Asupra recursului de față;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin acțiunea înregistrată la data de 1 martie 2004, reclamantul L.I. a solicitat anularea hotărârii nr. 9672 din 30 ianuarie 2004, emisă de Casa Județeană de Pensii Bihor și obligarea acestuia să-i recunoască drepturile prevăzute de Legea nr. 189/2000.
În motivarea acțiunii sale, reclamantul a arătat că în perioada 24 august 1944 - octombrie 1944 s-a refugiat din motive etnice, din localitatea Peștiș, în Voivozi, comuna Popești.
Curtea de Apel Oradea, secția comercială și de contencios administrativ, prin sentința civilă nr. 221/CA - PI din 22 martie 2004, a admis acțiunea, a anulat hotărârea nr. 9672 din 30 ianuarie 2004, emisă de pârâtă și a obligat-o să-i recunoască reclamantului, calitatea de beneficiar al O.G. nr. 105/1999, aprobată prin Legea nr. 189/2000, cu modificările și completările ulterioare, pentru perioada 25 august 1944 - 14 octombrie 1944.
Pentru a hotărî astfel, instanța de fond a reținut că strămutarea reclamantului, din localitatea de domiciliu, în altă localitate, este o modalitate de persecuție etnică.
Împotriva acestei soluții a formulat recurs, Casa Județeană de Pensii Bihor, care a susținut în esență că instanța de fond a interpretat și aplicat greșit prevederile legale în materie, că din actele depuse de reclamant, la dosar, nu se face dovada unei persecuții etnice.
Recursul este întemeiat și urmează să fie admis.
Potrivit prevederilor art. 1 lit. c) din O.G. nr. 105/1999 privind acordarea unor drepturi, persoanele persecutate de către regimurile instaurate în România, cu începere de la 6 septembrie 1940, până la 6 martie 1945, din motive etnice, aprobată, modificată și completată prin Legea nr. 189/2000, beneficiază de drepturile acordate prin această ordonanță, persoana, cetățean român, care în perioada arătată, a avut de suferit persecuții din motive etnice, fiind strămutată în altă localitate, decât cea de domiciliu.
Este adevărat că potrivit art. 2 din Normele de aplicare a O.G. nr. 105/1999, aprobate prin H.G. nr. 127/2002, prin persoană strămutată în altă localitate, în sensul acestei ordonanțe, se înțelege persoana care a fost mutată sau care a fost nevoită să își schimbe domiciliul în altă localitate, din motive etnice, între altele, fiind enumerate și persoanele refugiate.
Or, în cauză reclamantul s-a refugiat în perioada 24 august 1944 - octombrie 1944, din localitatea Pestes, în localitatea Voivozi, ambele localități aflându-se pe teritoriul Ungariei.
Este de necontestat că reclamantul a suferit toate consecințele situației de refugiat, dar legiuitorul, prin O.G. nr. 105/1999, nu a urmărit să acorde drepturi compensatorii, și acestei categorii de persoane.
Așa fiind, se va admite recursul, va fi casată sentința atacată și în fond, se va respinge acțiunea.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Admite recursul declarat de Casa Județeană de Pensii Bihor împotriva sentinței civile nr. 221/CA - PI din 22 martie 2004 a Curții de Apel Oradea, secția comercială și de contencios administrativ.
Casează sentința atacată și în fond, respinge acțiunea.
Pronunțată în ședință publică, astăzi 16 februarie 2005.