Şedinţa publică din data de 20 februarie 2020
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
I. Circumstanţele cauzei
1. Obiectul acţiunii deduse judecăţii
Prin cererea înregistrată iniţial pe rolul Tribunalului Bucureşti, secţia a IV-a civilă la data de 13.03.2017, sub nr. x/2017, reclamantul A. a chemat în judecată pe pârâta Autoritatea Naţională pentru Restituirea Proprietăţilor pentru ca prin hotărârea ce se va pronunţa prin încheiere definitivă, să fie constrânsă pârâta ca în termen de 10 zile de la comunicarea hotărârii date în cauză să-i comunice în scris valoarea despăgubirii pentru 1 hectar teren extravilan din Municipiul Bucureşti.
2. Hotărârea instanţei de fond
Prin sentinţa civilă nr. 4769 din 6 decembrie 2017, Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a de contencios administrativ şi fiscal a constatat că reclamantul A. a renunţat la judecată.
3. Calea de atac exercitată în cauză
Împotriva sentinţei civile recurate a formulat recurs reclamantul, solicitând admiterea recursului, casarea sentinţei recurate, precum şi să se invoce din oficiu autoritatea de lucru judecat a sentinţei civile nr. 871/23.09.1998 .
A arătat recurentul că instanţa de fond i-a încălcat în mod grav dreptul fundamental de acces la justiţie, contrar dispoziţiilor art. 6 din Convenţia Europeană a Drepturilor Omului.
De asemenea, recurentul a susţinut că prima instanţă a stabilit prin citaţie o serie de obligaţii fără a indica temeiul juridic pe care se sprijină, astfel încât hotărârea este lovită de nulitate absolută conform art. 7 din Convenţia Europeană a Drepturilor Omului.
A mai susţinut recurentul că din citaţia comunicată reclamantului rezulta că instanţa intenţiona repunerea pe fond a sentinţei nr. 871/23.09.1998, definitivă şi irevocabilă, învestită cu formulă executorie. În acest sens instanţa de fond intenţiona să încalce în mod grav principiul securităţii raporturilor juridice.
4. Apărările formulate în cauză
Intimata-pârâtă a formulat întâmpinare prin care a solicitat respingerea recursului ca nefondat.
II. Soluţia instanţei de recurs
1. Argumente de fapt şi de drept relevante
Înalta Curte reţine că recurentul-reclamant A., la data de 06.03.2018, a depus la dosarul cauzei o cerere de renunţare la judecata recursului.
Având în vedere că recurentul-reclamant a formulat cerere de renunţare la judecata recursului, instanţa de control judiciar va avea în vedere dispoziţiile art. 406 alin. (1) din C. proc. civ. care prevăd că "Reclamantul poate să renunţe oricând la judecată, în tot sau în parte, fie verbal în şedinţă de judecată, fie prin cerere scrisă."
Cererea de renunţare la judecată formulată în cauză de către recurentul-reclamant se înscrie în limitele disponibilităţii procesului civil şi a actelor de dispoziţie permise părţilor pe parcursul judecăţii unei pricini.
Manifestarea de voinţă, în sensul de a se renunţa la judecată, reprezintă o desistare, un act de dispoziţie al reclamantului care nu este supus cenzurii instanţei, conform principiului disponibilităţii care guvernează procesul civil, prevăzut de art. 9 alin. (3) din C. proc. civ.
2. Temeiul legal al soluţiei adoptate în recurs
Faţă de aceste considerente, în baza art. 496 alin. (1) C. proc. civ., Înalta Curte va lua act de renunţarea recurentului-reclamant la judecata recursului.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Ia act de renunţarea recurentului-reclamant la judecata recursului formulat de reclamantul A. împotriva sentinţei civile nr. 4769 din 6 decembrie 2017 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a de contencios administrativ şi fiscal.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 20 februarie 2020.