Asupra recursului de faţă,
În baza actelor şi lucrărilor dosarului, constată următoarele:
Prin sentinţa penală nr. 148 din data de 4 noiembrie 2020, pronunţată de judecătorul de cameră preliminară din cadrul Curţii de Apel Suceava, în dosarul nr. x/2020, s-a admis excepţia de necompetenţă materială invocată din oficiu şi, în temeiul art. 50 alin. (1) din C. proc. pen. raportat la art. 456 alin. (1) din C. proc. pen., s-a declinat competenţa de soluţionare a cererii de revizuire a hotărârilor judecătoreşti pronunţate în dosarele nr. x/2017, y/2018, z/2018, w/2018, t/2018 ale Judecătoriei Vatra Dornei, formulate de revizuentul A. în favoarea Judecătoriei Vatra Dornei.
Împotriva sentinţei penale nr. 148 din data de 4 noiembrie 2020, pronunţate de judecătorul de cameră preliminară din cadrul Curţii de Apel Suceava, în dosarul nr. x/2020, contestatorul A. a formulat contestaţie în anulare.
Prin sentinţa nr. 7 din data de 27 februarie 2021, Curtea de Apel Suceava, secţia penală şi pentru cauze cu minori, în baza art. 431 din C. proc. pen., a respins, ca inadmisibilă, contestaţia în anulare formulată de contestatorul A. împotriva sentinţei penale nr. 148 din data de 4 noiembrie 2020, pronunţate de judecătorul de cameră preliminară din cadrul Curţii de Apel Suceava, în dosarul nr. x/2020.
Împotriva sentinţei nr. 7 din data de 27 februarie 2021, pronunţate de Curtea de Apel Suceava, secţia penală şi pentru cauze cu minori, contestatorul A. a exercitat din nou calea extraordinară de atac a contestaţiei în anulare.
Prin decizia nr. 477 din data de 12 mai 2021, pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia penală, în dosarul nr. x/2020, a fost respinsă, ca inadmisibilă, contestaţia în anulare formulată de contestatorul A. împotriva sentinţei nr. 7 din data de 27 februarie 2021, pronunţate de Curtea de Apel Suceava, secţia penală şi pentru cauze cu minori.
Pentru a dispune astfel, secţia penală a instanţei supreme a reţinut că dispoziţiile art. 129 din Constituţie care prevăd că mijloacele procesuale de atac a hotărârii judecătoreşti sunt cele prevăzute de lege, iar exercitarea acestora se realizează în condiţiile legii.
În aceste condiţii, instanţa supremă a constatat că a fost învestită cu soluţionarea contestaţiei formulate de contestatorul A. împotriva sentinţei nr. 7 din data de 27 februarie 2021, pronunţate de Curtea de Apel Suceava, secţia penală şi pentru cauze cu minori prin care, în temeiul art. 431 din C. proc. pen., a fost respinsă, ca inadmisibilă, contestaţia în anulare formulată de contestatorul A. împotriva sentinţei penale nr. 148 din data de 4 noiembrie 2020, pronunţate în dosarul nr. x/2020 al Curţii de Apel Suceava, prin care s-a declinat competenţa de soluţionare a cererii de revizuire a hotărârilor judecătoreşti pronunţate în dosarele nr. x/2017, y/2018, z/2018, w/2018, t/2018 ale Judecătoriei Vatra Dornei, formulate de revizuentul A., în favoarea Judecătoriei Vatra Dornei.
Din examinarea sistematică şi coroborată a dispoziţiilor art. 431 şi art. 432 din C. proc. pen., secţia penală a Înaltei Curţi a interpretat că hotărârea prin care se respinge, ca inadmisibilă, contestaţia în anulare, în procedura admiterii în principiu, este definitivă.
În acest context, s-a subliniat caracterul definitiv al hotărârii prin care instanţa respinge ca inadmisibilă în principiu contestaţia în anulare. Într-o atare situaţie, legea nu prevede posibilitatea exercitării niciunei căi de atac.
Astfel, s-a reţinut că recunoaşterea unei căi de atac în situaţii neprevăzute de legea procesuală penală, constituie o încălcare a principiului legalităţii căilor de atac şi, din acest motiv, apare ca o soluţie inadmisibilă în ordinea de drept, sancţiunea procedurală a inadmisibilităţii intervenind atunci când părţile implicate în proces efectuează un act pe care legea nu îl prevede sau îl exclude.
Împotriva deciziei nr. 477 din data de 12 mai 2021, pronunţate de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia penală, în dosarul nr. x/2020, contestatorul A. a formulat recurs, dosarul fiind înregistrat pe rolul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, Completul de 5 Judecători sub nr. x/2021, primul termen fiind fixat în mod aleatoriu la data de 6 septembrie 2021, dată la care au avut loc şi dezbaterile, susţinerile reprezentantului Ministerului Public fiind consemnate în partea introductivă a prezentei decizii, astfel încât nu vor mai fi reluate.
Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, Completul de 5 Judecători, examinând cu prioritate admisibilitatea căii de atac promovate de contestator, constată că aceasta este inadmisibilă şi va fi respinsă ca atare, pentru următoarele considerente:
În considerarea efectelor principiului stabilit prin art. 129 din Constituţia României privind exercitarea căilor de atac în condiţiile legii procesual penale, a principiului privind liberul acces la justiţie statuat prin art. 21 din legea fundamentală şi a exigenţelor stabilite prin art. 13 din Convenţia pentru Apărarea Drepturilor Omului şi a Libertăţilor Fundamentale, legea procesual penală a stabilit un sistem coerent al căilor de atac, acelaşi pentru persoane aflate în situaţii identice.
Revine, aşadar, părţii interesate obligaţia sesizării instanţelor de judecată în condiţiile legii procesual penale, prin exercitarea căilor de atac apte a provoca un control judiciar al hotărârii atacate.
Admisibilitatea căilor de atac este condiţionată de exercitarea acestora potrivit dispoziţiilor legii procesual penale, prin care au fost reglementate hotărârile susceptibile a fi supuse examinării, căile de atac şi ierarhia acestora, termenele de declarare şi motivele pentru care se poate cere reformarea hotărârii atacate.
Potrivit dispoziţiilor art. 3 din Legea nr. 255/2013 pentru punerea în aplicarea a Legii nr. 135/2010 privind C. proc. pen. şi pentru modificarea şi completarea unor acte normative care cuprind dispoziţii procesual penale "Legea nouă se aplică de la data intrării ei în vigoare tuturor cauzelor aflate pe rolul organelor judiciare, cu excepţiile prevăzute în cuprinsul prezentei legi", iar potrivit dispoziţiilor art. 8 din aceeaşi lege "Hotărârile pronunţate în primă instanţă după intrarea în vigoare a legii noi sunt supuse căilor de atac, termenelor şi condiţiilor de exercitare ale acestora, prevăzute de legea nouă."
Mai mult decât atât, Completul de 5 Judecători al instanţei supreme reţine că noul C. proc. pen. nu mai prevede calea ordinară de atac a recursului, fiind reglementate doar două grade de jurisdicţie.
În cauză, recurentul a exercitat calea de atac a recursului, cale de atac care nu mai este prevăzută în actuala reglementare a C. proc. pen., împotriva unei hotărâri definitive, respectiv decizia nr. 477 din data de 12 mai 2021, pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia penală, în dosarul nr. x/2020, hotărâre nesusceptibilă de a face obiectul unei căi de atac ordinare sau extraordinare, aspect de natură a încălca coerenţa sistemului căilor de atac reglementate de lege.
Or, recunoaşterea unei căi de atac în alte condiţii decât cele prevăzute de legea procesual penală constituie o încălcare a principiului legalităţii acesteia şi, din acest motiv, constituie o soluţie inadmisibilă în ordinea de drept.
Faţă de considerentele ce preced, Completul de 5 Judecători al Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, va respinge, ca inadmisibil, recursul formulat de contestatorul A. împotriva deciziei nr. 477 din data de 12 mai 2021, pronunţate de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia penală, în dosarul nr. x/2020, iar în baza art. 275 alin. (2) din C. proc. pen., recurentul contestator va fi obligat la plata sumei de 200 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge, ca inadmisibil, recursul formulat de contestatorul A. împotriva deciziei nr. 477 din data de 12 mai 2021, pronunţate de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia penală, în dosarul nr. x/2020.
În baza art. 275 alin. (2) din C. proc. pen., obligă recurentul contestator la plata sumei de 200 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 6 septembrie 2021.