului negativ de competenţă;

I. Circumstanţele cauzei

1. Cererile de chemare în judecată

1.1 Prin cererea de chemare în judecată înregistrată pe rolul Judecătoriei Bacău, secţia civilă, la data de 25 martie 2021, sub nr. x/2021, contestatorul Tribunalul Botoşani a solicitat, în contradictoriu cu intimata A., pronunţarea unei hotărâri prin care să dispună anularea actelor de executare din dosarul de executare nr. 1143/2020 al BEJ B., precum şi anularea încheierii nr. 390/CS/2021 din 12.01.2021 pronunţate în dosarul nr. x/2020 al Judecătoriei Iaşi.

În drept, au fost invocate dispoziţiile art. 706, art. 712 şi urm. C. proc. civ., O.U.G. nr. 71/2009 şi O.U.G. nr. 90/2017.

Prin sentinţa civilă nr. 2665 din 25 mai 2021, Judecătoria Bacău, secţia civilă, a admis excepţia necompetenţei teritoriale, invocată de intimată, şi a declinat competenţa de soluţionare a cererii în favoarea Judecătoriei Iaşi.

1.2 Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Bacău, secţia civilă, la data de 01 aprilie 2021, sub nr. x/2021, contestatorul Ministerul Justiţiei a formulat, în contradictoriu cu intimata A., contestaţie la executare împotriva somaţiei emise la data de 9.03.2021, a încheierii nr. 390/CS/2021 privind încuviinţarea executării silite a Judecătoriei Iaşi, a încheierii privind stabilirea cheltuielilor de executare, a actelor de executare emise de BEJ B. în dosarul de executare nr. 1143/2020, solicitând suspendarea executării silite până la soluţionarea contestaţiei şi anularea tuturor actelor de executare.

În drept, au fost invocate dispoziţiile art. 666 alin. (5) pct. 4, art. 667 şi urm. C. proc. civ., O.U.G. nr. 71/2009, O.G. nr. 22/2000.

Prin sentinţa civilă nr. 2476 din 14 mai 2021, Judecătoria Bacău, secţia civilă, a admis excepţia necompetenţei teritoriale, invocată de intimată, şi a declinat competenţa de soluţionare a cererii în favoarea Judecătoriei Iaşi.

Prin încheierea nr. 1450 din 22 iunie 2021, Judecătoria Iaşi, secţia civilă, a admis excepţia conexităţii, invocată de intimata A. prin întâmpinare, şi a dispus conexarea cauzei nr. 4354/180/2021 la cauza nr. 3963/180/2021, aflată pe rolul Judecătoriei Iaşi.

2. Hotărârile care au generat conflictul negativ de competenţă

2.1. Prin sentinţa civilă nr. 2476 din 14 mai 2021, pronunţată în dosarul nr. x/2021, şi prin sentinţa civilă nr. 2665 din 25 mai 2021, pronunţată în dosarul nr. x/2021, Judecătoria Bacău, secţia civilă, a admis excepţia necompetenţei teritoriale, invocată de intimată, şi a declinat competenţa de soluţionare a cererilor în favoarea Judecătoriei Iaşi.

Pentru a pronunţa aceste hotărâri, raportându-se la dispoziţiile art. 714 alin. (1), art. 651 alin. (1) şi (3) şi art. 129 alin. (2) pct. 3 C. proc. civ., această instanţă a apreciat că, în speţă, competenţa de soluţionare a contestaţiilor la executare revine Judecătoriei Iaşi, care în baza încheierii nr. 390/CS/2021 din 12 ianuarie 2021, pronunţată în dosarul nr. x/2020, a încuviinţat executarea silită în dosarul de executare, reţinând că aceeaşi instanţă este competentă a soluţiona orice incident în legătură cu executarea silită, în baza principiului unicităţii instanţei de executare.

2.2. Învestită cu soluţionarea cauzei prin declinare de competenţă, Judecătoria Iaşi, secţia civilă, a admis excepţia necompetenţei teritoriale, invocată din oficiu, şi a declinat competenţa de soluţionare a contestaţiei la executare formulate de contestatorii Tribunalul Botoşani şi Ministerul Justiţiei (din dosarul conexat nr. x/2021), în contradictoriu cu intimata A. în favoarea Judecătoriei Bacău. Totodată, a constatat intervenit conflictul negativ de competenţă între Judecătoria Iaşi şi Judecătoria Bacău şi a înaintat dosarul la Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, în vederea pronunţării regulatorului de competenţă.

Pentru a pronunţa această hotărâre, reţinând calitatea de judecător a intimatei şi faptul că Tribunalul Botoşani şi Ministerul Justiţiei, în calitate de contestatori, au înţeles să introducă cererile pe rolul Judecătoriei Bacău, raportându-se la dispoziţiile art. 127 alin. (1) şi (2) C. proc. civ., precum şi cele ale art. 651 alin. (1) şi (3) din acelaşi Cod, Judecătoria Iaşi a reţinut că nu se aplică principiul unicităţii instanţei de executare în lipsa unui text de lege care să reglementeze o asemenea regulă, iar încuviinţarea executării silite de către o instanţă nu echivalează cu dobândirea calităţii de instanţă de executare, indiferent de obiectul cererii şi de părţi, competentă a soluţiona toate cererile ulterioare în materie de executare silită, inclusiv contestaţiile la executare.

II. Înalta Curte, competentă să soluţioneze conflictul în conformitate cu dispoziţiile art. 135 alin. (1) C. proc. civ., urmează a stabili competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Judecătoriei Iaşi, secţia civilă, în considerarea argumentelor ce succed:

În ceea ce priveşte legalitatea învestirii în vederea soluţionării conflictului de competenţă, Înalta Curte constată că, în conformitate cu dispoziţiile art. 133 pct. 2 din C. proc. civ., există conflict negativ de competenţă atunci când două sau mai multe instanţe şi-au declinat reciproc competenţa de a judeca acelaşi proces sau, în cazul declinărilor succesive, dacă ultima instanţă învestită îşi declină la rândul său competenţa în favoarea uneia dintre instanţele care anterior s-au declarat necompetente.

Prin contestaţiile la executare înregistrate pe rolul Judecătoriei Bacău, secţia civilă, contestatorii Tribunalul Botoşani şi Ministerul Justiţiei, în contradictoriu cu intimata A., au solicitat anularea actelor de executare din dosarul de executare nr. 1143/2020 al BEJ B. şi a încheierii nr. 390/CS/2021 din 12.01.2021 a Judecătoriei Iaşi, precum şi suspendarea executării silite până la soluţionarea contestaţiei la executare.

Sub aspectul determinării competenţei teritoriale în funcţie de obiectul cererii de chemare în judecată, sunt aplicabile dispoziţiile art. 714 alin. (1) C. proc. civ., raportat la art. 651 alin. (1) şi (3) din acelaşi Cod.

Competenţa teritorială în soluţionarea contestaţiilor la executare pendinte este reglementată, astfel cum au reţinut şi instanţele care s-au declarat necompetente, prin norma de ordine publică cuprinsă în art. 714 alin. (1) C. proc. civ., în forma în vigoare la data înregistrării cererilor de executare silită - 25 martie 2021 şi, respectiv, 01 aprilie 2021, potrivit cărora:

"Contestaţia se introduce la instanţa de executare."

Înalta Curte constată că prezentul conflict negativ de competenţă ivit între Judecătoria Iaşi şi Judecătoria Bacău a fost generat de interpretarea diferită a dispoziţiilor art. 651 alin. (1) C. proc. civ., în temeiul cărora se stabileşte instanţa competentă teritorial a soluţiona pricina.

Instanţa de executare este definită de art. 651 alin. (1) C. proc. civ. ca fiind "judecătoria în a cărei circumscripţie se află, la data sesizării organului de executare, domiciliul sau, după caz, sediul debitorului, în afara cazurilor în care legea dispune altfel. Dacă domiciliul sau, după caz, sediul debitorului nu se află în ţară, este competentă judecătoria în a cărei circumscripţie se află, la data sesizării organului de executare, domiciliul sau, după caz, sediul creditorului, iar dacă acesta nu se află în ţară, judecătoria în a cărei circumscripţie se află sediul biroului executorului judecătoresc învestit de creditor."

Potrivit art. 651 alin. (3) C. proc. civ.:

"Instanţa de executare soluţionează cererile de încuviinţare a executării silite, contestaţiile la executare, precum şi orice alte incidente apărute în cursul executării silite, cu excepţia celor date de lege în competenţa altor instanţe sau organe."

În speţă, Judecătoria Iaşi, prin încheierea nr. 390/CS din 12 ianuarie 2021, pronunţată în dosarul nr. x/2020, ataşată în copie la contestaţiile la executare formulate în cauză, a admis cererea formulată de Biroul Executorului Judecătoresc B., la solicitarea creditoarei A. şi, în consecinţă, a încuviinţat executarea silită a debitorilor Tribunalul Botoşani şi Ministerul Justiţiei, în temeiul titlului executoriu reprezentat de sentinţa civilă nr. 851/06.06.2008, pronunţată de Tribunalul Iaşi în dosarul nr. x/2008, definitivă prin decizia nr. 763/23.06.2009 a Curţii de Apel Iaşi, încheierea din 29.05.2020 privind lămurire dispozitiv, pronunţată de Tribunalul Iaşi, definitivă prin decizia nr. 23/08.09.2020 a Curţii de Apel Iaşi, sentinţa civilă nr. 785/12.09.2018, pronunţată de Tribunalul Botoşani în dosarul nr. x/2017, definitivă prin decizia nr. 50/22.01.2019 a Curţii de Apel Suceava.

Câtă vreme nu există o situaţie de excepţie dată de lege în competenţa altei instanţe decât cea de executare, la care face referire teza finală a alin. (3) al art. 651 C. proc. civ., reţinând scopul urmărit de legiuitor prin determinarea clară, printr-o singură normă atributivă de competenţă a instanţei de executare, respectiv acela de a asigura unicitatea instanţei de executare, deja determinată prin efectul pronunţării hotărârii prin care a fost încuviinţată executarea silită, care a tranşat în mod necesar şi problema calificării instanţei ce a pronunţat-o ca având statutul de instanţă de executare, acest aspect nu mai poate fi reapreciat în cadrul procedurii în care se contestă executarea silită deja declanşată.

Cu alte cuvinte, competenţa instanţei de executare dobândită la data sesizării sale cu cererea de încuviinţare a executării silite, rămâne aplicabilă pentru întreaga durată a procedurii de executare silit, indiferent de data sesizării instanţei de executare cu incidente ulterioare de competenţa sa, precum, de execumplu, contestaţia la executare, cererea de suspendare a executării silite sau cererea de întoarcere a executării silite.

În considerarea argumentelor expuse, Înalta Curte constată că Judecătoria Iaşi, secţia civilă, este instanţa competentă teritorial să soluţioneze contestaţia la executare dedusă judecăţii, urmând a dispune în acest sens, pe calea regulatorului de competenţă, conform art. 135 C. proc. civ.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Stabileşte competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Judecătoriei Iaşi, secţia civilă.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică astăzi, 26 octombrie 2021.