Ședințe de judecată: Noiembrie | | 2022
Sunteți aici: Pagina de început » Detalii jurisprudență

R O M Â N I A
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
Secţia a II-a civilă

Decizia nr. 1282/2021

Decizia nr. 1282

Şedinţa publică din data de 20 mai 2021

Deliberând, asupra conflictului negativ de competenţă se constată următoarele:

Prin cererea înregistrată la data de 09.07.2020 pe rolul Tribunalului Neamţ, secţia I civilă şi de contencios administrativ în dosarul nr. x/2020, reclamanţii A., B., C., D., E., F. şi G., în contradictoriu cu pârâţii Direcţia de Investigare a Infracţiunilor de Criminalitate Organizată şi Terorism, Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie şi Consiliul Naţional pentru Combaterea Discriminării, au solicitat:

Să se recunoască reclamanţilor, începând cu data de 16.10.2018 la zi şi în continuare, pe perioada desfăşurării activităţii in cadrul Direcţiei de Investigare a Infracţiunilor de Criminalitate Organizată şi Terorism ca procurori numiţi cu funcţii de conducere sau execuţie, dreptul la plata diurnei procurorilor detaşaţi in cuantum de 2% din indemnizaţia de încadrare bruta lunara (stabilit pentru fiecare zi de lucru), dar nu mai puţin decât cuantumul prevăzut pentru personalul din unităţile bugetare, drept prevăzut de art. 13 alin. (1) lit. a) din O.U.G. nr. 27/2006, cu obligarea pârâtei, Direcţia de Investigare a Infracţiunilor de Criminalitate Organizată şi Terorism (DIICOT), Ia emiterea unor noi ordine salariale in acest sens.

Obligarea pârâţilor la plata lunară către reclamanţi a diurnei în cuantum de 2% din indemnizaţia de încadrare brută lunară, stabilită pentru fiecare zi de lucru ca drept de care beneficiază procurorii detaşaţi, dar nu mai puţin decât cuantumul prevăzut pentru personalul din unităţile bugetare, prevăzuta de art. 13 alin. (1) lit. a) din O.U.G. nr. 27/2006, începând cu data de 16.10.2018 la zi şi în continuare, respectiv a diferenţei dintre venitul la care suntem îndreptăţiţi (care include aceasta diurna) şi venitul efectiv plătit, diferenţă ce va fi actualizată cu indicele de inflaţie, la care se va aplica dobânda legală penalizatoare, calculată de la data exigibilităţii fiecărei obligaţii lunare de plată şi până la data plăţii efective.

Cu privire la competenţa de soluţionare a cauzei, reclamanţii, procurori în cadrul D.I.I.C.O.T.- Serviciul Teritorial Suceava, au arătat că au sesizat Tribunalul Neamţ ca instanţă de judecată competentă din punct de vedere material şi teritorial, conform art. 127 alin. (1) şi (3) din C. proc. civ.

Pârâta Direcţia de Investigare a Infracţiunilor de Criminalitate Organizată şi Terorism a depus la dosarul cauzei întâmpinare prin care, în temeiul art. 245 coroborat cu art. 130 alin. (2) C. proc. civ. şi al art. 248 C. proc. civ. cu aplicarea art. 132 C. proc. civ., a invocat excepţia necompetenţei teritoriale a instanţei privind soluţionarea litigiului dedus judecăţii, având în vedere dispoziţiile art. 127 alin. (1) si alin. (3) C. proc. civ. şi decizia nr. 7/16.05.2016 a Înaltei Curţi de Casaţie si Justiţie - Completul competent să judece recursul în interesul legii.

Tribunalul, analizând excepţia de necompetenţă teritorială invocată prin întâmpinarea formulată în cauză de pârâta Direcţia de Investigare a Infracţiunilor de Criminalitate Organizată şi Terorism, a admis-o cu motivarea că nu sunt incidente prevederile art. 127 alin. (1) sau ale art. 127 alin. (2) indice 1 C. proc. civ., cu referire şi la alin. (3) al textului legal citat, astfel cum au fost interpretate prin Decizia nr. 7/16.05.2016 pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Completul competent să judece recursul în interesul legii.

Astfel, dispoziţiile art. 127 C. proc. civ. reglementează situaţia particulară a litigiilor în care este implicat un judecător în calitate de reclamant sau de pârât, raţiunea normei fiind aceea de a înlătura orice suspiciune de soluţionare părtinitoare a cauzei din pricina calităţii părţii. Textul de lege se aplică întocmai şi în cazul procurorilor, asistenţilor judiciari şi grefierilor şi vizează două situaţii, respectiv: când una dintre aceste persoane are legitimare procesuală activă (este reclamant) şi când are legitimare procesuală pasivă (este pârât).

În cea dintâi situaţie, potrivit legii, reclamantul "va sesiza una dintre instanţele judecătoreşti de acelaşi grad aflate în circumscripţia oricăreia dintre curţile de apel învecinate cu curtea de apel în a cărei circumscripţie se află instanţa la care îşi desfăşoară activitatea". Pentru a opera însă această competenţă specială, obligatorie când este vorba despre legitimarea procesuală activă a subiectelor vizate de textul legal, este necesar a fi îndeplinite două condiţii: a) reclamantul să aibă calitatea de judecător, procuror, asistent judiciar sau grefier la instanţa competentă potrivit legii; b) sesizarea altei instanţe, de acelaşi grad, din circumscripţia unei curţi de apel învecinate.

Tribunalul a constatat însă că în cauză nu este îndeplinită prima condiţie, în sensul că reclamanţii nu funcţionează ca procurori în cadrul instanţei competente să se pronunţe asupra cererii de chemare în judecată în primă instanţă, respectiv Tribunalul Suceava. Sintagma conţinută în textul art. 127 C. proc. civ., "competenţa instanţei la care îşi desfăşoară activitatea", trebuie interpretată restrictiv, astfel după cum obligă şi Decizia RIL nr. 7/16.05.2016 pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, în sensul că nu semnifică curtea de apel în a cărei circumscripţie îşi desfăşoară activitatea judecătorul, procurorul, asistentul judiciar sau grefierul, ci reprezintă instanţa judecătorească la care acesta funcţionează efectiv.

Or, reclamanţii nu funcţionează ca procurori în cadrul Parchetului de pe lângă Tribunalul Suceava, ci în cadrul Direcţiei de Investigare a Infracţiunilor de Criminalitate Organizată şi Terorism - Serviciul Teritorial Suceava, astfel încât instanţa competentă nu reprezintă instanţa unde aceştia îşi "desfăşoară efectiv activitatea" potrivit dispoziţiilor art. 127 C. proc. civ.

De asemenea, în speţă nu este incidentă nici cea de-a doua situaţie prevăzută de dispoziţiile art. 127 C. proc. civ. referitoare la calitatea de pârât în cauză a instanţei competente, şi anume Parchetul de pe lângă Tribunalul Suceava nu a fost acţionat în judecată de către reclamanţi, aceştia înţelegând să se judece în contradictoriu cu Direcţia de Investigare a Infracţiunilor de Criminalitate Organizată şi Terorism Bucureşti, structură distinctă, şi Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, cu participarea şi citarea în proces a Consiliului Naţional pentru Combaterea Discriminării.

Prin urmare, cum în cauză nu operează prorogarea legală de competenţă reglementată de art. 127 C. proc. civ., iar prin cererea de chemare în judecată reclamanţii au indicat locul de muncă ca fiind D.I.I.C.O.T.- Serviciul Teritorial Suceava, tribunalul a constatat că, în raport de dispoziţiile art. 210 din Legea nr. 62/2011, competenţa de soluţionare aparţine Tribunalului Suceava, în a cărei circumscripţie se află structura de parchet în cadrul căreia aceştia funcţionează .

Pentru considerentele mai sus arătate, Tribunalul Neamţ, secţia I civilă şi de contencios administrativ prin sentinţa civilă nr. 764 din 25 noiembrie 2020 a admis excepţia de necompetenţă teritorială invocată de pârâta Direcţia de Investigare a Infracţiunilor de Criminalitate Organizată şi Terorism şi, în temeiul dispoziţiilor art. 132 C. proc. civ., raportat la art. 269 alin. (1) Codul muncii şi a declinat competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Tribunalului Suceava. Cauza a fost înregistrată la Tribunalul Suceava la data de 18.01.2021 sub nr. x/2020.

La termenul din data de 25 martie 2021, instanţa, din oficiu, în conformitate cu dispoziţiile art. 131 C. proc. civ., a invocat excepţia necompetenţei teritoriale a Tribunalului Suceava şi, deliberând asupra acesteia, a reţinut următoarele:.

Reclamanţii, în calitate de procurori în cadrul Direcţiei de Investigare a Infracţiunilor de Criminalitate Organizată şi Terorism - Serviciul Teritorial Suceava, au sesizat Tribunalul Neamţ cu soluţionarea cererii de chemare în judecată, ca una dintre instanţele judecătoreşti de acelaşi grad aflate în circumscripţia unei curţi de apel învecinate cu Curtea de Apel Suceava, în a cărei circumscripţie se află instanţa competentă la care îşi desfăşoară activitatea.

Cum dispoziţiile art. 127 alin. (1) şi (3) din C. proc. civ. conţin o derogare de la normele de competenţă, reglementând o situaţie excepţională, şi cum este îndeplinită condiţia premisă, aceea ca judecătorul, procurorul, asistentul judiciar sau grefierul să funcţioneze la instanţa competentă să soluţioneze cauza, instanţa constată că operează prorogarea de competenţă în favoarea Tribunalului Neamţ, instanţă judecătorească de acelaşi grad, aflată în circumscripţia Curţii de Apel Bacău.

În acest sens, trebuie amintită şi Decizia nr. 290 din 26 aprilie 2018 a Curţii Constituţionale, publicată în Monitorul Oficial nr. 638/23.07.2018, referitoare la admiterea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 127 alin. (1) şi (2) din C. proc. civ.

Astfel, Curtea Constituţională a reţinut că: "legiuitorul a urmărit să scoată această categorie specială de cereri, în care un judecător este parte în proces, de sub incidenţa aplicării strămutării procesului civil pe motiv de bănuială legitimă cu privire la lipsa de imparţialitate a judecătorilor din cauza calităţii părţilor, eventualul disconfort al părţii judecător creat prin ieşirea acestor cauze din circumscripţia curţii de apel trebuind a fi minimalizat în considerarea principiului imparţialităţii justiţiei şi a intereselor legitime ale celeilalte părţi. Astfel, indiferent dacă competenţa de soluţionare a unor astfel de cauze revine judecătoriei, tribunalului sau chiar curţii de apel, acestea vor fi soluţionate de instanţe de acelaşi grad din circumscripţia unei curţi de apel învecinate, măsura fiind mult mai energică decât în cazul strămutării, unde o eventuală admitere a cererii ar conduce la învestirea doar a unei instanţe de acelaşi grad din circumscripţia aceleiaşi curţi de apel, putând da naştere în aplicarea normelor legale unor situaţii neprevăzute la edictarea acestora".

De asemenea, a arătat Curtea Constituţională: "Dispoziţiile art. 127 din C. proc. civ. se încadrează în regulile instituite de legiuitor în vederea asigurării independenţei obiective a instanţei, fiind capabile să înlăture orice suspiciune de soluţionare cu părtinire a cauzei din pricina calităţii părţilor, stabilind de la debutul procesului civil reperele după care acesta se va desfăşura.

Din acest punct de vedere, Curtea Constituţională a constatat că, de principiu, "competenţa facultativă este o expresie a dispoziţiilor constituţionale ale art. 126 alin. (2) şi ale art. 124, însă, prin limitarea sferei sale de aplicare la instanţa la care îşi desfăşoară efectiv activitatea reclamantul judecător, nu este aptă să acopere, într-un mod complet, toate situaţiile care pot, în mod rezonabil, apărea în cursul unei judecăţi. De aceea, dispoziţia legală criticată nu îşi atinge scopul pentru care a fost edictată, justiţiabilii fiind nevoiţi să recurgă, în diferite momente ale parcursului cauzei lor, la mijloace procedurale alternative în vederea asigurării egalităţii armelor în soluţionarea cauzei lor în mod echitabil".

Având în vedere cele de mai sus, Curtea Constituţională a reţinut că dispoziţiile art. 127 alin. (1) din C. proc. civ. sunt neconstituţionale, încălcând principiul imparţialităţii justiţiei cuprins în art. 124 alin. (2) şi, implicit, dreptul la un proces echitabil prevăzut de art. 21 alin. (3) din Constituţie, prin limitarea pe care o operează prin sintagma "instanţei la care îşi desfăşoară activitatea" din cuprinsul lor.

În consecinţă, Tribunalul Suceava, secţia I Civilă prin încheierea nr. 693 din 08 aprilie 2021 a admis excepţia necompetenţei teritoriale a Tribunalului Suceava, a dispus declinarea competenţei de soluţionare a cauzei în favoarea Tribunalului Neamţ şi, constatând ivit conflictul negativ de competenţă între cele două instanţe, în temeiul disp. art. 235 C. proc. civ., a dispus înaintarea dosarului Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, în vederea pronunţării regulatorului de competenţă.

Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie constatând că în cauză există un conflict negativ de competenţă între cele două instanţe care se declară deopotrivă necompetente de a judeca aceeaşi pricină, în temeiul art. 135 alin. (1) şi (4) C. proc. civ., va pronunţa regulatorul de competenţă stabilind în favoarea Tribunalului Neamţ, secţia I Civilă competenţa teritorială de soluţionare a cauzei, pentru următoarele considerente:

Acţiunea introductivă are ca obiect obligarea pârâţilor la recunoaşterea începând cu data de 16.10.2018 la zi şi în continuare, pe perioada desfăşurării activităţii in cadrul Direcţiei de Investigare a Infracţiunilor de Criminalitate Organizată şi Terorism ca procurori numiţi cu funcţii de conducere sau execuţie, a dreptului la plata diurnei procurorilor detaşaţi in cuantum de 2% din indemnizaţia de încadrare bruta lunara (stabilit pentru fiecare zi de lucru), dar nu mai puţin decât cuantumul prevăzut pentru personalul din unităţile bugetare, drept prevăzut de art. 13 alin. (1) lit. a) din O.U.G. nr. 27/2006, cu obligarea pârâtei, Direcţia de Investigare a Infracţiunilor de Criminalitate Organizată şi Terorism (DIICOT), Ia emiterea unor noi ordine salariale in acest sens.

De asemenea, obligarea pârâţilor la plata lunară către reclamanţi a diurnei în cuantum de 2% din indemnizaţia de încadrare brută lunară, stabilită pentru fiecare zi de lucru ca drept de care beneficiază procurorii detaşaţi, dar nu mai puţin decât cuantumul prevăzut pentru personalul din unităţile bugetare, prevăzuta de art. 13 alin. (1) lit. a) din O.U.G. nr. 27/2006, începând cu data de 16.10.2018 la zi şi în continuare, respectiv a diferenţei dintre venitul la care suntem îndreptăţiţi (care include aceasta diurna) şi venitul efectiv plătit, diferenţă ce va fi actualizată cu indicele de inflaţie, la care se va aplica dobânda legală penalizatoare, calculată de la data exigibilităţii fiecărei obligaţii lunare de plată şi până la data plăţii efective.

Se reţine că litigiul de faţă face parte din categoria celor date de lege în competenţa jurisdicţiei muncii, în raport de prevederile art. 210 din Legea nr. 62/2011.

Tribunalul Neamţ a fost învestit cu soluţionarea unui litigiu căruia i se aplică jurisdicţia muncii faţă de dispoziţiile art. 266 din Codul muncii conform cărora "Jurisdicţia muncii are ca obiect soluţionarea conflictelor de muncă cu privire la încheierea, executarea, modificarea, suspendarea şi încetarea contractelor individuale sau, după caz, colective de muncă prevăzute de prezentul cod, precum şi a cererilor privind raporturile juridice dintre partenerii sociali, stabilite potrivit prezentului cod.", iar potrivit dispoziţiilor art. 269 din Codul muncii "Judecarea conflictelor de muncă este de competenţa instanţelor judecătoreşti, stabilite potrivit legii. (2) Cererile referitoare la cauzele prevăzute la alin. (1) se adresează instanţei competente în a cărei circumscripţie reclamantul îşi are domiciliul sau reşedinţa ori, după caz, sediul."

Cu titlu prealabil, Înalta Curte reţine că în raport de data introducerii acţiunii, respectiv 09.07.2020 în speţă sunt aplicabile dispoziţiile art. 127 alin. (3) coroborat cu art. 127 alin. (1) în forma modificată şi completată a acestui articol prin Legea nr. 310/2018.

Totodată, conform art. 129 din C. proc. civ., necompetenţa este de ordine publică in cazul încălcării competentei teritoriale exclusive, când procesul este de competenţa unei alte instanţe de acelaşi grad şi părţile nu o pot înlătura.

Dispoziţiile art. 127 alin. (1) C. proc. civ. prevăd că, dacă un judecător are calitatea de reclamant într-o cerere de competenţa instanţei la care îşi desfăşoară activitatea, va sesiza una dintre instanţele de acelaşi grad aflate în circumscripţia oricăreia dintre curţile de apel învecinate cu curtea de apel în a cărei circumscripţie de află instanţa la care îşi desfăşoară activitatea.

Potrivit dispoziţiilor art. 127 alin. (3) C. proc. civ. dispoziţiile alin. (1) se aplică în mod corespunzător şi în cazul procurorilor.

Curtea reţine că reclamanţii îşi desfăşoară activitatea în calitate de procurori ai Direcţiei de Investigare a Infracţiunilor de Criminalitate Organizată şi Terorism Serviciul Teritorial Suceava.

Prin decizia nr. 290 din 26 aprilie 2018, publicată în Monitorul Oficial nr. 638 din 23 iulie 2018, Curtea Constituţională a admis excepţia de neconstituţionalitate şi a constatat că dispoziţiile art. 127 alin. (1) şi (2) din C. proc. civ. sunt constituţionale în măsura în care privesc şi instanţa de judecată, în calitate de parte reclamantă/pârâtă.

Potrivit dispoziţiilor art. 127 alin. (3) C. proc. civ., dispoziţiile alin. (1) şi (2) ale art. 127 se aplică în mod corespunzător şi în cazul procurorilor, asistenţilor judiciari şi grefierilor.

Conform deciziei nr. 7/2016 pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie în recurs în interesul legii, art. 127 alin. (1) şi (3) C. proc. civ. trebuie interpretat, sub aspectul noţiunii de "instanţa la care îşi desfăşoară activitatea" în mod restrictiv, în sensul că se referă la situaţia în care judecătorul îşi desfăşoară efectiv activitatea în cadrul instanţei competente să se pronunţe asupra cererii de chemare în judecată în primă instanţă.

Calitatea de procurori a reclamanţilor la instanţa competentă să soluţioneze cauza în primă instanţă, respectiv Tribunalul Suceava, determină incidenţa textului de lege care reglementează competenţa teritorială exclusivă, respectiv art. 127 alin. (1) şi (3) C. proc. civ.

În aceste condiţii, competenţa de soluţionare a cauzei revine uneia dintre instanţele judecătoreşti de acelaşi grad aflate în circumscripţia oricăreia dintre curţile de apel învecinate cu instanţa de apel în a cărei circumscripţie se află instanţa care ar fi competentă, potrivit legii.

În considerarea celor arătate mai sus, în temeiul dispoziţiilor art. 127 alin. (2) şi alin. (2)1 raportat la art. 135 alin. (4) C. proc. civ., Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie va stabili competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Tribunalului Neamţ, căruia i se va trimite dosarul pentru continuarea judecăţii.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Stabileşte competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Tribunalului Neamţ, secţia I civilă şi de contencios administrativ.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 20 mai 2021.