Asupra recursului de față;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin sentința civilă nr. 109 din 5 mai 2004, a Curții de Apel Suceava, secția comercială și de contencios administrativ, a fost respinsă acțiunea formulată de SC R.S. SRL, în contradictoriu cu Ministerul Finanțelor Publice și Direcția Generală a Finanțelor Publice a județului Suceava, pentru anularea deciziei nr. 35 din 5 februarie 2004 a Direcției Generale de Soluționare a Contestațiilor, s-a admis cererea aceleiași reclamante, privind anularea actului nr. 281.741 din 11 martie 2004, emis de Ministerul Finanțelor Publice - Direcția Generală de Colectare a Creanțelor Bugetare, prin care s-a suspendat soluționarea administrativă a cererii de suspendare a măsurilor asiguratorii luate de Garda Financiară Suceava și s-a dispus suspendarea executării silite a procesului-verbal de control nr. 84 din 22 decembrie 2003, prin care s-au stabilit în sarcina reclamantei, obligații fiscale de 7.205.239.788 lei, reprezentând T.V.A., impozit pe profit, dobânzi și penalități.
Pentru a hotărî astfel, instanța a reținut, în esență, că decizia nr. 35 din 5 februarie 2004, a Ministerului Finanțelor, prin care s-a dispus suspendarea soluționării administrative a cauzei, pentru suma mai sus menționată, este legală, întrucât a fost luată în conformitate cu prevederile art. 178 alin. (1) lit. a) C. proc. fisc., în cauză existând indicii de săvârșire a unei infracțiuni pentru cercetarea căreia au fost sesizate organele de urmărire penală, iar, pe de altă parte, executarea silită a procesului-verbal de control ar putea aduce grave prejudicii, reclamantei, fiindcă timpul mai puțin rezonabil în care s-ar soluționa plângerea penală și acțiunea în contencios administrativ, face imposibilă întoarcerea executării.
Împotriva sentinței a declarat recurs, Direcția Generală a Finanțelor Publice a județului Suceava, în nume propriu și pentru Ministerul Finanțelor Publice, susținând că aceasta este nelegală și netemeinică în ce privește modul de soluționare a capetelor de cerere referitoare la actul nr. 281.741 din 11 martie 2004 al Ministerului Finanțelor Publice - Direcția Generală de Colectare a Creanțelor Bugetare și la suspendarea executării procesului-verbal de control nr. 84 din 21 decembrie 2003.
În acest sens, prin motivele depuse la dosar, recurenta susține că reclamanta nu a solicitat prin cererea de chemare în judecată, și anularea actului administrativ nr. 281.741/2004, al Ministerului Finanțelor Publice - Direcția Generală de Colectare a Creanțelor Bugetare, așa încât, anulând acest act, instanța a acordat mai mult decât s-a cerut, ceea ce conduce la modificarea sau casarea hotărârii atacate, conform art. 304 pct. 6 C. proc. civ.
Cu privire la măsura de suspendare a executării procesului-verbal de control, se susține că aceasta a fost luată cu aplicarea greșită a legii, întrucât în cauza dedusă judecății nu s-a pus problema anulării procesului-verbal și prin urmare, având în vedere prevederile art. 9 din Legea nr. 29/1990, potrivit cărora suspendarea poate fi acordată până la soluționarea acțiunii formulate împotriva actului respectiv, în lipsa unei astfel de acțiuni, cererea de suspendare este inadmisibilă.
Examinând sentința atacată, în raport cu criticile formulate, probele administrate și normele legale incidente, Curtea constată că recursul este întemeiat.
Astfel, prin acțiunea înregistrată la data de 19 februarie 2004, reclamanta SC R.S. SRL Suceava a solicitat instanței de contencios administrativ, anularea deciziei nr. 35 din 5 februarie 2004 a Direcției Generale de Soluționare a Contestațiilor din cadrul Ministerului Finanțelor Publice - Agenția Națională de Administrate Fiscală, prin care s-a dispus în temeiul art. 178 alin. (1) lit. a) din O.G. nr. 92/2003, privind Codul de procedură fiscală, suspendarea soluționării contestației pe care a formulat-o împotriva procesului-verbal nr. 84 din 22 decembrie 2003, încheiat de organele de control ale Direcției Generale a Finanțelor Publice Suceava, privind obligații bugetare în sumă de 7.205.239.788 lei.
Măsura organului administrativ cu activitate jurisdicțională a fost argumentată prin aceea că verificările făcute în legătură cu modul de constituire, evidențiere și virare a impozitului pe profit și a T.V.A. datorate pentru perioada 1 ianuarie 2002 - 31 iulie 2003, au scos în evidență existența unor indicii temeinice de săvârșire a infracțiunilor prevăzute și pedepsite de art. 11 lit. c) și e) din Legea nr. 87/1994, privind combaterea evaziunii fiscale de către administratorul societății, motiv pentru care, la 11 ianuarie 2004, au fost sesizate organele de urmărire penală, constatarea respectivelor infracțiuni având o înrâurire hotărâtoare asupra soluției ce urmează să fie dată în procedura administrativă.
La termenul din 7 aprilie 2004, reclamanta și-a completat cererea, solicitând în temeiul art. 9 din Legea nr. 29/1990, și suspendarea executării procesului-verbal nr. 84 din 22 decembrie 2003, cu motivarea că prin indisponibilizarea contului de către autoritatea fiscală, „se produc societății, pagube iminente și de mare valoare”.
Adresa nr. 281.741 din 11 martie 2004, emisă de Direcția Generală de Colectare a Creanțelor Bugetare, ca răspuns la solicitarea reclamantei, privind suspendarea măsurilor asiguratorii dispuse de Garda Financiară Suceava, nu a fost contestată prin cererea de chemare în judecată și nici printr-o cerere modificatoare sau completatoare, conform art. 132 C. proc. civ.
Prin urmare, hotărârea instanței de fond, prin care s-a dispus anularea actului mai sus menționat,care nu formează obiectul pricinii, este nelegală, întrucât constituie o încălcare a principiilor disponibilității și contradictorialității în procesul civil și a prevederilor art. 129 alin. (6) C. proc. civ., potrivit cărora judecătorii hotărăsc numai asupra cererii deduse judecății.
Și al doilea motiv de recurs privitor la suspendarea executării procesului-verbal de control nr. 84 din 22 decembrie 2003, este întemeiat.
Potrivit art. 9 din Legea contenciosului administrativ nr. 29/1990, în vigoare la data pronunțării sentinței recurate, în cazuri bine justificate și pentru a se preveni producerea unei pagube iminente, reclamantul poate cere instanței să dispună suspendarea executării actului administrativ, până la soluționarea acțiunii.
Deci, din textul menționat rezultă că reclamantul poate cere suspendarea executării actului administrativ, numai în situația în care pe rolul instanței se află acțiunea principală prin care se atacă actul administrativ.
Or, în cauză, prima instanță nu a fost sesizată cu acțiune principală pentru anularea procesului-verbal de control, astfel încât în mod greșit a soluționat cererea de suspendare a executării acestuia, soluția adoptată fiind contrară dispozițiilor art. 9 din Legea nr. 29/1990.
Așa fiind, văzând și prevederile art. 312 C. proc. civ., se va admite recursul și va fi modificată sentința atacată, în sensul respingerii, ca inadmisibilă, și a cererii de suspendare a executării procesului-verbal de control nr. 84 din 22 decembrie 2003, încheiat de Direcția Generală a Finanțelor Publice Suceava.
Vor fi menținute celelalte dispoziții ale sentinței.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Admite recursul declarat de Direcția Generală a Finanțelor Publice a județului Suceava, împotriva sentinței nr. 109 din 5 mai 2004, a Curții de Apel Suceava, secția comercială și de contencios administrativ.
Modifică sentința atacată, în sensul că respinge și cererea de suspendare a executării procesului-verbal, ca inadmisibilă.
Menține celelalte dispoziții ale sentinței.
Pronunțată în ședință publică, astăzi 17 februarie 2005.