Ședințe de judecată: Noiembrie | | 2022
Sunteți aici: Pagina de început » Detalii jurisprudență

R O M Â N I A
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
Secţia a II-a civilă

Decizia nr. 1140/2021

Decizia nr. 1140

Şedinţa publică din data de 11 mai 2021

Asupra conflictului negativ de competenţă:

Prin acţiunea înregistrată la data de 24 septembrie 2020, la Tribunalul Sălaj, secţia civilă în dosarul nr. x/2020, reclamanta A. a chemat în judecată pârâţii Ministerul Justiţiei, Tribunalul Sălaj şi Curtea de Apel Cluj, solicitând instanţei obligarea pârâţilor la recalcularea indemnizaţiei de încadrare şi a celorlalte drepturi aferente, raportat la o valoare de referinţă sectorială în cuantum de 605,225 RON începând cu 01.08.2016 şi în continuare; plata pentru fiecare lună, până la recunoaşterea efectivă a dreptului, a diferenţei dintre venitul la care este îndreptăţită şi venitul efectiv plătit, sumă care va fi actualizată cu indicele de inflaţie, la care se va aplica dobânda legală penalizatoare, calculată de la data exigibilităţii fiecărei obligaţii lunare de plată până la data plăţii efective.

În drept a invocat Decizia Curţii Constituţionale nr. 794/2016, art. III din O.U.G. nr. 20/2016, art. II alin. (1) din Legea nr. 293/2015, art. 3A1 alin. (1) din O.U.G. nr. 57/2015, astfel cum au fost modificate prin O.U.G. nr. 43/2016. art. 253 alin. (1) - (2). art. 266. art. 270, art. 272 şi art. 275 din Codul muncii, precum şi prevederile art. 14 din Convenţia europeană a drepturilor omului, precum şi cele statuate prin Decizia nr. 21/2015 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie -Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept şi Decizia nr. 36 din 4 iunie 2018 a Înaltei Curţi de Casaţi şi Justiţie - Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept.

Pârâtul Ministerul Justiţiei a formulat întâmpinare la dosarul cauzei prin care a invocat excepţia necompetenţei materiale a tribunalului de a soluţiona cauza, arătând prevederile art. 7, CAP. VIII din Anexa VI la Legea-cadru 284/2010 si art. 7 alin. (1), CAP VIII din Anexa V la Legea-cadru nr. 153/2017, potrivit cărora este competentă material secţia de contencios administrativ şi fiscal a Curţii de Apel Bucureşti.

Prin întâmpinarea depusă la dosarul cauzei, pârâta Curtea de Apel Cluj a solicitat respingerea acţiunii reclamantei şi a invocat excepţia necompetenţei materiale a Tribunalului Sălaj.

Prin sentinţa civilă nr. 982/07.12.2020 pronunţată de Tribunalul Sălaj, secţia civilă a fost admisă excepţia necompetenţei teritoriale, invocată din oficiu şi s-a declinat competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Tribunalului Bihor, cu motivarea că reclamanta are calitatea de judecător, iar competenţa instanţei se determină prin raportare la art. 269 Codul muncii şi art. 127 C. proc. civ.

Potrivit art. 127 C. proc. civ., privind competenţa facultativă,,(1)Dacă un judecător are calitatea de reclamant într-o cerere de competenţa instanţei la care îşi desfăşoară activitatea, va sesiza una dintre instanţele judecătoreşti de acelaşi grad aflate în circumscripţia oricăreia dintre curţile de apel învecinate cu curtea de apel în a cărei circumscripţie se află instanţa la care îşi desfăşoară activitatea. (2) În cazul în care cererea se introduce împotriva unui judecător care îşi desfăşoară activitatea la instanţa competentă să judece cauza, reclamantul poate sesiza una dintre instanţele judecătoreşti de acelaşi grad aflate în circumscripţia oricăreia dintre curţile de apel învecinate cu curtea de apel în a cărei circumscripţie se află instanţa care ar fi fost competentă, potrivit legii. (3)".

Cauza a fost înregistrată pe rolul Tribunalului Bihor la data de 5.01.2021.

Analizând cu prioritate, în temeiul art. 248 C. proc. civ., excepţia necompetenţei teritoriale invocate din oficiu, Tribunalul Bihor, secţia I civilă a reţinut că în conformitate cu art. 269 alin. (1) din Codul Muncii " Judecarea conflictelor de muncă este de competenţa instanţelor judecătoreşti, stabilite potrivit legii."

Potrivit art. 208 din Legea nr. 62/2011 a dialogului social "Conflictele individuale de muncă se soluţionează în primă instanţă de către tribunal."

Art. 210 din acelaşi act normativ stabileşte că "Cererile referitoare la soluţionarea conflictelor individuale de muncă se adresează tribunalului în a cărui circumscripţie îşi are domiciliul sau locul de muncă reclamantul."

Potrivit art. 127 C. proc. civ. " (1) Dacă un judecător are calitatea de reclamant într-o cauză de competenţa instanţei la care îşi desfăşoară activitatea sau a unei instanţe inferioare acesteia, va sesiza una dintre instanţele judecătoreşti de acelaşi grad aflate în circumscripţia oricăreia dintre curţile de apel învecinate cu curtea de apel în a cărei circumscripţie se află instanţa la care îşi desfăşoară activitatea. (2) În cazul cererii introduse împotriva unui judecător care ar fi de competenţa instanţei la care acesta îşi desfăşoară activitatea sau a unei instanţe inferioare acesteia, reclamantul poate sesiza una dintre instanţele judecătoreşti de acelaşi grad aflate în circumscripţia oricăreia dintre curţile de apel învecinate cu curtea de apel în a cărei circumscripţie se află instanţa care ar fi fost competentă, potrivit legii. (2^1) Dispoziţiile alin. (1) şi (2) se aplică în mod corespunzător şi în ipoteza în care o instanţă de judecată are calitatea de reclamant sau de pârât, după caz. (3) Dispoziţiile alin. (1) şi (2) se aplică în mod corespunzător şi în cazul procurorilor, asistenţilor judiciari şi grefierilor."

Faţă de prevederile legale invocate, în raport de locul de muncă al reclamantei, competenţa teritorială aparţine Tribunalului Sălaj, iar această instanţă a reţinut în mod eronat că în speţă sunt incidenţe dispoziţiile art. 127 alin. (1) C. proc. civ., ce reglementează excepţia de necompetenţă teritorială de ordine publică doar în cazul în care judecătorul este reclamant într-o cerere de competenţa instanţei la care îşi desfăşoară activitatea sau de competenţa unei instanţe inferioare celei la care judecătorul îşi desfăşoară activitatea.

În cauză însă, reclamanta este judecător la Judecătoria Jibou, iar competenţa de soluţionare a cererii aparţine Tribunalului Sălaj, instanţă superioară celei la care reclamanta îşi desfăşoară activitatea.

Pe de altă parte, instanţa competentă să soluţioneze cauza, respectiv Tribunalul Sălaj, are calitatea de pârâtă în cauză, dar reclamanta nu a înţeles să se prevaleze de dispoziţiile art. 127 alin. (2) şi alin. (2)1 C. proc. civ., iar competenţa teritorială fiind facultativă în acest caz, instanţa învestită de către reclamantă cu soluţionarea litigiului nu putea să invoce din oficiu necompetenţa sa teritorială.

Faţă de considerentele expuse în baza art. 132 C. proc. civ. a fost admisă excepţia invocată din oficiu şi a fost declinată competenţa judecării cauzei în favoarea Tribunalului Sălaj. Totodată, în baza art. 134 şi art. 135 C. proc. civ.. instanţa a constatat ivit conflictul negativ de competenţă, a suspendat din oficiu judecata cauzei şi a înaintat dosarul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie pentru soluţionarea conflictului.

Dosarul a fost înregistrat pe rolul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie la data de 26.03.2021.

Înalta Curte, fiind sesizată conform art. 135 C. proc. civ., constată că în cauză există un conflict negativ de competenţă în sensul art. 133 pct. 2 C. proc. civ., ivit între cele două instanţe care s-au declarat deopotrivă necompetente să judece litigiul, motiv pentru care va stabili competenţa soluţionării cauzei în favoarea Tribunalului Bihor, pentru următoarele considerente:

Cu titlu prealabil, instanţa supremă reţine că, în prezenta cauză este aplicabil C. proc. civ., în forma modificată prin Legea nr. 310/2018, întrucât acţiunea a fost introdusă ulterior intrării în vigoare a acestei legi, la 24 septembrie 2020.

În cauza dedusă judecăţii, instanţa a fost învestită să se pronunţe asupra cererii privind drepturi decurgând din litigiu de muncă, reclamanta având calitatea de judecător.

Potrivit art. 127 alin. (1) C. proc. civ., "dacă un judecător are calitatea de reclamant într-o cauză de competenţa instanţei la care îşi desfăşoară activitatea sau a unei instanţe inferioare acesteia, va sesiza una dintre instanţele judecătoreşti de acelaşi grad aflate în circumscripţia oricăreia dintre curţile de apel învecinate cu curtea de apel în a cărei circumscripţie se află instanţa la care îşi desfăşoară activitatea. ".

Confom art. 127 alin. (2)1 C. proc. civ. "Dispoziţiile alin. (1) şi (2) se aplică în mod corespunzător şi în ipoteza în care o instanţă de judecată are calitatea de reclamant sau de pârât, după caz".

Având în vedere aceste text de lege, Înalta Curte reţine că reclamanta, la data sesizării instanţei, avea calitatea de judecător şi îşi desfăşura activitatea în cadrul Judecătoriei Jibou, iar printre pârâţi figurează şi Tribunalul Sălaj, instanţă superioară celei la care reclamanta îşi desfăşoară activitatea.

Având în vedere că art. 127 alin. (1), alin. (2)1 şi alin. (3), C. proc. civ. vizează atât judecătorul, cât şi instanţa de judecată, calitatea de parte în proces a Tribunalului Sălaj determină incidenţa acestor dispoziţii legale, care reglementează competenţa teritorială facultativă.

În aceste condiţii, conform art. 127 alin. (1) şi alin. (2) C. proc. civ., competenţa revine uneia dintre instanţele judecătoreşti de acelaşi grad aflate în circumscripţia oricăreia dintre curţile de apel învecinate cu curtea de apel în a cărei circumscripţie se află instanţa care ar fi competentă, potrivit legii.

Curtea de Apel Oradea, în circumscripţia căreia se află Tribunalul Bihor este una dintre curţile de apel aflate în vecinătatea Curţii de Apel Cluj, în circumscripţia căreia se află Tribunalul Sălaj, pârât în prezenta cauză.

Pentru aceste motive, în aplicarea dispoziţiilor art. 127 alin. (1), alin. (2)1 şi alin. (3), raportat la art. 135 alin. (4) C. proc. civ., Înalta Curte urmează a stabili competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Tribunalului Bihor.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Stabileşte competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Tribunalului Bihor.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică astăzi,11 mai 2021.