Ședințe de judecată: Noiembrie | | 2022
Sunteți aici: Pagina de început » Detalii jurisprudență

R O M Â N I A
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
Secţia a II-a civilă

Decizia nr. 1860/2021

Decizia nr. 1860

Şedinţa publică din data de 23 septembrie 2021

Asupra recursului de faţă, constată următoarele:

Prin acţiunea de asigurări sociale înregistrată pe rolul Tribunalului Hunedoara sub nr. x/2018, reclamantul A. a chemat în judecată pârâta Casa Judeţeană de Pensii Hunedoara, solicitând instanţei ca prin hotărârea pe care o va pronunţa să dispună obligarea pârâtului, conform art. 1691 din Legea nr. 192/2015, la recalcularea, prin majorarea cu 50% a punctajelor anuale aferente perioadei în care reclamantul a desfăşurat activităţi în locuri de muncă încadrate în grupa I de muncă şi în condiţii speciale de muncă, cu luarea în considerare la stabilirea punctajului mediu anual a unui stagiu complet de cotizare de 20 de ani, începând cu data de 01.01.2016, obligarea pârâtului la emiterea unei noi decizii, obligarea pârâtului la plata diferenţelor dintre pensia cuvenită şi pensia încasată anterior introducerii cererii de chemare în judecată, cu actualizarea diferenţelor cuvenite cu indicele de inflaţie, începând cu data de la care aceste drepturi ar fi trebuit acordate şi până Ia data plăţii efective, cu cheltuieli de judecată.

Prin sentinţa civilă nr. 479 din 30 aprilie 2018, Tribunalul Hunedoara a admis acţiunea de asigurări sociale formulată de către reclamantul A. în contradictoriu cu pârâtul Casa Judeţeană de Pensii Hunedoara şi a obligat pe pârât la emiterea unei decizii de recalculare a drepturilor de pensie aparţinând reclamantului, începând cu data de 1 ianuarie 2016, prin creşterea cu 50% a punctajelor anuale aferente perioadei în care reclamantul a desfăşurat activităţi în locuri de muncă încadrate în grupa I de muncă/condiţii speciale de muncă, prin utilizarea la calculul punctajului mediu anual a unui stagiu complet de cotizare de 20 de ani; a obligat pe pârât la plata diferenţelor de pensie rezultate din recalculare, începând cu data de 1 ianuarie 2016, actualizate cu rata indicelui de inflaţie; a obligat pe pârât la plata sumei de 1000 RON cu titlu de cheltuieli de judecată în favoarea reclamantului.

Împotriva acestei sentinţe a declarat apel pârâta Casa Judeţeană de Pensii Hunedoara solicitând admiterea apelului şi anularea hotărârii atacate în vederea respingerii în totalitate a acţiunii reclamantului, iar în subsidiar casarea hotărârii cu trimiterea cauzei în vederea rejudecării.

Curtea de Apel Alba Iulia, secţia I civilă prin decizia civilă nr. 475/2019 din 11 aprilie 2019 a admis apelul declarat de pârâta Casa Judeţeană de Pensii Hunedoara împotriva sentinţei civile nr. 479 din 30 aprilie 2018 pronunţată de Tribunalul Hunedoara, în dosar nr. x/2018.

A schimbat, în tot sentinţa atacată în sensul că a respins acţiunea formulată de reclamantul A. împotriva pârâtei Casa Judeţeană de Pensii Hunedoara.

Împotriva acestei decizii a declarat recurs recurentul-reclamant A., prin care a solicitat admiterea recursului.

Cererea de recurs nu a fost întemeiată în drept şi în esenţă, recurentul-reclamant a susţinut că instanţa de apel a pronunţat o hotărâre eronată, cu încălcarea dispoziţiilor legale aplicabile speţei.

In combaterea cererii de recurs, intimata-pârâtă Casa Judeţeană de Pensii Hunedoara a depus la dosarul cauzei întâmpinare, prin care a invocat excepţia inadmisibilităţii recursului.

Înalta Curte, a procedat la întocmirea raportului asupra admisibilităţii în principiu a recursului, în temeiul art. 493 alin. (2) din C. proc. civ.

Prin încheierea din Camera de consiliu din 27 mai 2021, potrivit dispoziţiilor art. 494 alin. (4) C. proc. civ., în unanimitate, s-a dispus comunicarea către părţi a raportului asupra admisibilităţii în principiu a recursului.

Potrivit dovezilor de comunicare raportul asupra admisibilităţii în principiu a recursului a fost comunicat părţilor la data de 7 iunie 2021, părţile nedepunând punct de vedere.

La termenul din 23 septembrie 2021, în temeiul dispoziţiilor art. 248 alin. (1) C. proc. civ., potrivit cărora, instanţa se va pronunţa cu prioritate asupra excepţiilor de fond sau de procedură, care fac de prisos în tot sau în parte cercetarea fondului pricinii, Înalta Curte constituită în complet de filtru a luat în examinare excepţia inadmisibilităţii recursului invocată din oficiu şi, analizând actele dosarului din perspectiva normelor legale incidente, urmează să respingă ca inadmisibilă calea extraordinară de atac, în considerarea următoarelor:

Prezentul recurs are ca obiect o decizie, cu caracter definitiv, prin care Curtea de Apel Alba Iulia a admis apelul declarat de pârâta Casa Judeţeană de Pensii Hunedoara împotriva sentinţei civile nr. 479 din 30 aprilie 2018 pronunţată de Tribunalul Hunedoara în dosar nr. x/2018, a schimbat, în tot sentinţa atacată în sensul că a respins acţiunea formulată de reclamantul A. împotriva pârâtei Casa Judeţeană de Pensii Hunedoara.

In cauză, hotărârea atacată cu recurs are caracter definitiv, fiind dată în soluţionarea unui litigiu privind asigurări sociale.

Astfel, prin cererea de chemare în judecată reclamantul A. a solicitat instanţei ca prin hotărârea pe care o va pronunţa sa dispună obligarea pârâtului, conform art. 1691 din Legea nr. 192/2015, la recalcularea, prin majorarea cu 50% a punctajelor anuale aferente perioadei în care reclamantul a desfăşurat activităţi în locuri de muncă încadrate în grupa I de muncă şi în condiţii speciale de muncă, cu luarea în considerare la stabilirea punctajului mediu anual a unui stagiu complet de cotizare de 20 de ani, începând cu data de 1 ianuarie 2016, obligarea pârâtului la emiterea unei noi decizii, obligarea pârâtului la plata diferenţelor dintre pensia cuvenită şi pensia încasată anterior introducerii cererii de chemare în judecată, cu actualizarea diferenţelor cuvenite cu indicele de inflaţie, începând cu data de la care aceste drepturi ar fi trebuit acordate şi până la data plăţii efective.

Faţă de natura pretenţiei deduse judecăţii, respectiv litigiu de asigurări sociale, se reţine incidenţa în speţă a dispoziţiilor art. XVIII alin. (2) din Legea nr. 2/2013 privind unele măsuri pentru degrevarea instanţelor judecătoreşti, precum şi pentru pregătirea punerii în aplicare a Legii nr. 134/2010 privind noul C. proc. civ., care stipulează că, în procesele pornite începând cu data intrării în vigoare a acestui act normativ, respectiv 15 februarie 2013, nu sunt supuse recursului hotărârile pronunţate în cererile privitoare la conflictele de muncă şi de asigurări sociale.

Referitor la aceste litigii, nu sunt supuse recursului deciziile pronunţate de instanţele de apel, acestea fiind hotărâri definitive, aşa cum prevăd dispoziţiile art. 274 Codul muncii.

Coroborând dispoziţiile art. 634 alin. (1) pct. 4 C. proc. civ., care stipulează că sunt hotărâri definitive cele date în apel, fără drept de recurs, precum şi cele ale art. 483 alin. (2) C. proc. civ., modificat prin Legea nr. 2/2013, conform cărora nu sunt supuse recursului hotărârile pronunţate în cererile având ca obiect conflictele de muncă şi asigurări sociale, rezultă că decizia nr. 475/2019 din 11 aprilie 2019 a Curţii de Apel Alba Iulia, secţia I Civilă este definitivă, nefiind supusă căii de atac a recursului.

Prin urmare, decizia nr. 475/2019 din 11 aprilie 2019 a Curţii de Apel Alba Iulia, secţia I civilă, prin care a fost soluţionată cererea de apel, ce face obiectul prezentului recurs este o hotărâre definitivă.

In accepţiunea conferită de legiuitor, hotărârile definitive enumerate în art. 634 C. proc. civ. sunt cele care nu mai pot fi atacate cu apel, respectiv recurs pentru care legea nu prevede posibilitatea atacării lor, ipoteză în care hotărârile devin definitive la data pronunţării lor.

Conform art. 457 alin. (1) C. proc. civ. "Hotărârea judecătorească este supusă numai căilor de atac prevăzute de lege, în condiţiile şi termenele stabilite de aceasta, indiferent de menţiunile din dispozitivul ei".

Legalitatea căilor de atac presupune faptul că o hotărâre judecătorească nu poate fi supusă decât căilor de atac prevăzute de lege. Prin urmare, în afară de căile de atac prevăzute de lege nu se pot folosi alte mijloace procedurale în scopul de a se obţine reformarea sau retractarea unei hotărâri judecătoreşti.

Această regulă are valoare de principiu constituţional, dispoziţiile art. 129 din Constituţie arătând că mijloacele procesuale prin care a fost atacată o hotărâre judecătorească sunt cele prevăzute de lege, dar şi că exercitarea acestora trebuie făcută în condiţiile legii.

Dreptul de a exercita o cale de atac este unic şi se epuizează prin chiar exerciţiul lui. Partea interesată nu poate folosi de mai multe ori o cale de atac împotriva aceleiaşi hotărâri, deci nu se poate judeca de mai multe ori în aceeaşi cale de atac.

Aşadar, decizia ce formează obiectul prezentului recurs are caracter definitiv de la pronunţarea sa, astfel că nu este susceptibilă de a fi atacată cu recurs, în speţă fiind operant principiul legalităţii căii de atac consacrat de art. 457 C. proc. civ.

Aşa fiind, Înalta Curte constată că cererea de recurs formulată de recurentul-reclamant A. nu poate fi primită şi nici supusă vreunei analize, având în vedere caracterul inadmisibil al căii de atac cu care este învestită şi ca urmare a admiterii excepţiei se va respinge ca inadmisibil recursul declarat de recurentul-reclamant A. împotriva deciziei civile nr. 475/2019 din 11 aprilie 2019 pronunţată de Curtea de Apel Alba Iulia, secţia I civilă, în contradictoriu cu intimata-pârâtă CASA JUDEŢEANĂ DE PENSII HUNEDOARA.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge ca inadmisibil recursul declarat de recurentul-reclamant A. împotriva deciziei civile nr. 475/2019 din 11 aprilie 2019 pronunţată de Curtea de Apel Alba Iulia, secţia I civilă, în contradictoriu cu intimata-pârâtă CASA JUDEŢEANĂ DE PENSII HUNEDOARA.

Fără nicio cale de atac.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 23 septembrie 2021.