Deliberând asupra contestaţiei formulată de contestatorul condamnat A., constată următoarele:
Prin Decizia penală nr. 545/C din data de 12 decembrie 2017, pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia I penală, a fost respinsă contestaţia declarată de inculpatul A. împotriva Sentinţei penale nr. 376 din data de 26.09.2017, pronunţată în dosarul penal nr. x/2017 al Tribunalului Giurgiu ca nefondată.
A fost obligat contestatorul la 200 RON cheltuieli judiciare statului, iar onorariul apărătorului din oficiu, în sumă de 130 RON, a rămas în sarcina statului.
Pentru a se pronunţa în acest sens, Curtea de Apel Bucureşti a reţinut următoarele:
Prin Sentinţa penală nr. 367 din 26 septembrie 2017 pronunţată de Tribunalul Giurgiu în Dosarul nr. x/2017, în baza art. 599 alin. (5) C. proc. pen., a fost respinsa ca inadmisibilă contestaţia la executare formulată de condamnatul A. împotriva Sentinţei penale nr. 306 din 24.11.2008 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia I penală, definitivă prin nerecurare la data de 17.02.2009.
În baza art. 275 alin. (2) C. proc. pen., a fost obligat condamnatul contestator la plata sumei de 150 RON cheltuieli judiciare.
Onorariul apărătorului din oficiu în cuantum de 130 RON, a rămas în sarcina statului urmând a fi suportat din fondurile Ministerului Justiţiei.
Pentru a pronunţa aceasta şentinţă, prima instanta a reţinut ca, prin Sentinţa penală nr. 306 din 24.11.2008 Curtea de Apel Bucureşti, secţia I a penală, a admis sesizarea Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Bucureşti şi a recunoscut Sentinţa din 17.10.2006 a Tribunalului pentru Cauze Penale din Viena pronunţată în Dosarul nr. x şi a hotărârii din 27.03.2007 emisă de Curtea de Apel din Viena în Dosarul nr. x, dispunând punerea în executare a acestora.
Analizând motivele invocate de petentul condamnat A. drept temei al contestaţiei la executare, prima instanta a reţinut că acestea nu se încadrează în cazurile expres şi limitativ prevăzute de art. 598 alin. (1) C. proc. pen.
S-a mai arătat ca, pe calea unei contestaţii la executare nu se poate modifica o hotărâre deoarece s-ar aduce atingere autorităţii de lucru judecat, pe această cale putându-se invoca numai aspecte ce se referă exclusiv la executarea hotărârilor penale, neputându-se pune în discuţie legalitatea şi temeinicia hotărârilor penale în baza cărora se face executarea şi nu se poate ajunge în nici un caz la modificarea hotărârii rămasă definitivă.
Hotărârea de recunoaştere a condamnării la detenţiunea pe viaţă a petentului A. este definitivă, petentul condamnat fiind în executarea acesteia, iar în ceea ce priveşte regimul executării, acesta este conform legii penale române, deoarece recunoaşterea a avut în vedere pedeapsa aplicată, iar regimul executării acesteia, după recunoaştere este conform legii române.
A reţinut prima instanta şi faptul că petentul condamnat a mai formulat cereri de contestaţie la executare identice cu cea analizată în prezenta cauză, cereri înregistrate atât pe rolul Tribunalului Giurgiu cât şi pe rolul Curţii de Apel Bucureşti, astfel încât în conformitate cu dispoziţiile art. 599 alin. (5) C. proc. pen., nu mai poate reitera o nouă cerere de contestaţie la executare care să fie identică cu cele deja analizate şi finalizate prin hotărâri judecătoreşti definitive de Tribunalul Giurgiu, respectiv Curtea de Apel Bucureşti.
Împotriva acestei sentinţe a declarat contestaţie contestatorul-condamnat A.
În motivarea contestaţiei au fost reiterate argumentele invocate în fata instantei de fond.
Analizând actele dosarului şi sentinţa penală contestată, prin raportare la criticile invocate şi din oficiu, potrivit art. 4251 C. proc. pen., Curtea a constatat contestaţia nefondată.
Curtea a constatat ca, în mod corect, prima instanta a dispus respingerea, ca inadmisibila, a contestaţiei la executare întrucât motivele invocate de petentul condamnat A. nu se încadrează în cazurile expres şi limitativ prevăzute de art. 598 alin. (1) C. proc. pen.
Mai mult, Hotărârea nr. 306 din 24.11.2008 pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia I-a penală, prin care s-a recunoscut condamnarea petentului A., este definitivă, beneficiază de putere de lucru judecat şi nu se poate modifica pe calea unei contestaţii la executare, în cadrul căreia se pot invoca numai aspecte ce se referă exclusiv la executarea hotărârilor penale.
Pentru aceste considerente, Curtea a apreciat ca legală şi temeinică Sentinţa penală nr. 367 din 26 septembrie 2017, pronunţată de Tribunalul Giurgiu în Dosarul nr. x/2017.
Împotriva Deciziei penale nr. 545/C din data de 12 decembrie 2017, pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia I penală, la data de 15 decembrie 2017, a formulat contestaţie condamnatul contestator A.
Examinând contestaţia formulată, în baza actelor şi lucrărilor de la dosar şi în raport cu criticile formulate, Înalta Curte constată că aceasta este inadmisibilă, pentru următoarele considerente:
Potrivit art. 598 alin. (1) C. proc. pen., contestaţia împotriva executării hotărârii penale se poate face în următoarele cazuri:
a) când s-a pus în executare o hotărâre care nu era definitivă;
b) când executarea este îndreptată împotriva altei persoane decât cea prevăzută în hotărârea de condamnare;
c) când se iveşte vreo nelămurire cu privire la hotărârea care se execută sau vreo împiedicare la executare;
d) când se invocă amnistia, prescripţia, graţierea sau orice altă cauză de stingere ori de micşorare a pedepsei.
(2) În cazurile prevăzute la alin. (1) lit. a), b) şi d), contestaţia se face, după caz, la instanţa prevăzută la art. 597 alin. (1) sau (6), iar în cazul prevăzut la alin. (1) lit. c), la însăşi instanţa care a pronunţat hotărârea ce se execută.
Art. 597 alin. (7) prevede că "Hotărârile pronunţate în primă instanţă în materia executării potrivit prezentului titlu pot fi atacate cu contestaţie la instanţa ierarhic superioară, în termen de 3 zile de la comunicare", iar la alin. (8) se arată că "Judecarea contestaţiei la hotărârea primei instanţe se face în şedinţă publică, cu citarea persoanei condamnate. Condamnatul aflat în stare de detenţie sau internat într-un centru educativ este adus la judecată. Participarea procurorului este obligatorie. Decizia instanţei prin care se soluţionează contestaţia este definitivă. Prevederile alin. (5) se aplică în mod corespunzător."
Aşadar, conform dispoziţiilor art. 597 alin. (8) C. proc. pen., decizia prin care prin care se soluţionează contestaţia formulată împotriva sentinţei dispuse în cazul contestaţiei la executare este definitivă. Prin urmare, contestatorului condamnat nu îi este recunoscută calea de atac a contestaţiei împotriva Deciziei penale din 12 decembrie 2017 pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia I penală.
O hotărâre judecătorească nu poate fi atacată pe alte căi decât cele expres prevăzute de lege sau, cu alte cuvinte, căile de atac ale hotărârilor judecătoreşti nu pot exista în afara legii. Regula are valoare de principiu constituţional, dispoziţiile art. 129 din Constituţie prevăzând că mijloacele procesuale de atac a hotărârii judecătoreşti sunt cele prevăzute de lege, iar exercitarea acestora se realizează în condiţiile legii.
Recunoaşterea unei căi de atac în alte situaţii decât cele prevăzute de legea procesuală constituie o încălcare a principiului legalităţii acesteia, precum şi al principiului constituţional al egalităţii în faţa legii şi autorităţilor şi din acest motiv, apare ca o situaţie inadmisibilă în ordinea de drept.
Normele procesuale privind sesizarea instanţelor judecătoreşti şi soluţionarea cererilor în limitele competenţei atribuite prin lege sunt de ordine publică, corespunzător principiului stabilit prin art. 126 din Constituţia României.
Pentru aceste considerente, precum şi având în vedere că inadmisibilitatea reprezintă o sancţiune procedurală care intervine atunci când părţile implicate în proces efectuează un act pe care legea nu îl prevede sau îl exclude, precum şi în situaţia când se încearcă exercitarea unui drept epuizat pe o altă cale procesuală ori chiar printr-un act neprocesual, Înalta Curte va respinge, ca inadmisibilă, contestaţia formulată de contestatorul condamnat A. împotriva Deciziei penale nr. 545/C din data de 12 decembrie 2017, pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia I penală., întrucât aceasta a fost formulată împotriva unei hotărâri definitive.
În temeiul art. 275 alin. (2) C. proc. pen., va obliga contestatorul la plata sumei de 100 de RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.
În temeiul art. 275 alin. (6) C. proc. pen., onorariul cuvenit apărătorului desemnat din oficiu pentru contestator, în cuantum de 130 RON, va rămâne în sarcina statului.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge, ca inadmisibilă, contestaţia formulată de contestatorul condamnat A. împotriva Deciziei penale nr. 545/C din data de 12 decembrie 2017, pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia I penală.
Obligă contestatorul la plata sumei de 100 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.
Onorariul cuvenit apărătorului desemnat din oficiu pentru contestator, în cuantum de 130 RON, rămâne în sarcina statului.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică azi, 30 martie 2018.
GGC - ED