Şedinţa publică din data de 28 septembrie 2021
Deliberând asupra recursurilor de faţă, constată următoarele:
Prin sentinţa nr. 85 din 18 decembrie 2008 pronunţată în dosarul nr. x/2008 Curtea de Apel Suceava a respins excepţia lipsei calităţii procesuale pasive a Ministerului Economiei şi Finanţelor Publice Bucureşti, ca nefondată; a respins, ca inadmisibilă, acţiunea reclamantului A., în contradictoriu cu Statul Român, prin Ministerul Economiei şi Finanţelor Bucureşti; a admis în parte acţiunea reclamantului, formulată în contradictoriu cu pârâţii Tribunalul Suceava, Curtea de Apel Suceava, Ministerul Justiţiei şi Ministerul Economiei şi Finanţelor Bucureşti, Statul Român, prin Ministerul Economiei şi Finanţelor Bucureşti, Tribunalul Bucureşti şi Curtea de Apel Bucureşti, şi a obligat pârâţii Ministerul Justiţiei, Tribunalul Bucureşti, Curtea de Apel Bucureşti, Tribunalul Suceava şi Curtea de Apel Suceava, să-i plătească diferenţele salariale rezultate din aplicarea majorărilor salariale de 5%, începând cu data de 01.01.2007, în raport cu luna decembrie 2006, 2%, începând cu data de 01.04.2007, în raport cu luna martie 2007 şi de 11%, începând cu data de 01.10.2007, în raport cu luna septembrie 2007, în raport cu perioadele efectiv lucrate, actualizate cu indicele de inflaţie până la plata efectivă, obligând, totodată, pârâţii Tribunalul Bucureşti şi Tribunalul Suceava la efectuarea menţiunilor corespunzătoare în carnetul de muncă al reclamantului, iar pe pârâtul Ministerul Economiei şi Finanţelor Publice să aloce sumele necesare efectuării plăţilor.
Recursurile declarate de Direcţia Generală a Finanţelor Publice a Judeţului Suceava şi Ministerul Justiţiei şi Libertăţilor Cetăţeneşti împotriva acestei sentinţe au fost respinse de Curtea de Apel Suceava, secţia conflicte de muncă şi asigurări sociale, prin decizia nr. 573/07.05.2009.
Prin cererea depusă în data de 12.04.2021 la Curtea de Apel Suceava petentul A. a solicitat lămurirea dispozitivului sentinţei civile nr. 85/18.12.2008 a Curţii de Apel Suceava, pronunţată în dosarul nr. x/2008, irevocabilă ca urmare a respingerii recursului prin decizia nr. 573/07.05.2009 a Curţii de Apel Suceava, în sensul că indexările acordate începând cu anul 2007 rămân incluse în indemnizaţia lunară (salariu) şi pentru anii următori şi pentru viitor, până la intervenirea unor cauze legale de modificare sau stingere a condiţiilor legale de acordare a indemnizaţiei, cu consecinţa plăţii diferenţelor băneşti rezultate.
Prin încheierea nr. 41 din 16 iunie 2021, Curtea de Apel Suceava, secţia I civilă a admis cererea de lămurire a dispozitivului sentinţei civile nr. 85/18.12.2008 a Curţii de Apel Suceava, pronunţată în dosarul nr. x/2008, în sensul că diferenţele salariale acordate prin această sentinţă au fost şi rămân incluse în indemnizaţia de încadrare brută lunară a reclamantului până la data de 09.04.2015.
Împotriva acestei încheieri au declarat recurs pârâţii Tribunalul Suceava, Curtea de Apel Suceava, Ministerul Justiţiei şi Ministerul Finanţelor Publice, prin Direcţia Generală Regională a Finanţelor Publice Iaşi - Administraţia Judeţeană a Finanţelor Publice Suceava.
Examinând cu prioritate, în temeiul art. 316, raportat la art. 298 şi art. 137 alin. (1) din vechiul C. proc. civ., excepţia necompetenţei materiale în soluţionarea recursurilor declarate în cauză, Înalta Curte reţine următoarele:
Petentul şi-a întemeiat cererea de lămurire a dispozitivului sentinţei civile nr. 85/18.12.2008 a Curţii de Apel Suceava, rămasă irevocabilă prin decizia civilă nr. 573/7.05.2009 a Curţii de Apel Suceava, pe dispoziţiile art. 2811 din vechiul C. proc. civ.
Conform acestui text de lege, "În cazul în care sunt necesare lămuriri cu privire la înţelesul, întinderea sau aplicarea dispozitivului hotărârii ori acesta cuprinde dispoziţii potrivnice, părţile pot cere instanţei care a pronunţat hotărârea să lămurească dispozitivul sau să înlăture dispoziţiile potrivnice".
Totodată, primul alineat al art. 2813 din acelaşi cod statuează că încheierile pronunţate în temeiul art. 281 şi 2811, precum şi hotărârea pronunţată potrivit art. 2812 sunt supuse aceloraşi căi de atac ca şi hotărârile în legătură cu care s-a solicitat, după caz, îndreptarea, lămurirea sau înlăturarea dispoziţiilor potrivnice ori completarea.
Aşadar, norma legală anterior evocată reglementează regimul juridic al căilor de atac în această materie, în sensul că hotărârea dată asupra îndreptării/lămuririi/înlăturării dispoziţiilor potrivnice sau completării unei hotărâri este supusă aceloraşi căi de atac ca şi hotărârea lămurită, îndreptată sau completată. Astfel, hotărârea de lămurire, îndreptare sau completare este susceptibilă de a fi cenzurată de aceleaşi instanţe care sunt competente să soluţioneze căile de atac îndreptate împotriva hotărârilor a căror lămurire, îndreptare sau completare s-a cerut.
În speţa, litigiul dedus judecăţii, soluţionat prin hotărârea al cărui dispozitiv s-a cerut a fi lămurit, este guvernat de legislaţia muncii, situaţia invocată de reclamant vizând drepturile salariale care îi revin în baza raportului de muncă de la ordonatorii de credite pârâţi.
Instanţa supremă constată că atât hotărârea de primă instanţă, cât şi hotărârea pronunţată în temeiul art. 2811 C. proc. civ. de la 1865 aparţin Curţii de Apel Suceava, competenţa materială de la data soluţionării cererii de chemare în judecată în primă instanţă, stabilită potrivit dispoziţiilor art. I alin. (1) din O.U.G. nr. 75/2008, păstrându-se şi în cazul cererii de lămurire de dispozitiv.
În ceea ce priveşte, însă, competenţa de soluţionare a căii de atac declarate de partea nemulţumită de soluţia dată de instanţă asupra cererii de lămurire a dispozitivului, atâta timp cât şi recursul declarat împotriva hotărârii de primă instanţă a fost soluţionat de Curtea de Apel Suceava, este firesc, raportat la prevederile exprese ale art. 2813 din vechiul C. proc. civ., coroborat cu cele din art. 4 din cod, să fie soluţionat de aceeaşi instanţă, respectiv Curtea de Apel Suceava.
Este de reţinut şi faptul că dispoziţiile art. 223 din Legea nr. 71/2011 consacră în materia succesiunii legilor procesuale, principiul neretroactivităţii legii noi, conform căruia legea veche, chiar dacă este abrogată de legea nouă, se aplică proceselor în curs, afară de cazul în care prin lege s-ar putea prevede altfel.
Prin Decizia nr. 104/2009, Curtea Constituţională a României a admis excepţia de neconstituţionalitate ridicată, din oficiu, de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia civilă şi de proprietate intelectuală şi a constatat că dispoziţiile art. I şi II din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 75/2008 privind stabilirea de măsuri pentru soluţionarea unor aspecte financiare în sistemul justiţiei sunt neconstituţionale.
Astfel, art. I alin. (2) din O.U.G. nr. 75/2008, prin care s-a stabilit, în favoarea înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, competenţa de soluţionare a recursului declarat împotriva hotărârilor pronunţate în primă instanţă de curţile de apel în cererile având ca obiect acordarea unor drepturi salariale, formulate de personalul salarizat potrivit O.U.G. nr. 27/2006, privind salarizarea şi alte drepturi ale judecătorilor, procurorilor şi altor categorii de personal din sistemul justiţiei, aprobată cu modificări şi completări prin Legea nr. 45/2007, cu modificările şi completările ulterioare, precum şi potrivit Ordonanţei Guvernului nr. 8/2007 privind salarizarea personalului auxiliar din cadrul instanţelor judecătoreşti şi al parchetelor de pe lângă acestea, precum şi din cadrul altor unităţi din sistemul justiţiei, aprobată cu modificări prin Legea nr. 247/2007, cu modificările ulterioare, a fost declarat neconstituţional, iar ulterior, prin articolul unic pct. 1 din Legea nr. 76/2009, norma a fost abrogată.
În urma abrogării art. I din O.U.G. nr. 75/2008, recursul declarat împotriva hotărârii pronunţate în primă instanţă de Curtea de Apel Suceava a fost soluţionat de aceeaşi curte de apel.
Identitatea de raţiune care se desprinde din examinarea dispoziţiilor art. 2811 şi art. 2813 din vechiul C. proc. civ. impune, aşadar, ca şi în cazul recursului exercitat împotriva hotărârii de lămurire a dispozitivului respectivei sentinţe, competenţa de soluţionare a acestei căi extraordinare de atac să se determine în mod similar. Prin urmare, regimul juridic care guvernează căile de atac declarate împotriva unei hotărâri care a făcut obiectul unei cereri de lămurire guvernează, pentru identitate de raţiune, şi competenţa materială de soluţionare a recursului declarat împotriva hotărârii pronunţate cu privire la cererea de lămurire.
Pe cale de consecinţă, în temeiul art. 316, raportat la art. 298 şi art. 137, cu referire la art. 4, art. 2811 şi art. 2813 din vechiul C. proc. civ., văzând şi prevederile Legii nr. 76/2009, Înalta Curte va admite excepţia necompetenţei materiale şi va declina competenţa de soluţionare a recursurilor în favoarea Curţii de Apel Suceava.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Admite excepţia necompetenţei materiale a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie şi, în consecinţă:
Declină competenţa de soluţionare a recursurilor declarate de pârâţii Tribunalul Suceava, Curtea de Apel Suceava, Ministerul Justiţiei şi Ministerul Finanţelor Publice (fost Ministerul Economiei şi Finanţelor), prin Direcţia Generală Regională a Finanţelor Publice Iaşi - Administraţia Judeţeană A Finanţelor Publice Suceava împotriva încheierii nr. 41 din 16 iunie 2021, pronunţate de Curtea de Apel Suceava, secţia I civilă, în favoarea Curţii de Apel Suceava.
Fără cale de atac.
Pronunţată în şedinţa publică astăzi, 28 septembrie 2021.