Ședințe de judecată: Noiembrie | | 2022
Sunteți aici: Pagina de început » Detalii jurisprudență

R O M Â N I A
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
Secţia a II-a civilă

Decizia nr. 2116/2021

Decizia nr. 2116

Şedinţa publică din data de 13 octombrie 2021

Deliberând asupra conflictului negativ de competenţă, din actele şi lucrările dosarului, constată următoarele:

Prin cererea de chemare în judecată înregistrată la data de 23 octombrie 2018 pe rolul Tribunalului Cluj sub numărul x/2018, reclamanta COMPANIA NAŢIONALĂ DE ADMINISTRARE A INFRASTRUCTURII RUTIERE S.A. - Direcţia Regională Drumuri şi Poduri Cluj a chemat în judecată pârâţii A., pentru plata sumei de 10.051,63 RON, şi pe B. pentru plata sumei de 5.212,45, reprezentând prejudiciul produs angajatorului.

Prin sentinţa civilă nr. 1243 din 27 mai 2019, pronunţată de Tribunalul Cluj, secţia mixtă de contencios administrativ şi fiscal, conflicte de muncă şi asigurări sociale, s-a admis acţiunea formulată şi au fost obligaţi pârâţii la plata către reclamantă a sumelor indicate în cererea de chemare în judecată, fiind respinse cererile reconvenţionale formulate de pârâţi.

Pârâţii au formulat apel împotriva sentinţei menţionate, iar prin decizia civilă nr. 1192/A din 04 octombrie 2019, pronunţată de Curtea de Apel Cluj, secţia a IV-a pentru litigii de muncă şi asigurări sociale, s-a dispus anularea sentinţei civile nr. 1243 din 27 mai 2019 a Tribunalului Cluj şi a încheierilor de şedinţă din 21.01.2019, 04.03.2019 şi 13.05.2019, pronunţate în dosarul nr. x/2018, cauza fiind trimisă spre judecare Tribunalului Bucureşti, secţia a VIII-a conflicte de muncă şi asigurări sociale.

Tribunalul Bucureşti, secţia a VIII-a conflicte de muncă şi asigurări sociale, prin sentinţa civilă nr. 3124 din 15 iulie 2020, a admis excepţia necompetenţei teritoriale şi a declinat competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Tribunalului Cluj.

Pentru a pronunţa această hotărâre, instanţa a reţinut că reclamanta a indicat ca sediu pentru comunicarea actelor de procedură pe cel situat în Cluj Napoca unde se află sediul Direcţiei Regionale de Drumuri şi Poduri Cluj, care reprezintă o subunitate fără personalitate juridică, potrivit art. 1 alin. (3) din O.U.G. nr. 84/2003.

Instanţa a apreciat că, în lipsa unei reglementări speciale, de vreme ce societatea reclamantă a ales să se judece la instanţa în circumscripţia căreia se află sediul unei subunităţi ale sale, instanţei respective îi revine competenţa de soluţionare a pricinii, reţinându-se că nu sunt incidente prevederile art. 133 alin. (1) lit. b) din C. proc. civ. referitoare la conflictul negativ de competenţă.

Prin sentinţa civilă nr. 2206 din 8 septembrie 2021, Tribunalul Cluj, secţia mixtă de contencios administrativ şi fiscal, conflicte de muncă şi asigurări sociale a admis excepţia necompetenţei teritoriale şi a declinat competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Tribunalului Bucureşti, secţia VIII conflicte de muncă şi asigurări sociale.

S-a constatat ivit conflictul negativ de competenţă şi s-a dispus înaintarea cauzei la Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie în vederea pronunţării unui regulator de competenţă.

Pentru a pronunţa această hotărâre, instanţa a reţinut că, potrivit prevederilor art. 269 alin. (1) şi (2) din Codul muncii, judecarea conflictelor de muncă este de competenţa instanţei judecătoreşti în a cărei circumscripţie reclamantul îşi are domiciliul sau reşedinţa ori, după caz, sediul.

Astfel cum arată instanţa, reclamanta, angajator al pârâţilor, este COMPANIA NAŢIONALĂ DE ADMINISTRARE A INFRASTRUCTURII RUTIERE, cu sediul în Bucureşti, astfel că, tribunalului în a cărui circumscripţie aceasta îşi are sediul îi revine competenţa de soluţionare a prezentului litigiu.

A mai menţionat că instanţa de control judiciar, Curtea de Apel Cluj, cu ocazia soluţionării apelului declarat de pârâţi împotriva sentinţei primei instanţe, a statuat în sensul că Tribunalul Bucureşti este instanţa căreia îi revine competenţa de soluţionare a cauzei.

Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, constatând existenţa unui conflict negativ de competenţă între cele două instanţe, care se declară deopotrivă necompetente în a judeca aceeaşi pricină, în temeiul dispoziţiilor art. 135 alin. (1) din C. proc. civ., va pronunţa regulatorul de competenţă, stabilind în favoarea Tribunalului Bucureşti, secţia a VIII-a conflicte de muncă şi asigurări sociale competenţa de soluţionare a cauzei, pentru următoarele considerente:

Instanţa reţine că reclamanta COMPANIA NAŢIONALĂ DE ADMINISTRARE A INFRASTRUCTURII RUTIERE S.A. - Direcţia Regională Drumuri şi Poduri Cluj a învestit Tribunalul Cluj cu soluţionarea unui litigiu de muncă.

Conform dispoziţiilor art. 266 din Codul muncii, "Jurisdicţia muncii are ca obiect soluţionarea conflictelor de muncă cu privire la încheierea, executarea, modificarea, suspendarea şi încetarea contractelor individuale sau, după caz, colective de muncă prevăzute de prezentul cod, precum şi a cererilor privind raporturile juridice dintre partenerii sociali, stabilite potrivit prezentului cod".

Conflictul individual de muncă este definit de dispoziţiile art. 1 alin. (1) lit. p) din Legea nr. 62/2011 a dialogului social, ca fiind "conflictul de muncă ce are ca obiect exercitarea unor drepturi sau îndeplinirea unor obligaţii care decurg din contractele individuale şi colective de muncă ori din acordurile colective de muncă şi raporturile de serviciu ale funcţionarilor publici, precum şi din legi sau din alte acte normative".

Codul muncii, în art. 267, determină persoanele care pot avea calitatea de parte în litigiile de dreptul muncii, iar art. 269 din acelaşi cod statuează că:

"(1) Judecarea conflictelor de muncă este de competenţa instanţelor judecătoreşti, stabilite potrivit legii. (2) Cererile referitoare la cauzele prevăzute la alin. (1) se adresează instanţei competente în a cărei circumscripţie reclamantul îşi are domiciliul sau reşedinţa ori, după caz, sediul".

Totodată, conform dispoziţiilor art. 210 din Legea nr. 62/2011 a dialogului social, cererile referitoare la soluţionarea conflictelor individuale de muncă, se adresează instanţei judecătoreşti competente, în a cărei circumscripţie reclamantul îşi are domiciliul sau locul de muncă, motiv pentru care, având în vedere că în cauză calitatea de reclamant aparţine COMPANIEI NAŢIONALE DE ADMINISTRARE A INFRASTRUCTURII RUTIERE, cu sediul în Bucureşti, competenţa revine Tribunalului Bucureşti, secţia a VIII-a conflicte de muncă şi asigurări sociale, în raport de prevederile art. 95 pct. 1 C. proc. civ.

Totodată, trebuie subliniat faptul că Direcţia Regională de Drumuri şi Poduri Cluj, reprezintă o subunitate fără personalitate juridică, potrivit art. 1 alin. (3) din O.U.G. nr. 84/2003.

Aşa fiind, în raport de considerentele expuse şi de principiul asigurării accesului efectiv la justiţie, văzând şi dispoziţiile art. 135 alin. (4) din noul C. proc. civ., Înalta Curte urmează a stabili competenţa de soluţionare a cererii ce face obiectul cauzei, în favoarea Tribunalului Bucureşti, secţia a VIII-a conflicte de muncă şi asigurări sociale, căruia i se va trimite dosarul pentru continuarea judecăţii.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Stabileşte competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Tribunalului Bucureşti, secţia a VIII-a conflicte de muncă şi asigurări sociale.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică astăzi, 13 octombrie 2021.