Şedinţa publică din data de 22 aprilie 2021
Asupra cauzei de faţă, constată următoarele:
I. Circumstanţele cauzei
1. Obiectul cauzei
Prin cererea de chemare în judecată înregistrată la 15 februarie 2018 pe rolul Judecătoriei Motru, dosar nr. x/2018, reclamantul A. a chemat în judecată pe pârâţii Comisia Locală de Fond Funciar Motru, Comisia Judeţeană de Fond Funciar Gorj şi Primarul Municipiului Motru, solicitând instanţei să stabilească şi să fixeze suma ce reprezintă penalităţi pe zi de întârziere la care au fost obligate intimatele prin încheierea din 12 septembrie 2016 pronunţată în dosarul nr. x/2016 de Judecătoria Motru, aşa cum a fost modificată prin decizia nr. 398 din 2 martie 2017 pronunţată de Tribunalul Gorj - în sensul că a fost admis apelul declarat de reclamant, schimbată încheierea şi obligate intimatele să plătească reclamantului o penalitate de 100 RON pe fiecare zi de întârziere, până la îndeplinirea obligaţiei prevăzută în titlul executoriu, suma solicitată fiind de 69.400 RON, calculată de la 21 aprilie 2016 până la 15 februarie 2018, data introducerii acţiunii la instanţă.
Prin încheierea de şedinţă din 19 septembrie 2018 pronunţată de Judecătoria Motru, s-a admis, în principiu, cererea de chemare în garanţie a S.C. B. S.R.L., formulată de pârâta Comisia Locală de Fond Funciar Motru.
2. Hotărârea pronunţată de Judecătoria Motru
Prin încheierea nr. 125 din 23 ianuarie 2019, Judecătoria Motru a admis, în parte, cererea de chemare în judecată formulată de reclamantul A..
A stabilit suma definitivă reprezentând penalităţi pentru neexecutarea obligaţiei stabilite în titlul executoriu - sentinţa civilă nr. 1359 din 12 octombrie 2015 pronunţată de Judecătoria Motru în dosarul nr. x/2015 - la 9100 RON, în sarcina debitoarei-pârâte Comisia Locală de Fond Funciar Motru.
A obligat pe debitoarea-pârâtă Comisia Locală de Fond Funciar Motru să plătească reclamantului-creditor suma de 9100 RON, reprezentând penalităţi definitive.
A respins cererea de chemare în garanţie a S.C. B. S.R.L., formulată de pârâta Comisia Locală de Fond Funciar Motru.
A respins, în rest, cererea reclamantului A..
3. Cererea de revizuire
Împotriva încheierii nr. 125 din 23 ianuarie 2019, reclamantul A. a formulat cerere de revizuire, prin care a solicitat anularea încheierii şi stabilirea penalităţilor de întârziere conform deciziei nr. 398/02.03.2017 pronunţată de Tribunalul Gorj în dosarul nr. x/2016, până la punerea în aplicare a titlului executoriu din sentinţa civilă nr. 1359/12.10.2015 pronunţată în dosarul nr. x/2015.
4. Decizia pronunţată de curtea de apel
Prin decizia nr. 160 din 23 ianuarie 2020, Curtea de Apel Craiova, secţia I civilă a respins, ca nefondată, cererea de revizuire formulată de revizuentul A. împotriva încheierii nr. 125 din 23 ianuarie 2019 pronunţată de Judecătoria Motru în dosarul nr. x/2018, în contradictoriu cu intimaţii Comisia Locală de Fond Funciar Motru, Comisia Judeţeană de Fond Funciar Gorj, Primarul Municipiului Motru şi chemata în garanţie S.C. B. S.R.L..
5. Calea de atac exercitată în cauză
Împotriva deciziei pronunţate de curtea de apel, revizuentul A. a formulat recurs.
În motivare, recurentul revizuent A. a arătat că a formulat cerere de revizuire în baza art. 509 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., apreciind că hotărârea nr. 125/23.01.2019 a Judecătoriei Motru, pronunţată în dosarul nr. x/2018, este potrivnică deciziei nr. 398/02.03.2017 a Tribunalului Gorj, intrată în putere de lucru judecat.
A arătat că deşi Tribunalul Gorj a obligat Comisia Locală de fond funciar Motru să plătească penalităţi de 100 RON pentru fiecare zi de întârziere, până la punerea în aplicare a obligaţiei, Judecătoria Motru, încălcând autoritatea de lucru judecat a acestei decizii, a stabilit obligarea Comisiei Locale de fond funciar Motru numai la plata sumei de 9100 RON, reprezentând penalităţi de întârziere pe o perioada de 3 luni, deşi de la momentul intrării în întârziere şi până la momentul pronunţării trecuseră 1036 de zile.
Recurentul revizuent a apreciat că, în motivarea deciziei, instanţa de revizuire a făcut vorbire de unele noţiuni teoretice care nu au legătură cu obiectul cauzei, motivând în mod eronat că revizuentul a formulat cerere de revizuire pentru rejudecarea fondului, aspecte ce nu rezultă din cererea de revizuire.
În mod greşit instanţa a respins cererea de revizuire pentru motivul că nu există triplă identitate de părţi, obiect şi cauză între cele două hotărâri potrivnice. Recurentul revizuent a susţinut că această identitate există, având în vedere că ambele hotărâri se referă la aceleaşi părţi, iar obiectul constă în obligarea pârâtelor la reconstituirea dreptului de proprietate, obligaţie a cărei nerespectare a avut drept consecinţă formularea de către reclamant a unei acţiuni pentru acordarea penalităţilor de întârziere.
6. Procedura de filtru
Raportul întocmit în cauză, în condiţiile art. 493 alin. (2) şi (3) C. proc. civ. a fost analizat în completul filtru, fiind comunicat părţilor, iar prin încheierea din 11 martie 2021 a fost admis, în principiu recursul declarat de revizuentul A. împotriva deciziei civile nr. 160 din 23 ianuarie 2020 pronunţată de Curtea de Apel Craiova, secţia I civilă şi a fost fixat termen de judecată la 22 aprilie 2021.
6. Apărările formulate în cauză
Intimata Comisia Locală de fond funciar Motru a depus la dosar întâmpinare, solicitând respingerea recursului, ca inadmisibil (întrucât recurentul a solicitat admiterea recursului, anularea hotărârii atacate şi judecarea în fond a cauzei, în sensul admiterii cererii de revizuire - soluţie care nu poate fi pronunţată de Înalta Curte), iar în subsidiar, a solicitat respingere recursului, ca nefondat.
Intimata S.C. B. S.R.L. a depus întâmpinare, invocând excepţia nulităţii recursului pentru neîncadrarea criticilor în motivele de nelegalitate prevăzute de art. 488 C. proc. civ., solicitând în principal, anularea cererii de recurs, iar în subsidiar, respingerea recursului, ca nefondat.
Intimata Comisia Judeţeană pentru stabilirea dreptului de proprietate privată asupra terenurilor Gorj a depus întâmpinare, solicitând respingerea recursului ca inadmisibil - cu aceeaşi motivare prezentată şi de intimata Comisia Locală de fond funciar Motru.
Recurentul-revizuent a transmis prin fax răspuns la întâmpinări, solicitând respingerea apărărilor formulate de intimaţi.
Se reţine că Înalta Curte a luat act de raportul asupra admisibilităţii în principiu a recursului declarat de revizuentul A. împotriva deciziei civile nr. 160 din 23 ianuarie 2020 pronunţată de Curtea de Apel Craiova, secţia I civilă prin rezoluţia din 28 ianuarie 2021, apreciindu-se că recursul declarat în cauză este admisibil în principiu, iar criticile formulate se circumscriu motivelor de recurs prevăzute de art. 488 alin. (1) din C. proc. civ.
II. Soluţia şi considerentele Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie
Examinând decizia recurată, prin prisma criticilor formulate şi prin raportare la actele, lucrările dosarului şi la dispoziţiile legale aplicabile, Înalta Curte constată următoarele:
Prin primul motiv de recurs, revizuentul a criticat decizia pronunţată de curtea de apel, arătând că au fost greşit interpretate şi aplicate prevederile art. 509 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., instanţa reţinând în mod eronat că încheierea definitivă nr. 125 din 23 ianuarie 2019 a Judecătoriei Motru nu încalcă autoritatea de lucru judecat a deciziei nr. 398/2017 a Tribunalului Gorj.
Deşi recurentul nu a indicat temeiul de drept al cererii sale, Înalta Curte reţine că această critică poate fi circumscrisă art. 488 alin. (1) pct. 7 C. proc. civ., pentru că se susţine încălcarea autorităţii de lucru judecat a deciziei nr. 398/2017 a Tribunalului Gorj.
Criticile sunt nefondate.
Motivul de recurs prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 7 C. proc. civ. se referă la ipoteza casării hotărârii în situaţia încălcării autorităţii de lucru judecat.
Se reţine că invocarea motivului de revizuire prevăzut de art. 509 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ. presupune îndeplinirea cumulativă a următoarelor condiţii: existenţa unor hotărâri judecătoreşti definitive, care să fie potrivnice (contradictorii); hotărârile să fie date de instanţe de acelaşi grad sau de grade diferite; cea de-a doua hotărâre să fie pronunţată cu nesocotirea autorităţii de lucru judecat, ceea ce presupune existenţa triplei identităţi de părţi, obiect şi cauză în cele două procese; hotărârile să fie date în dosare diferite; în al doilea proces să nu se fi invocat excepţia autorităţii de lucru judecat sau, dacă a fost invocată, instanţa să fi omis să se pronunţe asupra ei; să se solicite anularea celei de-a doua hotărâri, deoarece aceasta a fost pronunţată cu încălcarea autorităţii de lucru judecat.
Raţiunea reglementării menţionate o constituie necesitatea de a se înlătura încălcarea puterii lucrului judecat, atunci când instanţele au dat soluţii contrare în dosare diferite, dar care privesc aceeaşi pricină, având aceeaşi cauză, acelaşi obiect şi aceleaşi părţi.
În aplicarea textului de lege mai sus citat, s-a reţinut că respectiva condiţie, a identităţii de părţi, obiect şi cauză porneşte de la scopul acestui caz de revizuire, anume evitarea contradicţiilor dintre hotărârile judecătoreşti. Aceasta reprezintă o cerinţă care valorifică efectul negativ al autorităţii de lucru judecat - interzicerea reluării aceleiaşi judecăţi în condiţiile identităţii de elemente reglementate prin art. 431 C. proc. civ. "nimeni nu poate fi chemat în judecată de două ori în aceeaşi calitate, în temeiul aceleiaşi cauze şi pentru acelaşi obiect".
Aşadar, instituţia juridică a revizuirii este indisolubil legată de efectul negativ al autorităţii de lucru judecat; ca urmare, o cerere de revizuire având ca obiect anularea unei hotărâri pe considerentul încălcării lucrului judecat, este admisibilă doar cu întrunirea condiţiile mai sus citate.
În speţă, revizuentul a solicitat instanţei de judecată anularea încheierii definitive nr. 125 din 23 ianuarie 2019 a Judecătoriei Motru, cu motivarea că încalcă autoritatea de lucru judecat a deciziei nr. 398 din 2 martie 2017 a Tribunalului Gorj.
Or, cel de al doilea litigiu, în raport de care se susţine contradictorialitatea, a avut ca obiect cererea reclamantului A., prin care a solicitat să se stabilească suma ce reprezintă penalităţi pe zi de întârziere la care au fost obligate intimatele prin încheierea din 12.09.2016, dată în dosarul x/2016, modificată prin decizia civilă nr. 398/02.03.2017 pronunţată de Tribunalul Gorj.
Aşadar, Judecătoria Motru, care a soluţionat cel de al doilea litigiu şi care a pronunţat încheierea definitivă nr. 125 din 23 ianuarie 2019 a avut în vedere şi s-a raportat la încheierea din 12.09.2016, dată de Judecătoria Motru în dosarul x/2016, modificată prin decizia civilă nr. 398/02.03.2017 pronunţată de Tribunalul Gorj.
Aşadar, reţine Înalta Curte, criticile reclamantului întemeiate pe art. 488 alin. (1) pct. 7 C. proc. civ. sunt nefondate, întrucât cea de-a doua instanţa a avut în vedere autoritatea de lucru judecat a primei hotărâri.
Prin cel de-al doilea motiv de recurs, a fost criticată motivarea instanţei de revizuire, apreciindu-se că instanţa, în considerentele deciziei, se referă la noţiuni teoretice care nu au legătură cu obiectul cauzei şi reţine în mod eronat că revizuentul a formulat cerere de revizuire pentru rejudecarea fondului.
Aceste critici sunt, de asemenea, nefondate.
Înalta Curte reţine că aceste susţineri pot fi circumscrise art. 488 alin. (1) pct. 6 C. proc. civ., pentru că se invocă o motivare străină de cauză.
Potrivit art. 425 alin. (1) lit. b) C. proc. civ., "în considerentele hotărârii, instanţa trebuie să arate motivele de fapt şi de drept pe care se întemeiază soluţia, respectiv atât motivele pentru care s-au admis, cât şi motivele pentru care s-au înlăturat cererile părţilor".
Motivarea hotărârii înseamnă stabilirea în concret, clar şi concis a stării de fapt urmând o ordine cronologică, încadrarea unei situaţii particulare, de speţă, în cadrul prevederilor generale şi abstracte ale unei legi; scopul motivării fiind acela de a explica soluţia adoptată de instanţă.
Cum motivarea hotărârilor judecătoreşti reprezintă un element de validitate a acestora, instanţa are obligaţia de a arăta argumentele pro şi contra ce au format convingerea în ceea ce priveşte soluţia pronunţată, argumente ce trebuie să se raporteze atât la susţinerile, apărările părţilor, cât şi la probele şi dispoziţiile legale incidente raportului juridic dedus judecăţii.
Prin urmare, motivarea hotărârii reprezintă arătarea stării de fapt şi de drept în baza cărora judecătorul pronunţă soluţia şi constituie o garanţie procesuală ce permite efectuarea controlului judiciar în calea de atac exercitată împotriva acesteia.
Obligativitatea motivării hotărârii constituie o condiţie a procesului echitabil prevăzută de art. 21 din Constituţie şi respectiv art. 6 alin. (1) din Convenţia Europeană a Drepturilor Omului. Or, dreptul la un proces echitabil nu poate fi considerat efectiv decât dacă susţinerile părţilor sunt examinate de instanţa ce are obligaţia legală de a proceda la o analiză a susţinerilor, argumentelor şi mijloacelor de probă, pentru a le aprecia pertinenţa.
Raportând cele expuse la litigiul pendinte, precum şi la criticile recurentului, legate de incidenţa dispoziţiilor art. 488 alin. (1) pct. 6 C. proc. civ., Înalta Curte reţine că instanţa de revizuire şi-a argumentat atât în fapt cât şi în drept soluţia adoptată, în condiţiile în care a detaliat obiectul şi cauza celor două litigii despre care se susţine că ar fi contradictorii.
Argumentele teoretice pe care recurentul le apreciază ca fiind străine de natura cauzei au fost expuse de instanţă pentru a justifica soluţia de respingere a cererii de revizuire, în condiţiile în care au fost detaliate diferenţele dintre temeiurile de drept ale celor două litigii, unul întemeiat în drept pe art. 906 alin. (2) C. proc. civ., iar al doilea pe art. 906 alin. (4) C. proc. civ., instanţa subliniind, prin explicaţiile date, că în cele două dosare s-au soluţionat cereri cu obiect şi cauză diferite.
Din perspectiva celor expuse, Înalta Curte reţine şi că motivul de recurs prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 6 C. proc. civ. este nefondat.
Având în vedere aceste argumente, constatând că decizia recurată este legală şi că nu sunt incidentele motivele de recurs invocate de recurent, Înalta Curte urmează a respinge recursul declarat de revizuentul A. împotriva deciziei civile nr. 160 din 23 ianuarie 2020 pronunţată de Curtea de Apel Craiova, secţia I civilă.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de revizuentul A. împotriva deciziei civile nr. 160 din 23 ianuarie 2020 pronunţată de Curtea de Apel Craiova, secţia I civilă.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 22 aprilie 2021.