Ședințe de judecată: Noiembrie | | 2022
Sunteți aici: Pagina de început » Detalii jurisprudență

R O M Â N I A
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
Secţia a II-a civilă

Decizia nr. 1886/2021

Decizia nr. 1886

Şedinţa publică din data de 28 septembrie 2021

Deliberând asupra conflictului negativ de competenţă, constată următoarele:

Prin cererea înregistrată la Tribunalul Dâmboviţa sub dosar nr. x/2020, reclamanţii A., B., C., D., E. şi F., în contradictoriu cu pârâţii Ministerul Public - Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Bucureşti, Parchetul de pe lângă Tribunalul Călăraşi şi Consiliului Naţional pentru Combaterea Discriminării, au solicitat obligarea pârâţilor la recunoaşterea stării de discriminare din punct de vedere salarial în raport cu alţi angajaţi din cadrul Ministerului Justiţiei, respectiv uniformizarea modului de calcul al salariilor prin recalcularea indemnizaţiei de încadrare la o valoare de referinţă sectorială în cuantum de 605,225 RON, începând cu data de 01.08.2016; plata diferenţelor dintre drepturile salariale pe care le-ar fi încasat începând cu data de 01.08.2016 până la zi, precum şi în continuare, inclusiv după intrarea în vigoare a Legii-cadru de salarizare nr. 153/2017, până la plata efectivă a noii indemnizaţii de încadrare; obligarea pârâţilor la emiterea ordinelor de salarizare noi şi plata pentru fiecare lună, până la recunoaşterea efectivă a dreptului, a diferenţei dintre venitul la care sunt îndreptăţiţi şi venitul efectiv plătit, pentru perioada 01.08.2016 şi pentru viitor, respectiv la alocarea fondurilor necesare plăţii diferenţelor băneşti corespunzătoare; actualizarea sumelor de mai sus cu indicele de inflaţie stabilit de Institutul Naţional de Statistică şi prin aplicarea dobânzii legale penalizatoare pentru executarea cu întârziere a acestor obligaţii de plată privind diferenţele de drepturi salariale, calculate începând cu data scadenţei plăţii sumelor ce ar fi trebuit să le fie achitate şi până la plata lor efectivă.

Tribunalul Dâmboviţa a invocat, din oficiu, excepţia necompetenţei teritoriale şi a reţinut că în cauză nu sunt aplicabile dispoziţiile art. 127 alin. (1) şi (3) din C. proc. civ., referitoare la competenţa facultativă, reclamanţii fiind procurori în cadrul Parchetului de pe lângă Judecătoria Călăraşi. Potrivit acestui text de lege, dacă un judecător are calitatea de reclamant într-o cauză de competenţa instanţei la care îşi desfăşoară activitatea sau a unei instanţe inferioare acesteia, va sesiza una dintre instanţele judecătoreşti de acelaşi grad aflate în circumscripţia oricăreia dintre curţile de apel învecinate cu curtea de apel în a cărei circumscripţie se află instanţa la care îşi desfăşoară activitatea, norma aplicându-se în mod corespunzător şi în cazul procurorilor, asistenţilor judiciari şi grefierilor. Or, reclamanţii funcţionează în cadrul Parchetului de pe lângă Judecătoria Călăraşi şi nu la Parchetul de pe lângă Tribunalul Călăraşi şi, prin urmare, nu pot sesiza decât instanţa competentă potrivit dreptului comun în materie.

Pe cale de consecinţă, prin sentinţa civilă nr. 670/10.03.2021 Tribunalul Dâmboviţa a admis excepţia necompetenţei sale teritoriale şi a declinat competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Tribunalului Călăraşi, secţia conflicte de muncă şi asigurări sociale.

Prin încheierea de la termenul din data de 29.06.2021, Tribunalul Călăraşi, la rândul său, a admis excepţia necompetenţei sale teritoriale, declinând dosarul Tribunalului Dâmboviţa, pentru următoarele considerente:

Dispoziţiile alin. (1) al art. 127 C. proc. civ. reglementează ipoteza în care un judecător are calitatea de reclamant într-o cauză de competenţa instanţei la care îşi desfăşoară acesta activitatea. Pentru această situaţie, textul prevede imperativ competenţa oricăreia "dintre instanţele judecătoreşti de acelaşi grad aflate în circumscripţia oricăreia dintre curţile de apel învecinate cu curtea de apel în a cărei circumscripţie se află instanţa care ar fi fost competentă, potrivit legii".

Deşi denumirea marginală a art. 127 C. proc. civ. este "Competenţa facultativă", exprimarea imperativă - "va sesiza" - denotă caracterul obligatoriu al măsurii declinării competenţei teritoriale, facultativă rămânând în acest caz alegerea instanţei în favoarea căreia urmează să se decline competenţa, dintre cele care îndeplinesc condiţiile legii. Cu toate că legiuitorul se referă la sesizarea instanţei judecătoreşti "de acelaşi grad" cu cea la care îşi desfăşoară activitatea reclamantul, totuşi textul nu se opreşte aici, ci face, în continuare, referire la "circumscripţia oricăreia dintre curţile de apel învecinate". Ca atare, nu s-a avut în vedere doar instanţa de acelaşi grad cu cea la care funcţionează reclamantul, ci s-a avut în vedere şi posibilitatea exercitării căilor de atac, aceasta fiind raţiunea pentru care s-a făcut trimitere la circumscripţia curţii de apel în care se afla instanţa unde se introduce cererea.

În analiza competenţei prevăzute de art. 127 din C. proc. civ. trebuie avută în vedere nu numai instanţa la care funcţionează reclamantul, ci şi curtea de apel în circumscripţia căreia se afla această instanţă. Având în vedere dispoziţiile alin. (2), care extind aplicabilitatea alin. (1) şi în cazul procurorilor, asistenţilor judiciari şi grefierilor, rezultă că Tribunalul Călăraşi nu este competent teritorial să judece, reclamanţii funcţionând în cadrul Parchetului de pe lângă Judecătoria Călăraşi.

Dosarul a fost înregistrat pe rolul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia a II-civilă, la data de 28 iulie 2021.

Înalta Curte, constatând existenţa unui conflict negativ de competenţă, în temeiul dispoziţiilor art. 135 alin. (1) din C. proc. civ., va pronunţa regulatorul de competenţă, stabilind în favoarea Tribunalului Călăraşi competenţa de soluţionare a cauzei, pentru următoarele considerente:

Prezentul litigiu are natura juridică a unui litigiu de muncă, întrucât reclamanţii solicită obligarea pârâţilor la plata unor drepturi băneşti despre care afirmă că le-ar fi datorate cu titlu de drepturi salariale.

Dreptul comun pentru soluţionarea conflictelor de muncă este dat de art. 248-253 din Codul muncii şi Legea nr. 62/2011 privind dialogul social.

Art. 210 din Legea nr. 62/2011 prevede că "cererile referitoare la soluţionarea conflictelor individuale de muncă se adresează tribunalului în a cărei circumscripţie îşi are domiciliul sau locul de muncă reclamantul", iar art. 216 din acelaşi act normativ stipulează că:

"Dispoziţiile prezentei legi referitoare la procedura de soluţionare a conflictelor individuale de muncă se completează în mod corespunzător cu cele din C. proc. civ..".

În conformitate cu dispoziţiile art. 127 alin. (1) din C. proc. civ., astfel cum a fost modificat prin Legea nr. 310/2018, "dacă un judecător are calitatea de reclamant într-o cerere de competenţa instanţei la care îşi desfăşoară activitatea sau a unei instanţe inferioare acesteia, va sesiza una dintre instanţele judecătoreşti de acelaşi grad aflate în circumscripţia oricăreia dintre curţile de apel învecinate cu curtea de apel în a cărei circumscripţie se află instanţa la care îşi desfăşoară activitatea", iar potrivit alin. (2), "în cazul în care cererea se introduce împotriva unui judecător care ar fi de competenţa instanţei la care îşi acesta îşi desfăşoară activitatea sau a unei instanţe inferioare acesteia, reclamantul poate sesiza una dintre instanţele judecătoreşti de acelaşi grad aflate în circumscripţia oricăreia dintre curţile de apel învecinate cu curtea de apel în a cărei circumscripţie se află instanţa care ar fi fost competentă, potrivit legii."

De asemenea, art. 127 alin. (2)1 din acelaşi cod statuează că dispoziţiile alin. (1) şi (2) se aplică în mod corespunzător şi în ipoteza în care o instanţă de judecată are calitatea de reclamant sau pârât, după caz, iar potrivit alin. (3) dispoziţiile alin. (1) şi (2) se aplică în mod corespunzător şi grefierilor.

Se reţine că Legea nr. 310/2018 a modificat prevederile art. 127 alin. (1) din C. proc. civ., extinzându-i sfera de aplicare, în sensul că este incidentă competenţa facultativă nu numai atunci când magistratul are calitatea de reclamant într-o cerere de competenţa instanţei la care îşi desfăşoară activitatea, ci şi atunci când cererea este de competenţa unei instanţe inferioare celei la care magistratul îşi desfăşoară activitatea, dispoziţiile aplicându-se în mod corespunzător şi grefierilor.

În speţă, reclamanţii au calitatea de procurori pensionari şi, respectiv, personal auxiliar de specialitate în cadrul Parchetului de pe lângă Judecătoria Călăraşi, iar competenţa aparţine, potrivit art. 210 din Legea nr. 62/2011, tribunalului în a cărui circumscripţie aceştia în au domiciliul sau locul de muncă.

Prin urmare, având în vedere că reclamanţii nu îşi desfăşoară activitatea la instanţa competentă să soluţioneze cauza sau la o instanţă inferioară acesteia, în speţă nu sunt incidente dispoziţiile art. 127 alin. (1) C. proc. civ.

În aceeaşi ordine de idei, litigiului nu-i este aplicabilă nici teza prevăzută de art. 127 alin. (2)1 din cod, întrucât aceasta are în vedere numai ipoteza în care o instanţă de judecată are calitatea de reclamant sau de pârât, ceea ce nu este cazul în speţă. Dispoziţia legală mai sus amintită nu se aplică prin asemănare şi parchetelor de pe lângă instanţe, în lipsa unei reglementări exprese în acest sens.

Este de subliniat faptul că prevederile art. 127 din C. proc. civ., privind competenţa facultativă, sunt norme juridice de excepţie, motiv pentru care sunt de strictă interpretare şi, bineînţeles, nu pot fi extinse prin analogie. O interpretare aşa-zis extensivă a textului de lege aflat în discuţie echivalează cu adăugarea la lege, operaţiune prohibită de art. 5 alin. (4) din acelaşi cod.

Raportat la toate aceste considerente, în temeiul art. 135 alin. (4) C. proc. civ., Înalta Curte va stabili competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Tribunalului Călăraşi, căruia i se va trimite dosarul pentru continuarea judecăţii.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Stabileşte competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Tribunalului Călăraşi.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică astăzi, 28 septembrie 2021.