Ședințe de judecată: Noiembrie | | 2022
Sunteți aici: Pagina de început » Detalii jurisprudență

R O M Â N I A
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
Secţia a II-a civilă

Decizia nr. 1888/2021

Decizia nr. 1888

Şedinţa publică din data de 28 septembrie 2021

Deliberând asupra conflictului negativ de competenţă, constată următoarele:

Prin cererea înregistrată pe rolul a Tribunalului Bucureşti, secţia a VIII-a conflicte de muncă şi asigurări sociale la data de 29.06.2020 sub dosar nr. x/2020, reclamanţii A., B. şi C., în contradictoriu cu pârâţii Direcţia de Investigare a Infracţiunilor de Criminalitate Organizată şi Terorism, din cadrul Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie şi cu citarea Consiliului Naţional pentru Combaterea Discriminării, au solicitat instanţei, ca prin hotărârea pe care o va pronunţa, să recunoască reclamanţilor, începând cu data de 16.10.2018 la zi şi în continuare, pe perioada desfăşurării activităţii în cadrul Direcţiei de Investigare a Infracţiunilor de Criminalitate Organizată şi Terorism, ca procurori numiţi cu funcţii de conducere sau execuţie, dreptul la plata diurnei procurorilor detaşaţi, în cuantum de 2% din indemnizaţia de încadrare brută lunară (stabilit pentru fiecare zi de lucru), dar nu mai puţin decât cuantumul prevăzut pentru personalul din unităţile bugetare, drept prevăzut de art. 13 alin. (1) lit. a) din O.U.G. nr. 27/2006, cu obligarea pârâtei Direcţia de Investigare a Infracţiunilor de Criminalitate Organizată şi Terorism la emiterea unor noi ordine salariale în acest sens, să recunoască reclamantului C., începând cu data de 24.02.2020 la zi şi în continuare, pe perioada desfăşurării activităţii în cadrul Direcţiei de Investigare a Infracţiunilor de Criminalitate Organizată şi Terorism, ca procuror numit cu funcţii de conducere sau execuţie, dreptul la plata diurnei procurorilor detaşaţi, în cuantum de 2% din indemnizaţia de încadrare brută lunară (stabilit pentru fiecare zi de lucru), dar nu mai puţin decât cuantumul prevăzut pentru personalul din unităţile bugetare, drept prevăzut de art. 13 alin. (1) lit. a) din O.U.G. nr. 27/2006, cu obligarea pârâtei Direcţia de Investigare a Infracţiunilor de Criminalitate Organizată şi Terorism la emiterea unor noi ordine salariale în acest sens, să fie obligaţi pârâţii la plata lunară către reclamanţi a diurnei în cuantum de 2% din indemnizaţia de încadrare brută lunară, stabilită pentru fiecare zi de lucru ca drept de care beneficiază procurorii detaşaţi, dar nu mai puţin decât cuantumul prevăzut pentru personalul din unităţile bugetare, prevăzută de art. 13 alin. (1) lit. a) din O.U.G. nr. 27/2006, începând cu data de 16.10.2018 la zi şi în continuare, respectiv a diferenţei dintre venitul la care aceştia sunt îndreptăţiţi (care include diurna) şi venitul efectiv plătit, diferenţă ce va fi actualizată cu indicele de inflaţie, la care se va aplica dobânda legală penalizatoare calculată de la data exigibilităţii fiecărei obligaţii lunare de plată şi până la data plăţii efective.

La data de 19.11.2020, pârâta Direcţia de Investigare a Infracţiunilor de Criminalitate Organizată şi Terorism a formulat întâmpinare, prin care a invocat excepţia necompetenţei teritoriale, iar pe fond a solicitat respingerea acţiunii ca neîntemeiată.

Prin sentinţa civilă nr. 50 pronunţată în data de 05.01.2021 în dosarul nr. x/2020 Tribunalul Bucureşti a admis excepţia necompetenţei teritoriale şi a declinat competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Tribunalului Arad, instanţă la care cauza a fost înregistrată în data de 04.02.2021.

La termenul din data de 08 martie 2021 Tribunalul Arad a invocat, din oficiu, excepţia de necompetenţă teritorială.

Reclamanţii au depus note de şedinţă, prin care au solicitat respingerea excepţiei necompetenţei teritoriale a Tribunalului Arad.

Pârâta Direcţia de Investigare a Infracţiunilor de Criminalitate Organizată şi Terorism a depus note de şedinţă, prin care a solicitat, la rândul său, respingerea excepţiei invocate din oficiu.

Prin sentinţa civilă nr. 285 din data de 5 aprilie 2021 a fost admisă excepţia necompetenţei teritoriale a Tribunalului Arad şi cauza a fost declinată la Tribunalul Bihor.

În considerentele hotărârii s-a reţinut că reclamanţii au calitatea de procurori în cadrul Direcţiei de Investigare a Infracţiunilor de Criminalitate Organizata şi Terorism - Biroul Teritorial Arad, structură cu sediul în Arad, jud. Arad.

Potrivit art. 4 alin. (5) din O.U.G. nr. 78/2016 pentru organizarea şi funcţionarea Direcţiei de Investigare a Infracţiunilor de Criminalitate Organizată şi Terorism, precum şi pentru modificarea şi completarea unor acte normative, aprobată cu modificări prin Legea nr. 120/2018, birourile teritoriale sunt înfiinţate în localităţile în care îşi au sediul parchetele de pe lângă tribunale.

Din coroborarea celor de mai sus rezultă că reclamanţii îşi desfăşoară activitatea în raza de competenţă a Tribunalului Arad, fiind aplicabile dispoziţiile art. 127 alin. (1) şi (3) din C. proc. civ., ca norme speciale de competenţă care se aplică atunci când reclamantul din cererea principală este o persoană care îşi desfăşoară activitatea în justiţie, ca judecător, procuror, asistent judiciar sau grefier, ceea ce impune, în situaţia în care acţiunea este de competenţa instanţei Ia care îşi desfăşoară activitatea sau a unei instanţe inferioare acesteia, să sesizeze una din instanţele judecătoreşti de acelaşi grad, aflate în circumscripţia oricăreia dintre curţile de apel învecinate cu curtea de apel în a cărei circumscripţie se află instanţa la care reclamantul îşi desfăşoară activitatea.

Cauza a fost înregistrată pe rolul Tribunalului Bihor, la data de 05.05.2021.

În şedinţa publică din 27.05.2021, şi această instanţă a invocat, din oficiu, excepţia necompetenţei teritoriale exclusive a Tribunalului Bihor, excepţie pe care a admis-o, pentru următoarele considerente:

Reclamanţii domiciliază în loc. Arad şi au calitatea de procurori în cadrul Direcţiei de Investigare a Infracţiunilor de Criminalitate Organizata şi Terorism - Biroul Teritorial Arad, structură cu sediul în loc. Arad, jud. Arad.

În litigiile de muncă, competenţa teritorială aparţine tribunalului în a cărui circumscripţie îşi are domiciliul sau sediul reclamantul, potrivit art. 269 Codul muncii, coroborat cu prevederile art. 208-210 din Legea nr. 62/2011 şi art. 95 alin. (4) din C. proc. civ.

Faţă de norma de competenţă teritorială absolută prevăzută de art. 269 din Codul muncii şi de art. 208-210 din Legea nr. 62/2011, litigiile de natura celui în cauză sunt date în competenţa tribunalului în circumscripţia căruia îşi are domiciliul sau reşedinţa ori, după caz, sediul reclamantul.

Dispoziţiile art. 127 alin. (1) din C. proc. civ. reglementează o competenţă teritorială de ordine publică, în sensul art. 130 alin. (2) din acelaşi cod, pe care judecătorul are obligaţia să o invoce chiar şi din oficiu, potrivit art. 131, raportat la art. 247 din cod, cu atât mai mult cu cât verificarea competenţei sale este o obligaţie esenţială a judecătorului.

Art. 127 alin. (1) din C. proc. civ. este o normă specială de competenţă, care se aplică atunci când reclamantul din cererea principală este o persoană care îşi desfăşoară activitatea în justiţie, ca judecător, procuror, asistent judiciar sau grefier şi care impune, atunci când acţiunea este de competenţa instanţei la care îşi desfăşoară activitatea sau a unei instanţe inferioare acesteia, să sesizeze una din instanţele judecătoreşti de acelaşi grad, aflate în circumscripţia oricăreia dintre curţile de apel învecinate cu curtea de apel în a cărei circumscripţie se află instanţa la care îşi desfăşoară activitatea/instanţa inferioară acesteia.

În speţă, reclamanţii domiciliază în loc. Arad şi au calitatea de procurori în cadrul Direcţiei de Investigare a Infracţiunilor de Criminalitate Organizată şi Terorism - Biroul Teritorial Arad, structură cu sediul în loc. Arad, jud. Arad, iar nu în cadrul Parchetului de pe lângă Tribunalul Arad sau a Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Timişoara, pentru a fi incidente dispoziţiile art. 127 alin. (1).

Instanţa a apreciat că soluţionarea cauzei este de competenţa teritorială a Tribunalului Arad, având în vedere că reclamanţii au domiciliul pe raza jud. Arad, cât şi faptul că aceştia nu au calitate de procurori în cadrul Parchetului de pe lângă Tribunalul Arad sau a Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Timişoara, pentru a fi incidente dispoziţiile art. 127 alin. (1) C. proc. civ., ci locul de muncă este la Direcţia de Investigate a Infracţiunilor de Criminalitate Organizată şi Terorism - Biroul Teritorial Arad, din cadrul Parchetului de pe lângă înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, funcţionând doar ca o structură cu sediul în loc. Arad, jud. Arad, în circumscripţia Tribunalului Arad.

Conform dispoziţiilor art. 208, coroborat cu art. 210 din Legea nr. 62/2011, republicată, competenţa de soluţionare în primă instanţa a conflictelor individuale de muncă este stabilită în favoarea tribunalului în a cărui circumscripţie îşi are domiciliul sau locul de muncă reclamantul.

Pentru aceste considerente, în temeiul art. 127 alin. (1) şi (3) din C. proc. civ., instanţa a admis excepţia necompetenţei teritoriale a Tribunalului Bihor, a declinat competenţa teritorială de soluţionare a cauzei în favoarea Tribunalului Arad şi, constatând ivit conflictul negativ de competenţă, a dispus suspendarea judecăţii, înaintând dosarul înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, pentru soluţionarea conflictului ivit.

Dosarul a fost înregistrat pe rolul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia a II- civilă, la data de 11 iunie 2021.

Înalta Curte, constatând existenţa unui conflict negativ de competenţă, în temeiul dispoziţiilor art. 135 alin. (1) din C. proc. civ., va pronunţa regulatorul de competenţă, stabilind în favoarea Tribunalului Bucureşti, secţia a VIII-a conflicte de muncă şi asigurări sociale, competenţa de soluţionare a cauzei, pentru următoarele considerente:

Reclamanţii au calitatea de procurori în cadrul Direcţiei de Investigare a Infracţiunilor de Criminalitate Organizată şi Terorism - Biroul Teritorial Arad.

Art. 127 alin. (1) din C. proc. civ., astfel cum a fost modificat prin Legea nr. 310/2018, prevede că, "Dacă un judecător are calitatea de reclamant într-o cauză de competenţa instanţei la care îşi desfăşoară activitatea sau a unei instanţe inferioare acesteia, va sesiza una dintre instanţele judecătoreşti de acelaşi grad aflate în circumscripţia oricăreia dintre curţile de apel învecinate cu curtea de apel în a cărei circumscripţie se află instanţa la care îşi desfăşoară activitatea", iar potrivit alin. (2), "în cazul cererii introduse împotriva unui judecător care ar fi de competenţa instanţei la care acesta îşi desfăşoară activitatea sau a unei instanţe inferioare acesteia, reclamantul poate sesiza una dintre instanţele judecătoreşti de acelaşi grad aflate în circumscripţia oricăreia dintre curţile de apel învecinate cu curtea de apel în a cărei circumscripţie se află instanţa care ar fi fost competentă, potrivit legii". Totodată, alin. (3) al art. 127 statuează că dispoziţiile alin. (1) şi (2) se aplică în mod corespunzător şi în cazul procurorilor, asistenţilor judiciari şi grefierilor.

În conformitate cu prevederile art. 1 alin. (2) şi (3) din O.U.G. nr. 78/2016, Direcţia de Investigare a Infracţiunilor de Criminalitate Organizată şi Terorism funcţionează ca structură în cadrul Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie şi este condusă de procurorul general al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, prin intermediul procurorului-şef al Direcţiei de Investigare a Infracţiunilor de Criminalitate Organizată şi Terorism, având personalitate juridică şi sediul în municipiul Bucureşti.

Prin urmare, Direcţia de Investigare a Infracţiunilor de Criminalitate Organizată şi Terorism are o structură organizatorică "de sine-stătătoare, în cadrul Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, subunităţile acesteia nefiind arondate instanţelor, astfel că ipoteza avută în vedere la instituirea art. 127 alin. (1) din C. proc. civ. nu-şi găseşte aplicabilitatea în litigiile de drepturi salariale în care sunt părţi reclamante procurori sau personal auxiliar al acestei direcţii.

Reclamanţii îşi desfăşoară activitatea în cadrul acestei structuri de parchet, care are personalitate juridică şi sediul în municipiul Bucureşti, funcţionând în cadrul Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, a cărei competenţă se întinde pe întreg teritoriul ţării şi nu este circumscrisă unei anumite unităţi administrativ-teritoriale, chiar dacă există înfiinţate structuri teritoriale ale acestei direcţii, potrivit art. 4 alin. (5) din O.U.G. nr. 78/2016, prin ordin al procurorului-şef al Direcţiei de Investigare a Infracţiunilor de Criminalitate Organizată şi Terorism, în localităţile în care îşi au sediul parchetele de pe lângă curţile de apel ori tribunale şi în raport cu circumscripţiile acestora, servicii sau birouri teritoriale conduse de procurori-şefi.

Prin urmare, în speţă competenţa teritorială nu poate fi determinată în condiţiile art. 127 din C. proc. civ., ci în conformitate cu dispoziţiile art. 210 din Legea nr. 62/2011, care statuează că "cererile referitoare la soluţionarea conflictelor individuale de muncă se adresează tribunalului în a cărui circumscripţie îşi are domiciliul sau locul de muncă reclamantul. Or, reclamanţii au ales să sesizeze Tribunalul Bucureşti, adică instanţa pe raza căreia se află sediul Direcţiei de Investigare a Infracţiunilor de Criminalitate Organizată şi Terorism, entitate înzestrată cu personalitate juridică şi care are sediul în Municipiul Bucureşti, din care aceştia fac parte şi care funcţionează ca structură în cadrul Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie.

În raport cu această opţiune procesuală, manifestată în sensul dispoziţiilor art. 116 C. proc. civ., Înalta Curte constată incidenţa în cauză a dispoziţiilor art. 269 alin. (1) şi (2) din Legea nr. 53/2003 privind Codul muncii, raportate la cele ale art. 210 şi art. 216 din Legea nr. 62/2011, situaţie faţă de care competenţa de soluţionare a cauzei aparţine Tribunalului Bucureşti, secţia a VIII-a conflicte de muncă şi asigurări sociale.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Stabileşte competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Tribunalului Bucureşti, secţia a VIII-a de conflicte de muncă şi asigurări sociale.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţa publică astăzi, 28 septembrie 2021.