Ședințe de judecată: Martie | | 2026
Sunteți aici: Pagina de început » Detalii jurisprudență

R O M Â N I A
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
Completurile de 5 judecători

Decizia nr. 188/2021

Şedinţa publică din data de 17 mai 2021

Asupra recursului de faţă;

Din examinarea lucrărilor cauzei, constată următoarele:

I. Circumstanţele cauzei

1. Istoricul litigiului

Prin Decizia nr. 228 din 6 noiembrie 2018 (Decizia nr. 228/2018 a Curţii de Apel Suceava), Curtea de Apel Suceava, secţia I civilă a respins, ca inadmisibile, recursurile formulate de reclamanta A. şi de intervenientul în interesul reclamantei B. împotriva deciziei civile nr. 1576 din 28 decembrie 2017, pronunţată de Tribunalul Suceava în dosarul nr. x/2016 şi a sentinţelor civile nr. 1217 din 4 aprilie 2017, nr. 1476 din 2 mai 2017 şi a încheierii nr. 1033 din 31 mai 2017, pronunţate de Judecătoria Rădăuţi în dosarul nr. x/2016, precum şi recursul formulat de reclamanta A. împotriva încheierii din 3 septembrie 2018.

Împotriva Deciziei nr. 228/2018 a Curţii de Apel Suceava, reclamanta A. şi intervenientul în interesul reclamantei B. au formulat contestaţii în anulare, înregistrate pe rolul Curţii de Apel Suceava sub nr. x/2018.

Prin decizia civilă nr. 59 din 6 februarie 2019, Curtea de Apel Suceava, secţia I civilă a respins, ca nefondate, contestaţiile în anulare formulate de reclamanta A. şi de intervenientul în interesul reclamantei B..

Împotriva deciziei civile nr. 59 din 6 februarie 2019, pronunţată de Curtea de Apel Suceava, contestatoarea A. a formulat contestaţie în anulare, înregistrată pe rolul Curţii de Apel Suceava sub nr. x/2019.

Prin decizia civilă nr. 187 din 11 aprilie 2019, Curtea de Apel Suceava, secţia I civilă a respins contestaţia în anulare formulată de contestatoarea A. împotriva deciziei civile nr. 59 din 6 februarie 2019, pronunţată de Curtea de Apel Suceava în dosarul nr. x/2018.

Împotriva deciziei civile nr. 187 din 11 aprilie 2019, pronunţată de Curtea de Apel Suceava, contestatoarea A. a formulat contestaţie în anulare, înregistrată pe rolul Curţii de Apel Suceava sub nr. x/2019.

Prin decizia civilă nr. 290 din 13 septembrie 2019, Curtea de Apel Suceava, secţia I civilă a respins contestaţia în anulare formulată de contestatoarea A. împotriva deciziei civile nr. 187 din 11 aprilie 2019, pronunţată de Curtea de Apel Suceava în dosarul nr. x/2019.

Împotriva deciziei civile nr. 290 din 13 septembrie 2019, pronunţată de Curtea de Apel Suceava, contestatoarea A. a formulat contestaţie în anulare, înregistrată pe rolul Curţii de Apel Suceava sub nr. x/2019.

Prin decizia civilă nr. 426 din 21 noiembrie 2019 (Decizia nr. 426/2019 a Curţii de Apel Suceava), Curtea de Apel Suceava, secţia I civilă a respins contestaţia în anulare formulată de contestatoarea A. împotriva deciziei civile nr. 290 din 13 septembrie 2019, pronunţată de Curtea de Apel Suceava, secţia I civilă în dosarul nr. x/2019. Analizând contestaţia în anulare, Curtea de Apel Suceava a reţinut că cererea este întemeiată pe dispoziţiile art. 503 alin. (1) C. proc. civ., iar pentru termenul de judecată din 13 septembrie 2019, când a fost pronunţată decizia contestată, respectiv Decizia nr. 290/2019, contestatoarea a primit personal citaţia, aşa cum rezultă din dovada aflată la dosar, procedura fiind legal îndeplinită.

2. Cererea de revizuire

Împotriva Deciziei nr. 426/2019 a Curţii de Apel Suceava, revizuenta A. a formulat cerere de revizuire, întemeiată pe prevederile art. 509 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ.

Revizuenta A. a susţinut că, prin Decizia nr. 426/2019 a Curţii de Apel Suceava, s-a respins acţiunea persoanei A. (CNP 13 cifre), iar, prin Decizia nr. 228/2018 a Curţii de Apel Suceava, s-a respins acţiunea persoanei fictive A. (CNP 14 cifre), a doua decizie încălcând autoritatea de lucru judecat a primei decizii, motiv pentru care a solicitat admiterea revizuirii şi anularea celei din urmă decizii, respectiv Decizia nr. 426/2019 a Curţii de Apel Suceava.

La 16 decembrie 2019, revizuenta A. a depus motivele cererii de revizuire în care a arătat următoarele: în Decizia nr. 426/2019 a Curţii de Apel Suceava, nu s-a invocat autoritatea de lucru judecat; Deciziile nr. 228/2018 şi nr. 426/2019, ambele pronunţate de Curtea de Apel Suceava, îndeplinesc condiţia triplei identităţi de părţi, obiect şi cauză; ambele litigii privesc aceleaşi părţi, au acelaşi obiect, respectiv constatarea nulităţii absolute a titlurilor de proprietate nr. x/2007 şi nr. y/2007, şi aceeaşi cauză; a sesizat instanţa, ca urmare a faptului că intimata Comisia judeţeană pentru stabilirea dreptului de proprietate privată asupra terenurilor de pe lângă Prefectura Suceava a emis două titluri de proprietate, nr. 1878/2007, pentru titulara C., şi nr. 1879/2007, pentru titularul D., ai căror titulari erau decedaţi, fără să fie trecuţi la titulari şi moştenitorii acestora, aşa cum prevede art. 13 alin. (3) din Legea fondului funciar nr. 18/1991; intimata Comisia comunală pentru stabilirea dreptului de proprietate privată asupra terenurilor i-a înmânat cele două acte de proprietate pentru că erau întocmite la poziţia sa - curţi construcţii, nr. casă 474 - însă nu poate intabula terenul, deoarece terenul din titlul nr. 1878/2007, emis pentru C., se suprapune cu terenul său curţi-construcţii, imobilele sale fiind construite în anul 1982, în urma cumpărării terenului de la CAP Grăniceşti; terenurile trecute în cele două titluri de proprietate (nr. 1878/2007 şi nr. 1879/2007) sunt moştenire prin schimbare de amplasament; tripla identitate de părţi, obiect şi cauză reiese şi din dosarul nr. x/2019 al Curţii de Apel Suceava, secţia I civilă, în care, prin încheierea din camera consiliu nr. 77 din 7 octombrie 2019, s-au admis cererile de abţinere ale mai multor judecători care au soluţionat cauza şi au pronunţat Decizia nr. 228/2018 a Curţii de Apel Suceava. Din încheierea menţionată reiese că dosarul nr. x/2019 al Curţii de Apel Suceava, secţia I civilă, în care a fost pronunţată Decizia atacată cu revizuire nr. 426/2019 a Curţii de Apel Suceava, are aceleaşi părţi, obiect şi cauză, ca şi dosarul nr. x/2016 al Curţii de Apel Suceava în care a fost pronunţată Decizia nr. 228/2018.

Faţă de prevederile art. 509 (1) pct. 8 C. proc. civ., având în vedere că Decizia nr. 228/2018 a Curţii de Apel Suceava îi este mai favorabilă, revizuenta a solicitat admiterea cererii de revizuire cu privire la Decizia nr. 426/2019 a Curţii de Apel Suceava, anularea acesteia şi trimiterea cauzei, spre rejudecare, potrivit art. 513 alin. (4) C. proc. civ.

Prin memoriul depus la 19 decembrie 2019, revizuenta a susţinut că Decizia nr. 426/2019 şi Decizia nr. 228/2018, ambele pronunţate de Curtea de Apel Suceava, secţia I civilă, sunt identice, au aceleaşi părţi, obiect şi cauză.

3. Hotărârea dată în revizuire

Prin Decizia nr. 1342 din 1 iulie 2020, pronunţată în dosarul nr. x/2019, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia I civilă a respins, ca nefondată, cererea de revizuire formulată de revizuenta A. împotriva Deciziei nr. 426/2019 a Curţii de Apel Suceava, pentru considerentele arătate în continuare.

În raport cu dispoziţiile art. 509 alin. (1) pct. 8 şi art. 430 şi 431 C. proc. civ., pentru a putea fi invocat motivul de revizuire pentru contrarietate de hotărâri, trebuie îndeplinite cumulativ următoarele condiţii: să fie vorba de hotărâri definitive contradictorii, chiar dacă prin ele nu s-a rezolvat fondul cauzei, deoarece motivul este aplicabil şi în cazul hotărârilor care nu vizează fondul cauzei; să fie vorba de hotărâri pronunţate în acelaşi litigiu, adică să fi existat tripla identitate de elemente: părţi, obiect şi cauză; hotărârile contradictorii să nu fi fost pronunţate în acelaşi proces (dosar), ci în procese (dosare) diferite; în cel de-al doilea proces, să nu se fi invocat excepţia autorităţii de lucru judecat sau, dacă a fost ridicată, aceasta să nu fi fost discutată; să se ceară anularea celei de-a doua hotărâri care s-a pronunţat cu încălcarea autorităţii de lucru judecat.

Condiţia triplei identităţi, de părţi, obiect şi cauză reprezintă o cerinţă care valorifică efectul negativ al autorităţii de lucru judecat, şi anume interzicerea reluării aceleiaşi judecăţi, în condiţiile identităţii de elemente reglementate prin art. 431 alin. (1) C. proc. civ.

În cauză, prin cererea de revizuire întemeiată pe dispoziţiile art. 509 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., revizuenta a pretins că Decizia nr. 426/2019 a Curţii de Apel Suceava încalcă autoritatea de lucru judecat a Deciziei nr. 228/2018 a Curţii de Apel Suceava.

Astfel, prin Decizia nr. 228/2018 a Curţii de Apel Suceava, au fost respinse, ca inadmisibile, recursurile formulate de reclamanta A. şi de intervenientul în interesul reclamantei, B., împotriva deciziei civile nr. 1576 din 28 decembrie 2017, pronunţată de Tribunalul Suceava (dosar nr. x/2016) şi a sentinţelor civile nr. 1217 din 4 aprilie 2017, nr. 1476 din 2 mai 2017, precum şi a încheierii nr. 1033 din 31 mai 2017 ale Judecătoriei Rădăuţi, date în dosarul nr. x/2016, precum şi recursul formulat de reclamanta A. împotriva încheierii din data de 3 septembrie 2018, intimaţi fiind intervenientul în interesul reclamantei E. şi pârâtele Comisia comunală pentru stabilirea dreptului de proprietate privată asupra terenurilor Grăniceşti şi Comisia judeţeană pentru stabilirea dreptului de proprietate privată asupra terenurilor Suceava.

În motivare, această instanţă a reţinut că, potrivit art. 483 alin. (2) C. proc. civ., nu sunt supuse recursului, hotărârile date de instanţele de apel în cazurile în care legea prevede că hotărârile de primă instanţă sunt supuse numai apelului, iar în conformitate cu dispoziţiile art. 5 alin. (1) din Titlul XIII din Legea nr. 247/2005 privind reforma în domeniile proprietăţii şi justiţiei, precum şi unele măsuri adiacente, hotărârile pronunţate de instanţele judecătoreşti în procesele funciare în primă instanţă sunt supuse numai recursului.

În aceste condiţii, Curtea de Apel Suceava, raportat la dispoziţiile art. 457 C. proc. civ., care dispun că hotărârea judecătorească este supusă numai căilor de atac prevăzute de lege, a constatat că excepţia inadmisibilităţii, invocată din oficiu, este întemeiată şi, în temeiul art. 496 alin. (1) C. proc. civ., a respins recursurile, ca inadmisibile.

În cea de-a doua cauză, prin Decizia nr. 426/2019 a Curţii de Apel Suceava, a fost respinsă, ca nefondată, contestaţia în anulare promovată de contestatoarea A. împotriva Deciziei nr. 290 din 13 septembrie 2019 a Curţii de Apel Suceava, prin care s-a respins contestaţia în anulare formulată de contestatoarea A. împotriva deciziei civile nr. 187 din 11 aprilie 2019, pronunţată de Curtea de Apel Suceava, în dosarul nr. x/2019.

Pentru a pronunţa această soluţie, instanţa a reţinut că, pentru termenul de judecată din 13 septembrie 2019, când a fost pronunţată decizia civilă nr. 290/2019, procedura de citare a fost legal îndeplinită, contestatoarea primind personal citaţia, aşa cum rezultă din dovada aflată la dosar. Totodată, s-a reţinut că lipsa menţiunilor prevăzute de art. 157 alin. (1) lit. g) C. proc. civ., respectiv numele tuturor părţilor potrivnice sau obiectul cererii, nu atrage nulitatea procedurii de citare, iar contestatoarea nu a făcut dovada vreunei vătămări suferite prin lipsa acestor menţiuni şi care să nu fi putut fi altfel înlăturată decât prin anularea procedurii de citare, pentru a opera nulitatea în condiţiile art. 175 alin. (1) C. proc. civ.

Analizând comparativ cele două hotărâri pretins potrivnice, Înalta Curte constată că aceste hotărâri nu cuprind dezlegări cu privire la fondul litigiului.

Cum prin hotărâri potrivnice se înţeleg acele hotărâri care cuprind măsuri ce nu pot fi puse în executare deopotrivă sau care contrazic cele statuate asupra unor chestiuni litigioase intrate în autoritatea lucrului judecat, o astfel de situaţie nu poate exista în speţă, în raport de soluţiile conţinute de cele două decizii pretins aflate în contradicţie.

4. Recursul declarat împotriva hotărârii date în revizuire

Împotriva deciziei menţionate la pct. 3, revizuenta A. a declarat recurs, invocând motivul prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 6 C. proc. civ.

Prin criticile formulate, recurenta-revizuentă susţine, în esenţă, că instanţa de revizuire, subsumat motivului prevăzut de art. 509 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., a analizat Decizia nr. 228/2018 a Curţii de Apel Suceava şi decizia civilă nr. 426 din 21 ianuarie 2020, care este străină de natura cauzei, întrucât nu există la dosarul cauzei, prin cererea de revizuire fiind atacată Decizia nr. 426 din 21 noiembrie 2019 a Curţii de Apel Suceava.

II. Derularea procedurii judiciare

1. Aplicabilitatea dispoziţiilor art. 493 C. proc. civ., în forma anterioară modificărilor aduse prin Legea nr. 310/2018

În cauză, se aplică procedura de filtrare a recursului reglementată de art. 493 C. proc. civ., întrucât: (i) prin art. I pct. 56 din Legea nr. 310/2018 - care a intrat în vigoare la 21.12.2018 - a fost abrogat art. 493 C. proc. civ. din 2010, care reglementează procedura de filtrare a recursului de competenţa Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie; (ii) conform art. 24 C. proc. civ. din 2010, "dispoziţiile legii noi de procedură se aplică numai proceselor şi executărilor silite începute după intrarea acesteia în vigoare"; (iii) prezentul dosar a fost început la 10 octombrie 2016, astfel că îi sunt aplicabile dispoziţiile de procedură anterioare modificărilor aduse prin Legea nr. 310/2018, începând cu 21.12.2018.

2. Procedura de filtrare a recursului

Prin încheierea din 1 martie 2021, completul de filtru a analizat, în temeiul art. 493 alin. (4) C. proc. civ., raportul asupra admisibilităţii în principiu a recursului şi a dispus comunicare acestuia către părţi.

Prin încheierea din 12 aprilie 2021, completul de filtru a luat în examinare, în temeiul art. 493 alin. (5)-(6) C. proc. civ., admisibilitatea în principiu a recursului şi, în temeiul art. 493 alin. (7) C. proc. civ., a admis în principiu recursul şi a fixat termen pentru judecata pe fond la 17 mai 2021.

III. Considerentele instanţei de recurs

Analizând criticile din recurs, în raport cu dispoziţiile incidente şi circumstanţele cauzei, Înalta Curte constată că recursul este nefondat, pentru considerentele arătate în continuare.

Criticile formulate de recurenta-revizuentă în susţinerea motivului prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 6 C. proc. civ. nu pot fi primite.

În cuprinsul cererii de revizuire, se menţionează expres, în susţinerea motivului de revizuire prevăzut de art. 509 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., faptul că hotărârile potrivnice sunt Decizia nr. 426 din 21 noiembrie 2019 pronunţată de Curtea de Apel Suceava, secţia I civilă în dosarul nr. x/2019 şi Decizia nr. 228/2018 a Curţii de Apel Suceava.

Este adevărat că, în considerentele deciziei date în revizuire, în două rânduri este menţionată în mod eronat data deciziei civile nr. 426, ca fiind 21 ianuarie 2020, în loc de 21 noiembrie 2020.

Însă, eroarea menţionată de recurenta-revizuentă nu poate fi îndreptată pe calea recursului, aşa cum prevăd expres dispoziţiile art. 445 C. proc. civ., conform cărora "Îndreptarea, lămurirea, înlăturarea dispoziţiilor contradictorii ori completarea hotărârii nu poate fi cerută pe calea apelului sau recursului, ci numai în condiţiile art. 442-444".

Pe de altă parte, Înalta Curte constată că instanţa de revizuire a reţinut întemeiat că, în condiţiile în care, în sensul art. 509 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., prin hotărâri potrivnice se înţeleg acele hotărâri care cuprind măsuri ce nu pot fi puse în executare deopotrivă sau care contrazic cele statuate asupra unor chestiuni litigioase intrate în autoritatea lucrului judecat, în circumstanţele cauzei, astfel cum au fost expuse la pct. I.1 şi 3 din prezenta decizie, nu sunt îndeplinite cerinţele menţionate, întrucât hotărârile potrivnice în opinia revizuentei nu cuprind dezlegări cu privire la fondul litigiului.

Pentru considerentele arătate, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Completul de 5 judecători constată că hotărârea ce formează obiectul recursului este legală şi temeinică, nefiind identificate motive de reformare în sensul art. 488 alin. (1) C. proc. civ., astfel că, în temeiul art. 496 C. proc. civ., va respinge, ca nefondat, recursul ce formează obiectul prezentei cauze.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondat, recursul declarat de A. împotriva Deciziei nr. 1342 din 1 iulie 2020, pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia I civilă în dosarul nr. x/2019.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 17 mai 2021.